1,931 cititori

Câteva tipuri de bloggeri de pe interneții patriei

Dacă nu știați, în spațiul carpato-danubiano-pontic există nici mai mult, nici mai puțin de 95.304 bloguri.  Așa că este imposibil să nu fi întâlnit măcar unul dintre tipurile de bloggeri de mai jos dacă ați mai aruncat măcar din când în când un ochi prin online.

Bloggerul de parenting. Cunoaște secretul adevărului absolut în ceea ce privește creșterea copiilor. Te va învăța dezinvolt că nu se țipă la copil și nu i se va da vreodată în viață o palmă la fund. Sub niciun motiv! Dacă o faci, ăla micu’ va deveni un criminal în serie care plânge și se luptă cu demonii interiori pe care tot tu i-ai creat cu bună stiință. Tot el îți va explica doct să ignori suveran copilul care bâzâie pe motiv că vrea “mașinuța aia dlăguță”. Și că, dacă vrei să nu mai plângă, trebuie să-i explici calm cum stă treaba cu trendul economic mondial, cu Euribor-ul și PIB-urile fluctuante ale marilor economii mondiale care se reorientează spre producția locală și cum o investiție nesustenabilă, precum camionașul de plastic cu telecomandă, poate genera o serie masivă de concedieri și în consecință încurajarea muncii la negru.

Continuarea

5,417 cititori

Cum e cu prietenia dintre femei și bărbați

Iar m-am amuzat pe interneți zilele trecute când am văzut cum au sărit feministele de cur în sus pe motiv că: “mvaaai, dar cum poți să spui că nu există prietenie pură și dezinteresată între femei și bărbați, cum poți să râzi de un sentiment atât de pur?”. Aăă, păi vă zic eu de ce, pentru că nu există.

Băbăieț’, printre puținele lucruri pe care le-am învățat în viața asta (mă rog, o fi și din cauză că prind foarte greu și uit extrem de repede, nu zic) prietenie total dezinteresată între bărbați și femei nu prea se întâmplă. Unde “nu prea” înseamnă cam spre deloc și niciodată așea.

Desigur, ar exista câteva excepții: Continuarea

1,279 cititori

Banii vorbesc doar dacă are cine să-i asculte

Sunt convins că una dintre cauzele pentru care trăim vremurile pe care le trăim este lipsa educației. Serios, uitați-vă în jur și-o să constatați că lipsa educației naște monștri în aproape orice domeniu.

Iar dacă în viața de zi cu zi chestia asta poate provoca, lipsa educației financiare a făcut posibilă de-a lungul timpului, pe lângă cele mai mari țepe posibile (vezi Caritas și FNI)  de-a lungul timpului, și o manipulare extrem de facilă a populaței.

Am făcut introducerea asta ca să vă spun că am dat peste o chestie extrem de mișto, am dat peste niște oameni care investesc o grămadă de timp și resurse pentru educarea financiară a cetățenilor acestei țări. Și ce să vezi, o FAC GRATIS. Continuarea

3,962 cititori

Oamenii mișto din jurul nostru

Ăsta ar trebui să fie un text care să vă dea de gândit. Poate că este sau poate că nu. O să vă dați voi singuri seama.

Pe Rin l-am cunoscut la vârsta aia la care se spune că nu mai reușești să-ți faci prieteni noi și rămâi tot cu ăia pe care-i ai. Well, uite că uneori vorba asta nu prea funcționează.

Povestea lui este extrem de simplă, ca toate poveștile de succes: plecat din Buzău, a ajuns în București și zece ani mai târziu și-a deschis un business al lui. După cum ziceam, simplu ca bună ziua, nu? Mă rog, ar mai fi la mijloc și oleacă de muncă, dar cine se mai uită la asta în ziua de azi?

Continuarea

3,301 cititori

Nici cu internetul ăsta nu e așa simplu cum crede lumea

Treaba stă așa. De obicei, în perioada asta a anului îmi prelungesc abonamentul la telefonia mobilă. Chestie care, deși ar putea să pară, nu e așa simplă cum poate ați fi tentați să credeți. Nuș’ cum să vă explic, dar în ultimii doi ani, în care telefonul a fost practic extensia mâinii mele drepte, am ajuns la concluzia că netul pe mobil și mai ales viteza cu care se mișcă sunt cam cele mai importante lucruri pentru mine când vine vorba despre telefonie.

Adevăr vă zic vouă. Nu mă interesează minute incluse, sms-uri, mms-uri și alte drăcovenii din astea absolut mirifice, dar pe care le utilizez foarte puțin spre deloc. În schimb, mă interesează foarte tare că vinerea trecută, în trenul spre Brașov, jumătate din drum am plâns cu sughițuri încercând să mă dau și eu pe Facebook ca tot omul sau că, în același tren, mi-a luat patruj’ dă minute să postez un text de patru fraze pe blog. Și toate astea pentru că odată ieșit din gara de nord, viteza internetului scădea cu fiecare kilometru parcurs de ziceai că mă îndreptam spre Aconagua, nu spre El Dorado-ul României (a se citi Valea Prahovei).

Continuarea

2,594 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 92)

Hai că de data asta v-am prins pe voleu direct. Afară-i frig de-ți clănțăne dinții și mai și plouă. Practic v-au venit articolele astea la marele fix, este?

  1. Statul paralel (șmecheră treabă);
  2. De ce cred eu că sunt nocive concursurile gen Vocea României;
  3. Noi vs. ăilalți;
  4. E-urile și poporul panicard;
  5. Antreprenor român, caut țară;
  6. Recunoaște atunci când greșești;
  7. Ce greșeli am făcut în primul an de antreprenoriat;
  8. Stat nefiresc, ţară bipolară;
  9. Ţara fără păreri de rău;
  10. Paraziții;
  11. Accident oribil în clubul Fratelli. O piţipoancă a reclamat la OPC că a plecat acasă cu un sărac;

mihai_vasilescu_cititori

4,446 cititori

Fiecare cu stolul lui de păsărele

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt o persoană relaxată de felul meu. Îmi place să fac lucrurile într-un ritm lejer, propriu și personal. Și le fac doar DACĂ am chef. Altfel nu mă apuc de nicio activitate. M-am ferit să am fixuri tocmai din acest motiv. Și totuși, nu știu cum naiba, dar am câteva apucături de care nu mă pot lăsa orice as face.

Dimineața, când mă trezesc, așa chioară de somn, primul lucru pe care-l fac e să pun în ibric apa pentru cafea. Pun ibricul pe foc și abia după aia mă mișc către baie, deși baia este fix lângă dormitor. Continuarea

3,732 cititori

Azi poate să moară și Ion Iliescu

Azi e ziua aia în care…

… aș putea să vă povestesc cum m-a răpit un cetățean de culoare verde, locuitor al altei planete, care, după ce m-a extras de la coadă de la megaimaj, s-a uitat lung la mine cu singurul lui ochi, apoi și-a scuturat nervos cele trei antene din zona occipitală, după care m-a obligat să intru în mașina timpului și m-a trimis în trecut cu misiunea să-i omor pe Hitler, Stalin și Ceaușescu, iar pe drumul de întoarcere s-o sterilizez pe mama lui Liviu Dragnea.

Continuarea

6,439 cititori

Este sau nu este înșelat?

Nu știu cum stă situația la voi, dar pe mine frigul ăsta mă deprimă. Iar dacă mă mai și gândesc că abia peste șase luni o să fie din nou cald (juma’ de an, în plm!!!) îmi vine să mă ghemuiesc într-un colțișor și să mă mai ridic de-acolo când se întorc păsările călătoare. Așa că să nu vă mirați dacă-s oleacă mai ciufut perioada asta până mă obișnuiesc cu senzația neplăcută că mi se lovesc oasele înghețate unele de altele când merg pe stradă.

Mbun, revenind la ale noastre, am un subiect foaaaaarte interesant pentru azi. Zilele trecute am văzut un topic pe rețeaua noastră de socializare cea de toate ziele (din păcate nu mai țin minte la cine ca să dau link) și mă gândeam să-l dezbatem și noi un picuț aici.

Continuarea

2,794 cititori

Bun așa (#1)

Boșilor, am o veste bună. Mă rog, nu știu cât e de interes pentru toată lumea, în țara unde suntem obișnuiți să piratăm orice, dar pentru mine a fost o lejeră revelație. Ia fiți atenți aici:

Începând din 13 noiembrie 2017, serviciul online HBO GO este disponibil prin abonare directă în România. HBO GO este disponibil pe computer, smartphone, tabletă, PlayStation 3 și 4, Chromecast, Apple TV 4 și anumite modele de televizoare smart Samsung. Fiecare abonat HBO GO poate înregistra până la cinci dispozitive și poate urmări HBO GO simultan pe două dintre ele. Toți abonații noi care aleg această opțiune vor avea acces gratuit timp de o lună la conținutul HBO GO. După prima lună, prețul lunar pentru serviciul HBO GO va fi de 19,99 lei. Plata abonamentului se va face prin cardul bancar folosit pentru înregistrare.

Ce înseamnă asta? Păi inseamnă că de-amu puteți să le urați multă “la revedere” providerilor care ofereau serviciul HBO GO după cum voia mușchiulețu’ lor sau după cum le dictau interesele. Iar eu mă bucur de mor că nu mai trebuie să stau la mila domniilor lor dacă e.

Bref, dacă ai un smart tv sau un Chromecast (cum are fratele vostru), vii seara acasă, scoți telefonuțu’ din buzunar și te uiți direct pe televizor la ce-ți poftește inimioara.

Gata, încheiat transmisiunea în direct. Am zis că merită să știți.

mihai_vasilescu_game_of_thrones

4,420 cititori

M-am săturat să fiu șmecher!

În urma textului în care m-a mâncat în dos să povestesc ce s-a întâmplat cu bietul Pulix după ce-a plecat în excursie la ferma de pisici, am primit o grămadă de sfaturi și păreri despre ce și cum ar fi trebuit să fac în situația dată (mă rog, și miștouri, dar p-astea mi le-am asumat dinainte să scriu). După cum mă așteptam, cele mai multe dintre sfaturi au fost ok și le mulțumesc celor care și-au rupt din timp ca să mi le trimită.

Dar am rămas uimit să constat că mai bine de un sfert dintre comentariile primite au fost reproșuri de genul “trebuia să-l îngropi într-un parc sau în grădina de la bloc, ce naiba”. Iar în momentul în care, siderat, le răspundeam “cum naiba să fac așa ceva?”, concluzia era: “eee, de parcă știe cineva ce faci tu acolo”. Și toate astea erau exprimate la modul serios, adică au existat oameni care m-au certat zdravăn sau m-au luat la pwlă pe motiv că n-am dat o fugă în Herăstrău să îngrop motanul undeva la rădăcina unui copac. Fix ca-n (v)estul sălbatic sau pe-acolo, de parcă Herăstrăul e parcul lu’ tata. Continuarea