Just a perfect day

Ieri, cand soarele ala misto era sus pe cer si ma gandeam tot mai abitir cum ca ce misto ar fi sa ies sa “sorb” cate ceva la o terasa, suna telefonul. Creatorul povestii cu “doamna Nemes”, ma anunta ca la cinemateca e un film cehoslovac din 67. Primul film din lume interactiv. Mergem ? Mergem.

Da omu’ telefon sa faca rezervare. “Nu e nevoie, veniti dumneavoastra cu 30-40 de minute mai devreme si ati rezolvat” l-a anuntat vocea din partea cealalta. Zis si facut. La 19.30 ne-am infiintat la “sala Eforie”. Numai ca planul de acasa, nu se potriveste niciodata cu povestea de la telefon. Rauri lungi de hipsteri se scurgeau catre acelasi loc. Coada ca la balamuc.

A propos, e vreun trend acum pe care nu-l stiu eu, daca esti hipster trebuie s-o arzi si un pic gheianu? Nu de alta dar ma amuzau teribil cum iti tineau ei/ele partenerul de acelasi sex de manuta si se duceau sa se culturalizeze. Langa mine, la coada, era o femeie care ar fi fost chiar frumusica, daca n-ar fi fost barbat. Putin mai in fata, doua fete isi lasasera inhibitiile acasa si se tineau cu tandrete de mana. Ea (cea care il juca pe “el”) era tunsa scurt si dura, cu o privire de gheata. Pe genul “va sparg, daca va aud cu ceva”. Nu m-a auzit.

Ma rog, nu am nimic cu ei. Doar mi se par caraghiosi. Iar la multi dintre ei am impresia ca e o chestie de trend, nu de convingere. Da bine, sau ceva de genul.

Revenim la coada. Organizatorii cred ca voiau sa dea o nota de autenticitate filmului, readucand atmosfera din anii 60-70. Dezorganizare completa. S-a deschis usa si un nene, cu aer de “fost”, a anuntat ca “intra invitatiile si biletele”. Cand l-am intrebat daca “fraierii mai asteapta” s-a uitat urat la mine. Am crezut ca nu ma mai lasa. Pana la urma m-a lasat. Si am prins si locuri pe scaune. Da, pe scaune, pentru a mi s-a lamurit misterul. Au intrat toti cei care asteptau, dar s-a stat pe jos, pe scari, pe unde s-a putut. Frumos, exact ca pe timpuri.

Imediat dupa ce ne-au rupt plasatoarele biletele, m-am edificat si ce era cu prezenta asta masiva, la film de cinemateca: berea era moca. Si buna. Ca un bonus, la toaleta mirosea a “iarba”. De calitate. 😉

Incepe filmul. Chichirezul era ca puteai sa votezi cum sa continue actiunea, in anumite momente. Dar o sa va explic la sfarsit, despre ce era vorba cu interactivitatea asta. Pe moment eu m-am amuzat cand o domnisoara cu aer intelectual, a inceput sa-si intrebe prietenul “ce zice, ce zice” ? Ce mama dracului cauti acolo, daca tu nu pricepi doua vorbe in engleza ? A stat ala sa-i traduca, tot filmul. Apoi m-am uitat cu un aer siderat, la doi parinti care au parasit sala, pe la jumatatea filmului, tarand de mana un copilas de vreo 4 ani. Astia ce-or fi avut in cap cand l-au adus acolo ? Un tip de langa noi, a iesit de cel putin trei ori, ca sa se “realimenteze” cu bere. Sete de cultura, nu gluma. Voiam sa va mai spun ca au mai plecat din sala, cel putin cinspe persoane. Pe care eu le suspectez ca nu “parleau” limba lui Shakespeare. Altfel nu-mi explic.

Ca sa fiu cinstit, dublarea in engleza cred ca a fost un minus. Mi-ar fi placut mult mai mult sa fie in ceha, subtitrat in engleza. Mi-as mai fi adus si eu aminte de copliarie. “Pane Svoboda” mi-ar fi creat flash-uri cu Arabela si Rumburak.

La plecare era coada la bere. Hipsterii astia sunt insetati rau, fratilor.

Si acum, luati de aici, sa vedeti cum e cu interactivitatea (sursa):

9 martie 2013 / 20:00 / Cinemateca Eforie, București 

Kinoautomat este primul film interactiv din lume, conceput de către Radúz Činčera pentru pavilionul cehoslovac la Expoziția Mondială din ’67, din Montreal. În 9 momente ale filmului acțiunea se oprește și un moderator roagă publicul să aleagă cu ajutorul unor telecomenzi între două scene, apoi scena aleasă continuă, conform voturilor audienței.

Proiectul a fost bine primit, ziarul The New Yorker scriind: „Kinoautomat, din pavilionul cehoslovac, este garantat un hit al expoziției mondiale, și cehii ar trebui să-i facă un monument lui Radúz Činčera, cel care l-a conceput”.

Filmul, Un om și casa sa (Člověk a jeho dům), este o comedie neagră, creat de de membri ai Noului Val cehoslovac de film, din anii ’60: Radúz Činčera, Pavel Juráček, Ján Roháč, Vladimír Svitáček și Miroslav Horníček. Începe cu o scenă în care apartamentul lui Petr Novák este în flăcări. Indiferent de deciziile care sunt luate, acțiunea se termină întotdeauna cu incendierea apartamentului, făcând din film – așa cum inteționa Činčera – o satiră a democrației. Alte interpretări susțin că filmul este o satiră a determinismului, ideea că oamenii își pot controla soarta, sau că este o acceptare a diversității și complexității vieții.

Kinoautomat s-a dovedit aproape profetic vorbind despre democrație, atunci când, la un an după premieră, comuniștii au ocupat Cehoslovacia, interzicând și filmul în scurt timp.

Patruzeci de ani mai târziu, mecanismul perfect funcțional al proiectului realizat de Činčera este readus în sălile de cinema, dovedindu-se a fi sold-out chiar și după atâta timp. După ce a fost prezentat publicului în Londra, Basel și Praga, Centrul Ceh aduce Kinoautomat în România pentru două proiecții: la cinematograful Victoria din Cluj și la Cinemateca Eforie în București.

Filmul este dublat și moderat în limba engleză.