Dragii mei,

Am simtit eu asa in organism, ca acest blog in care colcaie misoginsmul subsemnatului, are nevoie de o adiere feminina. Si cand ma perpeleam mai abitir, incercand sa-mi dau seama cum as putea sa scad procentul de „porcism”, din continutul acestui loc atat de drag mie (si voua, sper), a aparut „ideea”. Sub forma unei cereri de prietenie pe feisbuc. In urma careia, cateva zile si zeci de mesaje mai tarziu, v-o prezint pe cea care o sa va incante (din timp in timp) diminetile, si nu numai: Ana R.

Si, pentru ca trebuia sa stiti si voi cate ceva despre ea, am fortat-o (prin nemiloasa fibra optica) sa va spuna cam ce-i cu ea si pe ce gen o “arde”. Iacata ce zice:

“Toata viata m-am batut cu caramida in piept ca eu sunt patrioata. Desi toti prietenii imi dadeau zeci de argumente pentru a emigra, eu plina de sentimente pentru tarisoara, explicam tuturor ca noi suntem generatia ce poate schimba ceva. Sau ca, ce se alege de tara asta, daca noi ne caram prin cele negre coclauri papistase? Enervati de efuziunile mele patriotice, toti prietenii radeau si-si spuneau : ‘’Mama, ce-as mai rade sa o vad pe asta ca pleaca din tara! ‘’. Excluuuus! Eu, urmasa lui Stefan cel Mare si Sfant? Ati inebunit!!! Caldut si bine imi era…terminasem, ca jumatate de tara, Dreptul…lucram intr-un Minister si mai aveam si acoperis desupra capului. Romanian dream or what?

  Dar Coana Soarta planificase altceva pentru mine. Si mi-a scos in cale un tanar fermecator, ce avea un singur defect: era pe jumatate neamt. Asa ca astazi, zece ani si doi copii mai tarziu, ma aflu pe meleaguri Teutone, incercand sa demonstesz pe aici, ca romanii pot sa fie si altfel. Nu m-au convins „fritz-ii” prea tare, sa devin o mare bautoare de bere, dar nu pot sa spun ca nu m-au mai invatat cate ceva. Lucruri pe care in timp, gratie domnului autointitulat „misogin”, detinator de blog, o sa vi le impartasesc si voua. La buna vedere”! Ana R.

mihai_vasilescu_ana_r