1,443 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 100)

Vă vine să credeți c-am ajuns la 100 de săptămâni? Că mie nu prea. Una peste alta e cel mai lung proiect de care mă țin de când am blogul. Păcat doar că pentru ediția asta aniversară nu prea am avut ce articole să selectez. Aia e. Hai, luați-le p-astea care sunt. 

  1. Vocabularul violului anal;
  2. În casa omului leneș mișună gândacii;
  3. Supereroul de la Cotroceni nu poate face treaba în locul nostru;
  4. Putreziciunea;
  5. Opinii de fost fumător, la rece;
  6. Dacă mă întrebai la 20 și ceva de ani ce trebuie să faci ca să fii un manager bun, eram atotștiutor. La 45 de ani, mă uit altfel la ceea ce cred că știu și că pot să fac;
  7. Reportaj Recorder la Videle: „Ce dacă n-au făcut nimic? Ținem cu ei, că sunt ai noștri!”

mihai_vasilescu_duminica

3,441 cititori

Căștile salvatoare și rochița pentru revelion

Dacă e sâmbătă, e Elena

31 decembrie, aproape ora 19.30. Juma’ de oră de muncă mai aveam pe anul trecut. În prăvălie nu mai era nici țipenie de client. Doar noi angajații patriei. Simțeam deja cum intra (adânc) în mine plictiseala, așa c-am luat calea biroului cu gândul să-mi asez trupul de milfă pe scaun și să aștept. Ce să vă zic?! Doar ochii albaștri ca marea mi se mai mișcau rar. Și cum stăteam eu așa clipind foarte rapid de frică să nu se atingă prea mult ploapele și să adorm, observ pe monitorul camerelor de supraveghere o umbră printre rafturi. Continuarea

5,490 cititori

Păi nu vrem noi o țară ca afară?

Tipa care merge în faţa mea pe culoarul de la metrou n-are mai mult de treij’ de ani. E mișto, culeanu așa, pășește și mișcă ușor din cap în ritmul muzicii din căști. Și e răcită. Sau îi place ei mult să-și sufle des nasul într-un șervețel. 

Gata, a terminat de suflat. Cu un gest nonșalant și suveran se debarasează de șervețel. Mai precis îl aruncă. Pe jos. Pe culoarul de la metrou. Continuarea

3,486 cititori

Câinii polițiști vor să distrugă filmul românesc

Sunt fan filme românești. Asta e, nimeni nu-i perfect. Așa că alaltăieri seară am fost să văd “Pororoca”, un film românesc de mare angajament care respectă rețeta, devenită deja clasică: începe bine și se termină prost. A propos, îmi fac tricou cu numele ălora dintre voi care știu ce înseamnă “pororoca” fără să dea search pe google.

Pe scurt, pe foarte scurt, că n-are rost să vă plictisesc, despre ce e vorba. Un tată iese cu cei doi copii (fată și băiat, 5 și 7 ani) în parc, la locul de joacă pentru copii. Dăcât că la un moment dat omu’ are vreo cinșpe secunde în care nu e atent la ce fac plozii și fetița dispare în mod misterios. Moment în care mi-am spus satisfăcut: iată în sfârșit și un film românesc despre răpirile extraterestre. Dar, nu, aveam să-mi dau seama ulterior că nu călcase nici picior de extraterestru prin parcul ăla. Cel puțin nu în ziua aia. Continuarea

14,655 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea

4,022 cititori

Cum faci să scapi de suspendarea contului de Facebook

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiectul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-o pe propria-mi piele.

După prima supendare de 24 de ore, a urmat una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groasă și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar conține cuvinte ce contravin standardelor comunității. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.

Continuarea

3,172 cititori

Cum scăpăm de statul la coadă

Am mai spus de multe ori pe-aici că în ultimii ani am ajuns să fiu dependent de card, rezolvând astfel spinoasa problemă a umblatului cu cash după mine. Și lucrurile ar fi mers în continuare sublim, dacă treptat n-aș fi realizat că mai am o problemuță din aceeași zonă. Și anume, nu suport cozile, frate. Indiferent la ce-ar fi ele. Că sunt la administrația financiară, la ghișeul de la Poștă, la megaimaj sau la tonetele cu bere de la concerte, urăsc să mă așez în spatele unor necunoscuți și să staaaau așa degeaba sperând să se întâmple vreun miracol care să-i facă pe toți cetățenii din fața mea să dispară brusc.

Continuarea

2,668 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 99)

Pe vremea asta, nu văd ce altceva ați putea face în afară de stat la căldură cu laptopu’-n față. Serios.

  1. Manifest împotriva corectitudinii politice;
  2. Mică enciclopedie de zacuscă din comerţ (ca să n-o cauţi singur pe aia bună);
  3. Trei întâmplări ciudate în New York – și una din București;
  4. “Cine ma iubeste, ma place asa cum sunt”. Adevarat sau fals?
  5. Ce am observat mergând cu copiii în tabere;
  6. Ce spune animalul tău domestic despre tine;
  7. Cât de ușor este să fii distras din ceea ce faci;
  8. Ce nu îți spune nimeni când pornești o afacere;

mihai_vasilescu_duminica

5,735 cititori

Coaching și orgasm pentru toată lumea

Dacă e sâmbătă, e Elena

Cred că eram prin 2010 când board-ul companiei de telecomunicații unde lucram a observat că noi, managerii, suferim din cauza dezechilibrului între viața profesională și cea personală. Așa că același board a decis că trebuie neapărat să ne școlească în ale echilibrului vieții. Iar pentru realizarea acestui scop măreț a fost contactată o firmă de coacheri care urmau să ne învețe cum să trăim.

Decizia fiind deja luată, într-o dimineață ne-am trezit cu un e-mail în care ni se cerea explicit ca la sesiunea de training să fim număr par de persoane și să ne așteptăm la surprize. Participarea era obligatorie, desigur. Continuarea

4,643 cititori

Dar șpagă pentru nimic dați?

Eram în Italia și tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, mi-am zis să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băejnebun, mi-a pocnit ăla una peste mâna cu care-i întinsesem banii, de-au zburat mintenaș în toate părţile. După care a mai început și să urle și să facă circ, de se uita lumea la mine ca la urs.

Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană: “Boss, las-o-n plm de treabă că n-am omorât-o pe doamna mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani”. Din păcate, cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un “vaffanculo mascalzone”, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin. Continuarea

5,052 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Noua Zeelandă

Pentru că, după textul despre UK, mulți dintre voi ați vrut să știți cum stă treaba și prin partea asta de lume, v-a servit colega Andie.

Despre viața și mutatul în Noua Zeelandă. O să încep cu un disclaimer și anume că noi ne-am mutat aici de la Londra, unde prețurile oricum erau mar. Și ne-am mutat în Auckland, cel mai mare oraș, unde stăm la 20 minute cu autobuzul de centrul orașului.

Locuință – Stăm cu chirie și plătim 550NZD pe săptămână (1,600 RON), fără utilități. Avem 3 dormitoare și o baie, garaj, grădină destul de mare, zonă ok. Când am căutat, ne-am orientat spre ceva care să fie foarte aproape de serviciul sotului. Ăsta a fost cel mai ieftin loc pe care l-am găsit, restul costă mult mai mult (de la 700NZD în sus). Pe de o parte e comparativ cu Londra la preț deși noi plătim mai puțin decât plăteam pe un apartament, pe de altă parte nu e comparative, pentru că aici sunt foarte mari casele.

Continuarea