Toate trei ideile sunt pentru patronii de restaurante. Toate trei sunt revoluționare, nu s-au mai aplicat până acum pe aceste meleaguri, patronii din România vor avea niște adevărate revelații când le vor citi.
Unu. Cum ar fi să nu mai aveți un ospătar pentru douăzeci de mese?
Eu înțeleg că încerci să ții costurile sub control, dar poate încerci să le ții altfel, nu cu personal insuficient.
Ospătarul este interfața între client și localul tău. Poți să ai cele mai șmechere preparate de pe planeta Pământ, dacă servirea e groaznică, nu mai interesează pe nimeni mâncarea ta.
Ospătarul ăla care aleargă năuc pe la toate mesele, dar fără să reușească să mulțumească vreun client, e tot ce nu-ți dorești. Nimeni nu-și dorește așa ceva, prin urmare într-un final o să cam bată vântul prin localul tău fabulos. Tu trăgând concluzia, desigur, că sunt clienții proști și needucați, de-aia ai dat faliment.
Taie, bosule, costurile din altă parte, nu exact de la cei care îți țin clienții mulțumiți.
Unu bis. Ospătarul este un agent de vânzări. Ca în orice companie care trăiește din vânzări, nu poți să ai agenți de vânzări slabi sau nepregătiți. Știi de ce? Pentru că nu vor vinde nimic, de-aia. Să-ți explic ce se întâmplă cu o companie care trăiește din vânzări, dar vinde prea puțin?
Patronule, dacă nu îți e foarte clare ce zic, uite o situație ipotetică. Să zicem că te duci într-un magazin să-ți cumperi un televizor, să iar angajatul cu care interacționezi nu știe mai nimic despre produsele pe care le vinde. Habar nu are să-ți răspundă la întrebări, ridica din umeri, eventual caută pe net. De parcă tu nu puteai să cauți.
Pe lângă că habar nu are, mai e și morocănos și-ți răspunde pe un ton de parcă ai făcut sex cu nevastă-sa. Și cu sora neveste-sii.
Cât durează până te hotărăști să-ți cumperi televizorul ăla de la alt magazin?
Ei, tot așa cu și cu clienții care au de-a face cu ospătarii tăi. Ai prins-o?
Doi. Cum ar fi să nu mai aveți un meniu cu zeci de pagini?
Dacă aveam chef de citit puteam să stau acasă cu o carte în mână, nu era nevoie să bat drumul până la restaurantul tău.
Primul lucru care mă face să strâmb din nas într-un local este acel moment în care apare ospătarul și-mi pune pe masă un catastif de grosimea cărții de telefoane de pe vremea ailaltă.
Trebuie să-mi fie extrem de foame ca să nu mă ridic și sa plec în secunda doi, fără măcar să deschid tentativa de Solenoid.
Chiar nu ți se pare nimic ciudat că restaurantele bune, cele unde toată lumea își dorește să mănânce, au doar câteva preparate în meniu? Chiar să nu te întrebi niciodată oare de ce fac asta? Oare să nu te întrebi niciodată de ce la alea fac clienții coadă la intrare, în timp ce la tine e coadă de furnizori neplătiți?
Doi bis. Să nu mai spun că dacă ai în meniul ăla tip pagini aurii și pizza, și burgeri, și mici, și shaorma, sunt șanse foarte mari, uriașe aș zice, să nu faci nimic bine.
Mâncare mediocră sau chiar proastă, pot să-mi fac și singur acasă, să știi.
Trei. Cum ar fi să nu mai schimbați rețetele și să nu mai înlocuiți ingredientele cu unele mai ieftine și mai proaste?
Știu că majoritatea patronilor de restaurante consideră că clienții sunt doar niște habarniști needucați care oricum vor mânca ce li se pune sub nas, rolul lor e doar să scoată bani din buzunar, așa că s-ar putea să vină ca o lovitură ce-ți voi spune.
Da, nu contest că e posibil să fim niște needucați care habar nu au care este diferența între sous-vide și bain-marie, dar când e vorba despre mâncarea din farfurie, o să știm întotdeauna când ai schimbat ceva în rău.
Nu e fizică nucleară să-ți dai seama că un preparat, care îți plăcea mult, dintr-odată nu mai are același gust.
Nu știu alții cum sunt, dar eu am renunțat să mai merg într-un local cu mari fițe pentru că, out of nowhere, m-am trezit că un fel mâncare, pentru care mă duceam special acolo, și-a schimbat brusc gustul. Și nu în bine. Da, farfuria arăta la fel, dar gustul nu mai era nici pe departe ăla pentru care eram dispus să bat drumul și să caut parcare câte jumătate de oră.
Trei bis. Cum ar fi să nu mai schimbați meniul o dată la câteva săptămâni?
Când e vorba despre restaurante, oamenilor nu prea le plac surprizele, mai ales când prezintă potențial să fie neplăcute. În schimb, știi ce le place? Să-și facă obiceiuri și tabieturi. Să știe că vin la tine pentru că vor găsi de fiecare dată chestiile alea care le plac lor.
Unul dintre restaurantele mele preferate din București are același meniu de peste 20 de ani. Mă duc acolo exact din motivul ăsta: pentru că știu c-o să găsesc creveții cu usturoi și mușchiul de vită cu sos gorgonzola, preparate pe care le mănânc de pe vremea când Băsescu era primar și au același gust.
Da, înțeleg că ăsta e un exemplu dus la extrem care nu se aplică pentru toate restaurantele, dar nici să schimbi meniul mai des decât schimbă plăcuțele de frână taximetriștii din București nu cred că e ok.
Acestea sunt cele trei idei senzaționale la care nu s-a mai gândit nimeni vreodată, idei care ar putea să revoluționeze HoReCa.
Dacă mai aveți voi și altele la fel de disruptive, le aștept cu imensă nerăbdare.
Săptămâna trecută am fost vreo 2-3 zile la Mamaia. La finalul cinei am zis să comandam și un desert. Am luat papanași și vă zic ca am stat o oră și un sfert să ni-i aducă. Problema e că apucaserăm să plătim, altfel ne ridicam și plecam. Scuza era că au doar o fripteoză și sunt multe comenzi. L-am întrebat pe ospătar dacă a mai pățit asa ceva și mi-a confirmat că da. I-am zis de ce localul nu mai cumpără o fripteoză, dacă tot se repetă, dar a ridicat din umeri
Comentariu beton!50
Cel mai bun exemplu posibil.
QED
Culmea, apucasem să-i dau și cei 10%. În schimb, a doua zi am fost la „Pescăria lui Matei”. Ireproșabil, totul
Comentariu beton!23
alo, oltene, friteoză! știu că nu e marți, da’ orișicît…
altfel, boss, Mamaia? Respect!
Comentariu beton!40
@CM, fusei destul de rapid să inventez un cuvânt mai gustos. În Oltenia se permite, ce iese din ea așa se numește.:))))))
Dar, mersi, chiar nu știam, fwte-m-aș în ea de friteoză. Iată, de-aia e bine pe acest blog
Comentariu beton!37
Asta cu echipamentele insuficiente este o problema clasica dupa cum si modificatul retetei de papanasi este tot o prostie clasica, cu proaste rezultate.
Normal daca ai papanai in meniu, ai amestecul gata pregatit la frigider si dureaza maxim 10 minute sa ii modelezi, prajesti si trimiti catre masa.
Comentariu beton!20
Vesnica problema a papanasilor in Romania. Niciodata n-am asteptat sub 45 min. Chelnerii destepti te avertizeaza si se comanda odata cu ciorba!
Nu mai zic cand ii aduc prajiti pe afara si cruzi la interior…
Comentariu beton!22
Data viitoare aduci friteoza de acasa. 🙂
Comentariu beton!14
Când de fapt se numește friteuză…:)
Ai dreptate la toate punctele.
Fiica mea a batut drumul Bucuresti -Navodari doar ca sa manance muma-sa peste prajit la cherhanaua Tasaul! Am mancat a treia oara acelasi peste si daca voi mai avea ocazia, o voi mai face.
Comentariu beton!25
Saracul peste… 😀
Asa si aia cu ” la fiecare 3 minute un pieton e calcat de masina…saracul pieton”
Comentariu beton!17
O idee ar fi sa nu mai fie pe mese atatea cartonase cu „Rezervat”, in conditiile in care, cand intri in restaurant, e pustiu si chelnerii sprijina barul batandu-se de musca.
Mi-e greu sa cred ca, la cinci minute dupa ce ai intrat, toate mesele alea vor fi doldora de clienti hamesiti.
Comentariu beton!20
Nu știu ce să zic despre treaba asta, cred că depinde mult de ora la care te duci. Am mari îndoieli că vor ăia să stea cu mesele goale.
Uite, eu m-am oprit o dată în Franța, la un restaurant oarecare de pe drum, că muream de foame. Am intrat și m-au întrebat dacă am rezerbare. La care eu m-am uitat uimit la TOATE mesele goale din restaurant și le-am zis că nu, nu am. Cu greu i-am convins să-mi improvizeze o masă lângă ușa de la bucătărie. Dar în tot timpul ăsta nu mă puteam împiedica să nu mă gândesc „ce căcat vor ăștia de la mine, când aici sunt cel puțin 30 de mese, TOATE goale?”. 15 minute mai târziu nu mai era nicio masă liberă. Toate astea se întâmplau la prânz.
Aici știu sigur că unele cârciumi fac intenționat asta pentru a nu primi anumite naționalități conlocuitoare – dacă ești mai alb si cât de cât curat, imediat dispare un cartonaș de pe una dintre mese.
Comentariu beton!11
M-ai amintit de o poveste. Nu e cu restaurant, dar e faina:
99% din timp ma barbieresc acasa. Pe fast forward, ca tre sa ies din casa, si de obicei nu imi ia mai mult de 5 minute.
Ei, dragii mosului, dar de cand am dat eu peste barbieritul ala clasic, cu brici cu staif (tre sa stie barbierul, ca altfel ma face ca cvrvl de maimuta), cu prosoape fierbinti, cu scaun din ala de te lasa pe spate pana adormi, cu muzica relaxanta demna de instagram… ei, de cate ori am ocazia, bag un barbierit la salon, doar de dragul de a fi bibilit pe-ndelete.
Si cum tot imi pierdeam sambetele printr-un mall din Bruxelles, tot vedeam „salonul”(!!!). Oftam cand il vedeam pe batranelul cat o scobitoare cum dadea roata-roata cate unui client norocos, iar alti 2-3 erau mereu pe canapeaua de asteptare.
Pana intr-o zi, cand, la fel: mall, gura-casca, salon, vitrine…STAI… privirea inapoi: salonul nu avea barbosi pe canapea (!). Direct m-am infiintat. …Inca 3 minute, il termina pe adormitul din scaun, isi aranjeaza postul si se intoarce spre mine cu un zambet angelic; „s’il vous plait”.
Sar pe scaunul magic fara sa mai ating podeaua, pac, bavetica, pac, dat pe spate, pac, apa calda, frecat obrajorii agale, soptit in ureche „doriti un ceai?”…, muzica…, inchid ochii…, prosopul fierbinte pe gat…
– Bonjour musiu!… (ait!, o voce suava de femeie) deschid un ochi:
– Bon…jouuur…?
– Avez-vous de la reservation…?
Evident ca nu aveam rezervare. Pai vedeti ca era libera canapeaua, si eu am vazut si m-am asezat si el e de vina ca m-a chemat, si eu cum sa nu vin, da’ n-am stiut….
– Foarte bine, doar va rog data viitoare sa faceti rezervare. V-am bagat cartea noastra de vizita in buzunar…
Imi misc ochiul pe langa ea si il vad pe un domn bine, cu un ziar mare in mana, cam mustacea infipt pe canapea… am inchis ochiul, inapoi la muzica, prosop fierbinte, spuma…era un ziar mare, are ce citi pana terminam noi aicea…
Comentariu beton!34
Da, da. Fix asa. Sa vezi ce treaba buna dai cu 10 mese si max 10 feluri de mancare. Si daca mai ai si un ospatar care stie ce sa iti recomande fara sa se uite urat la tine, pai atunci sigur ai ales restaurantul potrivit.
Comentariu beton!18
Oricat iubesc subiectul, eu am cantina cu autoservire si nu restaurant, dar achiesez la cele trei sugestii. Problema reala este cine sunt de fapt patronii din HoReCa si ce urmaresc. Pentru multi a avea un restaurant, sau sala de evenimente, este calea catre o imbogatire rapida, sau cel putin asa cred ei, si HoREca este orice altceva decat asta. De aici si problemele mentionate, angajati nepregatiti si insuficienti, mancare de fite, instagramabila dar de nemancat, meniu care se tot schimba in functie de ce crede prietena patronului care ar trece, etc.
Horeca este o afacere pe termen lung, foarte sensibila la nevoile clientilor si la relatia cu ei, pentru ca nu vinzi numai papricasul ala cu mamaliga, vinzi o experienta, chiar daca experienta se reduce la meniul zilei servit la amiazi. Dar, chiar si pentru muncitorul ala de pe santier, cu pretentii minime, experienta trebuie sa fie satisfacatoare si daca doresti sa vina in mod repetat, accesibila ca si pret si experienta include personalul, curatenia, mancarea, marimea portiei, pretul, etc. Teoria mea este ca mai bine ai crasma, indiferente de ce tip de crasma, plina tot timpul si clienti regulati, decat sa dai tepe la cei cativa clienti care intra prima data si nu mai revin.
Inca ceva, cand vezi un meniu de cateva pagini plin de mancaruri gatite, acolo nu este mancare proaspata, ca fizic si logistic nu are cum fi. Alege fie o cantina cu autoservire cu multa lume, ca se gateste zilnic, sau un restaurant cu putine feluri, ca ai mai multe sanse sa fie gatite in ziua respectiva sau daca vrei sa fii sigur, alege ceva la grill, ca este facut pe loc.
Comentariu beton!102
@RAzvan: Oradea?!? Daca da, care-i cantina? Nu de alta dar, ti-as trece pragul intr-o zi si, daca e asa cum scrii, poate-mi fac „abonament”.
Mi-ai adus aminte de un restaurant italian din Hamburg (Trattoria, prego 🙄) cu foarte multe fumuri și impresii, unde nu au adus parmezan la paste carbonara. Care carbonara efectiv musteau în ulei.
N-am trimis farfuria înapoi, cum ar fi meritat. Bunul simț e o belea câteodată, vă spun.
Inutil să menționez că n-am mai călcat niciodată pe acolo. Restaurantul există în continuare și e mulțumesc-bine.
PS: ca o comparație: internat fiind acum niște ani în clinica universitară din Hamburg, omul meu a primit la prânz paste bolognese. Cu parmezan alături.
Comentariu beton!22
dacă ulei sau smîntînă, alea nu carbonara e! altfel, parmezanul e acceptat ca înlocuitor pentru pecorino (la unii nasul e subțire, am acasă)
Comentariu beton!17
Cum ulei in carbonara? NU are ce cauta acolo.
Comentariu beton!13
Îmi spune un danez care a mancat doar pizza congelată de la supermarket și a ieșit pentru prima oară în lume: „Am fost la Milano și am mâncat pizza. Italienii ăia habar nu au cum se face pizza, a fost o porcărie”. Așa o fi si cu nemții tăi, carbonara trebuie să fie cu ulei.
Comentariu beton!22
Nu știu dacă apuc să scriu prima (am și eu piticul meu 😁).Cum ar fi să nu mai ai pretenții de maaare restaurant,cu afișaj electronic la comenzi,gen MC,dar să nu te servească nimeni, să stai ca la cantină la coadă,și mai ales să ai aceeași farfurie și la pizza și la meniul cu fripturi.
Văzută și constatată la mine la Ploiești,firma e și pe Glovo; mâncarea e bunicică, prețuri cam umflate zic ,dar să vezi ceafa la grătar tăiată coală de hârtie și întinsă pe farfurie de pizza….plm , scuzați,e friptura de o palmă de copil,las-o așa, că oricum ii înghesui cartofi pe lângă ea.
Nu știu dacă apuc să scriu prima (am și eu piticul meu 😁).Cum ar fi să nu mai ai pretenții de maaare restaurant,cu afișaj electronic la comenzi,gen MC,dar să nu te servească nimeni, să stai ca la cantină la coadă,și mai ales să ai aceeași farfurie și la pizza și la meniul cu fripturi.
Văzută și constatată la mine la Ploiești,firma e și pe Glovo; mâncarea e bunicică, prețuri cam umflate zic ,dar să vezi ceafa la grătar tăiată coală de hârtie și întinsă pe farfurie de pizza….plm , scuzați,e friptura de o palmă de copil,las-o așa, că oricum ii înghesui cartofi pe lângă ea.Pui o farfurie mai mică și nu te mai chinui să pară farfuria plină.
Ieri, din motive de muncă, am bătut puțin Ciudad Real. Până în Puerto Llano, unde am și mâncat prânzul la restaurant fără mari pretenții. Doar pretențiile nu erau mari, ca restaurantul avea vreo 300 de locuri la un etaj și alte 250 la alt etaj. Menu de 15 euro, cu primul fel, al doilea, desert, cafea și o băutură (apă, bere, suc).
Era plin restaurantul. Noroc ca aveam rezervare. E o fabrica de la Repsol lângă și vin mulți să mănânce acolo pentru calitate, preț și viteză la servire. Cred ca aveau vreo 30 de chelneri, și toți erau pe droguri de mare risc, ca altfel nu aveau cum sa se miște cu viteza aia.
In 30 de secunde aveam băuturile pe masa, în mai puțin de două minute, primul fel.
După ce au luat farfuriile de la primul fel, nu cred ca a trecut mai mult de 1-2 minute ca să aducă al doilea fel.
Despre mâncare? 3-4 feluri, nu mai mult. Dar gătite ca la mama lor. În plus, de apreciat ca la garnitura de la felul doi nu aveau cartofi congelați. Felul doi a fost un ciolan la cuptor. Iar garnitura cartofi, ciuperci, ardei roșu înăbușiți.
Cred ca e a 10-11 oară când mănânc acolo în ultimii ani. Aceeași calitate și aceeași viteză în servire.
Comentariu beton!63
noroc cu tine că ai bătut Ciudad Real, că fotbaliștii…
da’ și Cabral a fost bun! ăla de la Insulele Capului Verde, zic; o fi neam cu al nostru?
Comentariu beton!11
Întreabă-l pe cabral, ca eu nu sunt cel potrivit să răspund.
Și nu-mi aduce aminte de meci, ca mă apucă nervii capului.😂
cafea in loc de paine? sau poate ai uitat tu sa o mentionezi …
Acum cativa ani aveam o prajitura preferata, pavlova, pe care o luam cam la 1-2 luni, de la aceeasi cofetarie. Încet încet a inceput sa se scumpească. Apoi, pe măsură ce se marea pretul se micșora porția, iar mascarponele se amesteca cu frișca sintetica. Cand prerul s a dublat iar mascarponele a fost înlocuit complet de frisca artificiala, am renunțat sa mai întru in cofetarie
Comentariu beton!21
Ultima dată când te mai citesc. Jur.
Cucurigu… stai ca n-am spus care a fost felul 1 😜
Hai, dați cu pietre, ffff rar mănânc în oraș ptr că nu îmi place mâncarea lor, prea grasă sau prea sărată sau prea condimentată. 😝 Și atunci iau ceva la grătar și specific, fără sare, fără condimente, că îmi pun eu la masă. Ies cu prietenii la o terasă, beau o cafea sau doar vorbesc mult, râd, dau sfaturi etc. 😁 Nu mănânc în principal decât ce îmi gătesc. 🤷♀️
Cum ar fi sa noteze alergenii nu in acea pagina la final, generic – „preparatele noastre pot contine urmatorii alergeni….” – de parca Cola ar putea contine moluste.
Ca om cu intoleranta la gluten, sa intreb chelnerul la fiecare fel de mancare ce contine, el/ea sa mearga in bucatarie sa intrebe, sa revina sa-mi spuna mi se pare extrem de ineficient si ilegal. Legea zice ca trebuie marcati per produs, nu la final, la gramada.
Si acele ingredience trebuie sa fie mereu aceleasi, nu ce are bucatarul prin bucatarie.
Basca, am patit in Bucuresti, sa intreb de paste fara gluten, sa mi se zica da, sa mi se aduca portia comandata, sa ma uit lung, sa gust una, sa realizez ca nu e fara gluten (dupa atatia ani le recunosc textura), sa chem chelnerita sa reverifice ca e fara gluten, sa-mi zica tafnoasa ca da, sa insist sa-mi aduca cutia de paste, sa mi-o infiga in fata de mai ca ma batea cu ea, sa vad „faina integrala” (asa cum anticipam dupa cum simtisem pastele), sa nu se scuze, ba sa fie si nervoasa ca ce faina integrala nu e fara gluten?
Omfg, lucrezi in alimentatie publica, nu, nu inseamna si e fix cel mai rau dusman al unui celiac.
P.S. Pana si Bulgaria a inteles mai bine legea asta si o aplica mai corect si aproape peste tot.
Comentariu beton!39
Dacat sa riști, nu mai bine comanzi ceva care sigur nu are gluten? De exemplu, eu am ceva intoleranta la lactoză. Cand ma duc la restaurant, nu comand nimic cu lactate in compoziție. Iau o ceafa cinstita cu cartofi copi, si gata. Nu fac experimente pe propria piele. De exemplu, nu am mancat niciodata peste sau fructe de mare la restaurant. Încă imi fac curaj…
Comentariu beton!14
@Alina I. exact asta fac si eu de la acel incident.
Intamplarea a facut sa fiu naiva si increazatoare pentru ca era un restaurant ceva mai bine cotat la Piata Victoriei. Ei, as, m-am inselat.
Insa, spre surprinderea mea, si carnea aia trebuie sa fie la gratar si fara sosuri puse peste – ca iar incepe distractia cu intrebarile despre compozitie.
Ati fi surprinsi in cate chestii e faina – de la dropsuri la castraveti murati.
De acord cu toate.
Legat de pct 1 si 1 bis, pe mine ma intriga ca, uneori, atunci cand intrebi ospatarul ce-i place lui din meniu, e posibil sa-ti raspunda ca nu stie. Asta poate insemna orice, de la „nu stiu ce sa va recomand ca-s toate bune” pana la „nu-mi place nimic”. De regula evit sa duc firul asta al discutiei mai departe.
Sau raspunde ca el nu mananca din preparatele din meniu. Pai cum vine asta? Ai restaurant si ospatarii tai isi aduc pranzul de acasa sau merg de-si iau covrigi din colt?
Am patit-o acum 2 zile in Iasi, restaurant din Copou super recomandat, ospatarita ne-a spus, textual, ca „noi nu mancam de aici, doar foarte rar cand e de testat preparatele”.
Comentariu beton!19
Am văzut acum ceva timp la un restaurant chinezesc in apropiere de ambasada Franței, cum intrau prin spate unii cu multe pungi de pufuleți. Acum nu mai e restaurant acolo 😆
Cu niște ani în urmă, eram printr-un sătuc din Anglia.
La cârciumă am cerut ceva english autentic.
-Raviolli!
la pîcîtî 1. dau și eu o idee patronilor: mezze! înțeleg că poate n-ai de unde personal, că scump, că alea… da’ pune-i ceva sub nas, rapid (și gratis) lu’ Costică; 5 cubulețe de slană, o lingură de zacuscă, 4 măsline… vezi tu;
la 3… poate vă amintiți, cei care nu s’teți de o vîrstă cu mine, că am declarat în cîteva rînduri cum că eu frecventez aceleași restaurante și hoteluri și mănînc aceleași feluri de mîncare, hăăăt, de douășcinci de ani! azi îi fac de kkt pe unii de la buzău; restaurant tradițional, nu dau nume, da’ e la o intrare, înainte de un pod prezidențial; so, io mîncam la oamenii ăia încă din 2001-2002; ciorbă de cocoș și, alternat, sarmale sau fasole bătută, cu castraveți covăsiți; meam, plouă-n gură! aveau o echipă de chelneri cum n-am mai văzut nicăieri; eficienți și tăcuți, rapizi ca expresu’ prin haltă! umpic mai scump decît în alte părți, da’ mie-mi convenea! ingrediente de calitate, timp de așteptare minim spre zero (intram, mă așezam la masă, surprindeam privirea chelnerului responsabil, înclinam puțin capul, venea ciorba! instant!); a venit pandemia, au început să livreze la pachet; i-am susținut și atunci; adică ori făceam foame pînă la ei, ori comandam și mîncam rece peste 1-2-3 ore; că așa m-am gîndit io că e normal; prima schimbare a fost echipa; azi unul, săptămîna viitoare altul, luna ailaltă încă 2… n-a mai rămas nimeni din vechea gardă; în plus, după pandemie, prețuri mai mari; OK, pierderile trebuiesc recuperate; la vreo 2-3 luni, porțiile pe la 70%!? OK, și așa îs gras! boss, da’ cînd cocoșul nu-l mai tai din bătătură, porcu-i de la metro și fasolea la conservă, din Egipt… plm!
ultima-ultima oară a fost sublim; noaptea, pe la 22, iau ciorbă de cocoș; am văzut io că e fierbinte, da’ fierbinte o mîncam mereu; numa’ că de data asta nu avea steluțele alea de grăsime animală ci mare peliculă de ulei; ulei care era încins, mi-am dat seama mai tîrziu, și care mi-a ars frumos bolta palatină! 2 zile după aia nu mi-a mai fost foame…
și nici la ei n-am mai intrat de peste 1 an!
Comentariu beton!36
Costică, nu m+ai mincaţ sara ca v+a ardeţ!
ah, stai că mai am un 3.! de acu’ 2 săptămîni! reamintire, fie-mea celiacă, so gluten deloc! de aia nu (mai) mîncăm în oraș! totuși, acum vreun an am intrat, la plesneală, cu foame mare într-un restaurant din Iași; zonă comercială; expus problema, fata, foarte profi, „am! fajita! pui sau vită! fără frencifraiz că-s de la pungă, fără nachos, fajita simplă”; a mîncat fie-mea ca turcii bătaie la Podu-Înalt! sîmbăta următoare iar! all good! fără intoxicații, scărpinături etc.
acum 3 săptămîni, cumpărături în zonă! iar foame! mergem cu prințesele la locantă; alți chelneri; expus din nou problema, istoria relației, se comandă pentru fete fajita; mie nu-mi dădea pace, așa că-l iau din nou pe chelner:
– hai să recapitulăm!
– păi n-are ce! ceapă, ardei și carne!
-…
– și carnea e macerată…
– cu ce? (io o fac în bere fără gluten)
– sare, piper, boia… și sos de soia…
– hait!?
pun repede ciatgipitiu’, soya sauce… conține 10% FĂINĂ DE GRÎU!!! abort! abort!
se anulează comanda, dau suta regulamentară pentru o cafea, o limonadă și o apă, ieșim… mă rog, tîrîm mai mult copila care avea lacrimi în ochi de dezamăgire (da, știu, io boul!);
da’ rămîn cu pitic pe creier, că acu’ 1 an am mîncat aici, totuși; și mă întorc la chelner cu dilema:
– se poate, că noi am trecut la sosul de soia de vreo 4 luni; înainte se folosea sos tamari…
FMM!!!
Comentariu beton!17
@Costica, ala de langa pod o fi Moara Dragaicilor 😆
Totusi, am mancat un tomahauk cu niste cartofi copti la ei, oho, mi-amintesc si-acum gustul!
1.Ştiu că e urât (pentru unii) ce voi zice, dar aş prefera…fără chelneri! Nu e ca şi cum aş
renunţa la frizer, sau dentist, sau mecanic auto…da nene, îmi car singur cru…ciorba!
2. Degeaba ai Britannica pe post de meniu, dacă atunci când aleg…îl vedem şi nu e!
3. Din ce am mai mâncat prin ţară, horeciştii din oricare parte, mai puţin est, nu sunt zgârciţi, au porţii cel puţin decente şi considerabil mai gustoase. Lasaţi-mă cu peştele, peştele nu e mâncare, peştele e …peşte!
Multă sănătate şi puţină salmonella!
De la 1 la infinit – nu mai fiti nesimtiti cu preturile
Inteleg, la mancare ai ingrediente, ai bucatar scolit, ai servire, ai vase de spalat, dar la bauturi ce faceti mai nene?
cum poti sa ceri 17 lei pe o cola la 0.20 doar pentru ca ai tinut-o in frigider 2 zile ?
cum poti sa ceri 32 de lei pe o apa minerala la 1 litru, ce ii faci?
cum poti sa ceri 49 lei pe un cockteil care in meniu are 300 ml dar in pahar nu ai mai mult de 150?
Doar pentru ca ai niste plante artificiale chinezesti si niste mese si scaune din Jysk nu te face restaurant de lux.
Comentariu beton!45
fix asa-i, ce nesimtiti! o lingura de gem ordinar de capsune, doua degete de suc de portocale de la cutie, pana la jumatea paharului apa si restul cuburi de gheata.
Pune-o frunza de menta si-un pai si-i gata cocktailul nonalcoolic de 50 de lei, tropicana carevasazica!
Comentariu beton!20
Cind ajung in Iasi, fac ce fac si merg la doua restaurante: unul la prinz, pentru ciorba (de fasole cu afumatura, ca nu ne jucam) si celalalt seara, pentru terasa. Terase mai sint, dar platoul cald de acolo contine mai putina carne si mai multe placintele cu brinza, spanac… pe placintelele alea e intotdeauna bataie, se lasa cu priviri urite la ultima. Chelnerii, desi ne vad maxim o data in an, ne recunosc ca si cum abia ieri plecaseram de la ei de pe terasa. S-a mai inovat ceva la meniu, dar nu ingrosat catastfiul iar schimbarile de bun simt. Sa zic ca nu ai unde arunca un ac pe terasa seara?
Au aparut intre timp restaurante in Iasi, care de care mai laudat. Amparerau. Eu tot acolo trag.
Comentariu beton!12
@Nella. Care-s cele două restaurante despre care zici? Spune-mi, rogu-te, că de trei săptămâni colindăm cârciumile de pe aici, dar n-am dat de platoul cu plăcințele. Poate îl apuc, mai stau patru zile în Iași!
ciorba e clar la Oscar! platoul aș zice Hunter în Parcul Expoziției? empanaditas (carne sau brînză) la Buena Vista, ascuns pe lîngă E-on
O idee revoluționară ar fi și să bage frigiderele de băuturi în priză. Nu știu pe nimeni să fi făcut gâlci sau roșu în gât de la berea rece, știu câțiva care au făcut scandal de la berea caldă.
Comentariu beton!38
Avem în oraș un barulet de cartier deschis acum 33 de ani.Serveste și mâncare și în ciuda faptului ca e la mama naibii ,ascuns oe o străduță prăfuite și nici nu iese cu nimic în evidenta,e mereu plin.
Au puține feluri dar ști mereu ce o sa găsești și ca nu o sa- ți para rău că ai bătut drumul pana acolo.
Și da,au și pizza și mici și aripioare picante sau crispy și desert
Singurul preparat ce durează mai mult sa fie facut e pizza,făcut în cuptor pe lemne.Dar merita asteptarea.
Comentariu beton!16
Ca să economisești nervii clienților și timpul chelnerilor, ar fi util sa scrii in meniu ceva despre mâncare, dacă nu sare in ochi continutul. Am pățit la Iasi. Restaurant plăcut, un pian cânta discret, chelneri prezenți. Dar am confiscat un chelner tinerel cam jumătate de oră sa ne traducă lista de bucate. Eram 10 la masă, de pe toata harta României, dar nici măcar moldovenii de la Suceava nu stiau ce este „Bou de modă” sau care-i diferența intre „Salata pasoptista” si „Salata Cuza „. Ca să nu mai vorbim de cele 6 feluri de papanași cu denumiri fanteziste si continut misterios.
Comentariu beton!25
„Bou de moda”…”boeuf mode”…lesiiin!
O să muriți de la colesterol, nu vă ajunge mâncarea. Unul nu v-ați plânge că e puțină băutura.
Mă duc io vesel la hotel Oscar, Piatra Neamț, mă cazez mai devreme ca de obicei și-mi zic să bag pe sub nas oarece Alexandrion. Măi oameni buni, măsura lor era 38 mililitri. Exact așa era trecut în meniu.
Ca om crescut cu dețul și cu cincizeciul și umblat oleacă pe drumurile patriei, așa om hapsân ca administratorul de acolo nu am mai întâlnit.
Nu se mai educă ospătarii nene, trebuie să golești tu scrumiera la terasă. Nu glumesc, anul trecut în cinci luni de pensiuni și hoteluri numai o ospătară mi-a golit scrumiera, la hotel Maria, Rm. Vâlcea.
Comentariu beton!22
bravo, șloimii, mancarea-i fudulie, bautura-i temelie!
Să mai aud eu vreun patron din horeca plângându-se că nu găsește personal. Fiica mea dorind să îmbine vacanța cu munca, a lucrat acum 2 veri o lună jumate pe litoralul nostru. Avea 19 ani și era decana de vârsta a personalului secundar (picoli, ajutori de barmani). A sperat la o zi liberă pe săptămână, a lucrat în 2 locații gândindu-se ca a a avut ghinion prima dată. La primul hotel muncea 16 ore pe zi, nicio zi liberă (nu pe săptămână, niciodată),. A întrebat-o pe o colegă de 16 ani „cum reziști?”, iar fata a răspuns ca nu are încotro. În al 2 lea hotel a fost un upgrade la 12 ore de muncă pe zi, in 5 săptămâni a avut o singură zi liberă de ziua ei când ne-am dus la ea. A avut contract de muncă, nimic de zis, ghiciți voi dacă aveau vreo legătură programul și zilele de repaus din contract cu cele real. Salariul 3000 de lei pe luna, mâncare și cazare. Câștiguri suplimentare nimic, erau hoteluri cu „totul inclus”. Este situația majoritară pe litoralul nostru, ca a cunoscut și angajați de la alte locații. Poate dacă ești barman sau ospătar calificat, muncești 3 luni pe vară și faci rezerve pentru mai multe luni, nu știu. Dar personalul auxiliar este format din copii și tineri care efectiv sunt exploatați. Păcat.
Comentariu beton!44
Doamne ferește!!!
Ohooo, dacă e vorba de minori e și mai rău. De la 16 la 18 ani poți munci 6 ore, se consideră full time, ca 8 ore pentru majori. Și, în clasa a X-a se angajează fiica mea, cu contract de minori, pentru 4 zile, la o căsuță de lemn care vindea băuturi la un eveniment al orașului ( bere la doză, bere la dozator, sucuri, apă etc.). La fiecare final de seară inventar. Și nu doar că a lucrat 12 ore, nu 6! NU! Am mers și le-am învățat pe fete cum să facă inventarul global valoric. Adică gen nu numărați câte sticle de cola, fanta, sprite aveți separat, ci numărați toate sticlele cu același preț, apoi înmulțiți mai repede. Eeeeh, toate bune și frumoase preț de 3 zile, după a 4-a, wow… mare lipsă la inventar!!! Nenorocita naibii de patroană, că și acum i-aș băga o petardă-n koor. NU le-a mai dat niciun bănuț din salariu. Copii de 16 ani care au muncit 12 ore pe zi, FMM! Dacă vă întrebați de ce nu am făcut reclamație la ITM vă spun. Că m-a implorat fiica să nu fac, că duduia avea și cel mai tare club din municipiu și n-o mai lasă să intre la discotecă. Am cedat, FMM, lecții despre viața nu e dreaptă. Duduia muta navete de sucuri de la o tarabă a ei la alta, noaptea, ca hoții, ca să scoată minusuri în gestiune intenționat. O mare lepră
Comentariu beton!26
Io n-am aaaabsolut nicio treabă cu meniurile care au mai multe file decât DOOM3! Și mă refer strict la alea care vin și cu traducerea în engleză a felurilor de mâncare…La câte pagini au, crecă ăia de la “tasta 2 pentru limba engleză” au zis: da’ nu băgați voi mai bine direct pe google?! Ce vorbești! Nici mâncare nu îți mai trebuie…că nu poți mânca și râde în același timp, no?!? Las aici un singur exemplu dintr-un astfel de meniu româno-englez pe care l-am lecturat -râd ș-acu’, în timp ce scriu: Supă de cocoș scria în acel meniu, iar în limba engleză era Coconut soup…Io doar atât vă zic: merită lectura…Cu cât e mai stufos meniul, cu atât mai bună e lectura….
Comentariu beton!28
Am Io zero bis.
Daca meniul e mai soios decât un playboy lăsat în bancă de s… Poate ar fi o idee sa îl curățați sau schimbati. Ultimul lucru pe care mi l doresc e sa pun mana pe jeguri înainte să bag in gura.
Daca mai are și căcat de muște pe coperți și e din mușama și afara îs 40 de grade e jackpot;)!
Comentariu beton!23
Dar nu lasi si tu cititorilor tai fideli numele restaurantului aluia?
Nu, că n-aveam chef să încep aici o dezbatere de genul „știu eu un restaurant mai bun” și să înceapă toți să lase nume de restaurante, că nu despre asta era vorba. E Trattoria Roma de pe Mântuleasa. Atenție, că sunt mai multe cu numele ăsta, eu vorbesc strict de cea de pe Mântuleasa.
@Mihai Vasilescu
Zic sa se faca o lege care sa te oblige sa dezvalui toate detaliile atunci cand faci referire la locuri unde obisnuiesti sa poposesti pentru a ciuguli cate ceva.
Cred ca printre noi se mai gaseste cate un doritor de astfel de informatii.
Vezi c-am zis mai sus, în comentarii.
Doamnee, rețetele reinterpretate ori din necunoaștere ori 🤷 sunt de groază, am comandat o salată Cesar și am primit salată verde cu crutoane și nuci 😂 puțin râncede doar puțin. Recunosc că am dat farfuria/bolul înapoi, am primit niște scuze printre dinți și o ofertă de desert cado’, thanks, but no, thanks. Nici supa cu găluște nu era chiar ok și nici șnițelele proaspete a fost acceptabil pentru o foame mare. Altă minune a fost undeva în Mamaia o porție de cașcaval pane care ajuns în farfurie era încă înghețat la mijloc 😂 . Chestii elementare din bucătărie și nu au habar sau chef să le respecte.
Comentariu beton!16
Da, pentru ca scoate semipreparatul din congelator si-l grabeste la prajit, n-apuca sa se decongeleze.
Am patit de doua ori, acelasi lucru, la aceeasi terasa la mare, cu o saramura de crap. Aveau pestele portionat congelat, l-au pus pe gratar, s-a copt pe deasupra, iar in mijloc, la os, era crud-crud. Greseala noastra ca am uitat ce patisem c-un an inainte in acel loc.
Una din cele mai misto mancaruri la noi in tara a fost ceva gen tava cavalerului, la un restaurant cu specific din Tg. Mures, Laci Csárda. cam un kilogram de carne (divesre sortimente, de la pui, mici, vita, porc , ciolan) + varza calita taiata marunt de tot… imi ploua’n gura deja!! Nu stiu daca mai exista dar mi-a ramas in cap imaginea cu platoul ala imens cu mancare..
Al doilea loc misto de tot, la vecinii din BG, orice restaurant din reteaua Shtastliveca (sofia / plovdiv / veliko tarnovo)
A pai daca e cu „cel mai misto loc din Romania” am si eu unul. La Cuptor in Sibiu. Restaurant full ochi, chelnerii zumzaiau printre mese, faceau show, super simpatici, mancarea extraordinara, servita la timp, corect. Romaneasca re-interpretata. Preturile …pe masura unui restaurant de calitate dar a meritat fiecare leu.
Acum cativa ani aveam o prajitura preferata, pavlova, pe care o luam cam la 1-2 luni, de la aceeasi cofetarie. Încet încet a inceput sa se scumpească. Apoi, pe măsură ce se marea pretul se micșora porția, iar mascarponele se amesteca cu frișca sintetica. Cand prerul s a dublat iar mascarponele a fost înlocuit complet de frisca artificiala, am renunțat sa mai întru in cofetarie 🥴
Nu mai mâncăm în Bucureşti, la localuri, de foarte mult timp. Singurul restaurant bun era cel de lângă noi, Irisa, care are şi un hotel-butic. Meniu restrâns, mâncare foarte bună, cu preparate de sezon (urzici, pastramă, socată etc, gătite impecabil).
Când am început să luăm țepe – exact cum zici tu la punctele 1, 2 şi 3 – am renunțat. Ieşim doar la terase, cu amicii, să bem ceva.
Numai când citesc ce zice Claudiu (şi alții de prin celelalte țări), mă apucă plânsul şi dorul! Anul trecut, în Madrid, în martie, am mâncat cei mai grozavi gambas al ajillo la un local cu şase mese, mai retras, care s-a umplut urgent pe la 9 – se consuma şi în picioare, că acolo lumea nu se încurcă în fițe. Să mai spun că vinul casei era sublim şi costa 6 euro jumatea? Aşa că…
Cele mai bune localuri sunt la bulgari, atât pe litoral, cât şi la Veliko, Plovdiv sau Sofia. Asta e!
Doamne, am mancat la o terasa din Londra, teapa-tepelor, fix in zona turistica, fish&chips. Era chelnerita romanca, am fi plecat altfel. Mancarea a fost ok-ish, dar ce se vedea catre zona acoperita, spre bucatarie… la noi n-ar fi luat autorizatie niciodata, o mizerie de nedescris. Cred ca au standarde mult mai jos ca la noi – in plina zona turistica, full de clienti.
Am mai citit pe undeva de chestia asta. Localurile din Anglia adică, comparate cu cele din RO. Aproape jegos pe jos, scaunele şi mesele oleacă şi ele. pe la margini. Dacă reuşeai să arunci un ochi în bucătărie leşinai. Ajuns la baie te apuci să cauți mai întâi Sanepidul. Prin contrast în Ro era totul străcitor şi dezinfectat. Totuşi, cele englezeşti duduiau de activitate, cele româneşti aveau un doi clienți stingheri. Autorul evident că aprecia pragmatismul englez: oamenii erau angajați, marfa se rula, era mereu proaspătă. Şi nu în ultiimul rând, producea impozite şi taxe la buget. Normal că erau lăsate să funcționeze
Poate imi spune cineva pentru ca eu nu mi aduc aminte in anii 2003 -2006, sau prin 2016 in Italia( zona Toscana) sa mi fi adus la masa inainte de paste, salata si paine( probabil ca antipasti), cum am patit zilele trecute in Bolzano. Poate ca, cei din Bolzano sunt lg austrieci si asta i explicatia dar tot nu as intelege asocierea salata paste.
Eu am o problema cu plantele artificiale!!!
Imi taie instant pofta de mancare sau orice pofta oi mai avea!!!
da, nici eu nu le diger prea bine, nu comand niciodata. 😆
Comentariu beton!24
@moatza, poate-ar trebuie să le rumegi ca pe ciungă. 😛
@Irinoush, poate trebe niţică sare…:D
Iulie
32-33 de grade.
Ne înțelesesem la o ieșire cu fetele și așa ne-am aranjat programul să fim libere toate într-o joi la ora trei.
Restaurant cu mâncare bună la care mergi când vrei să te răsfeți.
De data asta rezervasem o masă afară – în curtea interioară a unei clădiri de secol nouășpe, curte cu umbră, flori și câțiva copaci venerabili.
Știam și ce să comand – mă uitasem pe meniu acasă, nu suport să mă chiorăsc pe ecranul mobilului.
Venim toate la ora stabilită, ne conduce o angajată la masa noastră – restaurant de fițe, cu angajat separat doar pentru plasat clienții la mese.
Și ne punem la discuții. Din timp în timp ne mai uităm după ceva care să semene a chelner. Și iar povestim. Și iar ne uităm după chelner.
Și cei care terminaseră și voiau nota și cei veniți după se noi se uitau disperați după vreun angajat, ceva.
Am zis că era iulie …
Fetele au început să facă bășcălie să mergem la mega-ul pe lângă care trecuserăm să luăm niște apă să nu pierim de deshidratare până ne bagă cineva în seamă.
Mă ridic și mă duc la persoana responsabilă cu plasatul și o întreb când vine cineva, că deja ne e foarte sete.
Tipa îmi aruncă o privire scârbită ca și cum s-ar fi minunat că una cu retard așa de grav ca mine poate fi lăsată să umble pe stradă. Și răspunde țâfnoasă că ea se ocupă doar de plasat oaspeții la mese. O informez că am venit de juma’ de oră și nimeni nu a dat prin curte să ia comenzile.
Aruncă o privire și vede clienții cum își sucesc gâturile, între timp mai venise un bărbat să se intereseze dacă au fost hăpăiți toți chelnerii de vreun monstru infiltrat din altă dimensiune.
Ne aruncă nervoasă un “o să anunț”.
Bine, după aia au venit chelneri și am reușit să obținem niște apă după încă un sfert de oră în care ziceam că în curând o să chemăm SMURD-ul.
Până ce în sfârșit a venit apa aia am zis că nu mai bine luăm o înghețată pe drum. Ne-am scotocit de cash, am plătit apa aia nefericită – nu se mai punea problema să așteptăm și POS-ul și ne-am dus și am luat înghețate la cornet din centru.
Chiar nu mai aveam chef niciuna chef de gnocchi, de burrata, ori de cocktailuri.
Mai târziu ne-am distrat de fază, dar atunci ne-a picat prost.
Comentariu beton!15
Am râs cu sunet. :)))))))
Eu haleam acum niste ani cam tot ce scotea domnu’ fost fotblalist Gordon Ramsey. Adica TOT. Imi place ca-i nebun si injura (ca mine) 😀
Avea acolo niste episoade in Kitchen Nightmares in care zicea exact treaba mentionata de tine: sa ai un meniu mic, dar facut al dracului de bine. Nu 100 de preparate. 10. Dar alea 10 sa fie dumnezeiesti. Si idealmente sa ai un „gen”. Esti pe bucatarie italiana, atunci nu faci burgeri. Esti pe franceza mai mult, nu faci gyros etc.
Daca ai un specific etnic (cum is restaurantele romanesti sau italienesti in diaspora), tine de acel „ethnic flair”, ca de aia vine lumea la tine.
Nu mai zicem de igiena, ca erau niste faze acolo de te lasai de mancat.
Am stat intr-un cartier cu multi chinezi acum niste ani si vecinu’ de deasupra avea o fetita de varsta fetei mele. Si ne-a povestit o groaza de chestii despre China, despre stilul lor de viata si imi spunea ca in NYC ar manca la 2 restaurante. Stiti cate sunt in total? Eu nu, dar sigur nu 2. De ce? Pentru ca majoritatea sunt MURDARE si probabil, daca s-ar stii tot, le-ar da „sanepidul” american cu oalele in cap.
Si da, ospatarii care sunt faini, te fac sa te intorci cu drag. Sau, daca is naspa, sa te intorci cu drag la restaurantul de langa 😀
Am avut ocazia sa mananc prin tot felul de locuri, de la carciuma unde la un moment dat s-a urcat gandacul pe masa si ospatarul il ascundea sa nu-l vedem, nu zic unde, (pe la Sala Palatului), pana la stele Michlen si in restaurant unde rezervarile pt tot anul se facaeau cateva ore intr-o singura zi pe an si multi ramaneau pe afara.
Dar cea mai memorabila experienta s-a petrecut in delta. Am plecat singur la pescuit din Bucuresti. La Tulcea, vad un vapor cu ceva mutre cunoscute. Era un an mai mic din facultate care trageau un tur de delta. Hop si eu pe vapor. Ei mergeau pe un brat al deltei, eu vroiam sa ajung pe alt brat. Cateva sute la capitan si brusc bratul unde vroiau ei sa mearga nu mai era navigabil si unde vroiam sa ajung eu avea conditii optime.
Deci deturnez vaporul si impreuna cu cei din anul mai mic, un grup de vre-o 40-50 de studenti din care cam jumatate ma stiau (caci asa era in scoala, tu ii stiai pe cei din anii mari si aia mici te stiau pe tine mai ales daca faceai si ceva prostii memorabile), ajungem pe la pranz la locul meu.
Acolo, toata lumea se da jos de pe vapor si hop sa mancam ceva in crasma locala. Crasma initial goala, intr-un sat unde la pranz mustele jucau bambilici de plictiseala, brusc s-a umplut cu studenti infometati. Apare ospatarul si incepem comenzile. – Buna ziua, ce aveti de mancare?
– Orice doriti, avem de toate. Si incep comenzile: ciorba de burta, de peste, paste, plachie, ceafa, mici cu cartofi prajiti…etc, fiecare ce vroia, omul asigurandu-ne tafnos care de toate.
Dupa vre-o jumate de ora, toata lumea a primit sarmale cu mamaliga impreuna cu incurajarea „Lasa d-le ca sunt bune si astea”
Au fost unele dintre cele mai bune sarmale mancate vre-o data.
In timp ce mancam a aparut si un cersetor la masa noastra si mi-a cerut 5 lei. I-am zis ca-i dau dar ce stie el sa faca de banii aia, si mi-a raspuns ca stie sa urle de 5 lei. I-am dat si intr-adevar si-a dat silinta si a urlat de 5 lei. Celelalte mese au inceput si ei sa cotizeze, asa ca am avut sarmale cu urlat in delta.
In alta ordine de idei, stau in Bucuresti cam 3-4 luni pe an si pot spune ca sunt ceva locuri de exceptie care nu s-au schimbat de ani de zile sau s-au schimbat in bine. In grupul meu mancam cam tot timpul in oras, de am ajuns sa avem si cheia de la restaurant si il inchideam noi noaptea caci patronul pleca acasa pe la 2am. Am fost si la restaurant la chef acasa care avea restaurantul in sufragerie si gatea numai pt prieteni, dar sarmalele alea din delta impreuna cu cersetorul au fost ceva ce nu am mai intalnit.
Ce nu suport, dar chiar ma scoate din pepeni, e sa ajung flamand si sa nu aiba meniu, si cand il cer, imi arata un abtibild cu un cod QR, de trebuie sa muncesc cu telefonul pe o pagina de web la ceva scris marunt.
Da-mi domnule ceva pe care sa-l pot rasfoi ca un scolar de clasa a doua, cu poze mari si colorate nu ma face sa ma chiorasc in telefon.
Comentariu beton!17
Mi-a povestit o cunostinta care a fost bucatar cativa ani la un restaurant: ulei de prajit nu se schimba decat la 2-3 saptamani, in rest doar se completa si se folosea mult uleiul de palmier. Mi-a recomandat sa comand produse la gratar, in loc de cele prajite.
Asta cu meniul stufos e clasică. 6 oameni sătui de burgări&pize, hai să băgăm o ciorbă. Studiat meniul de ciorbe și după a reieșit că vrem: trei de burtă, una de perișoare, una de văcuță și una de găină, a mea. Vine ospătărița la masă să preia comanda și încep io:
– Ăăă, eu vreau o ciorbă de găină.
– Nu avem decăt de pui.
– Ok, e bună și de pui.
Și încep ăilalți ciorbari: Io vreau de burtă, io de văcuță…
-Nu, nu. Nu ați înțeles, avem decât ciorbă de pui.
Băi, nu știu, dar io zic că e bine pentru că pe vremuri se practica pe la restaurante ca bucătaru să facă o zamă de legume și fierbea carnea separat, pui, porc, vită și în funcție de comandă punea zama aia în bol și câteva bucățele de cărniță și aia era. Dar a fost interzisă practica asta și nu mai face nimeni așa ceva. Sau…
Eu cred că face. 🤷
Am fost tratați în Romănia ca niște bosketari la o crâșmă cu papa care avea terasă afară doar pentru că eram îmbrăcați cu salopete de muncă. Și nu eram murdari sau ceva, doar că nu ne încadram în peisaj. Am comandat pentru început niște bere&sucuri și am așteptat cam o jumate de oră să vină comanda care nu a mai venit. Am înțeles, ne-am ridicat și am plecat. Am mâncat conserve de la Lidl în seara aia.
La astea mai adaug:
Cum ar fi sa nu puneți pe masa servetele in cutii marca metro, desi voi va dati drept trattoria sau mai știu eu ce alta jmekerie cu denumire italiana sau spaniola sau…
Cum ar fi sa nu mai puneți langa cafea bete de lemn de amestecat si sa riscați furtul amaratelor ălora de lingurițe? Măcar lingurițe de plastic, dar nu mizeriile alea de bete de lemn.
Cum ar fi ca, in pastele cu creveti, sa puneți naiba niste creveti si nu lindicii aia de 1 cm pe care abia ii identifici printre tagliatelle sau fettucine sau ce sunt alea?
Cum ar fi….