Am primit de la M.S., unul din cititorii mei (pe care l-am avut si invitat aici) articolul despre care o sa vorbesc.

Cand am citit titlul, mi-am zis: “mama, ce bine suna, ce-o sa ma mai amuz”. Aiurea. Nici o sansa. Articolul respectiv, desi avea un subiect atat de “ofertant”, este pe atat de insipid, pe cat este de prost scris. Deci, nu avea cum sa-mi starneasca vreun zambet. Da, stiu, sunt rau. Va invit sa-l cititi. Cel putin pe primul.

Aveti aici si aici, link-urile catre articolele originale. Daca va e lene sa le parcurgeti, las’ca va explic eu pe scurt. Ca sa pot trece si la explicatia pe lung.

Cica un nene miltar de cariera si-a prins neasemuita sotie ca se cam juca de-a animalul cu doua spinari. Da’ nu cu el. Gen, cu altii. Si “dupe” ce a murit distinsa, cea darnica in farmece femeiesti, a tinut cu tot dinadinsul sa-i puie la cap, piatra funerara pe care o puteti admira in fotografie.

Acu’ eu nu ma mai iau de stilul, fara sare si piper, in care e scris articolul. Voiam doar sa semnalez “neste trebi” pe care nu le inteleg.

Pentru inceput, trec peste faptul ca, ineditul monument funerar, este numit “pornografic”. Bai fratilor, daca si asta e pornografie, se zvarcoleste in mormant Jenna Jameson. Sau asta nu e decedata inca, nu?

Pe mine m-a lovit altceva. Zice fata asta care scrie articolul: “Constantin V., ofiţer de profesie, s-a căsătorit cu Arestia, o femeie extrem de frumoasă şi cu 17 ani mai tânără. Doamna nu era însă deloc fidelă”. Stim ca omu’ e nascut in 1912. Si ca este cu 17 ani mai mare. S-au casatorit cand a inceput razboiul, sau pe acolo. Un calcul simplu ne arata ca ea avea 11 ani !!! Care femeie ? Care doamna ? Marele ofiter se casatorise cu o fetita. Sunt sanse ca tanara pubera sa fi vrut de fapt sa se joace cu colegii de (stati un pic sa ma gandesc) clasa a patra. Bine, hai, a cincea. O fi fost mai precoce.

“Doamna” mergea la cate un coleg sa faca temele la “cetire” si ala o tinea pe-a lui cu inselatul. Cel putin in prima parte a casniciei, O singura curiozitate mai am, pana aici, Ce mama dracului vorbea ditamai ofiterul cu o scolarita de gimnaziu ? Adica, asa, cand stateau ei la un ceai si el nu-i reprosa ca “esti o curva, te-am vazut cu atlasul geografic in mana”!

Timpul a mai trecut si peste copila noastra. O data cu varsta, aflam ca: “De fiecare dată când bărbatul pleca de acasă, Arestia se distra cu amanţii ei. Căsnicia nu a mers bine deloc, dar Constantin nu a divorţat de dragul copiilor. Era obsedat de gândul că soţia îl înşeală şi a început s-o urmărească. Aşa a ajuns s-o găsească în pat cu un ofiţer din aceeaşi garnizoană cu el. Femeia i-a implorat iertarea cu lacrimi în ochi, spunându-i că a fost doar o clipa de rătăcire pe care a avut-o din cauză că s-a simţit neglijată”. Eu cred ca a intrat “strategul” in dormitorul unde se consuma partida de amor, s-a ridicat nevasta-sa in capul oaselor si i-a spus: “hai, acum iar incepi cu ale tale, banuieli, suspiciuni”.

Dar sa revenim putin mai devreme in fraza. Dupa ce ne impartaseste ca Arestia se distra cu amantii ei, autoarea trage o concluzie absolut neasteptata: “Casnicia nu a mers bine deloc”. Ba, eu la una ca asta nu ma asteptam. Io aveam pretentia ca intr-o casnicie in care un tip de vasrta a doua s-a casatorit cu o eleva de clasa a patra, lucrurile sa merga brici. Struna. Unse. Nush cum dracu’, dar nu mergeau chiar asa.

Dar cum cursul istoriei nu putea fi intors in loc, s-a terminat si razboiul. Autoarea ne aduce la zi: “Odată cu venirea comuniştilor, domnul Constantin a fost trecut în rezervă. Un timp, lucrurile au mers mai bine, iar căsnicia lor părea salvată. Aventurile Arestiei păreau că au încetat. În 1969 bărbatul a avut parte de şocul vieţii. Soţia sa a murit într-un accident de maşină alături de un bărbat. Constantin  şi-a dat seama că este vorba de amantul ei şi a decis să se răzbune”. S-a prins ba! Hai ca nu degeaba fusese ofiter cu grad superior. A stat si a chibzuit o vreme, cam cine putea sa fie ala din masina, dar pana la urma “si-a dat seama”. Acu’ nici macar nu pot sa spun cine e mai prost. Fata asta care scrie articolul sau “dom’ ofitir” care nu s-a prins din ’45 pana in ’69, ca “distinsa doamna” (deh, crescuse scolarita) mai doneaza cate ceva din nurii ei si pe langa casnicia amintita.

Ma rog, acu’ s-a prins, s-a prins. Macar sa se razbune. Deci: “După ce a înmormântat-o creştineşte, Constantin a comandat un monument funerar cum nimeni nu mai văzuse. Nu a fost uşor să-l lămurească pe meşterul pietrar, dar banii pe care i-a pus la bătaie l-au convins să sculpteze un monument ieşit din comun”. Frate, de unde stie asta ca nu a fost usor sa-l lamureaca pe pietrar? Adica ce era asa de neinteles? “Bai nene, nevasta-mea, Dumnezeu s-o ierte, a fost o curva si as cam vrea sa-i pun la cap o pereche de picioare desfacute care se sprijina pe doua p**i”. A fost greu? E cineva care nu a inteles ce-am vrut sa zic? Sa-l convinga a fost greu ba, nu sa-l lamureasca.

Nu mai vreau sa va plictisesc cu finalul. A daramat un bastan de la partid monumentul, cand si-a ingropat sotia in vecinatatea falusurilor uriase. Pacat!

Partea tare este ca si “domnul Constantin” a parasit cele lumesti pana la urma, iar mostenitorii l-au ingropat fix langa adulterina. Nu stiu daca lui i-au pus ceva la cap, dar ar fi mers la fix o pereche de coarne. Si un epitaf de genul: “ele par de cerb, dar nu sunt, pentru ca am fost doar un simplu bou”.

R.I.P

mihai_vasilescu_mormant

sursa foto