Întrebarea din titlu se referă la situația când plătești ca să închiriezi ceva de genul mașină, bicicletă, schiuri, orice.
Dar hai să stăm pe exemplul „mașină” că e cel mai concludent și bănuiesc că sunteți mulți pe aici care ați închiriat măcar o dată.
Ce vreau eu să știu este cum ați utilizat mașina aia? Ați avut grijă de ea sau ați fost pe sistemul „nu mă interesează, am plătit, are asigurare full, îi dau să pută”.
Urci borduri, dai în gropi, faci off-road, vânezi gurile de canal, o forjezi, schimbi a patra la 170 (presupunând că e manuală) și alte chestii din astea pe care nu le-ai face niciodată dacă mașina aia ar fi a ta?
Întreb foarte serios pentru că știu personal niște cetățeni care se poartă cu mașinile închiriate fix cum am zis mai sus.
Eu nu pot, jur! Am închiriat zeci de mașini, niciodată n-am putut să mă port cu ele altfel decât m-aș fi purtat cu mașina mea. Poate, ce-i drept, ca să fiu sincer până la capăt, nu spăl mașinile închiriate așa des cum aș spăla-o pe a mea, iar uneori nu le spăl deloc. Dar nu există să merg ca animalul cu ele pe principiul: „mă piș pe ea, că de-aia am dat bani”.
Și acum, ca să ducem discuția la nivelul următor, trecem la partea în care întreb cum vă purtați cu lucrurile împrumutate.
Împrumuți o mașină de la un prieten. Cum te porți cu mașina aia? Ești pe sistemul „nu-i a mea, mă doare în pluă”? Sau mergi cu ea ca pe ouă și-ai grijă să nu cumva să i se întâmple ceva? Am folosit tot exemplul cu mașina pentru că e cel mai la îndemână, dar puteți să extrapolați la orice alt obiect vă trece prin cap: bormașină, schiuri, bicicletă, orice se poate împrumuta de la prieteni.
Să nu-mi spuneți că nu aveți genul de prieteni care n-au nici cea mai mică problemă să-ți dea înapoi lucruri pe care le-au stricat? Eventual mormăie ceva de genul că le pare rău și aia a fost. Aveți genul ăsta de prieteni, nu? Sau măcar ați avut.
Aș muri dacă n-aș returna obiectul respectiv în aceeași stare în care era când l-am împrumutat, aș intra în pământ când ar trebui să mă uit în ochii celui căruia îi returnez mașina zgâriată: „băi, nu știu, așa am găsit-o în parcare, sper că ai casco”. Sau bicicleta cu o roată făcută opt: „habar nu am cum a ajuns așa, eu nu i-am făcut nimic”. Fix ca-n bancul cu românul închis într-o cameră goală, cu două bile de fier. După două săptămâni:
– Una s-a stricat și cealaltă s-a pierdut, să moară mama.
Nfine, o să mă opresc aici, cred c-ați înțeles exact la ce mă refer. Deci? Voi care gen sunteți? Ați pățit să duceți sau să primiți înapoi lucrul împrumutat stricat?
sursa foto: freepik.com
Da’ surpriza să împrumutați lucruri și să nu le mai vedeți în veci înapoi ați avut-o… Și nu la prieteni, la rude…?
Comentariu beton!41
Da. S-a dezbătut pe-aici
Eu nu mai împrumut nimic. Am împrumutat ceva de la o mamaie, i-am returnat obiectul, și, dupa ceva timp, ma întreabă când i-l aduc😑. Uitase unde l-a pus. Așa că, n-am lucrul meu, ma descurc fără. Sau îmi cumpăr. Dar, ca idee, dacă as imprumuta ceva, as avea grija de obiect ca de ochii din cap. Mi se pare de kkt sa te ajute cineva și sa-ti bați joc de el. Se aplica și la mașinile de închiriat, chiar dacă plătești pentru serviciul ala. A, și mi se pare de porc sa lași dezastru în camera de hotel, chiar dacă a fost scump.
Comentariu beton!83
Atunci când împrumut un lucru sunt mai atenta cu el decât dacă ar fi al meu. Când este al meu, aia e, nu ca nu ma doare sufletul dacă se strica, dar măcar eu l-am stricat și este vina mea.
Mi-ar crăpa obrazul sa îl returnez stricat.
Cea mai mare dezamăgire a fost când am împrumutat o carte unei prietene și după ceva timp, când i-am cerut-o înapoi, nici nu își mai aduce aminte de ea sau cel puțin asa a pretins
Comentariu beton!59
I-am imprumutat unei „prietene” d-a fostei toata seria Dune publicata la Nemira (trageai cu tunul dupa ele la vremea aia). N-am mai vazut nici una din cartile alea d-atunci.
Comentariu beton!13
Cum ar fi să i le ceri acum? Eu aș face-o. 😀
Am avut o colega de clasa in liceu care uita sa returneze cartile. Ba cand o intreba cineva de carte mai si dadea vina ca mi-a reimprumutat cartea si mie. Eu fiind de fata 😐. Pana cand mi-a imprumutat ea o carte si i-am platit fix cu aceeasi moneda. Dupa, cu mine nu a mai indraznit sa faca din astea.
Comentariu beton!11
Când cineva îți dă ceva cu împrumut, probabil că are și încredere în tine. Eu n-aș putea să împrumut un prieten, de exemplu, dacă nu am încredere în el. N-am închiriat nicio mașină, așa că nu știu ce să spun. Dar da, mi se pare corect să ai grijă de ea, la fel cum ai și de cea personală
Comentariu beton!22
Sunt genul care lasă camera de hotel ordonată, spală vesela dintr-un apartament închiriat (da, sunt unii care la checkout lasa chiuveta plină ochi, 3 cutii de pizza și 5 doze de bere pe măsuța de cafea etc). Nu prea mai împrumut cărți, dar, copil fiind, mama ne obliga să îmbrăcăm în hârtie cărțile împrumutate de la prieteni, ca să nu sufere vreo dauna.
Despre mașini ce să zic…bunicul mea avea o vorbă: nevasta și mașina nu se împrumută🤭
Comentariu beton!62
Eu am stat prima și ultima data la un air bnb, la barcelona, cu gazda în casa, o fata super drăguță. Ea pleca la serviciu dimineața înaintea noastră. Noi mai rămâneam pe la bucătărie sa bem o cafea, iar la plecare spălam și canile noastre, dar și câteva vase ale ei. Când a văzut ca își găsește vasele curate, săraca nu a mai îndrăznit sa le lase în chiuveta în diminețile următoare 😂. Și eu care ma gândeam ca ii fac o bucurie, cu toții știm cât este de strâns programul dimineața și numai de vase nu mai ai timp
Comentariu beton!18
Când împrumut un lucru, am grijă de el, nu-mi bat joc. Bine, io nu-mi bat joc nici de lucrurile mele.
Comentariu beton!40
Am pățit. Lucram în presă și o colegă m-a rugat să-i împrumut reportofonul ca să facă un interviu. I l-am dat. Mi l-a înapoiat peste câteva zile, foarte ofuscată. “Nu știu ce are, trage banda, așa mi l-ai dat, a trebuit să-mi iau notițe pentru interviu”.
L-am dus la reparat.
“Domnișoară, a fost scăpat în vreo băutură acidulată sau cu mult zahăr? E plin de ceva lipicios înăuntru… “.
Nu s-a mai putut repara. Dincolo de valoarea lui materială și a ce însemna pentru meseria mea, mi-a părut rău din punct de vedere sentimental.
Îl cumpărasem în rate de la Altex, muncisem ca să-mi permit până și atât.
De prisos să spun că funcționa perfect când l-am împrumutat respectivei.
De prisos să spun că nu a recunoscut nimic. “Adică ce vrei să spui, că ți l-am stricat eu?!”.
Din nefericire, tupeul nemărginit mă blochează complet. Și azi, după mai bine de două decenii, regret că nu i-am zis vreo două…
Comentariu beton!68
stai asa ca este o diferenta intre masina unui prieten si o masina de inchiriat. dar oricum ar fi nu imi bat joc de lucruri. tratez masina de inchiriat ca si cum ar fi a mea proprie. Si in general tratez orice bun pe care il am in folosinta temporara ca si cum ar fi al meu. Eu asa consider ca este civilizat.
Comentariu beton!25
Foarte rar imprumut ceva de la rude/cunoscuti. Aici ma refer la obiecte. Bani nu dau si nu iau niciodata, dar asta e alta discutie. Nu ma simt confortabil sa fie la mine lucrul unui alt om, asa cum si eu am o strangere de inima sa dau imprumut… masina mea de facut paine.
Cand am luat o masina de la o ruda pt un drum absolut necesar, am spalat-o si i-am facut plinul. Ba am si verificat-o bine sa vad daca au curatat-o cum trebuie la spalatorie.
Am imprumutat un costum popular pt copil (mesaj la 8 seara, maine sa vina toti copiii in costum popular) de la o cunostinta, nici macar prietena. A doua zi costumul a fost dus la curatatorie si returnat impreuna cu o cutie de bomboane.
Cu masinile inchiriate ma port ca si cu masina mea. De ce sa imi bat joc, la ce ma ajuta, ma simt eu mai bogata daca dau cu ea in gropi si o tin plina de resturi de mancare? In niciun caz, am grija de masina aia si o data chiar am si curatat-o bine inainte sa o predau, recunosc, speriata fiind ca nu imi va returna garantia de 300 de euro. Hehe, pt asta am imprumutat un aspirator de la gazda unde stateam 🙂
Mie mi-a imprumutat-o omu’ pe-a lui si-am stat cu morcov toata ziua sa nu-i fac naibii ceva. Stres maxim, mai bine luam un taxi.
Oricum, de fapt cred ca el a fost si mai stresat 😆
Comentariu beton!26
@noatza: în locu’ omului, io-ți dădeam bani de taxi. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!16
si-atunci de unde ne luam adrenalina? no fun.
Nu mai împrumut chestii de ceva timp, dar, de lucrurile altuia port de grijă mai mult decât celor personale. De închiriat, nu am închiriat (mașină), dar pot spune că am grijă de mașină firmei pe care o conduc ca și de mașina personală.
Comentariu beton!16
Fix asa si cu camera de hotel. Lasa totul asa de murdar si totul rascolit de parca e o cocina de porci. Lasa ca face femeia de serviciu curat. Sau baile si wc-urile publice. Am cunoscut vreo 2 persoane asa. Nu mai sunt de mult in grupul meu de cunostinte.
Comentariu beton!20
Dacă împrumut ceva am grijă de acel obiecit și -l înapoiez exact când am promis. Dar mai ai surprize. Cum spunea și Adina mai sus, am împrumutat o oală minune de la o mătușă bătrână, fiindcă a mea își dăduse duhul (oala, nu mătușa) și veneau musafiri înainte de a ajunge curierul cu replacementul de oală. Timp de 2 ani, cand îi faceam vizitele de Craciun, Paște si ziua ei, mătușa mă întreba „Dar oala când mi-o aduci?”. O luam de mână și -i arătam oala care se plictisea pe frigider.
Nu mai împrumut carti nimănui, nici macar copiilor din dotare. Alea nu vin înapoi deteriorate. Pur și simplu nu mai vin.
Comentariu beton!21
Eu am închiriat si împrumutat toate cele de mai sus dar am fost crescuta cu ideologia daca nu e lucrul tau ai grija mai mare decat daca ar fi. Mi-a ramas o chestiune in cap de pe cand aveam vreo 5-6 ani si tatǎl meu vorbea cu un vecin de-al nostru ce tot chnuia o bicicleta si tata ii atrage atentia ca in stilul ala o sa o distruga cu totul iar raspunsul lui a fost: si ce daca nu e a mea e a lui X. Tata a facut ochii mari, cam cum facea la catedra cand un student nu stia sa rezolve o problema de mate, si îi spune : tocmai ca nu este a ta ar trebui sa ai mai multa grija.Am imaginea si dialogul in cap si acum la 46 ani.Prieteni care au împrumutat si nu le-a păsat ca au stricat am avut, cu subliniat timpul verbului la trecut “ am avut”.
Comentariu beton!24
Bună dimineața!
Orice am împrumutat am folosit cu grijă și returnat în starea inițială. Cum au scris și alții mai sus, inclusiv în camera de hotel/pensiune/etc am strâns după mine, nu am lăsat ca la 🐷
Cei care își bat joc de obiectele împrumutate că vai, au plătit sunt aceiași care lasă resturile pe masă la împinge tava deși gunoiul e la doi pași, care aruncă ambalaje, gumă de mestecat, mucuri de țigară pe jos deși coșul e alături, care nu adună kktul făcut de câine, etc. Și cărora dacă le atragi atenția îți umplu frigiderul de 🍆
Fmm viață!
Comentariu beton!19
Când am închiriat mașini, am fost un om foarte atent la cum o conduc și cum ajung cu ea, pentru că nu vreau să dau bani de la mine. Sunt zgârcit, nu dau bani în plus, recunosc și altul n-am.
Cât despre împrumutat lucruri de la alte persoane, mă port cu ele ca cu ouăle, doar că mereu am ghinion să se strice ceva la mine. Orice ustensilă uzată poate ceda la un moment dat, motiv pentru care caut să nu mai împrumut, mai bine-mi cumpăr :))
L.E. Dacă se strică la mine, bineînțeles că îl duc reparat. Nu mă duc și ridic din umeri, că omul mi l-a dat bun. Că n-am avut noroc, asta e. Chiar recent s-a stricat un motocultor pe mâna mea, împrumutat și l-am reparat înainte de a-l duce.
Comentariu beton!15
Dacă faci asigurare full nu dai niciun ban indiferent în ce stare returnezi mașina. Poți s-o aduci în două valize.
Deci?
@Mihai, culmea, am și asigurare full de fiecare dată în caz că intră altul în mine. Nu fac asigurarea pentru a mă distra eu cu mașina pe unde vreau, fac asigurarea să mă scoată din rahat dacă intră altul în mine sau, de ce nu, eu în altul. E accident, nu e intenționat.
așa
Noi am avut full omnium. Si singurul accident minor pe care l-a avut domnul sot in aproape 40 de ani de experienta tot a trebuit sa plateasca vreo 200 de euro din 2000. Si culmea accidentul nu a fost din vina lui.
Vă salut din Florida!
O întâmplare nefericită, dar care s-a terminat bine. Cu mulți ani în urmă, îmi doream foarte mult să învăț să fac „noduri” (tehnica macrameului/ tapiserie neconvențională). O colegă amabilă îmi împrumută o carte (scrisă în lb. maghiară) pentru două săptămâni! Fiul meu cel mare (avea vreo 3 ani!) a găsit cartea și un pix și a scris și el ceva în limba lui pe câteva pagini. Pixul era lângă carte pentru că eu încercam să traduc. Ei, am crezut că a căzut cerul pe mine de supărare! Ce să fac?! Și mi-am adus aminte că o cunoșteam pe șefa de la depozitul de carte. Doamnele au întors depozitul pe dos și au găsit o carte, deși trecuseră destul de mulți ani de la apariție. La termen, mă afișez cu cartea la colega mea. O privește și-mi spune că nu e cartea ei că e prea nouă. In final, i-am povestit ce s-a întâmplat… ne-am amuzat.
Am învățat de la părinți că e bine să ai lucrul tău și să nu umbli prin vecini după ce-ți lipsește. Era o vorbă:
Frunză verde de dai, n-ai!
Ia nu da și vezi cum ai!
Comentariu beton!35
Am grijă ca de lucrul meu dacă împrumut ceva. În general nu o fac, am acumulat de-a lungul anilor tot felul de scule, unelte, dispozitive și alte prostii, tocmai ca să nu iau împrumut de la alții.
Am dat de exemplu împrumut bormașina: am primit-o cu mandrina rașchetată și murdară de vopsea. De atunci sunt scoțian (sau evreu): n-am.
Comentariu beton!11
Dacă e ceva cu care nu mă pot lupta în viața asta, aceasta este nesimțirea. Nu pot și nu pot, mereu prefer să mă retrag decât să mă enervez.
Evit să împrumut lucruri de la altcineva, mai bine îmi cumpăr. Desigur, nu pot cumpăra o mașină doar ca să mă plimb pe insule grecești, dar pot să mă comport civilizat cu una închiriată. La fel cu lucrurile, ale mele sau ale altora.
Din experiență, cărțile împrumutate nu se mai returnează. Și cel mai probabil nici nu se citesc. 🫢
Comentariu beton!12
Masina inchiriata: merg absolut normal cu ea, ca si cum e a mea.
Scule imprumutate: le dau curate si fac gat daca le primesc inapoi murdare.
Masina imprumutata: nu a fost cazul pana acum.
De obicei, nu-mi bat joc de lucruri. Ca sunt ale mele sau sunt imprumutate.
am împrumutat bicicleta unui coleg pt un weekend de offroad; long story short, la întoarcere, roata spate nu s-a putut indrepta așa ca am cumpărat o roată de spate nouă și așa i-am returnat-o: cu roțile drepte.
sunt peste 10 ani de atunci și n-am mai împrumutat nimicuța.
Comentariu beton!12
O Doamne, dacă aș avea sănătate câte lucruri am împrumutat și nu le-am mai primit înapoi, pentru că eu soțul sau unul din băieți au uitat cui le-au dat (îți imaginezi cam cât timp a fost împrumutat obiectul), câte am primit înapoi gata stricate?! Nu mă apuc să fac o listă, însă îți zic una cu unul din băieți care a împrumutat scuterul lui taica’su și l-a adus praf acasă – bine că el nu a pățit mare lucru atunci, decât câteva zgârieturi 😁. Urât subiect mi a adus aminte de datorii!
Eu am o problemă cu banii. Mă mai roagă câte un prieten să-l împrumut cu bani. Dar de fiecare dată, repet, de fiecare dată, se întâmplă să îi strice sau să îi piardă. Când mi-i aduc înapoi au alte serii sau alt an de tipărire. Nu le zic nimic. Suntem prieteni…
Comentariu beton!31
încearcă să le dai bani digitali. 😛
Elementary my dear Watson!
Ai pățit sa primești cu aceeași serie dar alt an? 🤪
@Mojo. Eu nu. Un amic. Și a avut o discuție educativă cu Politia Română.😁😁😁
Noi inchiriem masina ori de cate ori venim in Romania. Sotul e aproape obsedat sa o aduca inapoi la agentie spalata, aspirata si cu plinul facut. De fiecare data. Si desigur asa facem cu orice lucru pe care il imprumutam sau cand inchiriem camere sau casute in vacanta (vasele spalate, patul facut, dat cu aspiratorul, aruncat gunoiul).
Meh, la mine-i tot timpul faza de: Atti, împrumută-mi un încărcător de HP, n-ai niște cablu tip X, piesa Z, adaptor Y. Și dau, că doar asta-i profilul, suport tehnic.
Doar că după aia tre să fug după lucrul meu și să întâlnesc situații în care sunt întrebat, dar de ce îți trebuie, tu sigur ai altul sau vorba lui Vasilescu, pierdut și stricat 😀
Da, plm, am că mi-am cumpărat, milogii p*lii.
Comentariu beton!14
În general nu iau și nu dau cu împrumut. Am avut câteva experiențe în care am dat cu împrumut și ori le-am primit înapoi stricate, ori nu le-am mai primit deloc. Eh, atâta a costat să închei niște relații cu niște oameni.
Mașinile le iubesc și nu am cum să mă port urât cu o mașină, chiar dacă nu e a mea. Deci de mașinile închiriate am grijă mai mare decât de a mea. La fel și cu apartamentele închiriate sau camerele de hotel.
Săptămâna trecută am luat aspiratorul de la firmă pentru că ne reorganizasem biroul și femeia de serviciu nu mai era. Când l-am luat era plin de praf. După ce l-am folosit l-am și curățat înainte să-l duc jos.
Cred că felul în care returnez un obiect pe care l-am folosit, spune ceva despre mine.
Comentariu beton!11
Dupa cum vezi te afli in situatia cred de dorit in care tribul de aici nu e format din oameni care sa-si bata joc de ceva ce nu e al lor. Din pacate cei cu bun simt cred ca sunt minoritari per total societate. Ma refer la cei care nu claxoneaza femeile, nu arunca pe jos, nu imprumuta si returneaza ceva stricat, nu vorbesc cu voce tare la telefon intr-un autobuz plin, nu se baga in fata la coada si lista poate continua la nesfarsit.
Comentariu beton!11
Valabil și cu apartamentele. Nu vrei să știi de câte ori am auzit “nu-i al meu, nu îmi bat capul”. Păi n-o fi, dar tu stai acolo, lași casa să zboare și gunoaiele să se adune pt că nu e casa ta? Nu zice nimeni să te apuci de zugrăvit, dar las-o măcar cum ai găsit-o. Am stat in zeci de apartamente AirBnb, plus câteva locuințe permanente închiriate. Când plec plâng proprietarii, că “nu mai găsim așa chiriaș”. :)) Ai luat ceva cu împrumut? Îl tratezi mai bine decât dacă ar fi lucrul tău, tocmai pentru că nu e al tău
Comentariu beton!12
Daa…chiriași care nu fac nimic, ca „proprietarul trebuie sa faca”😑Puii mei, dacă ti se strica, sa zicem, wc-ul, și proprietarul nu e în oraș? Faci în punga? Nu mai tragi apa? Idioti…
Bine, am văzut și reversul medaliei: un chiriaș a făcut instalație de apa separată, a plătit tot, i s-a scăzut din chirie, după care I S-A MARIT chiria, pe motiv ca are conditii mai bune😁
Nu mai dau cu împrumut pentru că am rămas fără multe lucruri sau cărți. Aveam un amic care îmi împrumuta mașina când aveam probleme și întotdeauna o returnam curată interior/exterior și cu plinul făcut, cele închiriate ajung tot curate și în stare bună. M-am lăsat de făcut fapte bune după ce am avut curajul să îmi cer un lucru înapoi și replica a fost că nu i-am dat nimic și ar fi bine să am grijă să am lucrurile mele nu să îmi rezolv treburile cu lucrurile altora 🤬 greșeala i-a fost fatală pentru că obiectul meu era inscripționat pentru că fusese primit cadou, și așa s-a încheiat o relație de prietenie de-o viață 🤭
Comentariu beton!14
cine-și bate joc de lucrul altuia, cu bună știință, e un animal;
personal mă port ca cu ouăle dacă împrumut ceva;
da’ i-auziți altă problemă; am avut 2 colegi care, pe vremuri, îmi aduceau niște deconturi de restaurant de te durea capul; unul mînca complet, 2 feluri, cafea, apă, desert; de 2 ori pe zi! acu’ io nu zic să fie ascet, da’… ești la muncă, nu la nuntă!
ălălalt… carpaccio di manzo, pipote de potîrniche, ochișori de pește… numa’ finețuri; cu ăsta m-am certat rău; păi, boss, dacă-ți plac finețurile du-te de te angajează la ghidu’ mișla; sau cumpără-ți acasă; păi tu acasă stai pe ciorbă și frencifraiji și la muncă carpaccio…!?
Comentariu beton!20
Există în domeniul meu de activitate ceea ce se numește “bonus pater familias”( strict tradus înseamnă “bun tată de familie”), dar se folosește cu sensul de “diligența unui bun proprietar”. Ce înseamnă asta? Când folosești bunul altuia, indiferent ca e închiriat sau cu titlu gratuit, trebuie să te porți cu el ca și cum al fi al tău, așa de grijuliu să fii cu el, așa încât atunci când îl restitui să fie în aceeași stare ca atunci când l-ai primit. Ei bine, apropo de întrebare, eu, una, când folosesc ceva care nu îmi aparține, sunt MAI ATENTĂ decât atunci când e al meu. Deci nu pipi!
Comentariu beton!13
Problema e ca majoritatea chiar asa se poarta cu lucrul imprumutat, ca si cand ar fi al lor! Asta nefiind de bine, absolut deloc.
Unii fix asa se folosesc in mod obisnuit de propriile lucruri, pe modelul „una s-a pierdut si una s-a stricat”.
Am avut amici care s-au oferit uneori sa imi imprumute una dintre masinile lor. Am preferat sa inchiriez decat sa iau o masina intr-o stare tehnica deplorabila si in care daca m-as fi urcat, m-ar fi mancat pielea de murdara ce era.
Apreciez gestul, dar nu, multumesc.
In alte cazuri, am imprumutat si le-am returnat realimentate si f important, spalate si curatate interior/exterior de s-au mirat aia ca nu le mai vazusera asa decat in ziua cand le-au cumparat.
Valabil inclusiv la masinile de inchiriat.
Apoi, eu unul nu imprumut altora decat lucruri de care nu imi pare rau daca se strica sau dispar, adica lucruri pe care mi le pot cumpara din nou cu usurinta (scule, aparatura mica de bucatarie sau menaj, role, trotinete, bicle de copii, alte articole de sport, plaja, etc).
In rarele ocazii cand am inchiriat masini, am avut grija ca de ochii din cap. Din punctul meu de vedere, oamenii care se poarta ca porcii cu lucrurile altora sau proprietate publica pot sa-si puna streangul de gat, nu-i mai face nimeni si nimic oameni. La hotel, chiar daca vine cineva si face curat, tot strangi dupa tine, macar gunoaiele si pus prosoapele murdare la un loc. Asta cu oricum e jobul lor sa curete, sunt platiti pentru asta mi se pare de o marlanie fara pereche. Altele: lasi tavi pline pe mese la mall, popcorn si ambalaje la cinema, gunoaie in avion ca la porci, guma pe jos, flegme pe jos, te urci cu picioarele pe scaune in tren. Ah, iar m-am enervat.
Comentariu beton!12
Bă, rezumându-ne la exemplul cu mașina. Ipotetic vorbind, dacă tu ți-ai format stilul tău de a conduce pe mașina ta, presupunând că e diesel, ți s-a creat reflexul de a schimba viteza la 3000 rpm că ai mers mii de km, da? Păi dacă o împrumuți pe a vecinului și schimbi la 6000, înseamnă că acționezi cumva contra reflexelor tale, deci cu rea voință. Deci ești un jeg de om. Eu în general am grijă să mă port cu lucrurile altora cu mult mai multă grijă decât cu ale mele fiindcă-s conștient că trebuie să îl returnez în aceeași stare în care l-am primit. Ține de bunul simț. Omul m-a ajutat când am avut nevoie. De fapt, dacă procedez altfel nu mă piș pe lucrul respectiv, ci pe omul ăla și pe bunăvoința lui. Dacă am împrumutat un lucru și s-a stricat mă simt obligat să merg pe înlocuire dacă reparația nu e o soluție rezonabilă.
Extrapolând la camerele de hotel/booking. Îmi place să las ordine în urma mea și să respect regulile casei pentru un singur motiv: nu suport să fiu înjurat.
Poate că am greșit și eu de multe ori, involuntar desigur, dar cel puțin mă străduuesc să procedez așa cum am scris aici.
Cu felul ăsta de a fi, în anumite faze am fost și prost. Țin minte, ptin anii ’98 am stat la o gazdă în Costinești, i-am cerut pahare să bem vin. Ne-a dat borcane de muștar spălate. Unul s-a spart și ne-a cerut pe el prețul a 3 borcane de muștar din magazin. L-am plătit. Este că-s prost?
Comentariu beton!13
Pe acelasi considerent se poate face o discutie si cu masinile de firma: ai grija de ea, sau dai in gropi ca nu e a ta ?
Nu îmi place sa iau împrumut, dacă chiar nu se poate am grijă maxim de acel lucru, imediat cum am terminat îl returnez. O singură dată mi s-au întâmplat să se strice un aparat care oricum nu era ok când l-am luat de la persoana respectivă, l-am cumpărat nou. Am dat împrumut și apoi am avut surpriza să văd acele lucruri la alte persoane, le-am recunoscut, iar cel căruia i le-am dat să îmi spună că mi le-a returnat de mult timp dar nu mai știu eu…. încă nu îl înghit după 15 ani😁
Masina inchiriata de la prieteni: never, ever. Ca n-am nici un prieten cu casco si daca o zgaraie unu in parcare? Daca e musai inchiriem, civilizat,cu asigurare. De condus conduc la fel ca e viata mea in joc…si durerile mele de spate.
Dar la hotel m-ati prins! Recunosc! Sunt „d-aia”. Nu fac patu, nu spal vase, nimic, nada! Vedeti voi eu sunt asa de satula de facut curat la mine acasa, atunci cand merg la hotel chiar vreau sa nu mai fac! Nu las cocina don’t get me wrong imi strang doar lucrurile personale. Si las bacsis pt room service de fiecare data.
De asta nu suport airbnb-urile. Ce distractie e aia sa imi petrec juma de zi de vacanta facand smotru’? Sau (soc si groaza) sa gatesc?
Comentariu beton!13
Închiriem mașini doar în vacanță. Nu le murdărim, avem grijă să nu ne urcăm cu tot nisipul de pe noi sau cu hainele ude. Maxim am fost cu mașina în Cretă la Balos. Am întrebat dacă putem, nu a zis nici da nici nu, ci doar ca la Balos la 6 dimineața. Am plecat de la cazare la 6:30, am ajuns la Balos la 7:30. 2h am avut plaja doar pt noi
Mașina și femeia au un singur stăpîn, era o vorbă din bătrîni. Dacă am fost nevoit să împrumut/închiriez o mașină, m-am purtat cu ea mai bine decît dac-ar fi fost a mea, tocmai din motivul expus de Mihai – să nu mă fac de rahat cînd o returnez.
Nu împrumut nimic nimănui, m-am ars și… never again.
În afară de obiecte, cel mai distractiv a fost cu bani împrumutați la prieten de o viață. Cînd am îndrăznit să-i cer returnarea, după întîrzieri lungi, s-a comportat de ziceai că i-am luat tot neamul pe cracă, plus butelia. Așa a ajuns să nu-l mai cunosc, am rupt toate căile de contact – și ne știam din clasa a V-a, locuiam la 4 minute distanță
1993-94, nu mai știu, chef de ziua mea, ținut acasă la mine cu colegii de liceu. Unul dintre prietenii invitați urma să ajungă mai târziu că era DJ la radio și avea emisiune de seară. L-am rugat să îmi împrumute un casetofon mai bun și niște casete cu muzică, ca să avem mai multă variație. A zis că le aduce el când vine, nu mi le dă mie pe mână, pentru că, citez, „Dai, n-ai”. Pățise omul ceva și acum sufla în iaurt.
Nu cer cu imprumut si evit sa dau cu imprumut. Daca nu am, incerc sa rezolv treaba cu ce pot sau imi cumpar lucrul meu.
Daca, din intamplare, ma folosesc de ceva imprumutat (caz foarte rar), il protejez mai bine decat daca ar fi fost al meu.
Bunica mea zicea asa: „daca dai, n-ai; ia nu da sa vezi cum ai”. De-a lungul celor 52 de primaveri prin care am trecut am ajuns sa-i dau in totalitate dreptate.
1993-94, nu mai știu, chef de ziua mea, ținut acasă la mine cu colegii de liceu. Unul dintre prietenii invitați urma să ajungă mai târziu că era DJ la radio și avea emisiune de seară. L-am rugat să îmi împrumute un casetofon mai bun și niște casete cu muzică, ca să avem mai multă variație. A zis că le aduce el când vine, nu mi le dă mie pe mână, pentru că, citez, „Dai, n-ai”. Pățise omul ceva și acum sufla în iaurt.
Io împrumut bunul cu tot cu om.
Să strice singur.
Nu am mai dat/luat cu imprumut chestii de multişor…principiul insa, pt mine, era să am grija mai ceva ca de ale mele!
Bani tot zic ca nu mai dau si nu mă-nvăț minte!
Cărtile dispărute, pt care am făcut eforturi, mă dor cel mai tare. Noroc că nu-mi mai cere nimeni in ultimul timp, lumea si-a incheiat glorios educația!!
Nu am carnet, deci nu conduc. Dar dacă aș avea și aș împrumuta o mașină, m-aș purta cu ea de parcă ar fi a mea. Și înainte să o returnez cred că aș și spăla-o. :))
P. S. Visez uneori noaptea că conduc dacia tatălui meu. A fost o mașină frumoasă, verde 57. O culoare absolut superbă.
Dacă se-ntîmplă să-mprumut/închiriez, mă port ca și cum ar fi lucrurile mele, ba chiar cu mai multă atenție, grijă.
Și în camerele de hotel las ordine la plecare.
De lucrurile împrumutate, de maşina de serviciu, de camerele de hotel, am grijă mai ceva decît de ale mele. În general ţin la lucruri că muncesc banii.
Am dat împrumut multe şi mi-am luat ţeapă, ori nu le-am mai primit înapoi şi mi-a fost jenă să le mai cer ori le-am primit defecte. Drujba nefolosită am primit-o înapoi defectă şi a trebuit s-o ducem noi la reparat, motocositoarea a luat-o cu tot cu recipientul de benzină plin şi l-a adus înapoi gol…că deh, eram în familie.
De atunci nu mai dau dar cred că le e şi jenă să mai ceară, că m-am purtat în consecinţă.
Am inchiriat de cateva ori masina. Am folosit-o cu multa grija, practic ca si cand ar fi fost a mea. De asemenea, cand am lucrat la o firma de medicamente si am avut masina de firma, am avut grija de Fabia aia. Tin minte ce socat am fost cand am ridicat-o, ca avea saraca toata bancheta patata de mancare de la colega care a folosit-o pana la mine. Unii isi bat joc, csf, ncsf. Cat despre camera de hotel, incerc sa strang si sa pun lucrurile in ordine inainte de check out.
Legea zice că ești obligat să te porți cu bunurile împrumutate ca un „bonus pater familia” (ca un bun cap de familie). Asta înseamnă că, dacă te porți cu lucrurile tale de parcă te-ar durea la cașchetă, cu lucrurile altuia trebuie să te porți așa cum se poartă cel mai diligent om cu ale lui. Cu grijă, adică. Mie mi se pare că toate normele astea legale sunt făcute după niște reguli de bun simț, sunt logice. De-aia oamenilor cu bun simț nu le este greu să respecte legile, pentru că li se pare, din start, că e la mintea cocoșului că aia e conduita normală.
eu masinile inchiriate le mai chitai. Ca pana imi reamintesc cum se conduce manuala…trece. Acum in Madeira m-a cam durut sufletul, dar masina slaba, dealuri aprige, am chitait masina aia de au gasit-o dracii. Urcat vreo 6km in viteaza 1.
Alta data in Costa Rica aveam un Pajero pe care l-am cam alergat pe macadam. Ceva imi zice ca nu patea nica, ca asa as fi mers si cu foresteru meu 🙂
la hotel nu fac patu si mereu ii explic si nevestei sa nu se mai chinuie. pun cat de cat plapuma pe pat, dar nu mai mult. E munca in zadar si degeaba. Fetele alea cand vin la curatenie oricum or sa il desfaca pe tot si nici una nu o sa zica „vai, ce oameni civilizati au facut patu ca sa avem ce desface noi”
eu am imprumutat o carte de la un coleg, cand eram studenta.. si unul din fratii mei a citit-o si a facut-o praf… asa rusine nu mi-a fost niciodata ca atunci cand a trebuit sa o dau inapoi😢… si acum mai am cosmare… atunci nu erau carti online sa pot cumpara alta
Buna dimineața! Gabi a tras deja concluzia: „tribul” tau are înclinație către respectul fața de oameni si lucruri. Toate acțiunile noastre zilnice sunt rezultatul unui anumit nivel de educație. Prin urmare, persoanele cărora le-am acordat prea multa încredere și nu mi-au înapoiat lucrurile în bună stare sau deloc, au plecat din viața mea. Cărți bune, rochii, bijuterii, bani. Oho. Culmea nesimțirii a fost atinsă cand am dat aparatura scumpă pe mana unor oameni în care aveam incredere. Aparatul a fost scapat pe jos, apoi pus în cutie de parcă nu s-ar fi întamplat nimic. In momentul în care am vrut să îl folosesc, nu mai funcționa. Service-ul special a precizat -în 2010- că prețul reparației se ridica la 3500 de euro. Mda. Gaura in buget. Dar gaura din suflet cine o repară? Minciuna? Lipsa de asumare a răspunderii? Faptul că asa îți pierzi încrederea în oameni?
Inchiriezi o mașină? Arată-ți caracterul prin faptul că o duci impecabilă inapoi, chit că ai plătit o căruță de bani sa fie asigurarea full și să faci „ce vrei tu” cu ea. Iar datul de borduri nu intră în discuție. Doar dacă ai grăunțe în loc de creier te comporți ca un imbecil cu un bun care nu e al tău!
Cum crezi că se simt oamenii ăia cand le duci inapoi o mașină plină de mizerie, eventual și cu niște zgarieturi proaspete și zdrănganind din toate încheieturile?
Inchiriezi un apartament? La predare, dupa ce ai locuit acolo 2 ani să spună omul : arată de parcă nu ați locuit aici!
Mergi in vizită și la plecare primesti o caserolă specială? O speli frumușel și o returnezi cat se poate de repede!
Mergi la hotel, faci duș, utilizezi camera, las-o impecabilă! Nu lași chiuveta plina de păr și pastă de dinți! Nu te ștergi de machiaj pe prosoape! Nu discutăm subiectul WC! Oamenii care vin sa rearanjeze camerele nu sunt sclavii tai și nu trebuie să îi obligi să suporte lipsa ta de bun simt . Iar pe jegurile astea care fac așa ceva, i-as obliga să se uite o oră jumate la documentarul Kakkoos. Si să fie obligați să facă ce fac oamenii aia acolo.:(((
Partea proastă este că în ciuda „palmelor” luate de-a lungul timpului, tot nu m-am învațat minte, ani de zile am fost aia amabilă. Am crezut în continuare în oameni, am crezut că dacă eu ma port de o anumită maineră, automat și ceilalți fac la fel.
Dupa multe șuturi, am devenit mai atentă și mai selectivă. Iar în cazul in care se mai întamplă ceva de genul, am grijă să arăt persoanei care m-a călcat pe bătături că prietenia noastră s-a încheiat.
Cu mașinile inchiriate ma comport cum ma comport cu a mea. Cu mașini împrumutate încerc sa ma comport mult mai bine. Dacă stric ceva împrumutat, cumpăr nou în loc. Evident, nu si mașini 🤣😝 Dar as repara pe banii mei dacă as lovi o mașină împrumutată.
Cea mai bună prietenă m-a rugat să merg într-o seară s-o iau de la un concert. N-aveam mașină, așa că am dus-o la concert cu mașina ei și seara m-am dus s-o iau. Am fost mai atentă cu mașina ei decât aș fi fost cu a mea. Doamne ferește să se fi întâmplat ceva.
On the other hand, acu câțiva ani m-a rugat o altă prietenă să-i dau mașina așa „fro” două zile. Om de încredere, prietenă din copilărie. Abia luasem mașina, strălucea de curățenie in and out. I-am spus să mi-o aducă la o anumită dată, fiindcă mergeam cu ea la RAR, pentru înmatriculare. Mi-a adus-o… cu rezervorul golit, plină de noroi și pe deasupra și pe dedesubt (mă întreb și acu prin ce coclauri a mers), cu scrumiera full și buzunarele portierelor pline de chitanțe, pachete goale de țigări… Noroc că m-a pus îngerașul să merg s-o verific în seara dinaintea RAR-ului. Ce-a fost la gura mea nu se poate repeta aici.
În 90 am avut ocazia să merg în excursie cu ai mei în RFG. Și am primit un walkman, mic, roz, mi se părea cel mai mișto lucru din lume la momentul ăla. I l-am împrumutat unei rude, mi l-a dat înapoi cu capacul spart. Nicio vorbă n-a scos, am descoperit după ce a plecat. Și acu îmi pare rău de el.
Cărți nu mai împrumut. Cel puțin nu din cele pe care vreau să le păstrez. Sunt și cărți pe care le-am citit și le fac cadou. Spun de la început că nu le vreau înapoi.
nu cumva titlul trebuia sa fie: spune-mi cum te comporti cu masina inchiriata ca sa iti spun cine esti? 🙂
Nu iau nimic cu imprumut, cu atat mai putin o masina pentru ca, a dracului fatalitate, tocmai atunci se intampla un accident, o zgarietura, o deteriorare, chiar fara vina mea. Si, desi repar totul, imi crapa obrazul de rusine sa-i spun proprietarului ca tocmai atunci s-a intamplat o neintamplata. Imi imginez cum s-ar uita la mine si neincrederea pe care o va avea, pe viitor, in mine.
Am footut odată o bormașină împrumutată de la un prieten – atât a putut ea, s-a întâmplat să se strice la mine. Nu era vreo firmă, ceva din Lild sau ietfinitură din Dedeman, dar tot m-am ofticat rău. Faza a fost ca dupa ce s-a footat, a venit și propietarul să mă ajute la găurit :))) Nici n-a vrut să audă de bani pe ea sau să merg să ii iau alta, mai râdem si acum cand ne aducem aminte.