Blat ca la carte

Hai ca tot e Campionat Mondial si imi tot vin in cap subiecte legate de fotbal. Ma amuza astia din presa internationala care o tot dau cu aranjamentele intre diverse echipe, in ultimul meci din faza grupelor. Pe langa ca nu s-a adeverit nimic (s-a jucat totul pe bune, parerea mea), ma intreb daca oamenii au habar despre ce vorbesc si daca au asistat macar o data in viata la un „blat” adevarat, facut ca la carte. Daca nu, eu as propune celor de la FIFA sa faca rost de inregistrarea meciului Rocar–Petrolul (cred ca s-a jucat prin 99 sau 2000) si s-o furnizeze tuturor Federatiilor afiliate din lume, ca material didactic obligatoriu.

Pentru ca, fratilor, eu am fost in tribune la acel meci. Locuiam pe undeva prin zona, asa ca in dupa amiaza aia m-am dus pe „vestitul” stadion din Drumul Gazarului, sa vad fotbal. Si am vazut. Este vorba de Rocar-ul patronat de Gigi Netoiu, despre care se spune ca in sezonul respectiv din 34 de meciuri, a avut aranjate 30. Nu am nicio idee cum i-au scapat lui Gigi celelalte patru. O fi fost plecat din tara sau il durea stomacul. Sau poate a uitat ca are meci in ziua respectiva. Ce-i drept, erau si multe, cine naiba sa tina minte, din treispatru de meciuri, care sunt aranjate si care nu. Ca doar era om si Netoiu, nu computer.

La pauza era un zero-zero destul de curatel, si inca nu-mi parea nimic suspect. Usoare banuieli aveam eu, da’ nimic spre ce sa arat cu degetul. Dupa pauza deschide scorul Rocarul si totul intrase in „normal”. Eu ma auto-injuram cu spor, intrebandu-ma „ce mortii ma-tii ai avut ma in cap, cand ai venit la meciul asta” si toata lumea era fericita. Ei, dar prin minutul 80 asa, un jucator de la Petrolul are proasta inspiratie sa traga la poarta. Si din nenorocire, nu la a lui. Un sut de la o distanta comparabila cu cea dintre Pamant si Uranus. Dar a carui nefericta traiectorie se opreste fix sub bara portarului rocarist (sau rocarian, nu stiu exact).

Acu’ banuiesc ca ati mai vazut si voi cum face un fotbalist dupa ce marcheaza. Urlete de bucurie. Tumbe. Degete intinse spre tribune si spre adversari, ca sa le arata cine e el si ce le-a facut. Strigate si imbratisari cu antrenorul si juma’ din staful tehnic. Cam asa, nu? Ei bine, nimic din toate astea nu s-au intamplat dupa ce nefericitul ala a marcat. Dimpotriva, si–a pus in mainile in cap si s-a uitat spre banca alor lui cu o privire de caine care stie ca s-a cacat in bucatarie, dupa ce a ros pantofii ai buni ai stapanului. Iar colegii de pe teren se uitau la el, ca la un degenerat care violeaza copii: „coaie, si noi ce facem acum”? Asta se intampla in tabara celor care ar fi trebuit sa se bucure ca au marcat. La adversari se putea citi stupefactia de pe fete si daca survolai zona cu un moto-plan, la o altitudine depistabila pe radar.

sursa foto

Si-a inceput circul. Alea zece-cinspe minute care au urmat sunt tot ce am vazut eu mai penibil in fotbal. Macar pentru ele si nu mai meritam sa ne calificam la niciun turneu final, inca douazeci de ani. N-au putut sa-si dea autogol aia de la Petrolul, ca in rest le-au incercat pe toate. Inclusiv vreo doua faulturi grosolane in careu, dar arbitrul cred ca n-a vrut sa dea penalty numai de-al dracu’, sa-i vada cum se descurca. Pana la urma, a dat Rocarul golul izbavitor. Intr-un moment cand doi dintre fundasii Petrolului aveau intre ei o discutie despre frica ancestrala a omului de intuneric si ceilalti doi se aplecasera sa studieze calitatea ierbii si grosimea stratului de cernoziom. Iar lumea se tavalea pe jos de ras in tribune.

Si astia din presa de afara imi povestesc mie de blaturi. Hai, lasati-o jos, ca macane.

Ah, era sa uit. Dupa meciul asta s-au mai intamplat doua chestii mega funny. Prima: la conferinta de presa l-au luat la misto pe antrenorul prahovenilor (cred ca Dridea era). Iar omul a inceput sa oracaie, ca nu e adevarat, ca ce blat domnule, ca s-a luptat pe viata si pe moarte. Nu a terminat bine fraza, ca s-a rupt un picior al scaunului pe care statea si s-a pravalit pe acolo. Si a doua: Presedintele Petrolului (nu mai stiu cine era) a mers sa jure in biserica, pe o icoana, ca nici vorba sa fie blat. N-a trecut o saptamana si a facut preinfarct.

Cre’ca nici lu’ Doamne-Doamne nu-i placeau meciurile aranjate. Sau de Netoiu.