Articol scris de Iulia.
…
Săptămâna asta ce tocmai se încheie am avut de tradus, printre altele, un suport de curs pentru un training de vânzări.
Pe scurt, compania Ț lansează un produs nou – sau, mai bine zis, o versiune nouă a unui produs existent – și bagă rapid și un treining să ajute oamenii să rupă topurile de vânzări.
Și începe toată treaba ușurel, așea, povestind despre produsul respectiv. Că acum e nou și îmbunătățit (mor cu treaba asta: cum căcat să fie altfel? A lansat cineva vreodată un produs despre care să spună „E nou da e mult mai de rahat decât alea de până acu”?!?), e practic minunat și știe să facă aia și ailaltă.
Pentru o mai bună înțelegere, să zicem că e vorba despre un ciorap. Foarte fain ciorapul ăsta, e molcuț, ține de cald, da fără să-ți transpire ghioambele și să puțăști, e comod, se poate purta și iarna, cu bocanci, și vara, cu sandale, ce mai, e tot ce trebuie.
Mă rog, în varianta de bază vine fără călcâi și vârf, da tot e bun, măcar ține bine la talpă și gleznuță. În varianta de top, are și vârf, și călcâi, ba chiar și talpă d-aia șmecheră, antiderapantă. Plus două steluțe lucioase. Inutile, dar decorative. Vorba aia, dai un ban, da strălucești!
E, și cum tot citeam eu textul ăla, și pe măsură ce tot traduceam la el, nu înceta să mă fascineze cantitatea de gargară din el.
Adică ok, înțeleg că dacă lansezi un produs, trebuie să îl descrii în detaliu și să explici cât e de minunat, că până la urmă d-aia l-ai făcut, să fie minunat, să cumpere lumea și să fie fericită și tu să te umpli de băneți.
Băi, dar gargara, fraților, gargara aia… Te doare mintea, mă jur!
Că să vedeți. După partea cu descrierea, a urmat partea cu adevărat bună. Aia cu motivarea. În care li se explică oamenilor din vânzări ce să facă să vândă mai mult, tot mai mult, cel mai mult.
Practic, ca să ajungi pe noi culmi ale gloriei și succesului, trebuie în primul rând să crezi tu, vânzătorule, în produsul tău.
Trebuie să crezi în ciorap. Trebuie să fii ciorapul. Trebuie să te gândești la ciorap și la minunatele lui calități cu fiecare respirație pe care-o tragi în piept. Trebuie să vizualizezi ciorapul și când mânci o ciorbă, și când ieși cu colegii la o pipă.
Ciorapul trebuie să fie primul tău gând dimineața la trezire și ultimul tău gând seara, înainte să adormi. Iar când dormi, trebuie să visezi ciorapul. Și, desigur, noi moduri de a vinde ciorapul.
Și stăteam io așa și mă uitam a proastă la monitor și nu știam dacă să râd sau să plâng. Până la urmă, n-am făcut nici una, nici alta, ci am ajuns să-mi pun următoarea întrebare: bănene, oare ăștia care scriu textele astea chiar cred în ele? Oare ei chiar sunt atât de pătrunși de importanța ciorapului ăluia, încât simt cu adevărat că lumea va fi un loc mai bun datorită ciorapului?
Oare sunt cu adevărat convinși că reușesc să transmită toate aceste sentimente înălțătoare oamenilor din vânzări, care la rândul lor vor fi apoi pătrunși de tot ceea ce înseamnă și reprezintă ciorapul cel nou?
Adică acu serios și fără mișto, nu e mai util, dacă tot te apuci să-i treinuiești pe oamenii ăia, să le oferi niște argumente reale, concrete, să le explici de ce e bun produsul și cum pot contra-argumenta eventualele obiecții/neîncrederi ale potențialului client, în loc să le explici căcacsă vândă ciorapul, trebuie să devină ciorapul?
Că stați așa, că au încercat oarecum și treaba asta, în partea a treia a minunatului curs. Acolo unde ni se prezintă potențialii concurenți.
Și ni se spune în câteva cuvințele despre ciorapii concurenți A, B și C. Practic, tot ciorapi și ăia, da umpic mai nașpa, firește.
De exemplu, ciorapul A vine chiar de la cea mai de bază variantă cu tot cu călcâi, spre deosebire de al nostru. Decât că e așa nașpa călcâiu ăla, că te roade și e subțire de practic nici nu ține de cald și oricum, cine dracu ar vrea un ciorap cu călcâi, da fără vârf? Păi nu mai bine-l iei p-al nostru? Că n-are nici călcâi, nici vârf, da măcar e o simetrie, acolea.
Băi și continuă așa, în modul ăsta halucinant, încă o bună bucată de vreme. Și iar mă face să mă întreb: omu ăla care a creat textul ăla, el chiar crede toate lemnele alea pe care le-a debitat acolo? Oare el chiar a devenit ciorapul și crede cu toată tăria ființei lui că nici un alt ciorap de pe lumea asta nu poate fi la fel de minunat?
Știu că unii dintre voi ați lucrat sau lucrați prin corporații. Poate unii dintre voi chiar în vânzări. Așa că aș avea curiozitatea să-mi spuneți, dacă aveți chef, care e părerea voastră.
Ați avut parte de treininguri d-astea halucinante? V-au făcut să credeți că puteți deveni ciorapul? V-au ajutat să vindeți ciorapi ca apucații?
Sau v-au făcut numai să vă dați ochii peste cap cu zgomot, ș-apoi să vă gândiți cu groază cum căcat o să faceți să vă atingeți targeturile alea de vânzări absolut imposibile?
Vă zic pe scurt și experiența mea: am lucrat și eu la corporație, o perioadă scurtă, după cum am mai povestit pe aici.
În prima fază, în contact direct cu clienții. Și da, exista și parte de vânzări. La care eu am fost și voi fi mereu zero barat. Pur și simplu io nu-s în stare să conving pe cineva să cumpere gaura, ca apoi să primească și covrigul.
Nu cred c-aș fi în stare să conving nici măcar un rătăcit în deșert să cumpere un pahar cu apă. Că nu știu, nu pot, nu mă pricep, nu-mi iese și pace.
Evident, odată cu angajarea pe noul post, am avut parte și de ceva instruire d-asta pe partea de „cum să vindem produsele corporației”. Da n-a fost nici pe departe la nivelul ăsteia despre care vă povesteam mai sus.
Practic, ne-au dus într-o sală, ne-au plantat pe niște scaune, a venit unu cu-n flipchart și un proiector cu-n PowerPoint, ne-a făcut o listă cu produsele (pe care o puteam găsi și singuri, fără probleme, la o simplă accesare a site-ului corporației, da mă rog), ne-a explicat vreo 5 cuvinte la fiecare din ele și cam aia a fost.
Unii dintre colegi, spirite mai ambițioase și mai întreprinzătoare, așa, au îndrăznit să pună niscai întrebări. Gen: „Păi da, da produsul nostru e mai scump decât al ălora de la corporația de lângă. Cu ce argumente conving io clientul să lase țechinii la noi, nu la vecini?”
Răspunsul a venit ca fulgerul și lovitura de locomotivă, 2 în 1: „Asta e treaba ta, că d-aia te-am angajat, să jumulești fraierul de bani. Descurcă-te!” Pampam.
Cam asta a fost experiența mea, n-am devenit ciorap, n-am crezut în ciorap, n-am visat ciorapul. Probabil ăsta a fost și unul dintre motivele pentru care am zburat relativ repejor din fața clienților ș-am ajuns în birourile din dos, unde nu trebuia să conving pe nimeni de nimic, trebuia numai să fiu un roboțel cuminte, care să facă treaba și să nu aibă idei, dar asta e deja altă poveste.
Așadar și prin urmare, ia să vă aud: care sunteți oameni de vânzări? Credeți în ciorapii voștri? Credeți că cei care vă învață să vindeți ciorapi cred la rândul lor cu tărie? Sau mănâncă rahat cu lingura aia mare, așteptându-se să facă alții din ciorap bici, și să mai și plesnească?
sursa foto: freepik.com
Îmi pare cu regret dar, ca si tine, n-as fi in stare sa conving pe nimeni sa cumpere ceva.
Dar nici nu prea ma las ușor convinsa sa cumpăr vreo minunăție din asta nemaivăzuta si nemaipomenita pe care incearca cineva sa mi-o vâre pe gat.
Exemplu: aveam nevoie de un tratament, scurt, cu antibiotic. Imi iau frumos antibioticul de la farmacie si farmacista încearcă sa ma convingă sa mai iau si nuj ce supliment din ala alimentar care se ia la 3 ore după antibiotic si care face tenul frumos si piciorul mic. Banene, ce privire mi-a aruncat când i-am spus ca n-am nicio intenție sa setez alarme din 3 in 3 ore si, mai ales noaptea, sa nu știu daca suna de antibiotic sau de minunăție. Si sa mi se ducă tot somnul pe plua încercând sa-mi amintesc ce guguloi trebuie înghițit la ora aia.
Comentariu beton!56
Eu mărturisesc, am mai cumpărat uneori câte o bulină d-asta recomandată cu căldură, de jena de a refuza 🙈
Și pentru că m-am gândit că probabil au și oamenii ăia niște targeturi și îmi amintesc cum era să ți se scoată ochii că n-ai vândut aia și aia și ailaltă…
Comentariu beton!27
De acord dar… din 3 in 3 ore??? Nici gand.
Ah, iau doar din alea care ajuta flora intestinala, ca alea macar au efect dar nu sutn suficient de fraieră sau plictisita sa imi faca pastilele program din 3 in 3 ore. Din 8 in 8 e suficient de rău uneori.
Dupa ce am terminat facultatea, am facut o perioada vanzari „door to door” cu produse de o calitate indoielnica. Evident nu eram printre cei mai buni. De ce? Pentru ca ma intreabam cum Dumnezeu sa cumpere lumea asemenea porcarii pe care eu nu pot sa le cumpar stiind ce calitate de kkt sunt. Dar toti aveam un speech, acelasi speech idiot, cum si tanti cutare a cumparat si ce fericita a fost. Sau domnul care a cumparat 3 seturi ca sa le dea cadou copiilor. A fost o perioada de cosmar pentru mine.
Comentariu beton!39
Ua, cred că muream de foame dacă ar fi trebuit să fac asta. Foarte tare că ai reușit! 💪
Comentariu beton!13
Una asemănătoare: un coleg de facultate mă duce într-o zi la un tip ce promova produse de întreținere. Gen Amway sau Oriflame.
Ajungem la tipul ăsta în birou și începe ăla cu o gargară de nu apuca nici să respire. Pe scurt, dacă ai familie mare, te-ai scos. Vinzi la mama, tata, bunica, bunicu’, unchiu, etc. Care la rândul lor vor fi încântați vor vinde și ei altora, iar tu evident vei încasa un procent din vânzările lor…. Deja mă și vedeam pe un yacht in Mykonos cum stau cu vreo câteva modele în timp ce banii curgeau din vânzările pe care le făcea bunică-mea la babele din biserică…
Lovitura de grație a venit însă când a început să ne laude nu știu ce cremă după bărbierit. Cu aloe cera, etc, etc, ce mai, minunea minunilor care îți lasă tenul & fața mai ceva decât a celei mai mari dive după 6 ore de mesaj facial & make up…
Eram deja în extaz. Și când mă uit eu mai atent la nenea ăsta care prezenta (în costum & cravată, normal) îi văd gâtul. Acum dacă ați văzut vreodată un copil mic, care a stat în scutec vreo 3 zile neschimbat, cu fundul roșu ca racu’, înmulțiti imaginea aia cu 10 ca să realizați cam ce culoarea avea gâtul ăstuia. Bă băiatule, roșu RAL 3003 se făcuse după culoarea & iritația ăstuia.
Așa că, am luat catalogul, am lăsat adresa unde să ne trimită mostrele și am ieșit de acolo convinși să NU folosim în viața vieților noastre produsele ăstora.
Comentariu beton!14
Am rezistat o săptămână, anii ’90, cumplit. Fără PowerPoint si altele din prezent, agentii se țineau de mana și se încurajau. Un coșmar, de abia terminasem liceul. O perioada dura, cenușie, urâtă. Ploiesti, zona hipodrom, avea cineva o Volga, băgam combustibil sau mergeam cu trenul. Se încerca vânzarea unor produse în diverse instituții, accesul pe atunci era permis
N-am vandut nnica, toata veatza mea, da am luat un 7 salvator de corijenta, la o teza la istorie, umpland vreo 4-5 pagini cu desfasurarea, in toata splendoarea lor, a unor acronime, gen PCR, UTC, al treisprezecelea congres al PCR, BOB, Plenara…
Jur ca am crezut ca o sa iau 1 pentru sfidare, era un profesor horror de tipicar, eu cu toceala, doua linii paralele..
Morala-daca esti suficient de disperat, gasasti solutii!
Comentariu beton!42
😂😂😂
Bună dimineața! Și weekend odihnitor să aveți! O să încep povestioara cu scuzele anticipate la micile greșeli de scrie (acolo unde nici autocorectorul nu înțelege ce am vrut să zic) din cauza unei mici nopți albe.
Bun, am fost asistent de farmacie timp de 2 anișori. Pe lângă rețetele de rigoare date de domnii medici, noi trebuia să băgăm “pe gât” medicamente OTC (cele care se eliberează fără prescripție medicală, suplimente alimentare și alte bălării de zac pe rafturile farmaciilor mai mult sau mai puțin curate). Adică, după ce plătea omul rețeta enșpe meleoane pentru ca distinsă casă de asigurări nu compensează 100% rețetele, trebuia să băgăm mâna în buzunarul oamenilor (cam toată mâna) pentru a ne putea atinge targetul urile mărite de la lună la lună.
Am refuzat să fac treaba asta! Nu mi s a părut corect și nici plăcut să bag mâna în buzunarele oamenilor cu forța! De ce? Pentru a putea realiza la salariu un minim 100 lei și un maxim 200 lei in plus (asta în lunile mega aglomerate – înaintea marilor sărbători).
Salariul oricum mizer, nu mă încălzea cu nimic dacă eram și hapsana! Da, explicam oamenilor ca ar trebui, pe lângă pumnii de pastile date de medici, să mai înghită și o protecție pentru ficat altfel ajunge și el în pungă. Unii luau, alții nu.
La capitolul răceală, la fel. Păi mai mult de cele uzuale ce aș fii putut să i bag omului pe gât în plus? Ca venea și cerea automat clasicul paracetamol, ceva pentru muci și vitamine, și rareori mai cereau câte o părere pentru partea de tuse. Puteam să mai jonglez puțin pe partea de dermato, dar acolo niște prețuri de ți cădeau buzunarele, iar oamenii nu voiau să cumpere produse peste 150 lei nici picați cu ceară. Puteam eu să le spun verzi și uscate ca tot nu luau și nici nu insistam prea mult pentru ca mi era mie jenă de prețul expus la raft.
Eram certate toate (de la diriginta de farmacie până la asistent de farmacie) ca nu vindem produsele din target și ca abea le atingem.
Nu am avut niciodată “papagal” destul de mare și vrăjeala d aia afurisită ca să pot convinge oamenii. Plus ca am o fată destul de expresivă și când mă întrebau dacă produsul mai scump chiar era mai bun decât cel ieftin, fata mea spunea absolut tot ce aveau nevoie ca să nu cumpere, așa ca practic mă trăgeam și singură în jos. Până la urmă m am reprofilat din cauza mai multor particularități, dar în mod special pentru treaba asta cu jecmăneala oamenilor care erau deja destul de amărâți fără să le mai bag și eu mâna în buzunar! Atât am reușit să rezist angajată in farmacie: 2 ani! Ca să nu mai pun la socoteală toate jignirile primite. Acestea erau așa cireșica pentru vârful tortului.
Acum pe bune, cine vine la farmacie de plăcere?
Vă răspund eu, nimeni!
Comentariu beton!112
Cum nu vine nimeni de plăcere la farmacie, soro?!? Da ăia care vin să cumpere prezervative? 😂
Comentariu beton!100
In farma totul e pe mită: contractele, vânzările, cantitățile. Medicul și farmacistul e direct interesant ce îi parvine doar distinsei sale persoane. Atât. Am vândut produse și cu 110% discount, însă întrebarea era: cu ce se alege el personal din treaba asta. Se oferă orice de la renovări, cruci de farmacii, totemuri, la excursii, concedii, autoturisme, doar ca să semneze o promisiune de încărcare marfă de anumite valori, nu mici.
Medicul sau farmacistul o să scrie rețeta sau o să recomande medicamentul care este uns, nu pe cel care este util, chiar dacă nu au nici măcar aceeași substanță activă.
Vânzările în farma sunt la cu totul alt nivel decât în restul domeniilor.
Există tabele, agende cu pagini pentru fiecare client (medic, farmacist, patron) unde sunt notate orice date personale importante: zile de naștere al lui și al copiilor și consoartelor. Numărul și numele copiilor, activitățile lor, pasiunile lor, părinți, bunici, orice ține de muncă, timp liber, pasiuni, sănătate, plăceri, sporturi, etc. Toate aceste date se folosesc sub orice formă în scopul creșterii vânzărilor. Un fel de GDPR pe invers cu KGB.
Comentariu beton!51
Auzi, da zi și mie o chestie, că mă roade curiozitatea: dacă medicul îmi dă o rețetă de, Nurofen, să zicem. Care e de măcar 2 ori mai scump decât genericul Brufen.
Dar Nurofenul ăsta se poate lua și fără rețetă, deci farmacistul practic se poate șterge la dos cu fițuica aia. Și totuși – o înregistrează cumva, pe undeva, astfel încât respectivul medic să aibă vreun beneficiu de pe urma faptului că mi-a scris mie acolo Nurofen în loc de Brufen?
Comentariu beton!20
@(alta) Iulia medicul de cele mai multe ori pe rețetă simplă (adică cea care nu e compensată, de o scrie de mână) medicul scrie substanță activă din medicament și nu denumirea în sine. Acum, rămâne la alegerea farmacistului ce ți recomandă, dar cum nurofen (toate tipurile) era non stop pe lista de target, logic ca ți vă recomanda nurofen in loc de brufen. Sau când tu îi ceri liv 52 (pentru ficat) și el îți recomandă alt produs (mai ieftin intr adevăr decât liv) și are o firmă d asta gen “naturalis”, “sanvero” etc, să știi ca sunt produsele farmaciilor, așa cum mega are produsele “365”.
(alta) Iulia să știi ca după prezervative nu prea veneau în farmacie. În 2 ani cred ca maxim 5 oameni au intrat pentru prezervative și produse din această categorie. Și crede-mă ca în 2 ani m au mutat în 3 locații diferite ale Bucureștiului. În farmacii cutia mică cu 3 bucăți este dublă la preț față de Kaufland, spre exemplu. Deci lumea nu venea de plăcere 🤣🤣. Cei care veneau pt produse de față și zona dermato, când auzeau prețurile fugeau, și așa se întâmpla și la produsele de bebe.
Am fost in vinzari dar nu de produse, asta e de fapt esenta. Nu am putut vinde niciodata daca nu ajungeam sa cred nu in vinzare, ci in necesitatea omului din fata mea de a avea ceea ce vindeam. Daca vedeam ca vinzarea este o solutie, vindeam. Daca nu, ajungeam sa il conving ca nu are nevoie. Da, trebuie sa crezi in produsul pe care il vinzi, dar nu sa te identifici cu el, aia e trecut de prostie. Daca vinzarea nu face bine cumparatorului, miroase a inselat. Si de acolo, succes sa mai vinzi.
Comentariu beton!23
Ohoo, stai tu liniștită câți sunt ăia care vând castraveți grădinarului fără cea mai mică jenă… Pe principiul că ce, nu i-am băgat eu mâna în buzunar, eu doar i-am dat niște argumente 🙄
Comentariu beton!13
Sa stii ca nu necesitatea vinde, ci emoția. Necesitatea vinde doar produsele de baza necesare supraviețuirii, dar când vorbim despre alegeri și a vinde un produs, secretul în vânzarea către clientul final este emoția. Sa creezi empatie, sa ajungi la un echilibru funcție de tipurile de atașament. Vânzarea este mai mult un joc psihologic din punctul meu de vedere. Da, trebuie sa cunoști foarte bine ce vinzi tu și ce vinde concurenta, fără aceste informații nu ai cum fi decât maxim un vânzător mediocru.
Comentariu beton!17
Ok, ca sa nu induc in eroare: am vindut in banca. Deci ma refer la necesitate, nu emotie. Au fosi citiva ( nu chiar putini) pe care i-am convins ca nu e solutie ce doreau. Fara exceptie mi-au multumit ulterior. In banca mi se pare cu atit mai abjecta abordarea gen: ‘avem promotie la creditul x’. Serios!?
Comentariu beton!11
Am un fost coleg care a mers ka facultate la AR. Apoi a lucrat la reprezentanța bămvăului. Și cum il intrebam eu curios cum face cu vânzările, raspunsul a venit sec: nu aș putea să conving pe cineva să cumpere un produs in care eu nu cred, eu lucrez in atelier🤫
Am mai avut o experiență in care eram învățat cum să fac bani cu o schemă piramidală,Lyoness parca ii zicea. N-am pus botul 😬
Comentariu beton!17
😂😂😂
Primul cuvânt pe care l-a spus fii-mea a fost “ciorap”.
Acum mă gândesc că și-o fi ratat cariera. 🤔
Ia să-i spun!
Comentariu beton!39
Zi-i repede, poate nu e timpul pierdut! 😂
Am fost și sunt înscrisă în marea companie Avon,care nu numai că nu îmi completează veniturile,ci mi le micșorează cumva,dar nu mă obligă nimeni să o fac.Deci,la training n-am fost decât demult la concurenta Amway in care pachetul de bază la înscriere era ,raportat la valoarea de acum,undeva la 80 € să zic.La Avon am catalog lunar ,dar am 5 clienți fidea ,nu toți odată, că oricum clientul principal sunt eu 😂.In fapt nu sunt in stare să vând un ac,dar m-am înscris doar ca să nu mai aștept după nimeni,altfel nu am niciodată timp să umblu ca un cerșetor cu catalogul in ✋, eventual să îl dau cadou și altor oameni.
E,ce vreau să spun e că m-au mai invitat alții și pe la vânzări gen ciorapul din articol, aparatură medicală de obicei,unde slăbeai într-un an cât alții în 3😂😂😂😂😂.Mi-am scos fixul tocmai să nu mai mă invite nimeni,iar dacă mă sună cei de la care am mai cumpărat o pilotă, pernă,tigaie, etc,le-am spus că nu le înnoiesc de câte ori au ei promoție 😂și că la o nevoie îi caut eu.
Comentariu beton!29
Pfoa, de când n-am mai cumpărat ceva de la Avon 😁
Când lucram la corporație, joia apăreau colegele cu cataloage și vânzările se făceau pe bază de apartenență – practic, nu vindeai/cumpărai decât la/de la colegele din biroul tău, că altfel se lăsa cu uitături urâte 😂
Comentariu beton!18
@(alta) Iulia,când lucram la birou, așa era și la noi,de regulă 1 persoană pe departament,plată la leafă, ca să aibă permanent clienți.Eu am clienți, ăia 5 ,vecinii de acasă, când mi-e de ceva,îi întreb ,le iau banii când le dau marfa …prea mult profit n-am ,maxim 1 pachet de țigări.
aceste cuvinte ne doare! da’ situația descrisă de tine este cît se poate de reală, oamenii care scriu kăkaturile astea există cu adevărat, iar dacă vrei să-i întîlnești, du-te în poiană data viitoare cînd mai e coadă ca acu’ cîteva zile; or să fie toți acolo! sau dășchide feisbuku’ și vezi care se laudă cu familia/vacanța/viața lui perfektă; ăia-s!
din ’97 n-am făcut altceva decît vînzări; nu în corporații, da’ vînzări; am auzit de traing-urile astea, da’ n-au avut treinării nenorocul să mă aibă cursant; din toată polologhia aia un singur lucru e adevărat, dacă vrei să ai succes, fii ciorapul! dacă vrei să fii bun trebuie să crezi în produsul tău, cu asta sunt 100% de acord; unde însă ne despărțim de iluminații autori este la identificarea potențialei piețe; orice produs, la un anumit preț, are piața sa; problema este în găsirea acelui „fraier”; și încă ceva, este vînzare unică sau repetitivă? pentru că, dacă în primul caz (not my style) poți să dai un „tun”, n-ai să vezi altă vînzare în cel de-al doilea caz, dacă ai mințit prima dată…
toată lumea, de la ăl’ cu barba sură pîn’ la cel cu țîța-n gură, vorbește de sustenabilitate; e la fel și în vînzări, doar că, în opinia mea, în peste 90% din cazuri rămînem la datu’ din gură și cărămida-n piept; din varii motive; ori apar simionii și șoșocii autori de astfel de cursuri, ori, la fel ca în cazul traducătorilor (știi bine domeniul, nu?), apar cei care se prostituează profesional și înghit astfel de cursuri;
da’ mai este o situație, cu care mă confrunt io; cînd am început lucrul la minunata intreprindere făceam, la nivel de calitate, mercedes; și io mă duceam la clienți și vindeam la preț de bentley; da’ toată lumea era mulțumită; ei bine, de ceva vreme, mercedesurile noastre au devenit niște passaturi cu apucături de trabant; da’ mofturile… ferrari! și io nu mai știu să vînd, așa că, cel mai probabil o să mă vînd pe mine; în altă parte…
una mai zic, poate este util cuiva, și mă duc; este important să spui NU; acum vreo 17-18 ani am făcut cea mai mișto vînzare din viața mea, pentru că am zis NU; lîngă urbea matale este o firmă mare, cu verde, producătoare de furnire; și m-au abordat oamenii să le fac o ofertă; am zis bine, da’ tre’ să trec pe la voi ; m-am dus, am văzut condițiile în care urmau să fie folosite sculele mele și am zis NU! cei 2 directori cu care mă conversam au făcut ochii mari:
– cum adică NU? fă-ne o ofertă!
– nu pot; nu am produs pentru voi; mă rog, pentru problemele pe care le aveți…
– și? tu ne vinzi, noi plătim, e treaba noastră!
– nu vă dau nimic; nu vreau să zică cineva de produsele mele că-s proaste; ori în condițiile în care le veți folosi voi exact asta se va vedea, niște scule care se strică!
– extraordinar! n-am mai văzut așa ceva, vînzător să nu vrea să vîndă! vrem să vorbim cu șeful tău!
– foarte bine! acum 20′ ieșea din făgăraș, îl sun să se oprească la dumneavoastră; o zi bună!
am ieșit și l-am sunat pe om, i-am descris situația; 90 de minute mai tîrziu mă sună el:
– 35.000 de mărci, zice! atît am vîndut în fix 15 minute; scule pentru 12 luni, un utilaj și service pentru problemele lor; mergem sîmbătă la băut…
PS din cauză că n-am putut fi ciorapul, acum 6 ani am refuzat un post bun la un mare producător de haleală; selavi, tujurparșivă…
Comentariu beton!61
Mdap, cam așa stau lucrurile 🤷♀️
PeSe: dacă mai aud o dată de sustenabilitate, fac urticarie 🤣
Soțul meu, pe când își căuta un job, a dat de ceva mai tare ca toate halucinațiile marketing adunate. O companie care vindea diverse produse pseudo-științifice pentru purificarea apei, magneto-chestii și altele din aceeași gamă. Omaul s-a dus la instructaj și a aflat cum se face treaba. 1. Le-ați văzut pe tipele alea drăguțe care oferă prin malluri „analize gratuite”, în special persoanelor care arată mai în vârstă? Clientul se duce să facă analizele și primește un pomelnic de afecțiuni. 2. Al meu întreabă: „Cine face analizele?” Surpriză, păi exact tu. Nu ai nicio pregătire, dar te învățăm noi. Împortante sunt bolile, pentru că urmează 3. Și tot tu, evident, oferi soluții. Pentru XXX, cumpărați patul nostru terapeutic, la numai [un preț exorbitant]. Pensionarul oftează că nu are atâția bani. Ușor indigant, întrebi dacă are familie. Păi, familia ce face? Copiii? Frații? Dacă n-au bani, pot face un împrumut, nu? 4. Îi ceri delicat pensionarului să-ți dea puțin telefonul (eventual, că interferează cu instrumentele tale). Cât timp se foiește speriat de prețuri și de diagnostice, copiezi toată agenda lui telefonică. Tocmai ți-ai asigurat un lot de victime proaspete (le vei suna și le vei spune că le apelezi din partea lui XX, pensionarul nostru). Și două povești bonus: 1. al meu participă la curs special de vânzări. Apare YY, un tip cel mai tare agent de vânzări din firmă: „Aveți rude? Vindeți? Aveți prieteni? Vindeți! Am fost zilele trecute la înmormântarea unui prieten. Vă dați seama ce oportunitate? Câți clienți adunați la un loc? Am vândut acolo cât într-o lună!” 2. Bomboana de pe colivă (la propriu) a fost instructajul despre patul terapeutic, care avea trei trepte. Prima treptă, ceva acțiune normală. A doua treaptă, acțiune intensă. Atenție, nu folosiți a treia treaptă, există risc ridicat de infarct și chiar deces!
Comentariu beton!41
😳😳😳😳😳
De-a dreptul morbid, brrr…
Lucrez la fel ca tine, in domeniul ciorapilor. Am lucrat ani de zile in atelier de reparat ciorapii, si acolo trebuia sa vand diverse sortimente de ata folosita la reparatii.
Intordeauna ofeream trei variante.
Ata originala, ata ieftina, ata optima. Dupa ani de zile, inca ma saluta oameni pe strada, si imi multumesc de sfaturi.
Pur si simplu faceam trei grafice de pret/ durabilitate/ garantie si lasam omul sa aleaga dupa buget. Tot in domeniu am ramas, dar nu in atelier….si inca fac grafice, pana acum toata lumea e multumita.
Comentariu beton!30
Corect, poți să vinzi și fără să fii javră, doar de dragul de a băga omului ceva pe gât. Cum zicea @costică mai sus – poți să dai tunul sau nu…
Am avut o tentativă de genul ăsta la îndemnul (forțată mai mult) de o cunoștință și de jena omului am fost la câteva traininguri d’astea, Doamne, cât de penibile prezentările și cum explicau cum ajungi mamăl și tatăl vânzărilor și ce beneficii o să ai in x luni îți cumperi mașină și x ani vilă cu piscină 😂 totul era să faci îl faci pe client să semneze contractul fără prea multe lămuriri. Băi nene, dacă vreau să mă distrez aș putea să fiu avocatul diavolului să conving pe cineva de chestii în care nu crede și să jure că e bine ce spun dar doar pentru amuzament așa ca exercițiu nici cum de X ori/zi, mbine, nici nu cumpăr sau particip la tot felul de prosteli pe față pentru că gândirea mea e structurată inginerește și basmele sau poeziile nu mă conving, în magie cred doar cât să îmi schimb o stare nasoală într-una acceptabilă. 🤭 Ah, stai că mi-am amintit că la un moment dat în existența mea am fost pentru o perioadă scurtă director de vânzări la o firmă de produse din carne deși eram vegetariană, oribilă experiență, nu știu de ce m-au ținut oamenii ăia, la sfârșit mi-au dat și un bonus consistent 😂
Comentariu beton!13
Ahaha, erai un fel de lup paznic la oi. Sau ba nu, oaie paznic la lupi 😂
Comentariu beton!16
Eu am lucrat in vanzari la o firma micuta de IT care era in programele de parteneriat ale Intel si Microsoft. Inainte de dezvoltarea seminariilor web, Intel organiza cu partenerii conferinte anuale unde erau prezentate noile produse aparute sau pe cale sa apara, conferinte care durau o zi intreaga. Initial se tineau in Bucuresti cu lectori din afara tarii care vorbeau engleza. Dupa masa de pranz, cu burta plina, sa vezi cum picoteau oamenii in sala incercand sa ii inteleaga pe americanii care vorbeau cu accente diferite in functie de zona din care erau. Pe masura ce biroul local s-a dezvoltat, conferintele anuale erau tinute prin tara (Sinaia, Sibiu, Poiana Brasov) cu cazare si lectori romani. Era fun, intalniri cu distribuitorii oficiali, petrecere si la sfarsit cate un invitat surpriza (Dumitru Prunariu, Dan Puric – mare gargaragiu, directorul festivalului de teatru de la Sibiu, un nene mare oenolog – i-am uitat numele). Apoi astea s-au mutat pe web si nu a a mai fost asa distractiv. Si in fiecare an, pentru a iti mentine statusul de partener tebuia sa ai si un numar de oameni scoliti pe tehnic si vanzari si cu examenele luate, pe langa cota de vanzari pe care trebuia sa o indeplineasca firma.
Microsoftul avea un pic alt fel de tactica, cu lansari de produse si seminarii zonale. Dar tot asa, cate o zi intreaga dura povestea. Tudor Galos poate sa dea mai multe amanunte, ca de multe ori l-am avut ca lector 😀 Microsoftul avea si examene pentru oamenii de vanzari pentru a deveni sales specialits. La inceput, examenul era in engleza, te duceai la o firma in Bucuresti care se ocupa de organizare, te asezai in fata unui computer si ti se selecta aleator un calup de intrebari din produse, evident in engleza, si era necesar un numar de raspunsuri corecte sa treci. Cel mai mult uram intrebarile cu „select all and apply” pentru ca daca erau 3 raspunsuri corecte si tu selectai 2 nu ti se considera raspunsul. Mai, si ale naibii raspunsuri difereau uneori printr-un cuvant sau doua si era usor sa gresesti. Cand au inceput sa se tina in limba romana a fost ceva mai usor.
La ambele, am urat din rasputeri expresia „features and benefits”. Prezentarea caracteristicilor tehnice ale produselor noi era cum era, mai pe concret asa, dar partea de benefits, cea cu ce foloase au clientii daca iau produsele noi si ce viata minunata au folosindu-le, ma innebunea. Multa gargara, cum zici tu. Iar TCO (total cost of ownership) era vedeta, era bagat in fata mereu. O tempora, o mores! 😀
Cam atat ca deja m-am lungit.
Comentariu beton!13
TCO ca TCO, dar să nu uităm de sustenabilitate 😂
Si scalabilitate, alt cuvant minunat 😀
Uram examenele alea: cum zici, trebuia sa tot fiu atent la fiecare cuvant, ca sa aleg exact solutia dorita. Ma durea capul grupa mare dupa ce terminam …
Iulia, nu puteai si tu sa descrii cat de util e un cui?
Ca eu vand cuie si astea n-au calcai…
Comentariu beton!18
Cu cuie n-am avut încă treabă, dar promit că revin pe subiect dacă mă intersectez cu el 😁
Ps: era o vorbă – dacă ai un ciocan, toate lucrurile din jur îți par cuie. Deci vinde-i omului mai întâi un ciocan cumsecade și ai rezolvat problema 😂
Comentariu beton!22
@șloimii, un cui e foarte util la casa omului; de la fixat diferite tablouri cu mama soacră, sau capacul coșciugului, cuiul poate avea întrebuințări multiple; cel mai adesea, la noi, el se folosește ca loc unde să-ți pui pofta; aș mai scrie, da’ mă grăbesc să schimb 2 obertainere la baie iar pe cele vechi le voi scoate de pe rozete folosind… un cui;
cu plăcere
Dupa ce cumperi un smartfon, poti sa dai si un telefon, daca ai cui 😉
Comentariu beton!17
Am vândut 5 ani cuie( cu tonele).
Foarte utile în construcții.
Cat timp câștigi respectul clientului prin seriozitate , fără tunuri ,orice se poate vinde .
Sunt un om slab. Disponibilitatea mea crește exponențial în funcție de lungimea cracilor, a fustei și dacă curu care încheie cracii are forma care trebuie. Acu nici două săptămâni, eram într-un magazin și am fost abordat suav de o domnișoară care m-a întrebat dacă fumez. Arăta într-un mare fel și era păcat de Dumnezeu să îi spun că nu. Am reușit să o fac să se aplece de două ori să ia produse din gentuța aia ca să fiu sigur că nu mă păcălește unghiul sau lumina și că bucile alea sunt ce trebuie. Atât pot spune, curu ăla trecuse prin seturi grele de squats, goblin squats și bulgarian squats. Pantalonii ăia strâmți meritau o medalie că l-au ținut acolo. Am cumpărat și două pachete de țigări, că na, abonamentul la sală costă. Faza este că după remarca mea, dacă nu eram bătrân și măritat te invitam la o cafea amicală, răspunsul duduii m-a lăsat mască, da îți dau numărul, dacă vrei. Băh, sunt io urât dar sunt impozant și am o vrăjeală dementă și ceva umor. Bine, putea fi și escortă. Deci da la astfel de vânzări.
Precizez că niciun hăndrălău nu a reușit să îmi vândă niciodată nimic. Vreau hăndrălău, mă uit io la mine în oglindă. De mai multe ori.
Comentariu beton!72
🤣🤣🤣🤣🤣
Mda, astea sunt printre putinele momente in care regret ca m-am lasat. Doar de fumat :-))
Aa, mi-am adus aminte: acum vreo 15 ani, cred, lucram la o firma de IT (vanzari produse hard si din an in paste, soft). Ee, printre clientii stabili era o firma de distributie mezeluri. Bai nene, de obicei venea tanti care se ocupa de IT la ei: miniona, super aranjata, tot timpul purta fuste sau pantaloni mulati – avea un curulet mic si rotund, ufff, simt ca incep sa imi curga niste bale cand ma gandesc. De cele mai multe ori mergeam cu ea la masina sa o ajut sa puna marfa in portbagaj si cand se mai apleca sa aranjeze produsele, simteam cum ma ia cu ameteala, ca imi inchipuiam ca o sa cad la un moment dat exact cu botul aproape de emisferele alea superbe „insert emoticon cu limba scoasa de un cot” 🙂
Comentariu beton!11
Eu doar sunt curios dacă goblin squats sunt cele de le fac unele pentru goblinul cu investiții în aur sau sunt niște chestii luate din programul Rivendell Fitness pentru domnițele de peste 500 de anișori.
Este goblet squat, SwiftKey a hotărât altceva.
Lucrez in vanzari de ani de zile. Iar agentii mei sunt multumiti pentru ca nu ii frec la cap cu target-uri imposibile si ii ajut sa ajunga la ele cand au probleme. Au ei destula presiune prin natura job-ului. Daca eu, ca manager, pun si mai multa presiune pe ei, nu ii fac decat sa clacheze. Asta e o chestie pe care multi pseudosefi nu o inteleg.
Pe de alta parte, bullshit-urile motivationale din cursurile de vanzari m-au facut intotdeauna sa rad. Daca tu, ca agent de vanzari, pleci la o negociere cu descrierea produsului ca argument principal, si iti construiesti argumentul pe baza unor estimari de calitate, ai toate sansele sa o dai in bara. Sunt mii de produse la fel de bune sau chiar mai bune pe piata. Daca nu reusesti sa identifici o necesitate a clientului, pe care produsul tau sa o acopere, atunci faci doar vanzari reziduale. Pe principiul: mai pica cate-un fraier din cand in cand.
Intotdeauna merg pe idea ca un agent de vanzari trebuie sa cunoasca in primul rand toate detaliile posibile despre client. In cazul meu – aproape 1500 de magazine. Fiecare cu problemele lui, cu necesitatile lui. O relatie de incredere intre agent si client vinde de 5 ori mai mult.
Dar poate gresesc eu. Inca nu am atata experienta (dupa vreo 12 ani ca manager de marketing si vanzari) ca „geniile” astea care organizeaza cursuri motivationale. 🙂
Oricum, subiectul e prea larg pentru un comentariu. Aici vad o oportunitate. Organizarea unui curs de vanzari evitand la maxim majoritatea conceptelor de cacat pe care ti le predau altii la alte cursuri asemantoare. Si care iti vor folosi la fel de mult ca o pereche de ochelari de soare pe timp de noapte.
Comentariu beton!38
Asta mi se pare și mie fascinant – o bască de gargară pentru fix nimic.
Adică citind textul din perspectiva de potențial client, mă fix lasă rece bullshitul ăla și mi se pare că le oferă ălora din vânzări fix zero ajutor efectiv să vândă.
Cea mai mare problema apare in momentul in care tu, ca sef, bagi gargara asta penibila pe gatul echipei tale, si apoi te astepti sa o puna in practica si sa ajunga la obiective.
Si apoi tocesti turul pantalonilor pe scaunul de birou asteptant rezultatele.
Daca nu iesi pe strada, daca nu insotesti echipa ta la cat mai multe negocieri, daca nu ii ajuti in mod obiectiv atunci cand sunt intr-un impas, daca nu ii protejezi atunci cand vin cei de mai sus cu idei tampite, imposibil de pus in practica, atunci esti un dobitoc si nu iti meriti postul.
Parerea mea!
Comentariu beton!25
Mie „reprezentant în vânzări” îmi sună a milog. N-aș putea face așa ceva, că mi-ar fi scârbă de mine. 🤮🤮🤮🤮🤮
Comentariu beton!11
Ntz, consilier de vânzări se cheamă, nu știi nimic! 😁
Ha, ha, la un moment dat m-am dus sa ma angajez la o firma pe partea de service. Ghinionul ca mai venisem cu niste probleme de rezolvat la firma respectiva si seful de acolo m-a auzit vorbind la telefon. A ajuns la concluzia ca am voce de escroc si tot la vanzari am ajuns 🙂
Milog poți fi în orice domeniu.
Sunt reprezentant de 20 ani și nu m-am milogit de nimeni.
Am în continuare clienți de la începutul carierei și nu am vândut ” ciorapi” ci chestii de zeci de mii de euro.
@Alex: pentru mine ș-ăla de vinde Bentley, tot un milog e. Dacă io vreau să cumpăr un Bentley, apoi îl cumpăr și fără milogu’ aferent care să-mi spună că-i doar un Volkswagen mai frumos.
Un milog celebru: Grant Cardone. Așa milionar cum e el, ar pune-o pe mă-sa capră pentru suma potrivită.
Welcome on my shoes !…
Da, ca sa vinzi, trebuie sa crezi cu adevarat in produsul tau ( sa-l cunosti foarte bine, sa-i stii atat calitatile cat si defectele, pentru ca nu exista un produs perfect ) si sa ai incredere in calitatea si fiabilitatea produsului pe care il vinzi.
Nu sa „fii” ciorapul, nici vorba, insa sa ai incredere in ceea ce vinzi.
Sunt in domeniu de zeci de ani ( nu pentru „ciorapi”, ci intr-un domeniu de nisa ingusta ) si cel mai important lucru este sa fii cinstit si sa prezinti incredere. Si sa iti tratezi clientul cu respect si onestitate.
Inainte de a vinde produsul propriu-zis, „te vinzi” pe tine ca om si caracter.
Acum…ar fi multe de spus.
Depinde enorm de ceea ce vinzi ( adica de profilul produsului ) si de piata careia te adresezi.
Precum si de cutumele de business, de B2B si culturale, in tara in care activezi.
Pentru ca desi pricipiile de baza in vanzari sunt destul de asemanatoare, specificul produsului si pietei tinta este diferit.
Adica nu este totuna sa vinzi ciorapi sau bomboane, sau sa vinzi aparatura medicala, tehnica laser, ori servicii bancare, de pilda…
Idem, nu este totuna sa vinzi in Japonia, in Germania, in USA, in Turcia sau in Romania.
Profilul cumparatorului e diferit, cutumele culturale si de afaceri, sunt altele…
Comentariu beton!19
Deja ai intrat in detalii de finete… 🙂
@Stafida, foarte de acord. Și acu vine întrebarea: ai avut vreodată parte de un curs d-ăsta de vânzări care să îți ofere informațiile de care zici tu? Și care să te ajute efectiv, țintit, pentru piața/grupul țintă de clienți?
Acum ceva ani am incheiat o asigurare. ” Vanzatoarea” de la asigurari mi-a bagat contractul sub nas si mi-a zis ” Cititi cu atentie si daca intelegeti macar 10% din ce cacat scrie aici, aduceti un CV, ca va angajam”
Comentariu beton!39
Mși, ai o carieră de succes în asigurări? 😂😂😂
@Iulia Nu, ca eu nu stiu sa vand unicorni ( asta ca sa nu zic ca-s proasta si n-am priceput nichts)
Comentariu beton!12
Mama ar fi făcut carieră în vânzări. Dacă era mult mai tânără. Așa a fost decât profă de mate. Când eram fetiță mă plimba înainte de Crăciun, Paște, ziua mea prin magazinele de jucării și-mi explica ce cadou să-mi doresc. „Dar vai, sper că o să mai găsească moșul (sau iepurașul ) că toate fetițele ar vrea păpușa asta”. Și tremuram de teamă că nu o sa primesc ACEA păpușă și de speranță că poate totuși. Menționez că jucăriile mele preferate erau pistoale (de cowboy) și aș fi vrut un arc precum al lui Robin Hood. Dar mama ar fi putut vinde nisip in Sahara. Păpușile au adunat praf și ani mai târziu le-am dat unor fetițe. In adolescență (a mea, nu a mamei) avea două sloganuri: când voiam ceva și veneam cu argumentul „toate fetele au blugi” de exemplu, răspunsul era „să se ia ele după tine, nu tu după ele” și primeam o rochie elegantă pe care o purtam doar în vizită la o mătușă bătrână și simandicoasă. Varianta b Io: ” nu-mi trebuie poșetă” cu sloganul „toate fetele au, vrei să ieși în evidență?”. Cred că asta este secretul în vânzări: să poți susține puncte de vedere opuse cu la fel de multă convingere.
Comentariu beton!27
1. Nu s în stare sa vând absolut nimic, eu îs pe cumpărări, nu pe vânzări 😂
2. Cum naibii i o fi trecut prin cap lu ala sa scrie asa gogomănie de training, de unde i au venit ideile alea crețe?
3. Era mișto dacă faceai o traducere mai adaptata la ideile tale 😂
Bineînțeles că doar cei bătuți în cap devin ciorapul, sau îl urca pe un piedestal. Am observat în ultimii ani ca cei care fac astfel de traininguri nu au nici o legătură cu vânzarea directa, sau cu procesul efectiv de vânzare.
Chiar în noiembrie m-am certat foarte tare cu un „coach” care ii punea pe fiecare dintre agenți sa repete poezia pana o învață pe de rost. A fost foarte tare rănit în orgoliu când i-am explicat ca ce face el nu are absolut nici o legătură cu realitatea.
Nu mai zic ca mare parte din aceste cursuri sunt preluate și traduse din U.S. Iar asta le face 90% irelevante în Europa unde este o altfel de piață, cu altfel de consumatori.
Comentariu beton!17
așa, mai adu-mi aminte cum era să pic dizertația la studii aprofundate (bătrîn, nu ierea iembiiei pă vremea aia) pe motiv de sua nu e ioropa…
Mvaaai, dar de zepter nu pomeneste nimeni??
Cunosc niste duamne, directoare isi zic, va spun ceva distins de toot…
Comentariu beton!13
În tinerețe m-am fwtut epic, zic io, că pe ea nu am întrebat-o, cu o doamnă zepter, proaspăt căsătorită cu altu. Faptu că după vreo șase ture, în locații dubioase, mi-a dat o oală de 7 litri, un grill și o solnița metalică, îmi întreținea speranța că dacă mă străduiesc îmi pot asigura vesela în caz de ceva nasol. Eram foarte tânăr și pot spune că am luat-o de jos, de la lingură. Cinșpe ani m-au ținut alea, solnița o am și acu, în cutia ei albastră și 6 luni babardeala cu duamna agentă. Că a turnat-o soțu, nu cu mine, cu altu. Ori îi mai lăsăm io baterie destulă ori îi plăcea diversitatea de pwli sau era curvă. A bătut-o ăla de făceau ăia de la antene juma de sezon din mizeria aia de emisiune cu scandaluri.
Comentariu beton!26
Recunosc lucrez in vânzări de 14 ani.
Am capacitatea sa iti vand orice produs pe care il am pe raion atata timp cat stiu ca til permiti. Insa sunt uni din putinii oameni care o sa iti vinda ceia ce ti se potriveste .
Cel mai bun curs de vânzări la care a fost a fost cel de la NN Asigurari. Pe langa faltul ca am invatat despre produse si ca am inceput sa cred in utilitatea lor am fost invatat si cum sa combat obiectiile.
Domnu Titel, având în vedere cum scrii, mă îndoiesc că ești în stare să îmi combați obiecțiile.
Comentariu beton!29
@Alis, lasă omul să spere. 😁😁😁
Poate vorbește mai bine decât scrie, nu fiți hateri. Sau poate te convinge direct din ochi. Sau poate „Titel” e de fapt o domnișoară, ca în postarea lui Edelweiss de mai sus, și doar a uitat diacriticele, caz în care te convinge cu limbajul corporal.
Comentariu beton!12
văz că n-a dat nimeni bancul biblie al vînzărilor, așa că o fac io:
Un tânăr se duce la un supermarket să se angajeze. Managerul îl întreabă:
– Ai ceva experiență în vânzări?
– Da, am fost comis voiajor.
– Bine, ești angajat! Începi de mâine, iar la sfârșitul programului am să vin să văd cum te-ai descurcat.
A doua zi, se prezintă omul la treabă, iar la sfârșitul programului vine managerul și îl întreabă:
– Ei, câte vânzări ai făcut azi?
– Una, răspunde tânărul.
– Cum una? Media de vânzări pe angajat la noi este de 20-30 pe zi! De cât ai vândut?
– De 101.237,64 dolari.
– 101.237,64 dolari?! Da’ ce i-ai vândut?
– Mai întâi, i-am vândut un cârlig mic de pescuit. După aia, i-am vândut unul de dimensiune medie. După aia, i-am vândut o lansetă. Pe urmă, l-am întrebat unde merge să pescuiască și mi-a spus că pe coastă, așa că i-am spus că-i trebuie o barcă, așa că am fost la raionul de specialitate și i-am vândut șalupa aia cu două motoare. Pentru că mi-a zis că Honda e prea mică să remorcheze șalupa, l-am dus la raionul auto și i-am vândut un Jeep Grand Cherokee.
– Cum, a intrat un tip să cumpere un cârlig mic de pescuit și tu i-ai vândut o șalupă și un 4X4?
– A, nu! Tipu’ a intrat să cumpere un pachet de tampoane pentru nevastă-sa, iar eu i-am spus că, dacă tot urmează un week-end fără sex, ar fi mai bine să se ducă la pescuit!
Comentariu beton!58
Asta este banc-reper 🙂
@(alta) Iulia –
prin natura specificului profesiei, da, am avut parte de cateva cursuri nu doar cursuri generale de vanzari, dar si de cursuri de vanzare specifice domeniului meu, atat in tara cat si in vest.
Cele mai multe dintre ele au fost platite cu bani destul de grei, de catre angajator.
Periodic, chiar si acum, dupa mai bine de 20 de ani in domeniu, am parte de cursuri si tehnici de vanzare aplicabile in aceasta nisa.
O parte din informatiile primite, m-au ajutat in buna masura, o parte din cele aflate le stiam intrucatva, ori le intuiam insa nu le constientizam pe deplin si nu stiam sa le pun efectiv in practica de zi cu zi. Lucram destul de haotic si nu le puteam sintetiza, ca sa spun asa…
Multe lucruri noi au fost scoase in evidenta de catre cei care au sustinut acele cursuri, pentru a le intelege si a ni le insusi.
Exista tehnici specifice, pentru fiecare etapa a vanzarii in parte. Exista mici „secrete”, mici „trucuri” pentru a avea succes, insa acestea toate nu sunt suficiente. Ele doar iti majoreaza sansele de a avea succes, nu ti le asigura.
Multe sunt lucruri de bun simt, care tin de cultura si civilizatie, altele sunt tehnici specifice intr-un anumit moment al discutiei.
Pentru ca vanzarea in sine, are anumite etape – preambulul primei intalniri ( ma refer acum la vanzarile B2B, directe ), deschiderea primei discutii, prezentarea, small-talk-ul firesc in anumite momente, divagatia de la subiectul principal, revenirea, aflarea nevoilor reale ale clientului, castigarea increderii, prezentarea portofoliului tau si expunerea solutiei si ofertei propuse, obiectiile punctuale ale clientului, canalizarea discutiilor spre punctele sensibile, negocierea anumitor clauze si detalii si inchiderea vanzarii, atunci cand e cazul, pentru ca exista situatii cand nu inchizi vanzarea atunci, ci intr-un moment ulterior.
Un vanzator trebuie in primul rand sa fie un bun ascultator. Sa inteleaga nevoia reala a clientului, off-ul principal ( mai intotdeauna exista unul, chiar daca e off profesional, familial, social, etc. ) si sa ii prezinte onest, cea mai buna solutie pentru el, chiar daca nu este intotdeauna ceea ce tu, ca vanzator, ti-ai fi dorit.
Regulile de decenta, tinuta si comportament, nu le discut acum, dar cred ca se intuiesc:
o tinuta decenta ( nu musai business ), o prezenta fireasca, fara artificii flamboyante, o oarecare sobrietate, dar si simt al umorului, sa stii cand sa asculti si cand sa vorbesti, sa nu iti intrerupi interlocutorul, tonul vocii sa fie cel potrivit, moderat, fara laude inutile, fara artificii, insistente penibile, sau subterfugii infantile. Pentru ca clientul le observa usor si le taxeaza chiar fara sa ti-o spuna. Si nu intelegi de ce nu se incheie vanzarea…
Si bineinteles, fara agramatisme, greseli de exprimare, flatulenta verbala si agresivitate comportamentala.
Daca acestea sunt dublate si de o bruma de cultura, pentru a face fata unei discutii si din afara sferei profesionale, cu atat mai bine.
Dar ca principiu de onestitate, inainte de a fi tu multumit, trebuie ca clientul tau sa ramana multumit, dincolo de toate si sa aiba parte de respectul cuvenit din partea ta.
Si atunci, vei vinde intotdeauna, fie acum, fie la o data ulterioara, atata timp cat prezinti incredere in ochii lui.
Si poate ar mai fi destule de spus… :)))
Comentariu beton!22
Ai punctat destul de mult din ce este important (eu nu aveam rabdare sa scriu atat 🙂 ). La ora actuala, iubesc cand stabilesc (in timp, evident) o relatie foarte buna cu clientul. Iar dupa asta fac niste vanzari de multe zeci de mii de euro, doar fiind foarte onest cu clientul, si mai facand niste mici favoruri/concesii din cand in cand.
Comentariu beton!11
Dragă July🤓adaugă la ciorăpeli🤔opțiunea:autocurățare🙏😷
Realitatea este ca vânzările, la fel ca orice alt domeniu, are foarte multe substraturi. Dupa ani de zile de vanzator si manager de vânzători, o spun cu toata încrederea că fara sa-ti creezi o relație bazata pe incredere cu clientul si fara sa gasesti o necesitate a produsului pe care il vinzi, nu vei vinde absolut nimic. Bineînțeles aici vorbim de un nivel mai ridicat in vânzări. Mai exista si bălăriile alea pe care le vând unii la telefon sau Door2door( tigai, cratiți etc) dar astea nu sunt vânzări.
Asa ca, da! Cursurile alea sunt absolut penibile si nu inspira niciun vânzător care nu s-a apucat ieri de meserie.
Am uitat sa mentionez aici:
Benefice pot fi anumite use case-uri pentru a vinde ce ai de vandut. Sau anumite traininguri pt a te disciplina. Sunt cursuri de time management, de tratare a obiecțiilor, de clasificat oportunități de vânzări etc.
Penibile sunt cursurile alea in care ti se prezinta noul produs ca fiind Dumnezeu.
Acuma, in umila mea opinie, cele mai dificile sunt vanzarile door2door. Daca razbesti acolo, te descurci sa vinzi absolut orice
Sunt grele, ai dreptate. Totuși nu as zice ca daca razbesti acolo reușești oriunde. Însă iti da o oarecare baza. Facand o paranteză, chiar am incercat sa pun pe picioare un proiect door2door si a fost extrem de greu :)).
Anul de grație 2001, campania educativă Always, eram studentă și vânzătoare ăăă aia educatoare fruntașă. De atunci am mai făcut și alte alea dar tot la vânzări am aterizat ca na, criza economică, altceva nu a mers si mai bine schimb departamentul decât să caut alt job in plina criză ca mii de alții.
Bine, acum vând chestii un pic mai complicate decat Always, dar am alergie la b***hitul „clasic” de vânzări.
Acel clasic american ia-l ca devii superman/ woman, slabesti si mai știu io ce nici nu merge pe piața vorbitoare de germană unde activez, ca te trimit clienții sa te cauți.
Așa că dau înainte cu personalitatea, construirea relațiilor și autenticitatea pe lângă ce poate sa facă obiectul.
De 20 ani in vanzari si de 10 ani cu firma proprie. Pe o nisa micuta micuta.
Am clienti de acu 10 ani care inca cumpara de la mine chiar daca nu sunt cel mai ieftin de pe piata. Si asta pentru ca nu m-a interesat sa vand cu orice pret. Cand nu am avut produsul pentru nevoia lor le-am zis, cand au ales furnizor cu pret mai mic le-am urat succes si le-am zis ca ii astept peste un timp sa reluam colaborarea (si asa s-a intamplat, pentru ca stiu ce vand si eu si concurentii).
Vand in toata tara si primesc telefoane de la o gramada de lume – pentru mine chiar daca vand un produs de 3 lei ori ca vand de 5k lei e aceeasi chestie, la fel asigur consultanta, la fel dau sfaturi. E clar ca produsele ma ajuta in vanzare pentru ca sunt sigur ca sunt bune. Sincer si fara bulshituri, asta e varianta mea.
Am avut parte de tot felul de cursuri dar sunt putine alea care mi-au ajutat. Un englez, venit de la producator – ne-a zis de fata cu patronul roman care s-a facut verde la fata – ca daca, dintr-o vanzare, ti-ai facut planul pe ziua curenta, ar fi bine sa pleci acasa sau sa te duci sa te relaxezi. Ca ti-ai facut treaba. E clar ca nu s-a implementat asa ceva.
Comentariu beton!14
Eu pot vorbi nu din postura de agent de vanzari ci din cea de posibil cumparator. Daca dati peste unul ca mine, cu siguranta v-ati facut norma de vanzari. Sunt atat de slabă de tarie, “pacatoasa” cum zicea taica-miu, ca la orice imi cere cineva mi-e tare, tare greu sa spun nu din jena, mila, rusine, etc, dupa caz. Si de aici toate complicatiile si problemele posibile. Bref, acum stau in casa cu o saltea Dormeo din cea mai scumpa pe care am cumparat-o la insistența prin telefon a unei fatuci de la o firma de asta de vanzari online, pe care mi-a fost mila sa o refuz gandindu-ma ca “castiga si ea o paine” si pentru ca mai vorbea si cu accent basaraben, deci chiar mi-a fost mila. Baiul e ca nu aveam neaparat nevoie de salteaua asta, doar ma gandeam ca in viitor actuala saltea ar trebui eventual refacuta. Cel mai nasol este ca mi s-a gresit si dimensiunea de catre firma care mi-a trimis-o iar eu, neavand asa cum am spus nevoie imediat de saltea, am deschis coletul dupa perioada legala de returnare!!! Si acum stau in casa cu namila de saltea desigilata si nefolosibila ca dimensiuni si ma chinui sa gasesc o cale sa scap de ea 😩
Si mai spui ca vanzatorii nu au mama si tata! Ba au, in cumparatorii slabi de inima sau cei usor pacalibili! 😩
Comentariu beton!15
Că tot mi s-a întâmplat săptămâna asta, am pățit-o şi eu cu ciorapul, mai bine zis perechea. Era stresată minunata mea consoartă cu nişte scrusori de la ceva asociație cu orbi. Până miercuri când ăia au băgat direct plicul cu o pereche de ciorapi negri plus factura de vreo 23 euro.
E şi asta o variantă de vânzare, de binefacere, deşi cu anasâna, că de aia prețul nesimțit că nici nu scria Pierre Cardin pe ei.
În tinerețe am fost la ceva curs pentru învățat să vinzi asigurări, că altă oportunitate de job nu vedeam atunci la orizont. Să mă ferească sfântul, am ieșit de acolo cu ideea că sunt cea mai incapabilă din lume! E drept că la vârsta aia credeam cu naivitate că orice zboară, se mănâncă, dar ăia de ne țineau cursul erau ciorapii, frate! Niște texte pe ei… Evident, nu am făcut mare brânză în domeniu, nu eram (sunt) în stare să vând apă în Sahara…
De mica vand. Am vandut zarzavat cand aveam cred 6 ani, am vandut in studentie martisoare lucrate de mama (pictura in ulei pe scoici de Marea Neagra), am vandut ziare in anii ’90, am croit, cusut si vandut bustiere si genti de plaja (pentru bani de vacanta). Am vandut tablouri pictate de mama si de socrul meu, haine facute de soacra mea.
In ultimii 21 ani am vandut vacante, iar in pandemie de plictiseala m-am apucat de vandut apartamente.
Am cateva tactici de vanzare care mi-au venit natural, nu m-a spalat nimeni pe creier. Si n-am avut niciodata target, ci doar ambitie si entuziasm molipsitor.
Sigur ca nu toate tablourile sau hainele erau si pe gustul meu, dar daca sunt intrebata de potentialul cumparator daca imi place respectivul produs nu mint, ci imbrac cu talent raspunsul incat sa nu renunte. Si va zic imediat si cum fac asta, desi, daca ma gandesc mai bine, as putea sa tin (vand) un curs, am diploma de formator. 🤪
Asadar, am fost „cu munca” intr-o croaziera pe Mediterana de Vest (da, stiu, si acum vand 😃). Vasul superb, coplesitor, 18 punti, itinerariul beton: Roma (Civitavecchia)-Genova-Marsilia-Barcelona, in doar 4 zile – era exact ce imi trebuia pentru o prima experienta de acest fel.
Ma intorc acasa si-i zic sotului: „vaidecapumeu, nu-s DELOC genul nostru croazierele astea, deci n-ai cum”. Si descriu in detaliu. „Imagineaza-ti 5000 de oameni care iau micul dejun in acelasi interval orar, la 2-3 restaurante, 5000 de oameni care vor sa debarce toti la ora 10 dimineata in port si vor sa coboare toti cu cele 8 lifturi de cate 16 persoane. In Marsilia efectiv s-au blocat si scarile! Imagineaza-ti ca in fiecare seara/noapte toti astia vor sa se distreze pe vas, unii cu copii, altii beti si zgomotosi, un du-te-vino permanent, fiindca vrei sa fii si la bar si pe ring, si pe punte, dar si la restaurant. In zona centrala intotdeauna muzica e foarte tare si sonorizarea foarte proasta (doh!), fie ca e spectacol (stand-up comedy „gen”), fie ca e discoteca (oldies but not goldies, daca ma intrebi pe mine).”
Dar ce ziceti, ca ma opresc aici cu povestitul? Neah, doar sunt vanzator! Asadar, continui: „Ce-i drept, cand te trezesti si iesi pe balcon vezi cum un nou port vine dansand usor spre tine, cu cladirile-i vechi (si noi) imbratisate de soarele diminetii. In spatele lui, un oras intreg care te asteapta sa-l descoperi sau sa-l revezi”.
Si-odata il aud pe-al meu ca zice, apasat: „poate o sa mergem totusi si intr-o croaziera”. 💕
Comentariu beton!13
Singura data in viata mea cand am intrat in MLM a fost Usana, dar i-am zis prietenei mele plecata in Canada ca ma indoiesc ca voi reusi sa pacalesc pe cineva. Asa a si fost, am ramas doar cumparator, si am dat suplimente, pe banii mei evident, la toate rudele si cunoscutii apropiati. Ma inscriu si eu in randul celor care nu pot vinde apa in Sahara 😁
Ca medic insa nu pot scrie medicamente in care nu cred, poa sa stea reprezentantul si in cap, daca nu-s convinsa, nu dau. E si cazul suplimentelor pentru imunitate, mama lui de chimen negru, larg prescrise de colegii mei. Verific pe analize daca intr-adevar e deficit imunitar si in cazul asta prescriu imunomodulatoare, nu suplimente.
Si am o problema cu farmacistii care dau „protectoare gastrice” la orice antiinflamator sau antibiotic fara a avea idee cate efecte adverse provoaca inhibitorii de pompa de protoni, aia care se termina in „prazol”. Protectoarele hepatice macar nu-s asa de problematice, chiar daca nu e nevoie de ele in marea majoritate a cazurilor.
Lucrez in vanzari de vreo 20 de ani.
Nu cred in aceste „cursuri” de vanzari.
Singurul curs adevarat de vanzari este experienta cu oamenii, iar cand intelegi ca nevoile lor sunt prioritare si tu trebuie sa te mulezi pe ele, treaba e ca si rezolvata.
Bineinteles ca relatia trebuie sa fie „win – win”, sa castigi si tu ceva, dar fara sa pacalesti clientul.
Si nu, nu vand produse in care eu nu am incredere.
In momentul in care constientizezi ca relatia de vanzare nu e de „business to business ” sau „business to company „, ci e „human to human” se cam rezolva totul.
Eee, cel mai frustrant a fost când m-au întrebat dacă am făcut tot ce am putut ca să devin „ciorapul”… 😬
Relativ recent m-am “lovit” de o amică cu care pierdusem legătura. O adaug pe Insta si Facebook și începe odiseea. Fata se apucase de nu știu ce celebru curs de coaching, cu un guru american din domeniu. Am senzația că nu e mare diferență între vânzări și coaching( am tot văzut scris substantivul “coaci/ coachi” as in pluralul lui coach) . Și incepe, mă întreabă dacă vreau să particip gratuit la câteva sesiuni, ca să-și facă fata mâna. Eu, cumva conștientă de penibilul total de care mă voi lovi, zic da. Nu am înțeles exact ce fel de “coaching” făcea cel din SUA, dar fata încerca ceva coaching pentru “imaginea personală și a afacerii tale”. Teribil de formular tot discursul, cuvinte cheie standard. Până la urmă am senzația că trebuie să ai nevoie de o carismă anume pentru a vinde credibil piei de cloșcă, sau să fii un sectant care crede sincer că toată povestea ajută la ceva. Oricum greu de suportat dacă nu devii interesat să cumperi, citat “ master the art of verbal communication in sales without resulting to pushiness” sau “intentionally dress like the person you want to become “, “make sure you are what you want to sell”.
Daca ajung sa fac vânzări în max 2 săptămâni îs mort. Pe vremea când era profesionist – tăietor calificat de frunze la caini- unele cunoștințe au zis că agent de vânzări mi-ar prinde bine , gen Avon, Amway … După prezentare întreb că un prost ce sunt bine , am înțeles îmi iau cota din ce vând și ce mai vinde alții pentru mine…Dar eu cum conving lumea sa cumpere kkaturile astea? Asta a fost toată cariera mea de vânzător…
Daca ajung sa trăiesc din vânzări în max 2 săptămâni îs mort. Pe vremea când eram profesionist – tăietor calificat de frunze la caini- unele cunoștințe au zis că agent de vânzări mi-ar prinde bine , gen Avon, Amway … După prezentare întreb că un prost ce sunt bine , am înțeles îmi iau cota din ce vând și ce mai vind alții pentru mine…Dar eu cum conving lumea sa cumpere kkaturile astea? Asta a fost toată cariera mea de vânzător…
Sotia ak meu numeste aceste cursuri ‘spalare pe creier’ ea facut citeva pe cind facea si asigurari si a ramas marcata de cum semeni deai nostri chiar asimileaza asa ceva. la mine o asemenea pregatire , ca atunci cind vrei sa faci bani suplimentar incerci ceva vanzari doar ca produsul, un aspirator minune, in mintea mea comparam produsele.de pe piata iar acesta era mai scump cu 40% decit unul industrial si atunci la intrebarea mea catre respectivul inginer cu privire la acest aspect , mai ales ca in fiecare zona de vinzare ezixta 1 sau 2 meseriasi care sa combata produsul , a.produs dezamagire pe fata trainerului deci experienta a fost sublima dar cu esec personal compar aceste cursuri cu sedintele.de partid unde se adunau si vorbeau doar ca sa le ocupe golurile din cap cu vorbe 🤣