Se numeşte „cine recuperează cheia şi banii de întreţinere”. Staţi aşa că vă spun acum ce-i cu el, o să înnebuniţi jucându-l. Dar să începem cu o povestioară drăguţă.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei locuieşte singur de ceva vreme. Cei mai vechi pe aici au mai citit despre isprăvile lui, este vorba despre Prietenul I. Acum vreo câteva luni, la rugămintea unei alte prietene, a acceptat să mai primească pe cineva în casă. Un tip care se mutase din Timişoara în Bucureşti, îşi găsise un job bunicel în Capitală, dar nu prea avea unde sa locuiască. Amicul meu nu-şi dorea musai un colocatar, dar a zis să facă şi el o faptă bună.

Aşa că l-a ajutat pe om şi l-a primit în casă. Treabă bună. Au convieţuit cei doi liniştiţi câteva luni, aproape un an. Ba chiar îşi găsiseră pasiuni comune (World of tanks) şi deveniseră aproape amici. Prietenul I. mai strâmba din nas când vedea că tipul cel nou cam dădea bir cu fugiţii când era vorba de făcut curat prin apartament şi la treburi domestice de genul schimbatului unui bec sau reparatului furtunului de la duş. Cel mai rau s-a enervat când l-a văzut pe ăsta că-şi face nişte ouă ochiuri şi lasă tigaia murdară pe aragaz cam la vreo trei saptămâni aşa. Dar a înghiţit în sec şi si-a zis că nu se face să rănească omul în sentimente spunându-i că e nesimţit.

Până la urmă, după un weekend la mare, când ăsta nou s-a întors şi a lăsat salteaua gonflabilă şi umbrela de plajă vreo trei zile pe gresia din hol, de trebuia să faci probă de jaloane ca să treci printre ele spre baie, s-au mai reglat lucrurile. În sensul că Prietenul I i-a explicat apăsat că ori face lucrurile cum trebuie, ori vor fi probleme. Şi au fost.

Săptămâna trecută, amicul meu s-a întors mai târziu acasă. Mai pe la doişpe noaptea aşa. Acolo, ce să vezi, linişte şi pace. Chiriaşul îşi luase toate lucrurile şi dispăruse în neant. Nici măcar un fir de aţă nu mai rămăsese în urma lui. Puteai să juri că nici nu locuise acolo vreodată. Asta n-ar fi fost neapărat ceva rău, na, se mai mută oamenii. Dar a plecat fără să spună un cuvânt despre asta, cu restanţă la întreţinere vreo 300 de lei şi cu cea de-a doua cheie a apartamentului, adică aia pe care o folosea el. Cum era zicala aia populară cu „facerea de bine”?

Evident, n-a mai dat niciun semn de viaţă şi toate încercările de recuperare a cheii (în principal) şi a banilor (dacă se poate) s-au soldat cu apeluri respinse şi multă muie. Ba chiar a ajuns o prietenă comună la el la birou, ca să-l roage faţă în faţă să înapoieze cheia. I-a răspuns sictirit să facă paşi, că el nu mai dă nicio cheie, să facă bine să-l lase în pace şi să-i transmită Prietenului I să schimbe butucul. Totul pe un ton răstit de bădăran oţărât.

Ei bine, de aici începe jocul despre care vă vorbeam la început. Dragii mei, vă propun să încercăm să recuperăm cheia şi banii de întreţinere. Ştiu, sunt şanse mici, dar cred că o să fie aşa fun să încercăm. Eu am început deja de ieri. Care sunt regulile jocului? Simplu. Vă las aici numele tipului şi numărul de telefon. Dacă vreunul dintre voi reuşeşte să le recupereze, aveţi un premiu asigurat. Pentru fete pun la dispoziţie o cutie de bomboane Raffaello şi pentru băieţi un six-pack de bere Haineken. Cu menţiunea că veţi fi premiaţi şi dacă reuşiţi să recuperaţi doar cheia.

Cum faceţi asta, rămâne la latitudinea şi inspiraţia voastră. Că-l rugaţi frumos, că-i povestiţi despre strămoşi, că sunaţi doar ca să-i amintiţi că numai un nesimţit se poartă aşa după ce a fost ajutat când avea nevoie, e fix treaba voastră. Dar dacă vreți părerea mea, eu cred că ar aprecia niște sms-uri sincere și dezinteresate. Știți cum e, verba volant scripta manent.

Aşadar, să purcedem. Omul nostru se numeşte Lucian Contineanu. Număr de telefon: 0736 099 799. Lucrează pentru Oracle România (asta, aşa, poate e vreunul dintre voi angajat pe acolo şi îi spune de la obraz). Acela dintre voi, care-l face să aducă cheia, se întâlneşte cu mine să-i înmânez premiul. Pentru provincie apelăm la transportatori. Dacă sunteţi pe alte meleaguri, când veniţi în tară mă ocup personal. 😉

Hai că nu mai pupăm noi pe aici jocuri d-astea interactive. Daţi drumul la treabă că pare distractiv.

P.S. A propos, voiam să le pun o întrebare celor de la Oracle România. Credeţi că o persoană care se poartă mizerabil în „privat” este altfel la job? Că din câte ştiam eu caracterul este unic, nu se prea poate schimba. Numa’-ntreb, nu dau cu parul.

mihai_vasilescu_cheia