Zilele trecute, mă plimbam pe stradă, când am dat cu pleoapa peste afişul de mai jos. Trec peste faptul că, de obicei, posterele lipite pe transformatoare de curent ale enel-ului au impact zero asupra mea şi mă opresc să-mi arunc un ochi şi să imortalizez momentul.
Să fim bine înţeleşi, nu am nimic cu Maestrul Piersic sau cu Medeea Marinescu. Păi „Maria Mirabela” a fost primul film din viaţa mea la care am avut voie să mă duc singur. Bine, că eu am luat-o ad literam si m-am dus chiar singur cuc, de n-am avut cu cine să mă hlizesc în sală, asta-i altă chestie.
Iar pe Nea Florin puteam să-l urmăresc ore în şir la tvr, imediat după revoluţie, cand eu trăiam cu senzaţia că era invitat permanent. Plus că ani de zile am încercat să scuip samânţa dă floare ca el. Deci nu pot fi acuzat de rele intenţii la adresa protagoniştilor.
Aşadar, fără vreo legatură cu distribuţia, chiar aş vrea să înţeleg şi eu cum devine treaba cu „la cererea publicului”. Pentru că, să mor dacă pricep care e circuitul. Deci cum se petrece? Se strange „publicul spectator” în faţă la Teatrul Naţional şi-şi formulează cererile zgomotos?
Sună pe fix la casierie?
-Doamnă, să faceţi bine să puneţi spectacolu’ ăla cu Piersic şi de la ora cinci, că pe seară mai am şi altă treabă.
-Ştiţi noi nu…
-Niciun „ştiţi”, le ziceţi că am sunat io…
Aşa? Sau îl sună lumea direct pe Caramitru?
-Alo, nea Ioane, băgaţi mă frate şi de la ora şaptişpe spectacolu’ cu Nea Florin. E soacră-mea în Bucureşti şi vrea să-l vadă si ea pe Mărgelatu în carne şi oase.
-Bună ziua, cu cine…
-Lasă mă, Ioane, nu te mai da mare că ai ajuns ditamai directoru’ şi fă ce te rog, că de-aia am sunat. Dacă nu, s-o ţii tu pe soacră-mea două zile.
Eu cam astea cred că sunt modalităţile prin care ar putea cere „publicul spectator” ora la care să se joace. Serios. Altele nu m-a dus capul să imaginez. Nu de alta, dar pe căile specifice secolului în care trăim, nu prea văd să ai cum. Dacă vrei s-o contactezi pe tipa care se ocupă de maketing, trebuie să ai memorie de elefant. Are cea mai lungă adresă de email pe care am văzut-o în viaţa mea. Pe pagina de Facebook nu am văzut să fi cerut nimeni aşa ceva, iar pe site nu există formular de „Contact”.
Frate, n-am să înţeleg niciodată de ce în Romănia lumea o dă pe după gard. Nimeni nu este dispus să-şi asume nimic. Şi atunci iese căte o chestie din asta cu „la cererea curului”, pentru că atât a putut să-şi stoarcă de sub frunte „creativa” de la marketing.
Fă, să ştii că nu este nicio ruşine dacă s-a ajuns la concluzia ca un spectacol suplimentar ar aduce încasări in plus Teatrului. E chiar foarte bine. De-asta vindeţi bilete şi de-asta existaţi. Aşa că nu era nevoie să bagi tâmpenia asta cu „la cererea publicului”. Puteai să găseşti doar o metodă mişto prin care să anunţi asta şi atât, fără justificări stupide. Dă-o în căcat de treabă, că numai în anii ’80-’90 mai auzeam asta, pe litoral, când îşi promovau ăia prin megafoane şuşele spectacolele făcute „la cererea publicului spectator”.
Ah, încă ceva. Poate faci cumva şi-ţi schimbi adresa de mail. Ar trebui să fie interzis prin lege ca un om de marketing să aibă voie cu aşa ceva: [email protected]. (serios, gmail?). În Evul Mediu te-ar fi ars pe rug pentru mai putin de atât. Dă-o-n morţii ei de şmecherie!
Boss, poza cu Nea Florin e de acum cinspe ani?
@zorro, io am facut-o acum vreo săptămână. Dar când au făcut-o ei, habar nu am. De ce? Pare tinerel? 🙂
Pare de-o varsta cu Florinel, fiu-so. 🙂
Bine ca a renuntat la a-si mai vopsi pleata! ….maestrul, zic! Eu am vazut piesa…. TOT LA CEREREA PUBLICULUI….acum 6 ani la Sighisoara! Avea maestrul un blond-aluna in par ce i-a trezit invidia secretarei primarului!
@emanuella, :))))))
Vaaaaaai, ce dulce era Medeea Marinescu cand era mica. Nu stiam de filmul Maria Mirabela. Merci!
@mada, mă, e pentru copii filmul. Să nu-mi spui că te uiţi la el. :))))
Si eu sunt tot un copil. Am crescut un pic, dar tot copil sunt.
Maestrul Piersic i-o fi explicat cum sta treaba cu fotoot-ul? Parca se zvonea ca nu iarta nimic.
@sponge bob, că nu „ierta”. E la trecut. Acum e mai milostiv, a început să ierte. 😀
Şi chiar să mai uite…
@krantzro, mai ales sa mai uite. 😀
Dar si tu ai adresa de mail tot pe gmail. Care-i problema?
@Cruella, niciuna. Doar ca eu nu sunt un gigant ca TNB-ul. Arunci o privire la „Scala” din Milano si imi zici si mie daca sunt tot pe gmail cu adresele de contact? Nu m-am uitat, chiar sunt curios. Daca e asa, o sa-mi cer scuze public.
M-am uitat, nu sunt pe gmail. Ai 1-0. :)))
@Cruella, iti jur ca nu ma uitasem, dar puteam sa pariez pe orice ca am dreptate. 😉
Mihai, tanti aia de la Marketing probabil chiar este ramasa acolo din anii 80-90. Asa a apucat ea. 🙂
@DanB, asa era pe „vremea mea”, nu? :)))
La cererea publicului spectator, promit să cânt o melodie de-a lui Salam! :))) Glumeam! :)) Dar dacă iese banul… :))
@mircelaionelailca, da, da, da. Bagă! Filmează-te si îl urc pe blog. :)))))
@Mihai, n-are tupeu. 🙂
@upprann, n-are, n-are. 😉
:)) Mă filmez, îl pui? :)) Sau îl pun pe blog la mine?
@marcelaionelailca, dacă-l pui la tine, poti sa lasi link-ul aici. 😉
S-a făcut! :)) Până luni dimineața e pus. Nu garantez claritatea imaginii sau a sunetului, o să folosesc telefonul pentru filmare. Apropo, dacă cumva o să continui cu ceva asemănător, vă rog frumos să mă împușcați. :))
@mircelaionelailca, promit eu sa rezolv cu puşca. 🙂
Andre Rieu dupa cinci concerte planificate cu sold out a mai tinut inca unul „la cererea publicului”. Deci se poate :))
@CristiM, o să-ţi răspund exact ce am răspuns şi pe facebook cuiva care a zis exact ce ai spus si tu.
Sigur că la Rieu a fost tot la „cererea publicului”. De bilete. Când vinzi trei concerte instant, unul dupa celalalt, este clar ca publicul „cere”. Da’ să ştii că eu mă refeream la formularea nefericită, nu la faptul că lumea n-ar vrea să vadă „Straini în noapte”. 😉
Daca te punea dracu sa schimbi postul de pe tvr1 pe tvr2 aveai surpriza sa-l vezi tot pe Nea Piersic. Nu mai stiai care-i in direct sau daca l-au clonat.
Plus ca nu.mai era nici macar invitat permanent.
Facea hijack si devenea moderator. 😛
@upprann, nu era nevoie de niciun hijack, devenea pur si simplu si moderator. La modul ca oricum numai el vorbea. :))))
@Mihai, eu cred ca omu asta a suferit o trauma in timpul filmarilor Margelatilor… Acolo nu prea melițase. Dar cum ajungea in vreo emisiune in fata camerei si microfon in mana… gata… nu mai existau altii. Dar a dracu’ era haios, mai ales bancurile. :))
@upprann, traumă n-o fi fost, dar îţi dai seama ce eforturi făcea la filmări să tacă? În pauze cred că se ducea în rulotă şi vorbea singur căte doua-trei ore. 🙂
N-auzi că mă uitam fascinat la el? Nu mă mişcam din faţa tv-ului. 🙂
Apropo de piesa asta, cu ceva timp în urmă am văzut afişul şi cu menţiunea „Ultima reprezentaţie”. Mă gândesc acum c-o fi fost ultima din ziua aia…
Acum, ce să zic, nici n-am văzut piesa şi ne dăm cu părerea. Poate chiar e un succes de casă. Şi stăm la bârfă ca ignoranţii în loc să dăm o fugă să luăm bilete de la 17. Că uite, s-au zbătut alţii pentru noi.
@krantzro, eu sunt convins ca este succes de casa. Am sa zic „pas” de data asta, dar daca se mai joacă vreodată, nu se ştie. 😀
Bine, Mishu!!! Excelent articol. Am ras destul! :))
@mareshalul, 😉
Fă (pronunţat „fah” ) cu sensul de „distinsă doamnă”: vă rugăm mai schimbaţi placa 😈
@tssecrets, eu sunt elegant, da. :))))
eh, noi toti subscriem la tipul de „abordare” in situatii de genul 😀
@tssecrets, 😉
Păi chestia cu „cererea publicului” vine din deducție logică: adicătelea dacă se joacă de vreo 6 ani și tot se vând bilete, înseamnă că-i cerere, păi nu? Iar noi băgam ofertă.
Lasă, coane, bine că se (mai) duce lumea la teatru.
La mine-n târg a fost 80 lei biletul, ceea ce mi se pare cam mult, dar dacă se juca și de la 17, mai umpleau o sală, lumea-i dornică.
Pe mine mă ia de cap „cererea” pentru Șu-bi-du-ba asta de Bănică jr, care cântă de ‘nspe ani c-o lună-naite de Crăciun, bleah!
@moatza, păi am zis io că-i rău? Sa meargă, da. Io aveam ce aveam cu formularea de pe afiş. 😉