Like si share daca s-a facut lumina afara si v-ati trezit. 🙂

Imi pare rau, poate va stresez tare cu poptamas asta, dar imi este extrem de greu sa ma abtin. Nu am cum sa nu arunc un ochi pe pagina aia absolut bestiala si sa nu gasesc cate o tampenie care sa-mi stoarca lacrimi (de ras) si pe care simt nevoia sa v-o impartasesc si voua. Practic avem de-a face cu un izvor nesecat de perle. Parca imi pare rau cand le vad cum trec pe langa mine si eu nu reactionez. Dar va promit ca incerc sa ma las.

Asadar, revenind, eu ceva mai stupid ca poezeaua de mai jos, rar am citit sau vazut. Sunt absolut convins ca un elev de clasa a treia, cu parinti responsabili (care-i mai indeasa cate o carte pe gat, din cand in cand) si invatatoare dedicata meseriei, poate scoate din tartacuta ceva mult peste versurile astea cu iz de rahat prajit.

Ia fiti atenti aici:

mihai_vasilescu_cafea_poptamas

sursa foto – wall-ul cel mai wall

Si din porcaria asta am inteles asa:

Nu exista niciun spatiu liber dupa semnele de punctuatie. Frate, cat e de greu? Ai pus punct, virgula, semnul exclamarii, sau orice cacat mai vrei tu, apasa dracului „tab” si lasa un spatiu liber. Nu ti se pare ca da mai bine? Nu te deranjeaza la ochi sa vezi cuvintele alea (care si asa lasa de dorit) inghesuite unele in altele?

Versuri terminate aiurea si continuate fara niciun inteles. Cum e asta: e-o cafea ce va aduce. Punct. Cum adica pui punct, bai poetule-autorule? Dupa care urmeaza: dragostea mea zi de zi. Punct. Din nou punct. De altfel, in tot textul apare o singura virgula ratacita si stinghera, jenata si ea de propria-i prezenta. In rest, punctul este la putere, se apeleaza la el pentru orice. Omul crede ca e mai fancy asa.

Ce sa mai vorbim despre metrica, masura sau ritmul acestor (hmmm, nu prea stiu cum sa le numesc, tot imi vine sa le zic „versuri”) insiruiri de cuvinte? Sunt inexistente. Da, deja intram in lucruri prea complicate pentru copilasul de clasa a treia despre care pomeneam mai sus.

Pe cand citeam si reciteam minunatele stihuri, am avut un fel de revelatie, care m-a lovit adanc. Si am inteles ca nu este vorba despre o cafea obisnuita, ci este o metafora folosita pentru dragoste. Pe care autorul ne-o trimite, dupa ce a fiert-o in sufletul lui, nicidecum in oala (cred ca erau multi rau acasa, daca faceau cafeaua la oala). Dupa care treaba se impute si suntem avertizati sa nu ne entuziasmam prea tare, pentru ca dragostea/cafea pe care ne-o transmite nu e chiar asa de dulce. Si asta in pofida faptului ca are in compozitie si niste „miere de albina” (oare minte-creata crede ca mierea o face o albina uriasa pe care o mulgi ca pe vaca? Sau una mai micuta, cam cat o oaie?).

Eu pot sa inteleg ca pe „poet” nu prea-l duce capul si lispa de imaginatie s-ar putea sa fie principala lui calitate, dar chiar asa de prostalau? Ai folosit „miere de albina”, doar pentru ca nu aveai cum sa faci sa rimeze cu „zi senina”? Serios? Doar atat putem? Dar daca zicea „are-n ea miere de albine…va doresc zile senine”, cum suna? De bun-simt, zic eu.

Apoi metafora dragoste-cafea sa stiti ca devine usor neclara. Daca pot intelege analogia cu mierea (dulce ca iubirea, chestii-trestii), nu-mi pot imagina nici mort cum dracu’ e cu laptele ala proaspat si sanatos. Doar ne intelesesem ca e vorba despre dragoste, nu despre cafea ordinara. Pai, cum faci tu sa torni lapte in iubire, mai Arghezi mic? De-aia ziceam, ceva miroase si metafora devine imputita. Deja incep sa-l banuiesc pe gagiu ca are o ferma de vaci si incearca sa ne bage pe gat produsele lui (proaspete si sanatoase). A propos, in „versuri” sper ca nu este vorba despre cafeaua din imagine, care are lapte in ea, tot atat cat poti sa mulgi de la un taur.

Na, acum vor sari fanii poptamasieni pe mine, sa-mi explice ca si taurul se poate mulge. Da, se poate, doar ca chestia aia obtinuta, nu e nici pe departe lapte, oricat vi s-ar parea voua ca seamana. Hopa, stati asa ca mi-am dat seama. Despre asta cred ca era vorba cu laptele si dragostea. Deci tipul n-are nici o ferma. El doar crede ca, daca mulgi un taur, cu dragoste si suficient de multa vreme, vei reusi sa obtii lapte. In cazul asta, prietene, am vesti pentru tine. Sa stii ca poti sa te mulgi si singur. Si vestea si mai buna este ca ceea ce vei obtine va avea o calitate literara mult mai buna decat versurile tale. Plus ca ramai si cu placerea actului in sine.  😉

Cum naiba sa mai crezi rahatul ala cu „romanul s-a nascut poet”, dupa ce citesti labe din astea, fratilor?