Cârciumă, bibliotecă, adolescenţi

Ştirea sună aşa: o cârciumă din localitatea băcăuană Blăgești s-a transformat în bibliotecă publică. Noul sediu al Bibliotecii „Ion Creangă” din Blăgești a fost recompartimentat, renovat și transformat din cârciumă cu sprijinul voluntar al întregii comunității, spun jurnaliștii de la Deșteptarea Bacău. O fi laudabilă iniţiativa, dar eu când am citit-o, primul si singurul lucru care mi-a venit în minte a fost bancul cu „tipografia”:

La badea Ion, vestit că era un om gospodar, vine un reporter care îl roagă să descrie una dintre zilele lui obişnuite de lucru.

– Păi, cum crapă de ziuă, nu mai pot ţine geană pe geană, îşi începe badea Ion povestea. Şi mă scol.

– Care-i primul lucru pe care îl faci, bade Ioane? întreabă reporterul.

– Primul lucru pe care-l fac e să beau un păhărel de vişinată, fiindcă am gura amară. După care merge foarte bine o cinzeacă de trăscău…

– Stai, bade, stai puţin, intervine reporterul. Nu-i bine să spui că bei aşa de dimineaţă, tocmai dumneata, care eşti un model în sat pentru vrednicie. Nu cadrează, ce impresie îşi vor face cei tineri? Cel mai bine e să spui că citeşti ceva, te culturalizezi. Să reluăm cu setea de cultură a ţăranului român.

Badea Ion îl privi ponciş, dar reluă ascultător:

– Dis-de-dimineaţă sunt curios ce s-a mai petrecut în lumea asta mare şi citesc un ziar. După care, fiindcă am gura amară, iau un păhărel de vişinată, apoi unul de trăscău, să-mi pună sângele în mişcare…

– Stai, nea Ioane, că nu-i bine! sare reporterul. Trebuie s-o luăm de la capăt. Bade, lasă-ncolo băutura, că nu de asta ne arde. Mata trebuie să arăţi că eşti însetat de cultură, nu de rachiu. În loc să zici că bei ceva, înlocuieşte cu “citesc” ceva. Zi de la început!

Ascultător, cum îl ştim, badea Ion se conformă:

– Când încă nu se luminează bine de ziuă, iau un ziar, să văd ce noutăţi sunt, după care mai frunzăresc o revistă, două, ca să mă pregătesc de o nouă zi de lucru, după care mă duc la câmp. Şi dau eu ce dau cu sapa, dar parcă tot aş citi ceva. Şi iau din straiţă romanul pe care l-am luat cu mine şi citesc un capitol. După care dă-i şi sapă. Şi, când şi când, mai citesc o pagină… Pe la amiază aşa, mă opresc şi mă trag la umbră, să mănânc ceva. Şi citesc, că doar de-aia am luat romanul cu mine. După care iar cu sapa, iar o pagină, două, până se termină cartea…

– Deci citeşti un roman într-o zi de muncă? întreabă reporterul.

– Nu, două! precizează badea Ion, că tare sunt însetat de cultură. Scot din straiţă a doua carte şi, pagină cu pagină, până se înserează, o termin şi p-asta. Atunci las şi sapa din mână şi mă întorc în sat. Şi deja e ora la care trebuie să mă întâlnesc cu Gică, un prieten de-al meu, şi el cititor fruntaş, pe care-l găsesc la bibliotecă…

– Şi iar cu cartea, bade Ioane… Dar cam mult citeşti, nu-ţi cauzează? întreabă reporterul.

– Aşa m-am obişnuit. Şi apoi nu-l pot lăsa singur pe Gică. Şi radem împreună un raft de bibliotecă, până noaptea…

– Şi ce tot citiţi atâta? întreabă reporterul.

– Orice, nu suntem pretenţioşi, literatură universală. Dar trebuie să ne oprim, că închide cam devreme la bibliotecă. Plecăm ultimii de acolo…

– Şi acum, fiecare la casa lui, la familii… sugerează reporterul.

– Nu, e devreme, protestează badea Ion, nu ne-am săturat de citit…

– Bine, dar s-a închis şi biblioteca, nu mai ai ce citi! Te duci acasă…

– Nooo, ce să căutam acasă? Ne ducem la Vasile, că el are tipografie.

 Mai mult nu am ce sa comentez. Poate doar sa va aduc aminte de tăranii aia ramasi inzapeziti acum vreo doi-trei ani. Care nu reuseau sa mai razbeasca prin troiene. Dar cand au filmat satul din elicopter, s-a vazut ca reusisera totusi sa curete un drum. Cel pe care ajungeai la carciuma. In rest, sa auzim de bine si sa-i tina al de sus insetati. De cultura.

sursa foto

După care mi-au căzut ochii pe rahatul ăsta de ştire: fete din Timişoara cu vârste cuprinse între 11 şi 16 ani ajung la medic, săptămânal, cu răni grave pe sâni, provocate de iubiţii lor adolescenţi. Minorii pătimaşi îşi muşcă prea puternic iubitele de sâni, încercând să le provoace plăceri nebănuite, însă uneori reuşesc doar să le rănească până la sânge. Câteve fete au ajuns în ultimul an şi cu răni la organele genitale, iar mai mulţi băieţi au venit cu răni “sub centură”, cu toţii răniţi de partener în timpul sexului oral.

Frate, dacă fie-mea ar ajunge la spital, cu o poveste de genul ăsta, i-aş da doua perechi de palme, pe motiv că e proastă. Şi după aia incă două perechi, pentru ca nu numai că e proastă, dar e şi mută. Dacă vrea să facă sex şi ce mai citeşte sau vede pe la tv, e treaba ei, dar să ajungi la spital pentru că şi-a infipt „iubi” dinţii in sânii tai pana te-ai căcat pe tine de durere sau că tu l-ai muşcat pe el de „furtunel” pană i-a dat sângele, înseamnă ca esti proastă. Şi prostia n-o suport.

Las-o bă în pula mea cu „patimaşi” şi „nebănuite”, căt de cretin să fii ca în momentul în care simţi că te doare să nu-i zici lu’ ăla: „băăăăă, ce morţii mă-tii crezi că faci aici? Mă doare de mă cac pe mine, vrei să te scot afară şi să mai fuţi o labă, de maine”? Şi cazul se rezolvă instant. Nu mai ajunge nimeni la spital cu răni provocate de „nebănuitele” plăceri. Pentru că la fel de viabilă este si viceversa. Cănd ea, decisă să fie pătimaşă îşi bagă colţii în „fluierul fermecat”, un „capac” peste ceafă face minuni, urmat de recomandarea: „fă, eşti nebună, nu mai muşca aşa”!

’rea-ţi ai dracu’ de adolescenti retarzi!

sursa foto