Astăzi am o listă scurtă și, absolut surprinzător, doar cu producții bune și foarte bune.

👉 A man in full – mini-serie, Netflix

Faza cu serialul ăsta este că m-am luptat un pic cu mine însumi să-l las să curgă suficient cât să mă prindă. Dacă nu-l recomandau niște oameni în care am mare încredere, nu treceam niciodată de primul episod.

Am început să nu mă mai pot uita la seriale americane. Nu le mai halesc, mi se pare că toată acțiunea e pentru reduși mintal și totul este prea in your face, parcă nu mai există nimic subtil în ele.

Vă dați seama că pornind de la acest gen de premisă, trebuie să fie ceva de capul unui serial american ca să mă facă să mă uit până la final.

Până la urmă m-am bucurat că m-am uitat. E bine scris, poate că pe alocuri acțiunea e un pic cam lentă, dar nu așa de lentă cât să te facă să renunți. Distribuția e bună de tot, include și trei nume foarte mari: Jeff Daniels (e absolut imperial, îl crezi până la ultima respirație), Diane Lane și Lucy Liu.

Personal am avut un șoc când am văzut-o pe Diane Lane la 59 de ani neretușați. Pentru mine era tot tipa aia sexy din „Under the Tuscan Sun”, de-aia m-am blocat un pic când a apărut. Bine, să nu vă imaginați că la 59 n-ar fi sexy, doar că e cu totul altfel de sexy decât la 35.

Nfine, ce vreau să zic este că vă puteți uita liniștiți la el, e bun. Iar ultima secvență este absolut senzațională, ăla care a avut ideea este un geniu.

👉 Messiah – serial, Netflix

O ipoteză foarte interesantă despre cum ar arăta o nouă venire a lui Iisus pe Pământ. Iar concluzia e că ar arăta exact cum ne imaginăm cu toții: n-ar avea nicio șansă.

Dacă nu l-ați văzut (are vreo patru ani de la lansare), zic să-i dați o șansă că e foarte bun.

Știți ca mai vorbeam pe-aici despre cum nu mă pot uita la serialele care sunt vorbite în engleză deși acțiunea are loc în China, în Burkina Faso, în Roma antică sau mai știu eu pe unde?

„Messiah” este dovada că se poate, este vorbit în limbile locului unde se desfășoară acțiunea: arabă, ebraică și engleză. Pentru mine ăsta a fost un mare plus.

Bine, alt mare plus a fost și că Michelle Monaghan este una dintre cele mai frumoase actrițe din Univers. 😊

👉 Colors of Evil: Red – film, Netfix

Prieteni, oameni buni, fraților, polonezii chiar știu să facă filme. „Colors of Evil: Red” este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima vreme.

Nu știu, poate contează că n-aveam niciun fel de așteptări când i-am dat play, după care m-a prins și nu m-a mai lăsat până la final.

Are acțiune cât trebuie, dramă la fel, oleacă de horror și un final un picuț tras de păr, dar fără să fie deranjant.

M-a impresionat cât de bine e jucat și, mai ales, m-a spart cu interlopii. Mai precis cu modul în care arată, de poți sa juri că sunt interlopi adevărați, luați de pe stradă, din ăia de preferi să traversezi când îi vezi.

Oricât m-aș feri, n-am cum să nu fac comparație cu interlopii din filmele românești care arată de zici că sunt luați de la școala ajutătoare de mafioți și șefi de bandă.

Mă opresc aici, dar nu înainte să va mai spun o dată: oameni buni, uitați-vă la „Colors of Evil: Red” și vă garantez că n-o să vă pară rău.

👉 Raising voices / Ni una más – mini-serie, Netflix

Am lăsat la final recomandarea pentru cea mai bună mini-serie pe care am văzut-o de la „Baby Reindeer” încoace.

Nici de la ăsta n-aveam mari așteptări, că m-am prins din preview că e cu mulți adolescenți, iar serialele spaniole cu mulți adolescenți sunt cele care se transformă cel mai rapid în telenovele.

Uite că „Ni una más” nu s-a transformat.

Prieteni, dacă aveți copii, mai ales fete, sfatul meu e să vă uitați la serialul ăsta. Eventual, dacă sunt mai mari de 16 ani, poate le spuneți și lor să se uite. N-am nicio îndoială c-o să le placă.

Desigur, vă puteți uita și dacă n-aveți copii, dar pentru cei care au e aproape obligatoriu să-l vadă.

Ca idee, serialul ăsta m-a făcut să mă ridic de pe canapea, să mă duc la fetele noastre și să le spun să nu uite că orice s-ar întâmpla, că orice ar păți, că orice greutate ar avea, eu voi fi acolo pentru ele și-o să le susțin necondiționat.

S-au uitat lung la mine, după care Maria a zis superior:

– Wow, așa random? Vezi că stai în fața televizorului.

Pentru că, na, ce adolescent își dorește efuziuni d-astea sentimentale? Dar eu știu că ambele au înțeles exact ce le-am transmis.

Atât pentru azi.