Unul dintre puținele lucruri neconvertibile în „cașcaval” pe lumea asta este prietenia. Am auzit că și iubirea ar fi în aceeași situație, da’ nu știu ce să zic. Și mă gândeam, privind în jurul meu, cam cum stă treaba cu prieteniile astea și cum se pot împărți ele pe căprării. Pentru că nu-i așa simplu cum crede toată lumea.
Prietenii cei mai buni
Îi știi, practic, dintotdeauna. De fapt, sunt singurii despre care, dacă ești întrebat „de unde îl știi pe X”, nu prea ai cum să răspunzi ceva concret. Cum adică de unde îl știu? E prietenul meu (cu un accent puternic pe al doilea cuvânt), crezi că ne-a făcut cineva cunostinta?
Îi cunoști ca pe buzunarele tale. I-ai văzut și îmbrăcați și în curu’ gol, fără ca asta să te influențeze în vreun fel. Poți să-i suni liniștit la ora trei și douascinci de minute dimineața și să le spui că ai probleme. Singura întrebare pe care o vor pune, o să fie: „unde ești?”.
Sunt singurii care, deschizându-și propriile frigidere, îți pot spune pe un ton afabil și prietenos: “băi, boule, ai băut toată berea, marș și ia alta!”!
Au fost lângă tine când ți-ai găsit marea iubire. Tot acolo erau și când ea s-a cărat. Sunt printre puținii care se pot bucura sincer pentru reușitele tale în viață. Iar cu succesele lor, parcă îți vine și ție să te mândrești.
Sunt cei care știu despre tine lucruri pe care mă-ta s-ar îngrozi să le audă.
Prietenii
Următorul nivel după „prietenii cei mai buni”. Ba chiar, uneori, se pot confunda.
În șapteșcinci la sută dintre cazuri, sunt „prin alianță”. Adică îi cunoști prin intermediul celor din prima categorie. La început îți sunt „amici”, cu timpul te atașezi de ei si începi să le simți lipsa. Declicul spre „prietenie” se produce în ziua în care Facebook-ul nu-ți mai ajunge și simți nevoia să suni că să le urezi „la mulți ani”. Și constați cu surprindere ca aveai numărul în agendă (după ce dădusei alte două telefoane că să-l afli).
Legătura se cimentează la prima “băută” la care nu este de față “elementul de legatură”. Iar timpul de sudare a relației este invers proporțional cu numărul dăților în care vi s-au încrucișat “jeturile” .
Tips: nu întinde coarda și nu ruga pe unul dintre ei s-o ducă pe mă-ta la aeroport într-o marți la patru dimineață. Poți încerca pentru soră-ta, dar numai dacă e „buna” și e singură. Altfel o să fi pus în situația de a fi refuzat de un prieten. Și nu e frumos.
Mai pot să fie și „convertiți” dintre colegii de muncă sau alte persoane cu care îți petreci o mare parte din zi. Sau din noapte. Hmmm…nu…scuze! Persoanele cu care îți petreci o mare parte din noapte nu se încadrează aici. 🙂
În cazul acestei categorii întâmpini totuși oareșce reticențe în a-i suna, când afară stă să se crape de ziuă, doar ca se le spui: „n-aveam, bă, nimic deosebit, mă plictiseam și voiam să văd ce faci”.
Amicii
Pot fi „prin alianță” sau tot dintre colegii de muncă. Ideal ar fi să evolueze spre stadiul de „prieteni”. Dar nu se va întâmpla așa tot timpul. Mici divergențe, o replică nepotrivită sau o privire nelalocul ei pot fi factori care nu vor lăsa relația să avanseze. O să rămâneți surprinși, dar puteți să auziți și după ani de zile „da, cutare e băiat bun, dar ne-am certat la un revelion în 2003 și nu prea l-am mai halit de atunci”. Chestionat cu privire la motivul scandalului, respectivul e posibil să ridice din umeri: „nu mai știu de la ne-am luat”. Sau să dea vreun motiv cretin: „păi îmi zicea el mie că pepsi e mai sănătos decât cola”. D-astea.
Mai sunt amicii „dobândiți”. Îți vin la pachet cu relația în care te afli. Cu ăștia e simplu. Cei cu care empatizezi se transformă rapid în prieteni. Cei care nu-ți fac plăcere, vor fi mereu însoțiți de replica: „ah, iar vine boul ăla (sau vaca aia, după caz)”. Și, uite-așa, apar veșnicele motive de scandal: “sunt prietenii mei, te rog să te vorbești frumos”. Caca-maca…
Prietenii de sex opus
Oameni buni, fraților, știți ce a exclamat țăranul când a văzut prima oară o girafă? “Așa ceva nu exista!”. Exact asta trebuie să va spuneți și voi când o să vedeți relații de prietenie între cele două sexe. Nu vă lăsați induși în eroare! Bărbații care se află în “friend zone-ul” unei femei nu sunt decât niște Boeinguri uriașe care așteaptă să se elibereze pista si să le vina rândul la “aterizare”.
Ce nu știu ei, este că nu le va veni niciodată. Odată intrat acolo nu mai ieși. Femeile nu sunt dispuse să strice o relație “atât de frumoasă”. Iar ei, din momentul în care se vor prinde că nu mai intra în calcule, o vor lăsa mai moale cu prietenia.
Da, da, știu. Sunt porc și insensibil. Înainte să mă judecați, gândiți-va câte cazuri de genul asta cunoașteți. Băieți, știu că o să mustăciți și o să-mi dați dreptate. Fețelor, băieții aia pe care-i credeți voi prieteni dezinteresați, ori mint de îngheață apele, ori sunt proști de bubuie. Primii mai au o șansă. Tot la fete mai există și prietenii gheianu’, da’ ăștia sunt practic de același sex cu ele.
Prietenii de pe Facebook
Sunt o specie relativ nou apărută. I-am descoperit când o întrebam pe fiică-mea despre un cavaler: „cine-i ăsta, îl cunosti”? Răspunsul a fost ferm: „suntem prieteni pe Facebook”. Nu, nu-l văzuse în carne și oase niciodată în viața ei, dar erau amici pe rețeaua de socializare.
Am identificat doar câteva tipuri, dar sunt convins că mai sunt și altele (poate mă mai ajutați și voi):
-Majoritatea sunt din speța celui pe care l-am descoperit la fie-mea. Sau pe aproape. Adică măcar i-ați văzut cum arată și “live” la un moment dat. Uitați-vă în listele voastre de prieteni și o să-mi dați dreptate;
-Tudor Chirilă. Dacă ești fată, ai între paisprezece și șaptesprezece ani, și nu-l ai în lista de friends (se admite și numai „follow”) pe maestrul Tudorică, ai grijă! Ai mare grijă! Ești pe cale să fii exclusă din orice activitate socială. Adolescentele nu glumesc cu treaba asta: ori îl iubești pe trubadur, ori ești împotriva lor;
-Foști prieteni, de care viața te-a despărțit, redescoperiți mai mult sau mai puțin recent. Ai vrea să ții legătură cu ei mai strâns de niște conversații pe Facebook, dar au trecut așa mulți ani și ar fi așa multe de spus că preferi varianta asta mai comodă;
-„Friend zone” nepericulos. Da, este singurul loc în care poți fi prieten cu o femeie, tu ca bărbat, și să păstrezi speranțele de “aterizare” intacte. Condiția e să nu exagerezi cu prosteli și like-uri. Comment-uri de genul: “Gimbilina ce frumos ai zis tu, simt extazul cum îmi roade creierul” vă scot definitiv din “carti”. Deci, fără. Ca să păstrați șanse reale de a primi “aprobarea de la turn”, trebuie făcut update periodic. Nu de alta, dar oamenii se mai despart, se mai împacă. Să nu dați cu bâta în baltă.
-Pentru femei, același lucru poartă denumirea de “back-up”. Te țin acolo, că nu se știe niciodată. Da, știu, nu e adevărat, glumeam și eu.
-Personalitățile, vedetele, persoanele publice. Acu’, nu stau eu să judec de ce vrei să-i ai în listă pe Brad Pitt, Guță, Mircea Badea sau Jojo. E treaba ta. Dar sunt absolut extaziat de fapul că Facebook-ul este singurul loc palpabil unde poți fi prieten cu Dumnezeu sau Isus. Pe arhanghelul Mihail l-am scos din lista.
Vă aștept cu completări. Știu că de fiecare dată uit câte ceva.
In ce categorie intra, foștii iubiti/iubite cu care păstrezi relații amicale? Si nu vorbesc de „one night stands”. Alta categorie poate sa fie si pt „friends with benefits” :-). Sau prietenii cu care nu mai tii legatura pt f mulți ani si când te regasesti, parca nu s-a schimbat nimic si ați fost la o cafea ieri. Eu zic ca e nemaipomenit ca generatia noastră are atâtea feluri de prieteni. Imi e teama ca copiii noștri o sa aibă mai multe soiuri de prietenii superficiale – a la Facebook. Sper sa gresesc …
@Vio, dupa ce l-am scris, mi-au mai venit si mie in cap „categorii” de prieteni care ar fi mers trecute.
Si da. cred ca ai dreptate cu tanara generatie.
Da, ai dreptate. Nu cred ca exista prietenie intre barbat si femeie. Desi, cica o relatie e mai tare daca cei 2 sunt cei mai buni prieteni… Nush ce sa zic, nu prea am inca experienta cu asa ceva.. E ceva ce mi-as dori,dar stim cu totii ce poame sunt muierile in ziua de azi, asa ca..
@Alin, 🙂
Poate nu alegi tu bine. Valabil pentru ambele sexe, poame sunt de ambele parti, dar nu sunt toti la fel.
Vio, din pacate, crede-ma pe cuvant, nu gresesti ! Si lucrurile vor fi si mai grave decat iti imaginezi…
Eu nu sunt de acord ca nu exista prietenie între bărbat si femeie. Poate la un moment dat unul sau amândoi din relație au vrut (sau chiar au avut) ceva amoros între ei, dar nu neaparat. Cunosc cateva exemple. Si nu uita ca mai sunt si prietenii, chiar f bune, între femei si gay bărbați. Si te rog nu mă lua ca aia nu sunt bărbați …
@Vio, vezi daca nu-mi citesti postul cu atentie. P-asta cu gay-ii am mentionat-o. 🙂
Mishulica, subscriu: NU EXISTA PRIETENIE INTRE UN BARBAT SI O FEMEIE!..am spus asta si la 20 de ani, o spun si la 55!…si aceasta afirmatie mi-a adus dusmani si dusmance pe viata!….care ulterior mi-au recunoscut teoria, dar tot m-au urat…ca am „cobit”!….si eu am avut multi „prieteni”….care asteptau sa divortez, ca sa „aterizeze”…mai repede o faci cu un necunoscut decat cu un „prieten”…crede-ma ca stiu ce spun…..
@angela, ce-as vrea mai multe pareri de la femei. Pana acum vad ca sunt impartite.
Hmm, da o chestie delicată. În principiu, relația o stabilește femeia iar bărbatul, dacă e trecut la capitolul prieteni, speră că lucrurile se pot schimba și el poate comuta imediat. Cu toate astea, dacă oamenii au multe chestii în comun și ajung la nivelul 1, există șanse, ca în timp, să dispară tentația, mai ales dacă bărbatul își găsește o parteneră și dacă, caz și mai greu, dacă partenera devine și ea prietenă. Mi mi s-a întîmplat dar e greu rău!. Mai există varianta cu femeia mai în vîrstă care nu mai reprezintă aceeași tentație pentru un bărbat tînăr.
@Akafix, știi cum e, excepția întărește regula.
Ah, vad acuma ca sunt mentionati. Sunt încă adormita …
Si apropos, nu sunt toti practic fete. Trebuie sa regăsesc un articol despre cum un fotograf documenteza familii „normale” gay, poate o sa fii mai intelegator sau tolerant.
Am găsit un post despre asta.
http://www.slate.com/blogs/behold/2013/02/04/alix_smith_states_of_union_aims_to_portray_gay_families_in_traditional_settings.html
@Vio, ah dar sunt foarte tolerant. Pur si simplu i-am mentionat si pe ei. Nu am zis nimic rau. 🙂
Interesant pictorial, nu am mai vazut niciodata asa ceva, ma refer la pozele in care apar si copii. La noi s-a dezbatut de curand un subiect prin presa legat de un cuplu de femei gay care aveau/ cresteau un baietel. Intriga povestii a fost ca baiatul in varsta de 7-8 ani, cred, si-a taiat penisul. Si acum toti se intrebau daca si-a taiat penisul ca era crescut de doua femei sau doar ca era sarit de pe fix.
E ca si cu legea atractiei. Daca nu crezi sau au indoieli ca o prietenie (între un bărbat sau o femeie, dar si in general) nu e „adevarata”, așa o sa se si întâmple. Eu cred ca depinde de persoana, si de cum e tonul prietenii setat, la început sau mai târziu. Curios, daca imi analizezi prieteniile, cele cu bărbați, desi putine, sunt intr-adevăr mai puternice decât majoritatea celor cu femei. In sensul ca durează si mă pot baza pe ei la nevoie. Si vorbesc de cele cu straight guys. Ca am amici si din ceilalți.
Carmina, tu in ce tabăra ești? Ca pot sa mă bazez pe tine ca ai un comentariu sau mai multe :-).
@Vio, ca bine zici: unde e Carmina ???
I-am atras atenția ca o așteptăm :-).
Si apropos „what’s the big deal” cu intentia ca un prieten de sex opus are si ganduri „necurate”? Nu sunt multi sfinti pe lumea asta. De la gând la fapta e drum lung si apoi chiar daca se întâmpla, „so what?”. E cum te comporti după aceea, care contează mai mult. Daca te comporti ca un adolescent care da cu bir cu fugitii, printre altele, da intr-adevăr nu meriti nici un fel de atenție, cu atât mai puțin prietenie. Dar daca ești adult, poți sa treci peste asta … daca ambele părți vor asta intr-adevăr.
N-am ce face, ma vad nevoita sa contrazic o parere aproape unanima, observ…Exista prietenie intre o femeie si un barbat. Pentru ca mie mi s-a intamplat. Prietenie de ani de zile. Ca frate si sora. Eu eram indragostita de altul si prietenul de alta. Atractie fizica o fi fost, aratam foarte bine amandoi (da, sunt modesta, stiu), dar destul de destepti sa nu stricam o prietenie curata. Cred ca depinde foarte mult de caracterul omului, imprejurari, s.a. In nici un caz nu as exagera generalizand: nu exista asa ceva fiindca nu mi s-a intamplat mie.
Mihai, tu stii despre cine vorbesc. Despre Edy, acum locuieste in California.
@Adina, esti tu convinsa ca ala nu s-a gandit niciodata, in feluri care ar presupune lipsa totala ahainelor, la tine ? 🙂
Daca Adina chiar e asa sexy cum pretinde, chiar si eu m-am gandit deja ca as f….ugari-o…..daramite Edy….
@Alin, exact. 🙂
Pai am si mentionat, s-o fi gandit (si eu la el) dar asta nu schimba cu absolut nimic raspunsul meu. Imi aduc aminte ca am si ras o data despre asta, ce idioti am fi sa facem vreo nefacuta…Fiindca nu ne doream altfel de relatie intre noi, fiecare suspina dupa fosta iubire, etc. Ce naiba, mah?! Doar nu suntem numai instincte…
@Adina, pai ce zici tu aici, ma confirma. Ati si vorbit despre asta. :)))
Si cu ce schimba asta ce am zis?!
@Adina, cu nimic.
@Mihai, tu ai afirmat ca odata ce „prietenul” se convinge ca nu e loc de „aterizare” o lasa mai moale cu prietenia. Ceea ce nu s-a intamplat in cazul meu (vreo 3 ani, pana s-a mutat in California). Ma repet, imi amintesc ca am discutat despre fiindca ni s-a parut funny ideea, atat. Nu am analizat-o, nu a intrat in calcul. Eu nu eram genul lui, el nu era genul meu, functionam bine ca prieteni doar.
Insisti tu sa ma incluzi in clasificarea ta…uite ca ma impotrivesc :). De aia am zis, mai usor cu generalizarile.
@Adina, I got your point. 🙂
@Alin, asa, ipotetic vorbind, sunt absolut convinsa ca m-ai f…ugari, iar eu poate chiar m-as impiedica, never know…Diferenta e ca noi nu suntem prieteni. Edy avea nevoie de un prieten adevarat pe atunci. Asa, numai de f..ugareala, avea pretendente destule…
@adina, da, te inteleg perfect. Dar stii….poate ca unii cedeaza mai usor cu un amic din asta, stai, discuti, una-alta…..simti probabil prietenia dintre voi….si tac-pac, te trezesti in pat… E ca si cum pasiunea creste in intensitate…
Ceva-ceva tot exista, barbatul si femeia au mereu o „chimie” intre ei….e greu de spus daca acea chimie se poate ignora asa de usor….ca sunt impulsuri provenite din creier…
@Alin, asa e. Exista o „chimie”. Cand exista. Dar ce faci cand nu exista?! Ca de discutat am discutat ore intregi, ani intregi. Eu eram indragostita de altul, el era indragostit de alta. Nu a fost nicio pasiune. Daca o fi fost vreun gand „necurat” l-am inabusit in fasa fiindca ar fi fost o prostie sa transformam prietenia in altceva. Nu ar fi mers. La ce bun?!
Desigur, si varianta ta cu tac-pac ar fi fost foarte posibila. Numai ca pentru mine, atunci, acolo, nu a fost. Maybe next time…:)
Adina….deci te-ai impiedica, aaa? 😛 No, pai as vrea sa fim prieteni… :))
@Alin, daca suntem prieteni, adio sanse sa ma impiedic…:)
Alin…de unde deducem ca e mai bine sa nu stai in ‘friendzone’, e total inutil. Asta afirma de fapt si Mihai.
No bun, atunci sa nu fim prieteni
Mda… Prietenia cu un barbat este mult mai „tare” de cat cu o femeie. Din pacate noi intre noi suntem mai rele, mai invidioase, mai reticente….
Trist este ca eu nu am reusit niciodata sa fiu prietena cu un barbat! Deci pentru mine este o utopie!
Am mai citit prin carti, am mai auzit in stanga si-n dreapta ca s-ar fi intamplat, ce sa zic – pot fi doar geloasa pe cele care „au patit-o” ( daca o fi chiar asa…)
Eu am avut probleme cu pretentii „de aterizare” de fiecare data cand am lasat garda jos si m-am aratat mai vulnerabila, mai intelegatoare, cand mi-am aratat compasiunea, cand am avut nevoie de compasiune…
Asa ca pot cel mult sa cred ca eu nu am avut norocul sa am o asemenea prietenie, ca sa nu spun ca nu exista….
@carmina, in sfarsit cineva si de partea mea. :*
Bine te-am regasit Mihai! 😉
@carmina, bine ai revenit. 🙂
Carmina, cum zicea si Mihai, sunt mai multe grade de prietenie si pot sa pariez ca sunt cel puțin câțiva bărbați care ar face aproape orice pt tine si nu numai pt ca vor sa „aterizeze” pe unde nu trebuie. Chiar daca poate la un moment dat le-ar fi trecut prin cap. Eu știu cel puțin unul. Eu cred ca nu e chestie de noroc sau utopie. Desi realizez ca se întâmpla mai rar. In materie de bărbați, nu pot sa mă plâng de nici unul care a fost mai mult decât amic. Si cum am zis, am cel puțin 3 prieteni de sex masculin pt care am muta muntii (reciproc) daca e necesar. Poate oi fi eu norocoasa, dar cred ca e mai mult de atât si mai mult decât chimie. Daca dai, primesti … in cartea mea cel puțin.
Vio, eu inteleg prin „prieten” un om pe care sa te bazezi. Sincer, in viata mea nu am cunoscut astfel de barbati, si la femei am ceva retineri. Singurul a fost Doru, dar el nu se pune – din cauza de…”aterizari” 🙂 .
Eu sunt mai zgarcita cu acordarea acestui titlu „prieten”. Pentru mine inseamna foarte mult, asa ca examenul este foarte greu! 😉
Oricum e clar ca tu, asa cum te stiu eu ( si cred ca timpul a mai adaugat ceva in sensul asta) meriti sa ai multi prieteni adevarati langa tine!
Da, cred ca daca dai primesti, dar nu trebuie sa fie in aceeasi directie! 😉
Da, e adevărat, si eu includ bazatul in criteriile de prietenie, dar e si asta un pic relativ. Cum zicea Mihai, nu cred ca imi permit cu toți sa ii sun in miezul nopții sau sa o ducă pe mama la aeroport la 4 am, desi nu cred ca s-ar sfii sa sara in ajutor nici unul. Dar in mod absolut nu pot sa mă bazez decât pe bărbatu-meu. Si nici nu am avut ocazia sa testez prieteniile prea mult sau tare, deci cine stie poate visez … nu ar fi prima data.
Si un PS. Imi explica si mie cineva care e problema daca exista si atractie fizica sau chimie cât carul intr-o prietenie între sexe opuse? Chiar si când se materializeaza ? Dar mai ales in situații ca cele descrise de Adina. De ce nu pot fi alea considerate prietenii „adevărate”? Get over it. Move on. Forget. Forgive. Etc.
@Vio, pai eu nu am zis ca ar fi o problema. Am descris niste situatii si tipuri de prietenii. Atat. Nu le-am si criticat. Doar am fost „zglobiu”…
Sorry, nu am vrut sa sugerez vreo critica. Intrebare retorica.
@Vio, ce-ai ma? Ai facut foarte bine. Am adormit eu si nu am mai vazut comment-ul. 🙂
Mihai, :-). Ma bucur ca mai ai timp sa si dormi.
Numai acuma am văzut, ca cineva a găsit pictorialul cu familiile interesant. Ăla menționat mai sus e sărit de pe fix. O sa ia mult timp pana vor fi acceptati ca o familie traditionala, dar sper ca incetul cu incetul se va face. Ce face fiecare acasă, sub cearceafuri, e treaba lor. Dar copiii lor nu trebuie judecati, discriminati, etc. De multe ori, sunt mai buni părinți decat noi astia „normali”. O sa ma uit dupa un alt blog post care tocmai l-am citit pe subiectul asta si revin.
Uite articolul care ma gândeam la el. Are un blog care il urmăresc din cand in cand. Si cred ca e un părinte super, e gay si a adoptat băiatul, calatoresc in jurul lumii de o perioada, si nu au câștigat la loto.
http://1dad1kid.com/2013/03/08/the-change-in-my-parental-settings/
@Vio, mi l-am salvat. Ma uit peste el cum am putin timp.
Cu voia ta, *”v-a scos definitiv”.
In rest, te citesc de 3 ore si nu ma mai satur. Felicitari.
@Geo, pe bune? Am gresit?
Mda..trebuie sa execut un grabnic “mea culpa”. Nu stiu cam cat de obosit sunt sau cum mi s-au plimbat literele prin fata ochilor (ti-am zis ca stau cu ochii in monitor de ore bune si te citesc), dar culmea e ca m-am mai uitat si de 2-3 inainte sa postez. Creierul meu tot aia a vrut sa citeasca; Cum ca “tipa” v-a scos definitiv…
Scuzele mele si KEEP UP THE GOOD WORK, DUDE!
@Geo, 😉
Faza cu girafa este genială! :))))))
Sărbători fericite, Mihai! 😀
@Bia, mulțumesc! Și ție la fel!
Uite, eu zic totusi ca exista prietenie intre barbati si femei. Eu am un prieten bun. La inceput am fost doar colegi. Dar ne-am scos unul pe altul din atatea belele incat am devenit foarte apropiati. Totusi…. In afara de sedinte nu am dormit niciodata sub acelasi acoperis :)) . Pastram niste limite chiar daca ne povestim unul altuia ‘ din casa’. Ne cunoastem partenerii iar copiii nostri se joaca impreuna. El e unul dintre cei 3 pe care i-as suna si a veni sigur in orice imprejurare apropo de articolul tau cu ‘ pe cine ai suna?’.
A fost insa si o prietenie pe care am stricat-o din cauza ca am vrut mai mult de la el… Era unul dintre prietenii buni si am crezut ca putem fi mai mult de atat…. Doar ca el nu a vrut sau nu a putut… Naiba stie ce a fost in capul lui….Da, e vorba despre Popeye… Suntem amici, ne vedem in diverse grupuri si ocazii dar nu mai e ce a fost… Si uitandu-ma in urma, imi pare sincer rau ca am dat o prietenie pe o dezamagire…. Ca nici macar sex n-a fost…
@Miki, eh, cu o floare…
Pe linga Chirila mai e Tony Poptamas
@Adrian, Poptămaș este inspirațional. 🙂