Există o situație pe care mintea mea nu reușește s-o priceapă și care s-a întâmplat de nenumărate ori de când am acest blog. Sau, hai să nu zic de nenumărate ori, dar s-a întâmplat de câteva ori.
Ultima dată a avut loc fix ieri.
Pentru cei care nu au văzut, ieri am publicat un articol care mi-a fost trimis sub formă de email de către unul dintre cititorii acestui blog.
Omul mi-a scris, n-a insistat să public, a lăsat la latitudinea mea. Eu i-am răspuns și i-am zis c-o să public, pentru că mi se pare interesant, precizându-i și ziua când se va întâmpla, adică ieri, miercuri.
Ba, mai mult de atât, pentru că și-a exprimat dorința să rămână anonim, l-am întrebat cum vrea să fie semnat articolul și-am căzut amândoi de acord să-l semnăm „A”, ceea ce s-a și întâmplat. Până aici, toate bune și frumoase.
Ceea ce n-o să înțeleg niciodată, în vecii vecilor, este de ce omul ăsta n-a catadicsit să dea niciun semn de viață după ce-am publicat emailul pe care mi l-a trimis.
Pot să accept că ieri n-a intrat pe blog să vadă articolul, deși el zice că citește aici, dar tocmai pentru a preveni asta i-am trimis un email în care i-am zis: „hei, uite, am publicat ce mi-ai trimis.” și i-am dat link-ul către articol.
Nu mi-a răspuns vreodată nici la acel email, n-a dat niciun semn de viață nici aici, pe blog. Iar asta, prieteni, oricum ai lua-o, mi se pare o crasă lipsă de bun-simț.
Adică singura scuză pe care aș accepta-o ar fi să aflu c-a murit sau, mă rog, că i s-a întâmplat ceva extrem de grav și e în spital, la terapie intensivă, sau că și-a rupt ambele mâini. Deși, cu mâinile rupte, și tot ar fi putut să dicteze cuiva un comentariu pe care să vi-l lase vouă, celor care v-ați rupt din timp să-i dați sfaturi și să vă scrieți poveștile de viață.
Mie mi se fâlfâie strașnic că n-a răspuns la email și că, în general, n-a zis absolut nimic, dar mi s-a urcat tensiunea când am văzut că mai bine de 70 de oameni au ținut să-i lase câte un sfat, câte o vorbă bună, și nu le-a răspuns nimeni niciodată, NIMIC.
Îmi pare rău, dar, oricum ai lua-o, pentru mine este doar nesimțire în stare pură.
Știți vorba aia care spune că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită? N-aveți idee de câte ori s-a adeverit pe propria-mi piele. Aproape de fiecare dată când am hotărât să ajut pe cineva, a urmat inevitabila muie de la acel cineva. 🤷♂️
Poate s-a angajat şi face protecţia muncii…
…glumă…
Comentariu beton!34
A început de joia? 😛
Daaa, crecă s-a dus cu plua sculată la vizita medicală 😂
Comentariu beton!13
Am remarcat si eu ca nu a raspuns la nici un comentariu. Ca nu ne-a raspuns noua, nu-i e grav. Daca tie nu ti-a raspuns, asta e lipsa de minimum de bun simt.
Comentariu beton!15
Pe mine mă interesa să vă răspundă vouă, nu mie. Să vă zică ceva, orice, sunt rușinos și nu pot să scriu COMENTARII, ORICE pentru cei 70 de oameni care i-au scris câte ceva.
Poate încă procesează comentariile și mai întâi încearcă ceva de acolo, apoi anunță ce a mers pentru el.
Yeah, right
Un comentariu general era si el bun. Cu multumiri pentru sustinere. Sau ceva de genul.
Exact.
Scuze, sunt mai mult de 70 de oameni pentru că au comentat și pe Facebook. Ok, pot să înțeleg că n-are cont și că, chiar dacă avea, tot nu le putea răspunde că voia anonimitate. Dar cam atât e tot ce pot să înțeleg.
Poate nu stia cum sa raspunda anonim la comentarii. Dar asta nu explica de ce nu a raspuns la mail.
Altfel…sper ca e bine, totusi, omul ala.
Mă întreba pe mine dacă nu știa. Dar, serios, dacă ai absolvit cinci clase n-ai cum să nu îți dai seama imediat.
Unul de 45 de ani s-ar fi sinucis ieri în Lețcani, Iași. A intrat cu mașina într-un camion. În mașină era și un scaun de copil. Acuma, na, nu cred că s-a dus din Cluj în Iași.
Comentariu beton!12
Gigi, da’ ce optimist esti! 😆
Eu n-am postat nimic ieri, ca n-as fi avut ce sa-i zic.
Dar nici pretentii prea mari, la un eventual raspuns, n-as fi avut.
Netul e ceva „azi o vedem, si nu e!” sau cum naiba a zis poetul. Azi vorbesc cu voi, dau din casa tot, si maine ma dau la fund, nu mai trec pe-aici cu anii. Bine, nu eu, ca io-s limbuta de felul meu, si daca mai am si timp, zic si ce n-as fi vrut sa zic, in mod normal.
Deci pe mine nu m-a dezamagit prin absenta, si-n general, de la niste necunoscuti, n-am asteptari.
Poate si-o fi gasit de munca si-i ocupat. Ceea ce chiar ii dorim.
Comentariu beton!24
Eu i-as da mai da un timp, au fost multe raspunsuri, poate nici nu a terminat de citit. Poate proceseaza. Daca totusi nu o va face deloc, e urat. Dar poate totusi…
Aha, și pentru că procesează comentariile nu putea să-mi răspundă nici mie la email? Nu de alta, dar la primul email mi-a răspuns aproape pe loc.
„Salut, am văzut c-ai publicat, încă nu știu ce să le răspund oamenilor” și era totul în regulă. Eventual scriam eu un comentariu în care explicam ce și cum.
Hai să fim serioși.
Vasilescule, poate-i ca mine. Face efortul de a cere ajutor, nu mai știe prinde mâna întinsă.
Nu da cu parul, poate apare.
Comentariu beton!14
Efectiv nu mă mai interesează dacă apare. Nu așa funcționează lucrurile.
Poate că e surprins de numărul mare de oameni normali la cap care comentează pe aici și care întind o mână și împart o experiență. Zic și eu…că altfel găsesc doar “i-a căzut netul”, și asta nu mai merge de mult. Nu te enerva. Ai făcut ce avea sens, restul e la el.
Multe comentarii cu sfaturi foarte bune ieri – citit tot, că știu pe cineva fix cu aceeași problemă (și aceeași vârstă).
Dar poate problema nu era doar la angajatorii aia mwiști și asupritori? Întreb si eu.
Am citit toate comentariile ieri și mi s-a părut extraordinar câți oameni nu doar că și-au luat timp să răspundă în detaliu, dar au și ”dat din casă”, au povestit, au propus solutii, au încurajat.
Să nu răspunzi niciunuia, nici celui care ți-a pus locul la dispoziție, e… cumva. Urât tare. Dar poate revine, totuși.
Nu mă mai interesează dacă revine. Ok, pot să înțeleg doar dacă a pățit ceva nasol, în rest mă lasă rece orice fel de scuză.
…iar mie îmi părea rău că nu am răspuns, pe motiv de ziua mea de naștere!
Mai bine, pentru că povestea mea, cu rămas fără job la 45 de ani, era tristă și cu jale mare (că acum douăzeci și ceva de ani era oribil să rămâi fără job).
Comentariu beton!21
La mulți ani! 🥂
Mulțumesc! Din greșeală am postat de doi ori comentariul!🤷🏻♀️
La multi ani!
La mulți ani! scriu aici că mi-e lene să mă duc mai jos
La mulți ani!
La multi ani, Vera!
La articol nu prea am ce sa comentez. A spus-o fiului lui Alah ieri.
La mulți ani, mândro.
Nici eu n-am scris ieri, tocmai pentru că am sesizat absența.
Și eu sunt de părere că oricât ai fi de copleșit de emoții, tot ai putea spune măcar „Mulțumesc, nu pot mai mult.”
O fi clacat
…si mie îmi părea rău că nu am răspuns pe motiv de ziua mea de naștere!
Mai bine, pentru că povestea mea, cu rămas fără job la 45 de ani, era tristă și cu jale mare (că acum douăzeci și ceva de ani era oribil să rămâi fără job).
La mulți ani!
Mulțumesc!
Eu nu am comentat ieri, cu toate că aveam ce spune. De ce? Am dezvoltat un simț anume cu care „miros” anumite tipologii. Ca să fiu elegant în exprimare, l-am perceput ca fiind stilul opac, ușor încrâncenat, acum speriat, scos din ceea ce îi oferă siguranță, se simte nedreptățit, poate iritat de lipsa unor sfaturi foarte concrete, genul care nu „aude”. Și nu mă refer că nu aude acum. Nu aude/vede în general.
Comentariu beton!16
Eu n-am subtilități d-astea și nici abilități de genul. Eu știu doar că atunci când te ajută cineva, complet dezinteresat, nu te doare mâna să spui „mulțumesc”.
S’teti rai.
Poate urmareste Fauda noaptea si doarme ziua.
Ce sa si faca cu atata timp brusc eliberat un om in situatia lui caruia multi de p-aci i-au recomandat sa-si ia o perioada de timp sa se odihneasca, destreseze, cunoasca launtric, etc. 😅
Comentariu beton!54
Ahahahahahahaaaa, am râs cu sunet.
Îi departe Cluju’, știi cum îi… no, o răspunde omu’ odată…
Comentariu beton!33
:))))))))))
Am citit tarziu articolul si nu mai aveam ce sa adaug, deja primise foarte multe sfaturi bune, oamenii s-au implicat. Personal situația mi s-a părut critica nu tragica, a băgat preaviz, mai avea resurse. Nu spun ca este ceva ușor, spun ca sentimentul meu a fost ca urmarea sa primească propuneri concrete de joburi, pentru ca efectiv si-a scris CV-ul in articol. Probabil din cauza asta nu a răspuns. Si nu este rău daca a încercat asta, dar spune 3 cuvinte celui și celor care si-au rupt din timpul lor si ti-au dat niște sfaturi de care eu chiar voi tine cont 😘
Sper sa nu vorbesc cu păcat 😁
Până la proba contrarie, orice ipoteză stă în picioare.
Io citesc comentariile, că multe sunt savuroase, și ieri am încercat să fiu ironic și să-l trimit pe om la fcsb că nea Gigi primește aproape pe oricine.
Am zis totuși să nu trimit comentariul pentru că mulți oameni au trimis sfaturi utile specimenului. Acuma mi ciudă.
Comentariu beton!18
Se pregǎteşte sǎ devinǎ creator de conținut şi şi-a dat licența pe noi. Blogul tau oferǎ un rezultat relevant.
Mie imi foloseşte sǎ citesc acele rǎspunsuri deci win-win.
Ce atâta politețe 🙂
Comentariu beton!13
Culmea ca tot noi ii cautam scuze!
Partea buna e poate folosesc alte persoane sfaturile si ideile de ieri.
Comentariu beton!14
Poți să îi scrii tu Mișule să întrebi dacă e bine da întrebi ca la Vaslui ” ce faci am auzit că au omorât o curvă la Vaslui, tu ești bine???”😜😜😂😂😂
Comentariu beton!16
văleu!
Eu am mai multe adrese mail si nu le verific in fiecare zi pe toate. Poate asa si el, nu a apucat sa vada mesajul in care ii scriai ca ai publicat articolul.
Asa ca sunteti preveniti, nu va ingrijorati decât daca nu raspund intr-o saptamâna.
Da, doar că nu.
Știa că voi publica miercuri. La email-ul ăla mi-a răspuns pe loc.
O fi confundat zilele si vine miercurea viitoare 😬
Ok, atunci.
Mai incerc o data: poate ca i-a fost rusine sa-si vada viata si problemele expuse judecatii netului. Adica ti-a scris tie in privat, ti-a cerut sprijinul, si-a dat acordul pentru publicare si dupa aceea nu a mai asumat. Si-o fi spus ca ori l-or lua oamenii la misto, ori l-or critica pentru slabiciunea pe care-o afiseaza. Nu toata lumea e in stare de ce a facut @Anca, sa-si povesteasca viata cu atâta curaj si sinceritate. Dar, da, stiu, ar fi fost un minimum sa te previna si macar tie sa-ti multumeasca.
Comentariu beton!11
Multumesc pentru apreciere @Jual
„Îți citesc blogul on and off de vreo 7-8 ani, duminica primul lucru pe care-l fac la o cafea și o țigară e să citesc „ce mi-a plăcut”. ”
O sa iti raspunda duminca. 😀
Comentariu beton!27
după acest articol/postare și comentarii mă îndoiesc că va mai răspunde vreodată
Eu una nu cred că cineva poate fi atât de nepoliticos să nu fi mulțumit sefului de blog imediat ce a văzut postarea pe blog! Nepoliticos e puțin spus, dar nah, să nu vorbim urât! De aceea mă întreb dacă nu cumva s-a întâmplat ceva rău de tot cu persoana respectivă care, așa cum au remarcat mulți comentatori, părea că este în depresie. Doamne fereste!
Să sperăm că e bine și că doar a intervenit ceva cu totul excepțional care l-a împiedicat să dea feedback-ul elementar.
Nu bag mâna în foc, dar omul cred că ori a luat-o razna și nu mai are treabă cu internetul ori a pățit ceva mai rău.
Am verificat de vreo două ori ieri să văd dacă omul a intervenit cu ceva în comentarii, așteptam cu sufletul la gură:))
În orice caz, nu ii caut scuze. Comentariile sunt de folos multora dintre noi, așa că dacă nu i-au făcut lui bine, sigur sunt destui care au ce învăța din ele.
Comentariu beton!11
Stau pe plajă la Posidi, la umbră. O briză răcoroasă plină cu arome de clorură de sodiu îmi mângâie delicat epiderma și simțul olfactiv. Marea trimite la țărm ușoare încrețituri ale apei (nu pot fi numite valuri) care sfârșesc în ușoare atingeri ale nisipului și se transformă într-un susur plăcut, odihnitor.
Am citit articolul în tabloul descris mai sus și un sentiment asemănător cu cel din comentariul lui Cristi m-a împiedicat să scriu ieri. În schimb m-a făcut să mă arunc în apele Egeei și să execut un dublu π. Nu dați cu pietre, am luat exemplu de la grecii înconjurători. 😁
Oameni io nu prea am treabă cu subiectu’. Doar mă laud că sunt pă Grecia.
Comentariu beton!15
@Hârciogu, cu subiectu’ am avut treabă de vreo 5 x de-a lungul și de-a latul câmpului muncii. De fiecare x mi-am dat demisia fără spate asigurat. Mi-am găsit repede ceva de făcut, chiar schimbând la 180⁰ calificarea. Și chiar dacă am pierdut ani între 2 servicii. Nu le-am scris, detailat și date ca exemplu deoarece, așa cum am spus, am avut o vagă bănuială (poate am greșit, dar nu-mi pare rău, viața m-a asprit in unele privinte) că nu vor exista semnale cum că cei care s-au învrednicit să spună o vorbă bună, de încurajare sau un sfat, vor fi siguri că bunătatea lor a ajuns unde trebuie.
Asta că sa fie la subiect.
PS. Toată poliloghia asta este explicația pentru „un sentiment asemănător cu cel din comentariul lui Cristi” din comentariul laudativ.
PPS. Îmi pare rău când cuvintele nu sunt înțelese, mai ales de către un vechi cititor și comentator.
Acum e clar.
Mulțumesc pentru precizări.
Am simțit nevoia ieri după-amiază să fiu un pic caustic.
👋🙋♂️
Eee, stai liniștit, nu este nevoie de justificări, mi-am dat seama. Stiu că și eu am fost răutăcios cu descrierea cadrului si nu am fost foarte clar axat pe subiect. Mai lipsea să spun de un cocktail! 😂
Oameni, io nu prea am treabă cu subiectu’. Doar mă laud că sunt pă Grecia.
Du-te si comenteaza la nwradu si vezi cand/daca iti raspunde. Sincer, daca „modelele” fac asa, ce ceri? Ca idee, n-am treaba nici cu unul nici cu altul. Va citesc pe amandoi, amandoi o dati in bara, dar pare ca tu raspunzi. Nu mai repede, raspunzi.
Sper că-ți dai seama că e o companie de căcat, da. Să mă compari pe mine sau pe Radu, care avem de gestionat mii de articole, cu un cetățean care are de gestionat unul singur, o singură dată. Și care a mai cerut și sfaturi de la cei de aici. Nu, serios, chiar poți să compari?
Depresia te poate bloca, eu stiu…
Nu parea omul care sa nu cunoasca minime reguli de bun simt!
Comentariu beton!26
Si daca totul a fost la misto, de fun si nimic din ce a descris nu e real??
Da, un multumesc lui Mihai nu ar fi stricat.
Cel mai mult dintre comentariile de ieri mi-a placut nenea care a spus ca de aici a invatat ca se pune spatiu dupa virgula..si a si recunoscut asta!
Comentariu beton!22
Bossilor, che passa? S-a micșorat ardeiul iute? Vǎ stresați prea mult, omul e intr-o lume micǎ si neagră momentan din care o să iasă singur la un moment dat. A simțit nevoia să-și ia de pe suflet povestea asta, ma gândesc că nu a vrut să vorbească cu jumătatea si a refulat aici. De aceea nici nu am comentat ieri, am mai vazut astfel de cazuri.
Comentariu beton!18
Păi dacă nu a vrut să discute cu soția lui, sunt nişte probleme; Mihai vorbeşte aici despre altceva: e firesc că, dacă îți expui probelma pe larg aici – prin intermediul unui blog – să urmăreşti în continuare ce se întâmplă. Că nu eşti în pădure! Oh wait! Există un timp de reacție rezonabil, dar nici să dispari după ce ceri ajutor. Poate că greşesc eu, sunt gata de corecții.
Am citit articolul de ieri, ba chiar am si comentat dar, acum nu ma pot abtine sa nu te „cert”. 😀 Cu mailul meu ce-ai avut de nu l-ai publicat?!?? Da, era pe aceasi tema doar ca eu nu mi-am dat demisia ci am fost concediat, am ramas fara job amandoi (me and my wifey) si eu am cerut in mod expres ajutor cu recomandari de joburi si poate ca asta nu ti-a placut. Dar, nu m-am suparat ca doar e tarlaua ta si faci ce vrei, nu ce-ti „impune” unul sau altul. Oricum, mi-am spus povestea ieri printre comentarii. Nu stiu daca A. o fi mai vechi decat mine pe aici (Sai fie de bine, daca e!) si cat de des comenteaza in rest dar, eu chiar simt ca aici e o comunitate de oameni faini cu care ma „distrez” zilnic.
Asadar, in fine si in concluzie… Sa fim sanatosi si sa ne fie bine!
Bă, serios, tu chiar vii să mă cerți pe motiv că de ce nu ți-am publicat email-ul? Dar unde scrie că AVEAM VREO OBLIGAȚIE?
Nu l-am publicat pentru că nu mi-a spus absolut nimic. Nu am rezonat cu ce-ai scris acolo. Dar de unde până unde trebuie să dau explicații pentru asta și să mă mai și cerți? Tu ești sănătos la cap?
Îmi place să sug pula dar doar dacă e plină de căcat.
@Alex.D, bravo! Așa arată un om asumat. 💪
Ce? Nu mă crezi? Chiar aseară am supt pulă plină de căcat. A fost minunat.
@Alex.D, te cred, te cred, stai liniștit. De altfel, păreai genul chiar dacă nu ziceai.
Am uitat să zic, era pula fratelui meu. Mereu mă lasă să-mi fac bucuria asta.
@Alex.D, felicitări amândurora! 💪
Înțeleg foarte bine ce spui, practic, ai fost gazda lui, cel care i-a dat o voce. Dacă nu primeşti nicio reacție din partea lui în următoarele 24 h, lasă, nu te mai gândi, nu merită!
Ştii ce merită în schimb? Comentariile pe care le-am citit (aproape pe toate) şi faptul că ele au ajuns la foarte mulți oameni care nu pot, nu ştiu sau nu vor să-şi spună lucrurile importante care îi macină.
Pentru mine, articolul tău (cu problema lui) e foarte relevant, dar numai prin comunitatea de aici. Asta spune multe, de bine, şi despre tine, şi despre urmăritori.
Comentariu beton!13
Ceva s-a întâmplat. Există o explicație. Eu așa cred. O să apară cu scuzele și cu povestea. Oricum ar fi, perioada prin care trece e complicată și extrem de greu de explicat. Doar cine a fost acolo înțelege. Nu elimin faptul că putea să spună într-o frază simpla ,, mă scuzați, revin eu când văd lumea în nuanțe mai colorate”.
După primul an de concediu creștere copil, am inceput să trimit cv-uri peste tot și să caut un job cât mai potrivit. Sunt mama de gemeni, aveam deja 43 ani la momentul acela și eram convinsa că voi găsi ceva extrem de repede. Aveam experiență, studii, arătăm bine, un cv ok din perspectiva mea și multe speranțe. Un an întreg am căutat și am participat la 2 interviuri. 2 fucking interviuri. Și la ambele am primit răspuns negativ. Depresia postnatala a fost easy-peasy față de cea cauzată de lipsa perspectivelor și veșnica întrebare ,, oare ce e in neregula cu mine”. Am participat la un concurs la un post in administrația publică, l-am luat și am reușit să am un job la stat, prost platit dar care îmi permite sa am timp de familie. Mă descurc, se poate și mai bine dar momentan copiii sunt mici și au nevoie de mine cat mai mult langa ei.
Comentariu beton!24
Nice, hugs!
Spuneti-mi cum vreti, imi sta pe creieri:ati auzit unde-a fost Ponta?
Da funny. A scris că citește on and off, mai ales duminică la cafea. Omul e organizat nu are timp sa stea toată ziua pe bloguri;)
Azi întrebă unu posibil viitor milițian pe Reddit care sunt salariile în poliție iar celor care au încercat să îi răspundă și să îl ajute le a spus că sunt prosti pământ și că au trăit Intr o peșteră până acum.
True story.
Pe câțiva i a luat la injurat de mama și când i au răspuns el era ofuscat că el a glumit dar aia ii jignesc familia.
Dacă credeți că inventez, căutați SALARII M.A.I
iar acum seara pare că asters tot threadul.
Dau și io cu părerea pentru că e gratis. Dar dacă @A. este:
– Cercetători de piață (market researchers) – studiază piața muncii, salarii, cerere/ofertă, program de lucru, beneficii etc.
– Analiști ai pieței muncii / labor market analysts – se concentrează în mod special pe locuri de muncă, salarii, ocupații, deficit de personal și condiții de muncă.
Sau:
– Sociologi / cercetători sociali – pot face anchete despre condițiile de muncă, timpul de lucru, satisfacția angajaților etc.
Poate fi unu de ăia?
Poate a vrut să rămână anonim până la capăt. 🙂
Eu i-aș mai da puțin răgaz. Din scrisul lui pare într-un loc delicat în viață. Emoțional mă refer. Iar reacțiile de ieri au fost copleșitoare. Știu că toate comentariile au venit dintr-un loc de bine, dar nu toți procesăm la fel informațiile, sfaturile, ajutorul.
Din punctul meu de vedere, eu l-am simțit ușor panicat, depresiv. Ori în situația asta, numai să îl punem noi la zid nu are nevoie.
În fond, nu ne-a făcut nimic rău, niciunuia. Mai mult, ne-a agrenat in mod activ prin mailul publicat de șef. Bine, eu nu am comentat, pentru că deja colegii de blog exprimase tot ce gândeam și eu.
Tot ieri am aflat și de moartea subită a unui prieten drag și fost coleg de școală. Avea 44 de ani…
Să fim mai buni, nu ne costă nimic. Nu știm niciodată prin ce trece un suflet. Mai ales unul, posibil, în depresie.
Sper să nu fiu judecată aspru pentru că sunt contra curentului aici, dar nu totul este „for our entertainment”
Peseu’: sper din toată inima să aveți voi dreptate și eu să greșesc iar el să fie bine-merci.
Comentariu beton!34
L.E. abia după ce am comentat am intrat din nou pe articolul de ieri. Cel puțin e bine omul.
Mihai Vasilescu, you have a good heart! De aceea dezamăgirile nu te vor ocoli!
Am patit-o și eu și am zis ca nu se va mai întâmpla niciodată să mai repet greșeala. După vreo oră, tot eu, îmi spun, aș putea trai cu mine dacă aș deveni o persoană fără suflet sau egoistă? Răspunsul este NU!
Bună dimineața! Inițial, am vrut să scriu că reacția ta m-a uns pe suflet, pentru că m-a înfuriat toată această situație de parcă mă viza direct. Apoi am aflat de la Călimara că, totuși, A. a răspuns într-un târziu ceva, mulțumind pentru idei și comentarii (din punctul meu de vedere, cam cu jumătate de gură) și recunoscând că poate a dramatizat prea mult. Evident, de vină e faptul că nu se pricepe la scris. Oare unde am mai auzit asta? Recunoaște și că, la ce povești de viață a citit, și-a dat seama că problema lui e nimic. Așa și e. Se numește schimbare de job, și încă una inițiată de el prin demisie mascată prin „acordul părților” și produsă într-un context personal destul de favorabil. Decide să-și facă publică pățania, folosind cuvinte precum panică, frustrare, scrie că se simte din ce în ce mai inutil, că se teme că o să ajungă un parazit și comunitatea creată de tine se mobilizează. Omul chiar pare în pragul unei căderi nervoase, pesemne că dă deja semne de tulburare anxioasă. Cel puțin așa reiese din ce și mai ales din cum a scris. Apoi revine și zice că e doar dezorientat, îl complimentează (condescendent?) și îl încurajează pe Șloimii, acum bagă liniște și sport vreo două săptămâni și se bucură de-o vacanță cum n-a mai avut de la terminarea liceului. Cu alte cuvinte, o să fie bine, fix ca-n sfaturile celor din jur, care nu-l ajută cu nimic. E ca atunci când te sună un prieten cu „vino repede la mine, că mă simt singur de-mi vine să mă arunc pe geam, am un atac de panică!” și îți deschide ușa zâmbind, cu un pahar de vin în mână: „Haide, mă, că glumeam! Ce te-ai speriat așa?” Gata, m-am răcorit! Dacă greșesc sau sunt nedrept, îmi cer iertare! Moșierului de la blog, felicitări pentru fapta bună, care…
Comentariu beton!14
E la țară, culege via.
Hai să spunem că e în depresie, la bărbați e mai greu de detectat, și așteptăm să scoată steagul alb sau nu.
Personal nu am plecat niciodata dintr-un job doar pentru ca era greu / oribil de nesuportat fara sa am unde ma duce. In locul lui A. as continua la jobul actual pana imi gasesc altceva. Mai ales cu doar 6 luni de economii.
Iar daca totusi as face pasul sa plec pentru ca jobul actual literalmente ma termina fizic si psihic si sunt absolut disperat, atunci cautarea unui alt job ar deveni noul meu job in fiecare zi, de dimineata pana seara, ca sa nici nu am timp sa ma intreb ce fac cu viata mea. Merg mai departe, asta fac cu ea.
Ideea e ca daca lipsa jobului / cautarea unui nou m-ar face sa ma simt deprimat si terminat psihic, atunci inseamna ca era mai bine sa-mi pastrez jobul actual.