Se pare că povestea mea de ieri a fost motiv de “inspiraţie” pentru cei din jur. Altfel nu-mi explic de ce unul din prietenii mei mi-ar fi trimis email-ul cu păţania de mai jos. Sa-i dam cuvantul lui G.
…………………………………………………………………………………………………..
Numele meu este G. Și, din păcate, aceasta este o poveste adevărată de la un cap la celălalt.
Eram în anul doi de facultate, mai exact în vacanța de vară, ultima vară pe care am mai petrecut-o la Buzău pe post de băiatul mamei.
Mare nuntă în familie pe la sfârșitul lui august, ocazie cu care am flirtat cu o domnișoară (să-i spunem R.). După cum bine știți, la acest gen de eveniment, orice femeie care se respectă este horny în draci şi cu toate simţurile ascuţite la maxim. Cred că ceva se întâmplă la nivel molecular în dânsele. Combinat şi cu faptul că arăt incredibil de bine, a fost relativ simplu s-o agăț.
A urmat o lună de telefoane și messenger (eu la Buzău, ea la București) până când, în sfârșit, am ajuns la capitală. Pe ea o cucerisem, student eram deja, bașca găsisem și job… deci superb! Eu aveam 20 de ani, ea 25-26. Super smart, super frumoasă. Lucra la oracle, unde acum este mare manajeritza. Ce să mai… dream come true!!!
Au fost patru întâlniri de încălzire, după tiparul obișnuit: luat masa, vorbit mult, glume geniale. Eram George Constanza (în zilele lui cele mai bune) combinat cu un Steve Mcqueen, mai “steve” și mai “mcqueen” decât a fost el vreodată.
În cursul celei de-a patra întâlniri, oameni buni, pe neaşteptate se declanșează animalul din mine! Și nu bestia aia la care vă așteptați voi toţi. Nici pomeneală. M-au luat cele mai groaznice crampe de stomac pe care le cunoscuse omenirea până la momentul ăla, valuri și valuri de transpirație ţâşneau necontrolat, frisoane și vânturi de toate tonalitățile îmi tulburau măruntaiele. Semne clare că, undeva în interior, se pregătea vulcanul Krakatau. Dar, ca un adevărat bărbat, am ignorat tot şi am încercat să duc pe picioare.
Pe la un 12 noaptea, în taxi, ea mă întreabă dacă nu cumva vreau să urc la ea, să bem o cafea scurtă. Da fraților, am zis DA! Deșteptul de mine de mine, chiar am zis DA!? R. era chitită pe amor sălbatic și liber consimțit, iar eu abia puteam să mai fac doi păși fără să scap… încărcătură. Cu toate astea, în inconştienţa mea, am zis DA.
Nu știu cum a trecut o oră. Efectiv nu-mi aduc aminte, dar în jurul orei 1.00 mi s-a umplut toată gura cu salivă și am început să tremur necontrolat din încheieturi… până aici fusese! Mi-am strâns ultimele energii și forțe, m-am ridicat și strigat tare: „R., eu trebuie să plec. Am treabă la birou și vreau să ajung acasa”! Frază pe care cred că au auzit-o şi vecinii…
Acesta este momentul în care R. părăsește definitiv povestea asta și viața mea amoroasă. Va puteți imagina ce față a făcut când m-a auzit zbierând la unu noaptea că “am treabă la birou”.
Ajung la lift, care nu venea îndeajuns de repede pentru “nevoile” mele. Cobor repede pe scări la etajul 6 și… stop joc, ceva în mine s-a rupt în momentul ăla. Nu mă mai puteam mișca în mod controlat, doar mă învârteam ca un titirez (va jur). Ca prin minune am văzut lângă mine un coș de gunoi de plastic. Din ăla de aruncat hârtiile. Dau pantalonii jos dintr-o mișcare și… cum să va zic… cum naiba să descriu ce a urmat? Din cauza lipsei de coordonare dintre creier, membre şi sfincter, nici măcar un sfert din”încărcătură” nu a ajuns în blestematul ăla de coș. Explozia fusese mult prea puternică și ocolise “ţinta”. Iar acum, colțul blocului și o bună parte din ușa liftului erau acoperite cu un strat bine conturat de… rahat.
Stăteam în fața liftului cu pantalonii și chiloții în vine, în spatele meu iadul, și mă gândeam: “daca urcă cineva acum sau pleacă cu liftul, ce fac eu în această situatie?”. Noroc că era bloc de oameni gospodari. Adică geamurile de pe scară erau foarte elegant protejate cu perdele. Am smuls repede una de la geam, m-am șters temeinic peste tot, am acoperit coșul cu ea (sunt un tip bine-crescut) și am dat bir cu fugiții până să se sesizeze cineva în legătură zgomotele şi mirosul care vin de pe casa scării.
Am mers pe jos din Obor până Teiul Doamnei, în toiul nopții, lătrat de câini, simțind din plin cum miroase în jurul meu și acoperit cu răzleţe urme de „noroc”.
sursa foto
de la emotii…asa e te ia …tare emotiv baiatul asta :))
iti dai seama era ca primul zbor cu avionul :)))))
@Antonia, cred ca era de la ceva stricat, o maioneza gresita 😉
Atunci ai un stomacel sensibil nu un suflet sensibil…si uite asa se transforma un posibil romantic intr-un cacacios :))
:)))))) daca doamne fere se intampla eruptia in timp ce era la Domnisoara R?
@s_eliana, pai nu mai era mult. :))))
Pai am fugit repede din casa 🙂
Domnisoara R nu avea perdele? :))))))))))))
@s_eliana, foarte tareeeee! :)))))))))))))))
avea, avea…
Doar ca in acelasi timp avea si peretii subtiri si nu puteam uzita toaleta din dotare :P.
By the way…perdelele nu au forta amsorbanta, deloc!!!
Hahaha, mi-am adus aminte de un film cu Ben Stiller si Cameron Diaz, omu’ ajunge acasa la ea, asa pe romantic, dupa o cina la un restaurant indian…condimentele orientale incep sa-si faca efectul intr-un mod grosolan…o situatie aproape similara:)))) Numai ca in film, el se duce la toaleta…doar ca toaleta se infunda si refuleaza:))). Decat asa, mai bine cu perdelele pe scara blocului:))))
eu cred ca era de ramas …se vedea potentialul relatiei..poate iesau impreuna din acest c…t :))
ieseau
Ce-i drept ,omu’ a ratat momente frumoase…spre exemplu sa se uite la ea cum face pipi la dus dupa ce o ”rezolva” si schimburi de priviri pline de romantism in aceasta ambianta sonora.
Tzuc…esti bolnav la cap???
Puteai sa ii spui de la inceput ca te duci sa faci un dus sau ceva de genu, incuiai usa, dadeai drumul la apa sa nu se auda si iti faceai nevoile fara probleme 🙂
@cristi, crede-ma a fost primul lucru pe care l-am intrebat si eu. Prin viu grai. Inclusiv sugestia cu dat drumul la apa.
pai si? care a fost raspunsul? :)) eu asa as fi facut. Pacat, ca a pierdut-o si pe donmisoara
@cristi, omu’ zice ca avea asa o banuiala ca urma un mic „dezastru”. Si ii era frica sa nu intre domnisoara in baie in urmatoarele 30 de minute. 😉
@mihai: mda, se gasea ceva de facut sau de zis. Oricum nu putea sa se intample ceva mai rau decat ce a urmat 🙂
@cristi, eu te sustin. I-am zis exact ce zici si tu. Totusi, poate stie el mai bine ca noi, de ce a ales sa fuga. :):):)
Și dacă fu prin viu grai, ne spui si nouă daca tipul e atat de mișto pe cat se lauda el? :)))))
Pt. ca cineva trebuie sa mai si munceasca in tara asta si sa plateasca taxe si impozite revin mai tarziu c-un raspuns. 😛
Fratilor!!!! cati eroi se arata dupa razboi probabil stiti mai bine ca mine.
Si nu neaparat m-am rupt de ea, ne vedem des, vorbim zilnic si ba mai mult luni mergem la film impreuna. Suntem mega prieteni si cand ne mai aducem aminte de asta, radem copios. Deci totul este ok :).
Asa e G, ai dreptate dar ai ratat sansa sa scapi de virginitate.
Ati avut vreodata senzatia ca veti exploda, ca va veti umple pantaloni, ca nu mai ajungeti niciodata acasa? Pentru asta sa lasati totul balta, urgenta mare, te simti precum un caine in desert, iar dupa galeti de transpiratie, respiratie sacadata, cand ajungi acasa, dupa ce te chinui sa deschizi usa, sa-ti dai jos pantalonii cu fermoarul blocat si in sfarsit reusesti sa te asezi pe „tron”, sa nu iasa decat un „fassss” si nimic altceva ?
@vasilecool, da. Dar nu a fost cazul amicului meu. 😉
Sunt la birou, am o grămadă de lucru (și mă mai și plâng cu gura mare), chef zero…și dau peste povestea asta. Ce să le mai spun ăstora după ce am râs necontrolat 5 minute? :))))
@Georgiana, ei, asta e treaba ta, doar n-ai vrea să-ți spun și asta? :)))
Baibaieteeee!!!! Rad ca proasta de 5 minuuteee!! Tare rau !!! Si tipul,fantastiic!! Chiar a avut sange n instalatie !! :))))))
@Reli, 😉
Stii ce este tare? La inceput toti vrem sa facem o impresie buna. Daca relatia merge bine, dupa un timp ne facem treburile astea rusinoase cu usa deschisa la baie si comentam filmul de la tv in timpul asta :))))
@elena, nici chiar aşa. :)))
Ba chiar asa :))))))
Nu mi-au mai dat lacrimile de mult de la asa hohote de ras :)) Ma ajuta imaginatia si vedeam filmuletul, à la telefon si se auzea rasul nestavilit al celui care filma, dar nu avea nicio intentie de a ajuta :)) iar fata lui G era nepretuita. De genu’ Mastercard. :))
@Septi Mia, mno, deci e bine.
Nu e de cacat. Pentru mine :)))
@Septi Mia, nu ai uitat să pui virgulă după „nu”, da? :)))
Nu:)) Pentru mine nu e de cacat. E pentru G. Topica inversata. Nu si situatia.
@Septi Mia, yep. 😉
Hai sa mai citesc o data, am auzit ca rasul intinereste :))
@Septi Mia, bagă. 🙂
Ce pot să mai spun… viața asta te încearcă cu cele mai cumplite situații! Groaznic…. viața merge înainte, îl va vindeca de traume. Mânca-ți-aș, săracul de el:-)))))))
Parcă seamănă cu alergarea ta în parc…situațiile au fost diferite dar efectul a fost identic.
Mihai, sa mor de ras si nu alta! Sunt in aeroport si se uita lumea!
Acum, serios, putea sa ii spună ca se caca pe el ai sa o facă la ea acasa. Dupa duș si dragoste nebuna ;). Nu inteleg rușinea asta pt caca si pipi.
Foarte tare. Am râs de numa’. Dar eu îl înțeleg. În momentele astea critice nu mai gândești logic, singurul gând este să nu faci pe tine și intri în panică.