3,966 cititori

Șase semne clare că ești homofob

Pentru că, de când cu referendumul pentru redefinirea familiei, nu există zi în care să nu mă lovesc de subiectul ăsta, mi-am zis c-ar merita să scriu care-s semnele ce te ajută să recunoști imediat un bigot homofob. Iar dacă te încadrezi în oricare dintre ele, well, nu mai trebuie să-ți spun eu.

Continuarea

2,993 cititori

Și? Voi cum vă mai jucați?

Ia fiți atenți că v-am găsit de lucru pentru zilele următoare.

Mai țineți minte că nu de mult scriam pe-aici despre cum v-ați putea reorienta spre una dintre cele mai mișto meserii?

Well, cei de la Pilsner Urquell tocmai au trecut la nivelul următor în dezideratul lor de a găsi cetățeni cu abilități de tapster în România. Au lansat o aplicație cu ajutorul căreia o să-ți dai seama la marele fix dacă ai chemare pentru așa ceva sau dacă turnatul unei beri îți poate da cârcei la ambele mâini. Stați, nu strâmbați din nas că nu e o aplicație ca toate aplicațiile, asta promite să fie foarte fun. În sensul că nici nu trebuie s-o instalezi pe telefon, nici nu te joci cu ea la tine acasă, unde te pot admira doar familia și cele două mâțe, ci vei evolua la mall, boss, cu audiență, galerie, încurajări și tot tacâmul.

Continuarea

2,939 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 132)

Slăbuț săptămâna asta. N-am prea avut materie primă. Da’ lasă, că nici voi nu vă omorâți cu cititul.

  1. Ce tenisman m-ar ajuta să car o canapea?
  2. 101 probleme mai importante şi mai urgente decât referendumul pentru familie;

  3. Gherțoism aspirațional;
  4. Ce-mi doresc de la referendumul pentru definirea familiei;
  5. Trafic;
  6. Dar noi cu noi ce facem?
  7. Mitul protectoarelor hepatice;
  8. Hai să băgăm o ședință despre nimic;

3,912 cititori

La raliu nu se vorbește

Șoferul de Taxify vorbește non-stop și conduce de parcă se pregătește pentru marele premiu de la Le Mans. Are și ceva noroc, l-a băgat aplicatia numai pe străduțe unde poa’ s-o calce liniștit.

Cu viteza n-am treabă, din partea mea să-i dea până-și rupe Loganu’ în două. În schimb mă termină nervos că nu-i mai tace gura. Și cel mai nasol e că pare să nu-l deranjeze absolut deloc că nu scot niciun cuvânt, iar eu mă gândesc serios să cobor înainte s-ajungem. Dar n-apuc. Continuarea

9,888 cititori

Șapte motive pentru care bărbații aleg femeile plinuțe

Mi-a ajuns zilele trecute în feed mizeria asta de text, preluat și tradus (cel mai probabil cu google translate) de pe undeva de afară. Și dacă tot mi-am pierdut trei minute din viață să-l citesc (pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi), am zis să-l și analizez ca să fie treaba treabă. Mdeci, iată cam de ce crede autoarea că bărbații aleg femei plinuțe.

Continuarea

7,696 cititori

Adevărul despre daci

Credeam că treaba asta cu dacii, care au devenit dintr-o dată un fel de buricul pământului, e doar un trend trecător impus de studenţii repetenţi de la facultatea de istorie. Dar m-am înșelat. Am făcut pe cont propriu niște cercetări modeste și am ajuns la concluzia că toate marile personalităţi ale lumii, din toate timpurile, au fost, fără urmă de îndoială, daci. Sau, dacă nu erau puri sută la sută, măcar nişte sânge de urmaş de-al lui Burebista tot aveau. Stați ca vă dovedesc imediat.

Romanii. Chiar dacă n-au fost de la început daci, au devenit prin adopție. Au picat ca fraierii în capcana dacilor care i-au momit aici, folosindu-se de femei și haleală ieftină și bună, pentru că le era prea lene să inventeze o limbă cât de cât decentă. Până la urmă chestia asta s-a dovedit a fi benefică, altfel astăzi n-am fi putut să scriem viezure, barză, mânz, ci încă le-am fi desenat pe bucăţi de piatră. Continuarea

4,652 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

6,484 cititori

#muiepsd, diferența între teoretic și practic

Voiam să termin de ieri cu subiectul ăsta, dar vad că nu pot.

După scrisoarea de susținere postată de Doamna care încet-încet se îndreaptă spre titlul neoficial de „cel mai tare primar pe care l-a dat Bucurestiul vreodată”, am aruncat un ochi pe conturile unor artiști care erau extrem de vocali când venea vorba despre #muiepsd, #rezist și #fărăpenali. Oameni care erau adevărați militanți pentru o Românie liberă, scăpată de jugul pesede și alte fonfleuri de genul ăsta.

Well, cam ce credeți voi c-am găsit pe-acolo referitor la acest subiect direct legat de viața lor personală și profesională? NIMIC! Nu există, nu s-a întâmplat. Capul în nisip și viața merge înainte.

Continuarea

14,335 cititori

Arta trece prin stomac

Dacă nu știați, doamna Gabriela Firea, Primar General al Municipiului București, a publicat ieri pe pagina dumneaei de Facebook o scrisoare de susținere semnată de artiști și academicieni. E foarte lungă și extrem de penibilă, motiv pentru care nu-s atât de inconștient s-o scriu aici (dar, dacă vrea cineva s-o citească, iat-o).

După ce-am savurat-o și am râs bine de tot, am avut curiozitatea să mă uit cine naiba a putut să semneze așa ceva. Well, aproape toți cei care au girat cu numele lor pentru doamna Primar General au un numitor comun: încasează o grămadă de bani de la Primăria Municipiului București. Cu alte cuvinte, dacă-i musai, cu plăcere. S-a dat ordinul pe unitate, executăm.

Continuarea

3,662 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 131)

Sper că nu mai e nimeni de pe-aici în concediu că mă voi enerva groaznic. La muncă, bă!

  1. Tedy Necula. O poveste despre curaj și puterea de a nu renunța (pe Teddy l-am cunoscut personal, este cu adevărat impresionantă puterea de lupă a omului ăsta);
  2. Când nu știi să pierzi, faci ce-a făcut Serena azi-noapte;
  3. Linia fină dintre gras frumos și gras sănătos;
  4. Cum au fost reorganizate magazinele Kaufland (am râs cu muci);
  5. A mai suferit cineva pentru Roger?
  6. Jurnalul cromozomului (voi realizați că românii numesc toate aberațiile astea halucinante “datini”?);
  7. Locurile astea la modă îți garantează cifoze și hemoroizi;
  8. Dreptul la intimitate al femeii nu este protejat de lege în România;
  9. 14 reguli vestimentare care trebuie învățate odată pentru totdeauna;
  10. Radio Guerrilla disprețuiește săracii ca să n-o faci tu;

6,321 cititori

Cum e cu nevoile personale

Sâmbăta asta s-a întors din nou Elena.

Sunt într-o instituție. Hai să-i zicem oarecare. Am treabă, nu stau degeaba acolo. Cât îmi fac treaba, observ că există și un birou de credite. Acum e gol. Dar cât mă-nvârt prin zonă, observ că apare cineva care ia loc pe scaunul clientului. Brusc, începe dialogul dintre donșoara de la credite și proaspătul client. Se salută și intră direct în subiect:

– Vreau și eu un credit. Am și buletin și muncă.

Scoate buletinul ca dovadă. Donșoara tastează rapid informațiile de pe buletin. Ajunge la detaliile despre angajatorul domnului și cu ce de ocupă ‘mnealui acolo:

– Ocupația?

Continuarea