3,026 cititori

A fost odată o țară pe care o durea în cur de cetățenii ei

Am așteptat să treacă valul de fierbințeală declanșat de întâmplarea dementă de la metrou ca să-mi las și eu cei doi cenți aici. Pentru că am văzut valuri de indignare spumegândă pe motiv că de ce n-a intervenit nimeni și de ce n-a reținut-o nimeni pe femeia care a împins. Pe scurt, că de ce nu mai există spirit civic?

Știți, există o vorbă din strămoși care spune că “peștele de la cap se-mpute”. Iar în societatea asta în care trăim, capul peștelui s-a împuțit de ceva vreme. S-a împuțit încă de când suntem conduși de o șleahtă de impostori care ne-au lăsat să ne descurcăm pe cont propriu. Adică de niște decenii bune. E acolo, împuțit, miroase ca dracu’, dar noi ne prefacem că nu știm de unde vine mirosul.

Continuarea

2,722 cititori

Iar a venit perioada aia în care trebuie să fim mai buni

Băbăieți, io știu că deja vi s-a luat de câte îndemnuri cu “să fim mai buni, să facem și să dregem” ați văzut deja prin feed-urile din spațiul carpato-danubiano-pontic zilele astea. Că doar așa e trendul, vine Crăciunul și trebuie să fii mai bun, în restul anului nu mai contează ce faci. Dar tocmai pentru că eu știu foarte bine ce fel de oameni ne-am strâns pe-aici și cum am reușit să fim “mai buni” fără să fie nevoie de nicio sărbătoare a nașterii tâmplarului, mă gândeam că poate reușim din nou. Continuarea

8,725 cititori

Băieți, tocmai v-am găsit aleasa inimii

Mă știți că sunt un tip săritor și vreau să ajut. Mai ales în aceste vremuri de izbeliște când poți să dai cu tunul și nu găsești un partener mai de doamne-ajută.

Așadar, domnilor, duduia Andreea își dorește un pretendent serios pentru o eventuală relație bazată pe încredere și iubire. Și nici măcar nu e pretențioasă, ci doar ușor agramată, dar cine se mai uită la așa ceva când este vorba despre dragoste adevărată? Detalii nesemnificative care nu pot ține în loc sentimentele (postarea originală, aici). Continuarea

3,359 cititori

Asta înseamnă să fii influencer, da?

Ieri seară tocmai intrasem la mine pe scară când mă trezesc că mă oprește vecina de la parter. Paranteză. Vecina de la parter e genul ăla de tanti sărită de 60, mămoasă, bună s-o pui pe rană, care nu mă scoate din “Mihăiță” și jur că de câte ori o văd mă gândesc la mama. Că e fix pe același gen. Închid paranteza.

Cum spuneam, abia intrasem pe scară când m-am trezit că mă ia tanti Jeni la întrebări:

– Auzi, zice, cum pot să-mi fac și eu gard din ăla ca al lu’ maică-ta?

Continuarea

3,542 cititori

Nu vreau să moară Ion Iliescu!

Tot citesc că degrabă chemătoriul de mineri ar fi în stare gravă și că s-ar putea să ne facă un preafrumos cadou de Crăciun. Și anume să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii.

Iar eu nu-mi doresc cadoul ăsta DELOC. Nu vreau să aibă noroc încă o dată, nu vreau să moară fără să facă măcar câteva zile de pușcărie. Nu vreau să ne mai sfideze încă o dată cu zâmbetul ăla al lui de bunic sfătos, zâmbet despre care eu cred că stă la baza distrugerii acestei țări. Cine a trăit sau a încercat să supraviețuiască în România anilor ’90 știe exact despre ce vorbesc. Practic nu puteai să zici ceva rău despre nen-tu Ilici fără să riști să fii linșat pe stradă. Și totul a plecat de la zâmbetul ăla pervers de kgb-ist care știa exact că se pișă pe viitorul acestei țări. Ceea ce a și executat.

Continuarea

4,340 cititori

Când se transformă datoria în țeapă?

Primii mei ani din București s-au petrecut prin niște cămine studențești, absolut mizere, din Grozăvești și Regie. Evident, nu regret nimic, pentru că acolo am învățat cum e să te descurci în ORICE condiții. Cum e să faci duș cu apă rece, iarna, într-o sală de dușuri unde temperatura cu greu urca peste 15 grade. Cum e să supraviețuiești câte trei săptămâni doar cu cartofi prăjiți pe reșou. În același ulei. Sau cum e să te bați parte în parte cu gândacii ăia maro și foarte iuți (căminiștii le ziceau bemveuri) care invadau camerele și orice bucățică de mâncare odată ce stingeai lumina. Era frumos, ce să mai. Un fel de hipstereală avant la lettre.

Continuarea

3,132 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 95)

Hai, pisicuțelor, turnați lăpticul în cafea și la citit cu voi.

  1. Sitcomul excelent pe care nu l-am avut niciodată;
  2. Da, de-asta am votat USR;\
  3. De ce eșuăm noi săracii și ce am putea face să fie puțin mai bine (atenție, e foarte lung, să mai aveți cafea făcută);
  4. Civilizația la oraș: etapa pe supermarket;
  5. 11 greșeli în limba română, pe care n-ai voie să le faci nici beat;
  6. Dacă ai un șef prost, schimbă-l;
  7. Corbii și șobolanii;
  8. O altă faţă a prieteniei;
  9. Scrisoare pentru tatăl copilului tău;
  10. Te lăsăm acolo și plecăm;

mihai_vasilescu_duminica

8,674 cititori

Femeia normală despre femeia puternică

Dacă e sâmbătă, e Elena.

De fiecare dată când citesc articole despre “femeia puternică” mă duc cu gândul la o campioană la căratul pungilor din piață sau la mutatul mobilei prin casă. Dacă ar fi să mă iau după asta, toate femeile pe care le cunosc eu sunt puternice. Dar nu, femeia puternică este alfa și omega tuturor Evelor. Nu este născută pe Pământ și categoric nu trăiește printre pământeni. Universul ei este unul paralel cu lumea asta, la fel cum este și ea de altfel. Aproape în toate cazurile are vârsta cuprinsă între 35 si 45 de ani și este o femeie singură, fară copii. Dar doar pentru că așa a vrut ea, se știe. Și asta pentru că de-a lungul anilor a refuzat orice “porc” care a încercat să se apropie de ea, pentru că o luau lehamitea și scârba doar când se imagina stând pe lângă vreun purtător de pantaloni doar ca să fie în rând cu pleava.

Continuarea

5,945 cititori

Facerea de bine futere de mamă!

Urletele se auzeau încă de jos din subteran, iar când am ieșit de la metrou, am dat peste doi cetățeni (un mascul și o femelă) care, probabil pătrunși de mândria de a fi români și de spiritul sărbătorilor care se apropie, pătrunși de lumina sfântă ce să mai, se porcăiau ca la ușa cortului.

El îi zicea niste chestii care conțineau și cuvintele “curvă jegoasă”, iar dumneaei îi replica și ea cu niște vorbe deloc ortodoxe din care se putea înțelege pe alocuri expresia “animal impotent”. Exact ce vă ziceam, d-stea de spirit și lumină sfântă. Să fim mai buni, cum ar veni.

Continuarea

6,769 cititori

Mitul spărgătoarelor de case e doar un mit?

Acum vreo câțiva anișori aveam o discuție relaxată cu o colegă de birou care-mi explica pe un ton cald și delicat cam ce-ar face ea cu o, citez: “nenorocită care s-ar da la bărbatu-său”. Pe scurt, i-ar fi făcut ăleia niște chestii pe care cu greu le-aș putea scrie aici fără să fiu acuzat de incitare la violență și omor. Eu tot încercam să-i explic că singurul care ar avea vreo vină într-o situație de genul ăsta ar fi chiar sărmanul bărbatu-său, dar ea o ținea una și bună: “nu, nu, aia e de vină că se dă la bărbați însurați”.

Continuarea