2,968 cititori

Un bătrân atât de trist, după vorbă, după port

Mi-am pierdut buletinul. Astăzi am mers să-mi fac altul. La secția de poliție, în fața mea, era un bătrânel de 86 de ani care aștepta răbdător tot la buletine. Avea un picior din lemn de cireș pe care timpul își încrustase necruțător trecerea neiertătoare. Iar pe față-i blândă și brăzdată de riduri se citea bunătatea, era fața bunicilor din cărțile copilăriei noastre.

După câteva minute de așteptare, ca să mai rup atmosfera rece din încăpere, îl întreb:

– De ce vreți să vă schimbați buletinul?

Surprins, dă să răspundă și deodată văd cum îl năpadesc amintirile, iar ochii lui căprui au zâmbit trist și s-au umplut de lacrimi. Când mi-a răspuns, vocea îi tremura de emoție: Continuarea

1,865 cititori

Moș Crăciun și negresele

Zilele trecute, cum stăteam eu într-o seară și cugetam la nemurirea sufletului, mă trezesc că-mi zbârnâie o notifcare de email. Mi-era lene și somn, am vrut să nu mă mai uit, da’ pâna la urmă a învins curiozitatea. Ce să vezi, îmi scrisese Moș Crăciun. Da’ nu ăla pe care-l așteptăm toți, era Moș Crăciun al bloggerilor. Tipul îmi scria ca să mă înștiințeze că i s-a stricat un ren la stomac tare de tot (cică de la frig) și mă întreba dacă nu-s eu atât de amabil să-i țin locul, că el sigur n-are cum să ajungă până nu-l doftoricește pe Rudolph ăla. Continuarea

3,756 cititori

Străinii sunt reci și neprimitori

Cred că ați auzit și voi asta de nenumărate ori, nu? Mitul strainilor reci și neprimitori a lovit din plin pe vremea “cealaltă” și circulă din plin și în zilele noastre.

Pentru că, da, sunt convins că asta cu “străinii reci” a rămas în conștiința colectivă din anii ăia de după revoluție când românii au început să iasă din țară și constatau cu stupoare că la Paris sau la Londra vecinii nu joacă table în fața blocului și madamele nu dau o fugă, în capot, cu bigudiurile pe cap, până la vecina de la doi, la o cafea și-o bârfă. Sau că la Viena n-ai nicio șansă să împrumuți o cană cu ulei sau zahăr și două ouă. Continuarea

2,310 cititori

Stupefacția înjurătorului de net

Dacă nu știți ce este un “înjurător de net”, vă explic eu imediat. Este acea specie semi-humanoidă care a înlocuit televizorul cu internetul. Ei, înjurătorii de net, arată aproape ca niște ființe normale, doar că în loc de creier au o materie mucilaginoasă ce li se scurge din când în când, sub formă de zoaie fetide, spre taste.

Obișnuit cu sudălmile slobozite pă gură, în fața tv-ului, această subspecie va reacționa exact la fel și pe Facebook sau în orice alt loc în care i se va permite să-și plaseze mizeriile. Doar că de data asta în scris. Mai precis, va considera că e de datoria lui să intre pe profilul/blogul tău și să-ți explice că ești un idiot pe care el simte nevoia să micționeze, de sus, cu jet puternic. Moment în care, dacă ești un om normal, cu urme de coloană vertebrală (nu un ipocrit speriat că n-o să mai primești campanii) intervii și îi dai imbecilului o palmă peste bot. Mai precis, îi răspunzi cu aceeași monedă. Continuarea

3,117 cititori

Team buildingul, această piatră de temelie a corporațiilor

Am râs bine de tot când am dat peste acest articol despre benficiile unui team building. Și nu de ideile expuse, pentru că în teorie ele sunt sută la sută corecte. Am râs pentru că în practică, la fața locului, există două deziderate mari și late: să bei până nu mai poți și să “înscrii”. Sau ambele în același timp, dacă se poate. Și nu, nu joacă nimeni fotbal.

În sprjinul acestor afirmații hazardate, pot să vă spun o scurtă poveste. Eu beau rar spre deloc. Cred că m-am făcut “zob” de maxim trei ori în această viață. Ei bine, una dintre dăți a fost chiar la unul dintre ultimele team buildinguri, organizat de firma unde lucram pe atunci, la care am avut onoarea să particip. Pe scurt, cred că mulți dintre voi ar fi plătit bani buni să mă vadă cu o pălărie imensă de zlătar pe cap, dansând pe manele, în timp ce simulam o felație cu o sticlă de bere și-i făceam cu ochiul singurului coleg gay. Iar ăla râdea de se tăvălea. Nu și colegul lui de cameră care trăia cu impresia că se pregătește pentru ultima lui noapte de virginitate anală. Staț’ liniștiți ca nu l-a violat nimeni. 🙂 Continuarea

2,421 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 47)

Fratele e vostru e plecat un pic. Dar, v-a lăsat acișilea articole de pe alte bloguri, ca să nu ziceți că nu se gândește la voi și de prin cele negre străinătațuri.

A propos, urât rău la nordicii ăștia. De două zile mă chinui să găsesc un muc de țigară aruncat pe stradă și nu reușesc neam. Ca să nu intru de tot în depresie, am lipit pe stâlpi afișe cu “ofer recompenă bună pentru un rahat cumsecade de câine, lăsat în mijlocul trotuarului”. Acum aștept să sune lumea. Continuarea

10,545 cititori

Tu, femeie, când începi să trăiești?

Text scris de Elena.

Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.

Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii.  Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”. Continuarea

4,065 cititori

Îmi șterg contul de Facebook

Voi nu auziți din timp în timp pe la câte un cunoscut cum că nu mai suportă Facebook-ul și vrea să-și șteargă contul ca să scape, să se elibereze? Well, mie mi se întâmplă relativ frecvent să mă lovesc de chestia asta și mă uit cu nețărmurită mirare la cei care slobozesc o așa minunăție. Pentru că nu mi se pare altceva decât un fel de politica “struțului”, adică aia cu băgat capul în nisip ca să nu mai știi ce se întâmplă în jur. Continuarea

1,901 cititori

Pentru că astăzi…

Este 1 Decembrie, vreau să las și eu asta aici.

Îmi doresc un singur lucru pentru această țară: să văd oamenii din jurul meu zâmbind. Atât. Și nu mă refer la rude, cunoscuți și prieteni. Mă referer la toți cei pe care-i întâlnești, pe străzi, într-o zi normală de muncă. În momentul în care n-o să mai fim înconjurați de oameni gri și triști, cu siguranță majoritatea problemelor României se vor fi rezolvat. Părerea mea. Continuarea

2,372 cititori

De ce m-aș feri să spun că merg la striptease?

Am un prieten care a fost invitat la o zi de naștere un pic mai atipică. În sensul că sărbătoritul a găsit de cuviință să-și invite oaspeții într-un club de… striptease. Evident, prietenul meu n-a pomenit acest amănunt și consoartei. S-a dus, s-a distrat, s-a întors abia spre dimineață, iar varianta oficială este c-a stat la o băută prelungită. Băută unde s-au trotilat atât de rău încât omu’ meu a ajuns acasă cu urme de ruj pe frunte (nu e foarte înalt, ca să zic așa) și mirosind a cel puțin trei tipuri de parfum de damă. Evident, n-a recunoscut nici mort pe unde a ars-o toată noaptea. Urmele de ruj erau de la taximetrista care l-a adus și s-a bucurat atât de tare când a primit bacșis, că l-a pupat pe… frunte. Mă rog, s-ar putea să afle nevastă-sa acum, citind acest text, dar mă bazez pe faptul că doamna nu-mi frecventează blogul, pen’că nu mă halește nici cu un kilogram de lămâi. O înțeleg, n-ar avea cum, doar sunt un element negativ și perturbator.

Continuarea

2,378 cititori

Angajatul surpriză ”lovește” și te scoate din pepeni

Numai cine n-a lucrat într-o firmă care are și depozit de marfă nu știe că “băietii de la depozit” sunt o specie aparte, sunt o lume în sine, sunt niște tipi care, de cele mai mult ori, sunt extrem de greu de surprins. Nu de alta, dar oamenii au văzut multe la viața lor.

Ei bine, tocmai de-asta zic că e mega-tare ideea celor de la Lidl pe care o s-o vedeți în video-ul de mai jos. Fiți atenți aici ce le-a dat prin cap. L-au adus pe Micutzu, frate. Dar nu așa, pe bune, că era prea simplu. L-au deghizat și l-au “angajat” la ei la depozit. Ce-a urmat? Omu’ le vinde blugi “de furat”, face scandal că nu e lăsat să fumeze în interior și e trimis afară, plus alte chestii d-astea “finuțe”. Și le face pâna ce unul dintre șefii de la depozit are o criză de râs nervos. Serios, uitați-vă, că nu ma apuc să vă povestesc tot. Ar fi ca și cum aș da spoilere dintr-un film la care nu vreți să stiți ce se întâmplă pâna nu ajungeti la cinema. Continuarea