Pentru cei care aveti copii, cuvintele astea doua, „scoala altfel”, s-ar putea sa nu sune ca de pe alta planeta. Pentru cei care habar nu aveti despre ce balmajesc, este vorba despre o initiativa destul de recenta (de cativa ani incoace) a onor Ministerului Educatiei. Primavara, cu o saptamana inaintea vacantei de paste, elevii ar trebui calauziti catre diverse activitati extra-scolare, intru largirea orizonturilor si accederea catre noi deziderate ale vietii lor, lipsita de griji dar plina de probleme.
Ideea mi-a placut din start. Pare misto sa iei copiii (adolescentii) si sa-i duci sa mai vada si altceva in afara de zidurile scorojite ale scolilor din sistemul educational romanesc si moacele decrepite ale dascalilor-dinozauri, imbatraniti si ramasi in nemiscarea aceluiasi sistem. Doar pare. Va explic imediat de ce.
Fie-mea e in clasa a unspea. Si ma gandeam cam ce activitati ar trebui sa gaseasca astia de la scoala, ca sa-i poata starni curiozitatea. E clar ca la gradina zoologica, in parc (sa cante melc, melc, codoblec) sau la calarit ponei nu mai aveau cum sa-i duca, pen’ca au si ei o varsta. Pe de alta parte nici degustari de vodka si un joint mai slab, de conversatie, nu cred ca le vor propune. Si ca sa nu-mi mai chinuiesc eu imaginatia, am apelat direct la sursa. Adica am intrebat-o pe unde or sa merga cu ocazia saptamanii asteia de scoala altfel.
Raspunsul mi-a placut. Cica o sa-i duca la Aerportul Otopeni (turnul de control, chestii), sa viziteze o televiziune (una mare) si la o piesa de teatru. Perfect si arhisuficient, pentru cele trei zile ramase din saptamana (lunea nici iarba nu creste si vinerea doar nu credeti ca se duce cineva la scoala). Si aici vine lovitura de gratie: minunatele activitati se desfasoara doar scriptic, pe hartie. Adica la aeroport nu merge nici dracu’, iar televiziunea respectiva o vor vedea doar prin intermediul cablului tv, daca dau aia vreun film mai de doamne ajuta. Practic, in picioare a ramas doar mersul la teatru, dar parca vad ca intervine ceva si nici acolo nu mai ajung.
De ce se intampla asa? Pentru ca, dascali si elevi, au ajuns la o conventie: facem rost de hartiile care sa ateste ca ne-am miscat fundurile intepenite la obiectivele anuntate, dar noi stam frumusel acasa. De parca intrasera zilele de zacut in propriile apartamente, in sac. Eu pot sa inteleg punctul de vedere al elevilor (poate sunt si subiectiv) care nu au chef sa faca nimic, daca nu sunt impinsi de la spate. Dar tu, ditamai profesorul (care ar trebui sa-i ghidezi, sa le identifici talente speciale, sa scoti ce au mai bun din ei, sa fii eu, in lipsa mea), tu ce ai in cap? Daca pe ei ii lasa rece sa vada cum arata un controlor de trafic aerian, tu de cate ori in viata ai vazut asta (pe viu, ca Pasagerul 57 l-am vazut cu totii)? Daca ei ar vrea sa mearga la terasa si sa zaca in fata unei beri reci, tu de cate ori ai intrat intr-un studio de televiziune? Chiar asa suntem de acriti de vremea care a trecut si meseria de uzura, ca nu mai putem starni curiozitatea in niste copii, macar plecand de la propria dorinta de a cunoaste locuri si lucruri noi?
Chiar asa de greu era sa gasesti in tine resursele cu ajutorul carora sa-i motivezi sa mearga? Chiar nu mai scapam niciodata de sindromul „noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”? Da-le in cacat de hartii care atesta ca ati facut una sau alta! Hai SA FACEM una sau alta! Ca de stat in casa, la terase, baut bere si hahaiala in locuri publice au timp copiii astia in toate celelalte zile din an ramase. Nu stiu daca este o situatie generala. Pana la urma, nici macar nu ma intereseaza. Ma intristeaza pentru ca este vorba de o singura saptamana in care ar trebui facute lucrurile altfel si ei aleg sa le faca… la fel. Cam asa arata o initiativa buna, facuta praf de lene, dezinteres si dascalul roman.
P.S. Astept cu nedisimulata curiozitate ziua de Joi (azi???) in care ar trebui sa mearga la teatru. Pot sa pun pariu ca se va ivi ceva „deosebit de grav” si nu vor mai avea cum sa se duca.
P.P.S. Astept critici de genul „habar nu ai tu cum e sa fii profesor” si variatiuni pe aceasta tema. Si abia dupa aceea va voi spune ca maica-mea e profa de romana.
L.E. Desi toate conditiile naturale sunt neprielnice. Desi sunt date avertizari de vremea rea, ploaie si ninsoare, se pare ca vor merge totusi la teatru. Nimic nu i-a putut impiedica. Vointa lor de cultura a invins vicisitudinile vremii. 🙂
asta este cel mai plictisitor articol de-al tau pe care l-am citit , si de obicei raman captivat si foarte atent atunci cand savurez cu ochii cate o „poveste” de-a ta , dar asta…pff…no words to describe it…
@sergiu, d-apai sa nu crezi ca nu mi-am imaginat ca nu e asa. Dar ce sa facem, mai scriem si despre asa ceva, mai ales cand suntem direct implicati. Lasa, promit sa ma revansez. 🙂
hai ca nu poate fi asa peste tot (imi vine sa zic 😛 )
anul trecut am avut si noi surpriza ca invatatoarea sa se enerveze ca parintii nu au fost de acord cu banala suma de 200 de ron/copil ceruti ca sa ii duca in al nu stiu catelea judet ca sa faca paine si i-a tinut toata saptamana afara in curte sa deseneze cu creta 😛
anul asta e alta scoala si programul a fost …..sa zicem mult gandit 😀
in prima zi au fost la o ferma de langa Bucuresti unde au facut tot ce nu stiu cei care stau intre patru pereti (doar 2-3 copii stiau si recunosteau ce vedeau ori mangaiau 🙂 ))) – 100 ron distractia de o zi
a doua zi au organizat o prostie de concurs unde au primit diplome taman cei ai caror parinti sunt pr’etini cu directoarea (si faza e ca e scoala privata)
a treia zi au avut un atelier de aeromodelism – 30 ron cursul
azi ar trebui sa vina un nenea politai sa le explice ce inseamna 112 si dupa-amiaza cineva sa le spuna cum se acorda primul ajutor (sunt curioasa ce vor intelege; macar fiica-mea e mai dezghetata,dar tot ma astept la o gramada de intrebari)
maine teoretic merg la o televiziune (apropo’ de ce spuneai) si programul e scurt, adica dupa 2 ore pleaca acasa
@pitici, dar voinici, pai eu am zis ca nu generalizez. Uite ca se poate si cu actiuni multe si interesante. 😉
Fac pariu ca labagii aia mici din clasa lu fie-ta nu vor sa mearga nicaieri. Prefera sa stea in clasa degeaba, sa stea pe net cu telefonu in mana, d’astea…
Profesoara stie situatia si atunci actioneaza pe masura. Daca ar fi avut o clasa de pustani avizi de informatii, sigur ar fi facut cate ceva interesant zilnic. Luni, Marti, Miercuri au trecut degeaba, nici un elev nu a intrat in greva foamei, nici un parinte nu a sunat la scoala sa ameninte.
Dupa parerea mea, abordarea reflecta foarte bine situatia in care ne aflam ca natie, superficialitatea si lipsa de implicare generala.
Fiul meu a avut activitati in fiecare zi, teatru, IGSU (pompieri, tehnici prim ajutor), fabrica de paine, zoo, origami. Nu stiu daca pot compara, clasa a 3-a, provincie…
@Preduca George, asa am si scris. Daca „aia mici” sunt dezinteresati, fa tu ceva, profesorule care esti profesor. Si eu stiu un parinte care a facut ceva. A scris pe blog. Chiar cu riscul ca acest post sa fie cel mai plictisitor scris vreodata, dupa cum se plangea sergiu, mai devreme. :)))))
De ce nu ai sunat-o pe profesoara pentru clarificari?
@Preduca George, da, ca eu sunt nebun. Nu traiesc aici si nu stiu care e mersul. Sa sun sa ce? Sa-i fac probleme fie-mii la scoala? Frate, vorbim de profesorii din acest sistem, in stare sa-ti poarte pica si sa-ti faca nasoale pentru orice cacat. In plus, nici nu consider ca e menirea mea. El ia un salariu pentru ce face. Nu trebuie sa sun eu sa-l invat ce are de facut. Crezi pe conductorul de la metrou il sun ca sa-l rog sa „traga” mai tare ca ma grabesc?
cu totii stim ca : profesorii slab pregatiti (intrati pe pile/bani) “produc” elevi si mai slab pregatiti si acestia la randul lor vor ajunge profesori si mai de CACAO decat cei pe care i-au avut ei si tot asa se repeta acest ciclu tampit , exista o singura solutie pt cei care nu pot sa se ocupe de odraslele lor acasa, pt ca invatatura de la scoala nu ajunge sau nu exista – plecati in alte tari daca puteti, daca nu LIFE SUCKS A$$ BIG TIME ! si stiu ca pe la inceput am folosit multi de “si “, asa si care-i baiu ?
@sergiu, pai nu ti-a zis nimeni nimic de „si”-uri. Te-ai auto-sesizat.
Vezi? Plictisitor, dar cei cu copii sunt interesati. Si pana la urma ai comentat si tu. 🙂
am/aveam o fetita vitrega pe care am crescut-o 4 anisori stiu ce inseamna acum scoala , stiu prin ce am trecut eu la scoala, pot face o comparatie intre cele 2 perioade si da eu am ales sa plec pt ca in Ro nu am reusit sa castig un trai decent, nu vreau sa fiu boier dar nici datorii la banca sa-mi fac pt electrocasnice sau telefoane mobile. IT IS WHAT IT IS!
@sergiu, si prin ce parti de lume esti acum?
Bratislava = scump ca dracu tot ! mai ieftin in Jermanica, oricum nu trag in plug si traiul este decent.
@sergiu, bun asa. Pai ce sa-ti zic? Bafta cu slovacii tai si te mai astept pe aici. O sa ma straduiesc sa nu mai fiu plictisitor. 🙂
E rolul scolii sau al ministerului sa decida la ce activitati extra-scolare sa participe un copil/adolescent?? Parintii nu pot face asta din proprie initiativa??
@Cristina, da e rolul scolii. Nu pot hotărî eu, părinte, la ce activitati sa se ducă. Elevii impreuna cu profesorii fac asta. Părintii pot ajuta cu eventualele relatii.
Trist, foarte trist ca parintii așteaptă de la școala sa facă ceea ce trebuie ei sa facă. 🙁
@Cristina, cred ca esti intr-o mica eroare. Cum ar putea părintii sa faca asta? Sau tu te referi la faptul ca as putea s-o iau pe fie-mea de mână s-o duc sa viziteze? Pentru ca eu nu vorbesc despre asta in articol. Ci despre faptul că saptamana de „scoala altfel” se pierde inutil.
Nu se pierde inutil daca parintii iau atitudine si isi fac meseria.
@Cristina, pe bune? Cum adică? Sa iau clasa lu’ fie-mea si sa-i duc eu la activităti? Cum si de ce as face asta?
Nu, fiecare parinte sa-si duca copilul unde considera ca acesta este curios si are ceva de invatat. Nu poti sa-ti duci fata undeva daca nu o duce scoala?
@Cristina, lol. Exact ce ziceam. Esti intr-o eroare mica. Am zis eu ca nu fac asta? Are vreo legătură cu săptămâna asta care este organizata de Ministerul Educatiei si care s-a pierdut aiurea? Pentru ca eu am fost la muncă, nu aveam cum sa prestez activitătile extrașcolare, pentru care profesorii sunt platiti.
Timpul la scoala e pierdut aiurea si cind nu e saptamina asta „speciala” De ce nu zicem nimic despre asta?
@Cristina, stii de ce? Până acum chiar nu am avut de ce sa ma plâng de scoala fie-mii. Si, repet, nu am generalizat. Articolul a fost scri despre un caz particular. Cat despre ce se întâmplă în sistemul de invatamant romanesc, ar trebui sa fac foileton, nu un articol.
De acord, e mult de spus despre sistemul de stat. Decenii de indoctrinare nu pot fi cuprinse intr-un articol.
@Cristina, in sfarsit am cazut de acord. 🙂
@Cristina, si inca ceva. Pot sa fac eu la toate materiile cu ea. Ce mama dracului s-o mai trimit la scoala? Pierdere de vreme. Nu?
Cam este pierdere de vreme. Dar nu neaparat trebuie sa faci toate materiile cu ea, poti accepta ajutor de la altii 😉
@Cristina, pe bune. Si atunci ce nevoie mai am de scoala lor? Lasă ca fac eu cu ea. Nu cred că vezi lucrurile corect. Dar, ma rog, fiecare are dreptul la opinie si trebuie respectata.
Eu cred ca tu nu le vezi. 😉 Sint multi care au descoperit ca nu au nevoie de scoala/stat sa le „educe” copiii. Sint multi oameni care cred ca guvernul nu detine cheile cunostintelor. Educatia este mai buna atunci cind scoatem statul din ecuatie. 😉
@Cristina, ai extrapolat prea mult discutia. Nu are nicio legătură ce zici tu aici, cu articolul meu.
Intr-un fel are. Eu vreau sa spun ca parintii trebuie sa-si revendice autoritatea de parinte si sa nu astepte de la stat sa le creasca/educe copiii.
@Cristina, nici nu am sustinut ca astept ceva de la stat. Ne educam copilul singuri. Si, cred eu, bine. Articolul a fost despre o saptamana pierdută aiurea, din cauza dezinteresului reciproc, profesori si elevi.
Si părinți 😉
@Cristina, ok, ai castigat. Imi asum vina. Din cauza mea nu au fost la aeroport si televiziune. Trebuia sa ma invoiesc naibii de la muncă si sa rezolv cazul.
Nu e vorba de cistigat. Nu-mi place ceva, fac ce pot ca sa schimb situația, nu ma pling.
@Cristina, exact. Si am facut. Am scris pe blog.
Si ai schimbat ceva?
@Cristina, habar nu am. Ramane de vazut. Se cheamă ca am incercat?
inainte de a comenta altceva: am copil student in Romania la “fara taxa” si cu bursa de merit.
Cristina, ai copil?
da, postarea e despre saptamana PIERDUTA, nu despre ce fac parintii interesati de copiii lor.
felicitari, Domnule Mihai!
@Raileanu Gabriela, iti foarte multumesc!
Mihai Vasilescu, cu foarte mare bucurie citesc.
Cristina, scuze, am vazut ca ai blog… fiecare isi creste copilul cum poate. acasa sau la crese/gradinite/scoli. Important e rezultatul final. ce OM crestem Pana una-alta si eu si Mihai avem “produsul finit”!
Succes!
@Raileanu Gabriela, încă o dată, multumesc pentru cuvintele frumoase! 🙂
Incurajat de Cristina, tiza jumatatii mele, continui drumul inceput ieri:
Mihai, stii ca ai fi putut sa suni la scoala si sa intrebi ce s-a intamplat de au esuat iesirile copiilor. Vazand ca exista interes, profesoara ar fi putut realiza macar o iesire si astfel telefonul tau nu ar fi fost in zadar.
Degeaba o arzi tu ca nu este datoria ta sa te bagi, ca nu pun botul. Stiu ca, atunci cand esti motivat, poti impresiona pe oricine, poti (si o faci) sa incerci sa obtii rezultatul pe care il preferi din situatia respectiva.
Asadar, este parerea mea ca a fost mai important post-ul scris decat „problema” in sine si lucrurile au fost tratate ca atare.
Asa este ca de fapt nu te-a deranjat prea tare faptul ca nu au facut ce trebuia sa faca?
Au mers la teatru pana la urma?
@Preduca George, din pacate nu ai citit ce ti-am raspuns ieri, pe acelasi subiect. Si cred ca nici ideea postului n-ati inteles-o bine. Nici tu, nici tiza jumatatii tale.
Da, as fi putut sa sun la scoala ca sa realizez…nimic. Ba, mai mult de atat, cunoscand acest sistem si din interior (remember cu ce se ocupa maica-mea) as fi facut mai mult rau dect bine. In sensul ca un profesor reclamat o ia personal si e in stare sa poarte pica pana iese la pensie. Iar la fie-mea urmeaza bac si alte delicatese din astea unde numai de probleme cu profesorii nu are nevoie. Asta o data.
In plus, nu este menirea mea sa fac asta. Poate eu eram un parinte care locuia la Dalga, fara acces la internet, telefon si alte minunatii ale tehnicii moderne. iar fie-mea statea in gazda si facea liceul in Bucuresti. Trebuia sa fiu instiintat prin porumbei calatori, despre faptul ca nu au loc decat pe hartie activitatile din saptamana scolii altfel? Iar eu sa ma urc in tren sau caruta si sa purced degraba spre Capitala pentru a pune lucrurile la punct? Eventual si cu o jalba in proptap.
Dragii mei, in momentul in care ai dus copilul la scoala, le-ai incredintat si celor de acolo o parte din responsabilitatea cresterii si educarii lui. Iar partea aia, ei trebuie sa si-o asume. Pe langa ca sunt paltiti pentru asta, ai putea crede ca meseria de a-i invata pe altii este sfanta si trebuie sa ai ceva chemare pentru ea, n-o poate face chiar oricine. Si tu ar fi trebuit sa stii mult mai bine ca mine despre ce vorbesc, avand in vedere cu ce se ocupa tiza cititoarei mele.
@Preduca George, poate nu e suficient de clar si atunci recomand sa mai treci o data prin articol. Nu a esuat nimic! Elevii, de comun acord cu profesorul au hotarat asa. Si am inteles punctul de vedere al copiilor, pentru ca atat pot ei la varsta asta. Reprosurile mele erau adresate dascalului pentru ca s-a complacut in situatie si nu a fost in stare sa-si starneasca propria curiozitate, prin asta urmand sa-i motiveze si pe ei. Cam atat.
In mod miraculos am inteles…vorbeam cu capul gol, imaginandu-mi o situatie ideala, un profesor ideal, deschis….realizez acum ca nu e cazul
@Preduca George, e bine cand se intampla miracole. 🙂
Citind toate comentariile, cred ca fi putut sa o suni pe profa si, daca nu vroiai sa-i faci rau fetei tale, putai sa spui ca motivul apeluluineste sa o scuzi ca nu poate sa ajunga la „scoala altfel” in data de xx aprilie (cand era programata vizita la aeroport), dar ca va putea veni in ziua yy aprilie (cand este programata vizita la televiziune). In acest fel fata nu era implicata deloc si puteai zice ce vrei.
Ne place mult (romanilor in general) sa ne plangem de tot, dar cand e sa facem ceva suntem campioni la a inventa scuze.
Articolul bun, dar in comentarii prea te-ai scuzat tot timpul de ce nu ai putut sa faci nimic…
@alghenu, ihi.