Eu cred ca ne este foarte dor de copilarie. Si pentru ca nu ar fi tocmai indicat sa vezi vreun manager din asta gomos, pe stil nou, cum baga un „sotron” in fata blocului sau se arunca la un „hotii si vardistii”, nici vreo sefa de Agentie care sare elasticul sau face echipele pentru „ratele si vanatorii”, ne satisfacem pofta de „tara, tara, vrem ostasi”, cu ajutorul Social Media.

Poate credeti ca delirez, dar nu stiu ce altceva poate sa fie aceasta interminabila leapsa cu “cele 10 carti citite, care ti-au influentat viata”.

Si nu-mi spuneti ca nu stiti despre ce este vorba, ca nu va cred decat in cazul in care nu aveti profil de facebook (George, ca sa intelegi, esti provocat de un prieten „dă pă fesibuc” sa postezi pe propriu-ti wall, autorul si titlul celor zece carti care ti-au influentat viata. Da, fratilor, George nu are cont de facebook, ma mir cum reuseste sa supravietuiasca). Deci, ce altceva este smecheria asta, daca nu o leapsa pe ouate, mutata in mediul virtual? Ca sa nu mai vorbim despre cat de multi reusesc s-o combine si cu alt joc celebru al copilariei: „trombon”. Stiti voi, ala in care cel care stia sa minta cel mai bine, castiga in final. Ori am eu asa o banuiala, ca s-a mintit la chestia asta cu cartile, in cantitati industriale. Daca treaba cu nasul pe stil Pinocchio ar fi adevarata, cred ca sunt multi carora le-ar atarna bârnăul pe tastatura, dupa #galeatacucarti. N-as putea sa pun degetul pe cineva anume, da’ asa imi spune mie intuitia.

Ca sa nu mai vorbim de proaspat intratul in derizoriu #TheIceBucketChallenge. Ia aduceti-va voi aminte, cu ce va placea sa va jucati cel mai mult cand erati copii? Nu cumva apa era o atractie irezistibila? Pai n-am par in cap (mda, cam improprie expresia in cazul meu) pentru barcutele pe care le-am lansat in balti si pentru hectolitrii stropiti cu ajutorul pistoalelor tip elefantel. Sau voi cand mergeati la Mare nu intrati dimineata in valuri si mai ieseati seara, inainte de cina? Dupa care venea iarna si ieseam la zapada si gheata. Exact ce va ziceam, nu? Suficient sa fie niste apa cu gheata si ne-am intors la varsta aparitiei timide, a primelor fire de par pubian.

Dupa care a venit repetentul clasei (stiti voi tipul ala neguros, cu mustata aproape barbateasca si voce sparta de la fumat, pe care nu-l chema nimeni la joaca, dar se baga singur in seama) si a futut meciul. Iar in cazul de fata, repetentul clasei este reprezentat de multimea de retarzi care a inteles ca turnatul asta de apa in cap este doar for fun. De partea cu donatul, nu mai zicea nimic, nici Pulea Spataru’.

Pun pariu pe orice, ca abia de acum s-a deschis adevarata cutie a Pandorei. Vor urma mii de jocuri, mai mult sau mai putin inteligente ori tampite, cu provocari, tag-uri, like-uri, share-uri si video-uri pe facebook. Dar stiti ceva, pana la urma nici „sotronul” nu era vreo chestie psihologica. Las’ sa fie, ne mai jucam si noi, dupa care ne plictisim si incepem altele.

A propos, credeti ca tipul de mai jos donase ceva in prealabil? Pentru ca daca urma s-o faca abia dupa, am o banuiala ca banii aia s-au utilizat, cu folos, la inmormantare.