Voi cum ați învățat să mergeți pe bicicletă?

Cum am învățat eu? Aveam 9 ani și a venit la noi un văr mai mic. El știa să meargă pe bicicletă. Mi-am zis. El poate și eu nu? Și m-am urcat pe bicicleta mamei. Nu țin minte dacă și de câte ori am căzut. Dar în ziua aceea am învățat singură să merg pe bicicletă. Acum, când cotizez la pilonul 2 de pensie, am o bicicletă care de vreo 4 ani e suport pentru praf. Îmi tot propun să o bag în vană să o spăl ca lumea și să reîncep să mă plimb cu ea.
Să vă povestesc și ceva amuzant. Eram în parc. O mamă împreună cu doi copii, fetiță și băiat, de vreo 10-11 ani. Toți cu biciclete. Doar că mama nu știa să meargă pe bicicletă. Și i-a întrebat pe copii cum fac să nu cadă. ” Avem noroc.” Așa i-a răspuns fetița.
Îi doresc noroc și doamnei Mara.
Eu nu aș fi dat bani pe un astfel de curs, dar poate așa se simte mai în siguranță.

Am învățat să merg pe bicicletă la 33 de ani, de nevoie (având ceva traume din copilărie cu niște căzături nu tocmai ușoare), tocmai in China.
Cum? Am apelat la un bike club, unde instructorii de acolo lucrau in majoritate cu copii. Dar au fost încântați să învețe un ditamai omul…și străin pe deasupra. Ei nu vorbeau engleză, eu nici o iotă chineză…a fost funny.
In final, într-o săptămână am fost “gata de drum” și mersul pe bicicletă a devenit pasiune.

Eu am invatat pe bicicleta unui coleg de la scoala chiar la inceput de clasa I. Eram in parcul de langa scoala si am incercat sa o conduc acolo, eram cu mai multi colegi de scoala si fiecare urma sa incerce sa conduca bicicleta. Problema a fost ca fiind la inceput nu o controlam prea bine si am intrat cu ea intr-un mos care se plimba pe o alee a parcului. Mosul a cazut, eu am vrut sa il ajut insa mosul incepuse sa suduie foarte agresiv si cand l-am vazut ca se ridica si isi ia bastonul cu care vrea sa imi indrepte spinarea, m-am urcat rapid pe bicileta si am pedalat cat am putut de repede in directia opusa avand in ureche vorbele scumpe ale mosului. De atunci nu am mai avut probleme cu pedalatul sau controlul bicicletei.

Iar referitor la aceasta: „Acum înțelegeți de ce mi-a picat lejer fața când am auzit despre „curs” și, mai ales, când mi-a spus și cât costă. Nici nu știu dacă vreau să vă spun, ca să nu mă luați la mișto.”
Daca ai sti tu cate cursuri care mai de care mai inutile au loc in fiecare an si ale caror preturi nu sunt deloc derizorii… (cursul de gandit pozitiv sau cursul de regasit a eului interior sunt 2 exemple de care am aflat de la o colega de servici care le-a frecventat si care a scos din buzunar, dupa cum a marturisit ea insasi, 300 lei de sedinta, fiind in total 5 sedinte pentru fiecare curs).

Am învățat de 2 ori să merg pe bicicletă. 🤣
În două veri consecutive, la bunici.

Aveam probabil 7-8 ani. Sau mai puțin. Nu mai țin minte.
În prima vară am învățat pe o bicicletă de 12 inch, a unui prieten din sat.
Anul următor, a reparat tataie bicicleta care stătea de ani de zile dezmembrată pe peretele unei magazii. Era o bicicletă rusească, de damă, foarte mare și grea.
A trebuit să reînvăț mersul pe bicicletă, căci nu se mai potrivea.

Căt despre Mara, dacă așa e mai sigur pentru liniștea ei, eu aprob.
Că doar sunt un bărbat puternic și adevărat. Care nu se teme să fie de acord cu soția. 😁

Ei…Va spun din experienta…Cel mai usor mod de a invata sa mergi pe bicicleta este ca prima data sa mergi pe o pedala si sa tii ghidonul ca pe trotineta. Pe trotineta stie toata lumea sa merga. Ei bine, dupa ce iti faci vant cu un picior si ramai pe o pedala si cu ghidonul, vei putea face saltul peste șa si sa continui sa mergi dând si din pedale.
Deci atentie: pana stapanesti lucrurile mergi ca pe trotineta; cand esti familiarizat cu mersul, ridici piciorul si continui pe bicicleta normal. Functioneaza garantat.

Am învățat pe o bicicleta ( care în prima zi a fost tricicleta , dar îmi era rușine sa merg pe 3 roti ) , căzând și iar căzând + tinandu-ma de toate gardurile de pe strada. Asa am învățat și sa merg cu rolele cu ajutorul cărora ma deplasam mai repede oriunde! Noi nu prea mai aveam picioare”, ci role sau biciclete.

Pe cand si un curs intensiv de a invata si mersul pe jos?

Stiu cursul de care spui, ma lovesc de el prin parc, pentru ca este pe o alee unde este o cismea cu apa buna si cand alergi vara ai nevoie de ea. Nu mai stiu cine-l tine, dar iti pot spune cat costa cursul de role ca sa-ti pice plombele.

Ca si pe role, skiuri, patine, si pe bicicleta am invatat singura si foarte usor – as putea sa ma laud ca a fost ca si cand as fi stiut deja. Fara glume, niciun efort, pur si simplu parca stiam sa merg. Nu merg fara ambele maini, nu sar borduri, la genul sa ridic fata sau spatele, dar in rest merg lejer in trafic, pe carosabil, fara stres.

Cat priveste invatatul Marei – pare ca a prins. Acum urmeaza pasul urmator – sa-si ridice saua – daca pedaleaza asa o vor durea genunchi si in plus trebuie sa impinga si mai greu in pedale.

Pe fete, le-am invatat fara roti ajutatoare, pe urmatoarea reteta – se ia bicicleta potrivita/dorita pentru copil, se demonteaza pedalele, se da saua jos cat sa atinga pamantul cu picioarele stand pe sa si este pus sa impinga in picioare pe asfalt ca sa dobandeasca echilibru. Cand reuseste sa mearga cu viteza fara pedale si in echilibru, se pun pedalele la loc si trebuie doar sustinut un pic la plecarea de pe loc prima oara intrucat nu stie cum sa invarta pedala. Apoi, gata. Se ridica saua mai sus – cat sa atinga doar cu varful/pingeaua piciorului jos si de-aici restul sunt floricele

Mult succes si da, nici eu nu as fi dat bani sa invat sa merg pe bicicleta, dar pentru ski as fi dat, asa cum am dat pentru fete pentru ski.

Am invatat clasic, inainte de varsta de 10 ani, dupa cateva zile de roti ajutatoare. Prima tura s-a terminat in gardul de la o gradina din jurul blocului, din care am ricosat intr-o Dacia 1100 a unui vecin. Stiti cum e la inceput… Bagi viteza crezand ca asta iti rezolva problema echilibrului…😁😁😁

Orice metodă care-i place e bună.
Succes!

Pe primul l-am învățat prin metoda clasică descrisă în articol. Roți ajutătoare, tata te ține, gata, ești singur. La al doilea, surpriză, am încercat din prima fără roți ajutătoare și tot din prima a mers singur, fără ajutor. a dat o tură parcării fără nicio ezitare. Apoi, nu a mai vrut să încerce, sub nicio formă. M-am frăsuit vreo 2 săptămâni, fără niciun rezultat. I-am luat o trotinetă, a folosit-o intens o lună, după care s-a urcat iar în șaua bicicletei și a pedalat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Eu in fata blocului cu bicicleta prietenei meu, un pegas frumos. In cele mai frumoase vise ma dau vu pegasul ala.

Dar de ce ti se pare aiurea? la cursuri de inot ai merge? dar la cursuri de sofat? ca practic te uiti la cateva tuutoriale si te descurci… mie mi se pare super misto ca a mers la curs!

Da’ bicicleta din poză nu are coșuleț :-(.
Eu am învățat să merg pe bicicletă tot old school: una dintre biciletele tatălui meu de la țară era „trei sferturi”, adică fără bara de sus, ceea ce îmi permitea să o încalec. În curte la bunici, mă așezam pe o scândurică la mijloc și mă împingeam cu picoarele. În aceeași zi am ridicat și picioarele de pe sol și am reușit să îmi țin echilibrul pe 2 roți. Aveam în jur de 7 ani.

Am invatat la 34 ani. M-am uitat pe cateva tutoriale pe youtube, apoi am inchiriat bicla de la Ivelo si mergeam pe niste alei mai putin circulate de parc unde ma dadeam fara pedale. A venit si un prieten sa ma ajute, dar mai mult s-a enervat asa ca tot singura am invatat. La 35 am luat primele lectii de inot. E bine sa razi si sa continui cand colegii tai de culoar au 3-5 ani si dau ture pe langa tine. Acum la 37 ma gandesc sa invat sa conduc.

Eu am tot încercat să mă țin pe bicicleta aia, naiba s-o ia, era pe vremea lui Ceaușescu și aveam un Pegas pentru care m-am dat cu fundul de pământ până mi l-a luat tata. N-am reușit de la 8 ani până la 16 ani să mă țin în șa. Tot aiurea, tot pe lângă, echilibru ioc. Tata s-a obișnuit cu gândul că sunt anti-talent, bicicleta a ajuns la frate-miu cel mic, eu m-am resemnat. Până la 18 ani, când prietenul meu din vremea respectivă (mare love, mare story) m-a invitat să mergem la o plimbare cu bicicletele… M-am urcat vitează, am reușit să fac vreo 20 m, apoi am căzut ca o plăcintă și mi-am julit ambii genunchi, coatele, plus o parte din umăr. A fost nasol… prietenul mi-a dat papucii, la banchetul de 18 ani aveam zgaibe în coate și în genunchi la fel ca puștanii de 4 ani, per total un dezastru absolut. Așa că de atunci urăsc visceral bicicleta, nu mai am de gând să învăț vreodată să merg pe ea (ce naiba, dacă n-am reușit în tinerețe, n-am nicio șansă acum, la 50+), dar îi admir și chiar îi invidiez pe cei care reușesc performanța. Așa că- bravo, Mara!!

Pe la 14 ani, mi-au luat ai mei Pegas roșu. Era pe vremea lui ceașcă. Am învățat să merg singur, cu gașca de la bloc. Cea mai mare nebunie: ne dădeam vara drumul de pe dealul de la Casa poporului, până jos, în vale, unde se face stânga, ca să o iei spre Unirea. Nu eram sănătoși, dacă am fi căzut acolo, cu toată tehnica de coborâre cu mâna pe frână și pedalele în poziție de frânare, aleluia! Apoi, peste ceva timp, prin parcul din Arena BNR Progresul, unde atunci aveam voie să jucăm și fotbal, o manevră greșită, o cărămidă care mi-a deviat ghidonul și țuști! cu palma direct într-un fund de sticlă spartă… Nebunie: sânge ca la abator, vedere triplă, ajuns la ORL Panduri unde lucra mama și cusut pe viu ca nu mai era timp sa ajungem la Municipal și anestezicul local a fost apă de ploaie! Am dat bicicleta, după 89, dar știu să biciclesc și acum, la 50+ 😀