Unde nu e creier, vai de coaie!

Am gasit aceasta postare, exact asa, pe o pagina de blog pe Facebook (nu Mihai Vasilescu blog). Postarea de care vorbesc e din 21 octombrie, deci cu mult dupa asta, fara sursa, scrisa ca status, exact asa ca aici. Nu stiu daca e o alta pagina pe care o ai, sau daca e cu acordul tau, si nici nu stiu daca pot posta linkul aici. Dar m-am gandit ca poate e „furata” postarea de acolo si nu e ok.

Dobitocul are 66 de ani, așa că nu e nici o pagubă, oricum nu-i mai foloseau la nimic.

Sa mai zica cineva ca prostia nu doare!!!

Haide bre, ce naiba ?? Omul are 66 de ani. Nevasta-sa mai vrea dar el nu mai poate..special a facut-o..ca sa aibe o scuza :)))
Asta e mic copil. Am auzit, cu multi ani in urma, ca un retardat, neam cu asta de-l pomenești matale, a aruncat un cartuș in foc apoi s-au adunat în jurul focului sa joace ruleta rusească:)))

Servus.
O sa povestesc o situatie, oarecum in ton cu ala de a ramas eunuc, dupa ce a facut-o pe samuraiul, cu glontul de pe camp. Personajul de care povestesc eu, pana la acel moment, a parut teafar la cap, cu toate tiglele pe casa. Doar parea.
Mno, actiunea se petrece la gara, intr-o seara, la un schimb de tura, la un departament unde se asigura o permanenta tehnica. Vin la serviciu, ceva mai devreme, semnez ce era de semnat pentru preluarea serviciului… atmosfera relaxata, nu erau probleme. Ala, Dorel, o sa-i spunem (nu asa se numeste, dar noi il vom sti drept Dorel), imi zice: “Uite ce chestie am gasit la mine in gradina si nu stiu ce sa fac cu asta…” si desface tacticos un obiect invelit in ziar, care pana atunci, toata ziua, a stat in camera de serviciu, pe un birou. Pret de o secunda, poate doua, am ramas mut – era un proiectil de mortier, din WAR II, ruginit si suspect de intreg. Dupa alte doua secunde eram afara, la peron, cred ca urland la Dorel, ca nu mai calc in cladire pana nu-l scoate de acolo. Acum imi dau seama ca nici eu nu am reactionat prea lucid, dar aveam o scuza, aia ca pielea mea e mai aproape de mine, ca orice altceva. Ala imi striga ca el ce face cu obiectul (cu bomba! sic!), eu ca sa si-l bage in partile ascunse ale organismului… in fine, ajungem la un consens, acela ca il scoate din cladire si il duce la postul de politie TF (Transporturi Feroviare). De fapt nu trebuia mutat, dar cum am spus, eram putin pe avarie, de la soc.
Dementul il impacheteaza iar in ziar, si il duce la politie, care avea sediul undeva la cateva sute de metri, la peron. Si respectivii politisti, erau la momentul schimbului de tura, asa ca in biroul respectiv erau destule uniforme. Evident ca priveam scena de la o distanta considerabila, dar chiar si asa nu am putul sa ignor navala ambelor ture de politisti, din birou, spre afara, la peron, cu o viteza demna de olimpiada. Dorel, a ramas inauntru, tot nedumerit… “el ce face cu bomba…?! ca sa-i semneze careva ca a predat-o”.
Dupa cca. o jumatate de ora, in care zona adiacenta a fost golita de lucratori, calatori si ce mai vietuieste prin gara, apar cei de la ISU, cu unul imbracat in costumul de deminari (zici la e un fel de Lord Vader, dar verde-kaki) cu o lada in mana, intra in postul de politie, pune proiectilul in lada si incep sa-l chestioneze pe Dorel, legat de unde si cum, provenienta petardei, specifice…. “Pai, ca e din gradina, ca el sapa sa puna butasi de vie”… acum e momentul sa va spun ca Dorel locuieste la cativa zeci de km de locul de munca si vine cu trenul la serviciu. Respectivii de la ISU au avut o senzatie de sufocare cand au realizat ca retardul a adus pocnitoarea cu trenul plin de navetisti. Scenariu: proiectil, trenul merge, se clatina, pocnitoarea hotaraste ca are rau de miscare, se umfla si da pe afara, dispare macar jumatate de vagon si urma stirea pe toata media: SENZATIONAL! ATAC TERORIST IN TREN!!! TRAGEDIE… etc.
Initial au vrut sa il lege putin, pe Dorel, nu bomba, dar hotarasc sa lamureasca in zilele urmatoare, ce si cum fac cu dementul, pentru ca urgenta era sa scoata obiectul demolator din gara. Ridica “Lord Vader” cutia cu proiectilul si da iasa pe usa, moment in care Dorel are o revelatie si intreba senin daca celelalte doua proiectile le aduce tot el cu trenul, la politie. Din nou senzatii de lesin pentru aia de la ISU, ca sa nu mai spun ca Vader era sa scape din mana, cutia cu pocnitoarea . Dorel gasise de fapt trei proiectile si celelalte doua le avea acasa, in casa mai exact, pe dulapul cu haine… sa nu umble familia la ele. Mai pe scurt, se hotaraste ca Dorel si familia trebuie evacuati de la domiciliu si potentialele dispozitive de plasare pe orbita, recuperate si distruse.
Uite asa ai sanse sa dispari din peisaj, nevinovat, doar pentru ca un Dorel ajunge intr-un moment in care cei doi neuroni pe care ii mai are, sunt certati si nu vorbesc intre ei.