Un lucru m-a izbit cel mai tare în urma celor două articole (aici e primul, aici e al doilea) prin care vă ceream părerea despre ce putem face cu mâncarea și alimentele expirate, care nu se mai pot consuma: concluzia aproape generală că în România nu se poate.

Că degeaba găsim soluții, nimeni n-o să le aplice niciodată, sau o să le aplice tot cum suntem noi obișnuiți, adică pe sistemul „merge și-așa”. Sistem care nu va produce niciodată rezultate pe bune.

Uite, spunea cineva în comentarii că în orașul în care locuiește s-a investit masiv în infrastructură de selectare și reciclare: s-au înlocuit tomberoanele insalubre cu platforme îngropate, pe fracții; sistemul este cu cartelă și dotat cu camere video; sacii de gunoi se primesc de la asociația de proprietari; s-au cumpărat mașini noi și moderne pentru gunoi, pe scurt, s-a pus pe picioare un sistem de selectare care ar putea funcționa la standarde occidentale.

Doar că nu. Doi ani mai târziu de la aceste investiții, nimic nu se întâmplă, exact cum ziceam mai sus, la noi se aplică sistemul „merge și-așa” sistem care nu va produce niciodată nimic de calitate.

Dar știți ce este și mai trist decât exemplul ăsta cu investițiile în urma cărora nu s-a întâmplat nimic?

Videoul de mai jos este mai trist. Știți de ce? Pentru ca este exact continuarea investițiilor respective, este exact ce-ar trebui să se întâmple și la noi dacă n-am face lucrurile de mântuială, doar ca să dea bine prin cine știe ce rapoarte.

Da, oameni buni, soluția ideală, pentru ce se poate face cu resturile organice, deja există, nu trebuie s-o găsim noi. O aveți în videoul de mai jos, unde se explică extrem de limpede ce se întâmplă în Italia cu mâncarea și alimentele expirate.

Este cu atât mai bun exemplul cu cât suntem și extrem de aproape ca cifre. În România aruncăm la gunoi, în medie, câte 75 de kilograme de mâncare pe an, un italian aruncă 80 de kilograme de resturi organice (sau arunca acum doi ani, când e făcut videoul).

Sper să aveți marea generozitate și răbdarea necesară să-i acordați 8 minute din viețile voastre. Nu de alta, dar o să vedeți că în cele 8 minute veți găsi răspunsul tuturor temerilor pe care le-ați exprimat în comentariile celor două articole de săptămânile trecute. Dar cel mai important este c-o să vedeți că dacă vrei, se poate.

O să las și eu aici ideile principale, pentru cei care chiar n-au timp sau chef să vadă videoul. Dar dacă sunteți cât de cât interesați cum reușesc italienii să scoată maximum din resturile organice, sfatul meu este să-i dați play.

➡️ Evident, se lucrează pe bază de material organic selectat responsabil. Adică în locul în care se aruncă alimentele, toată lumea aruncă doar alimente.

➡️ Totuși, pentru că este omenește să greșești și să mai arunci fără să-ți dai seama niște metal sau niște plastic peste resturile alimentare, există soluția și este integrată deja în procesul final de selectare. Au aparate care știu să separe metalul sau plasticul de resturile organice;

➡️ Dacă vă întrebați în ce transformă resturile organice, ei bine, le transformă exact în ce bănuiați și voi: în biogaz și în compost.

➡️ Mi se pare fabulos că reușesc să obțină maximum din tot gunoiul ăla organic, să-l recicleze și să-l transforme în ceva ce toți folosim zi de zi. Pentru că stația respectivă are și instalația de rafinare care transformă biogazul brut în biometan cu puritate de 97,50% și-l injectează în rețeaua națională de distribuție.

➡️ După ce-au „stors” resturile organice de tot ce se poate ca biogaz, le transformă în compost care revine în agricultură sub diverse forme.

➡️ O să picați pe spate când o să vedeți cifrele care nu sunt deloc de neglijat și, mai ales, când o să vedeți cât de curat se lucrează, cum se refolosește apa și, în general, când o să vedeți cât de simplu pare când sistemul funcționează.

Pentru că, înainte de orice, înainte de a le cere oamenilor să facă ceva, indiferent ce, trebuie să le pui la dispoziție tot ce au nevoie și să-i înveți ce trebuie sa facă.

Iei autoritățile din țara asta, le pui să se uite cum fac italienii (și nu numai ei, dar dacă tot i-am folosit ca exemplu azi) și aplici asta și-n România.  Atât de simplu.

Nu trebuie să inventezi nimic, trebuie doar să iei un sistem care funcționează și să-l translatezi aici. Le dai oamenilor toate instrumentele, le dai saci separați pentru resturi organice, le dai serviciu de salubrizare corespunzător și procesare la nivel de oraș.

Abia după ce faci toate astea pui sistemul în funcțiune. Sunt convins să ar putea funcționa perfect și în România, dar la noi mereu apare câte o căruță înaintea cailor, iar marea problemă e că n-o oprește nimeni ca să pună caii la locul lor.

Poate, cine știe, dacă vom trăi suficient, vom apuca să vedem și noi soluții aplicate perfect precum asta de mai jos: