Articol scris de Iulia.
…
Era anul de grație 2018. Prin vară. Subsemnata, gravidă în vreo 6 luni. Cu ditamai burtoiul. Că nush dacă v-am zis, fi-miu n-a fost foarte mare la naștere, da cât timp a stat în garsonieră, a făcut-o confort I, nene. Așa că, deja de pe la 5-6 luni de gravidie io arătam de ziceai că mă căra burta pe mine, nu eu pe ea.
Așa. La vremea aia, noi aveam un client. O firmă de traduceri din Germania. Care, într-o zi cu soare din anul de grație 2018, mă sună. Și-mi zice că ar avea un proiect pentru noi. Dar e un proiect mai special. Și dacă am câteva minute să discutăm.
Ăla a fost momentul în care aproape că i-am închis, că deja îmi imaginam că o să mă întrebe dacă am 5 minute să vorbim despre domnul nostru, Isus. N-a fost cazul. Dar mi-a explicat (nu, nu pe scurt, ci în vreo juma de oră, așa) că e vorba despre o traducere specială și importantă. Și extra-ultra-mirific de confidențială. Direcția de traducere: din română înspre germană.
Șpilul? Dat fiind caracterul foarte-super-extra confidențial, era musai să executăm actul traducerii nicăieri altundeva decât la biroul lor. Din Hamburg, Jărmania.
Așa că omul ne propune să mergem acolo, că ne decontează ei cheltuiala. Șpilul numărul doi? Că nu se știa exact pentru cât timp am fi fost nevoiți să rămânem. Și nici un fel de alte detalii prin telefon, ca să putem face și noi măcar o oarecare estimare a timpului de lucru sau ceva. Nimic. Nici măcar despre ce subiect era vorba. Nada. Ioc. Ciuciu. Canci.
Închid telefonul, ne scărpinăm amândoi sub scufie, ne gândim ce să facem. Până la urmă, Fritz zice: „Hai să mergem! Pana mea, pe banii lor, cât de rău poa să fie?”
Mbun, pun mâna pe telefon, îl sun pe om, stabilim niște detalii minime: cam cât estimează că ar trebui să rămânem în prima fază, ca să caut o cazare, ceva, când ar trebui să ajungem… D-astea. În plus, îi explic că noi venim cu câinii după noi (pe vremea aia erau numai Otto și Fred) și că, implicit, o să îi aducem și la birou. Zice că nu-i bai, că și ei îl aduc pe numitul patruped Luigi cu ei la birou.
Nota autoarei: având în vedere faptul că omul nostru era neamț sadea, de acum încolo, Luigi se va citi așa cum îl pronunța el. Adică Luitschi.
Luigi:
Booooon. Zis și făcut. Caut cazare, rezerv, încărcăm mașina, plecăm de nebuni spre Hamburg. Plecăm, ajungem. Găsim cazarea, ne cazăm. Ca paranteză, a fost prima cazare fără oameni vii de care am avut parte. A fost și aia în sine o aventură, dar e o poveste pentru altă dată.
A doua zi dimineață, ne aștepta omul nostru la ei la birou. Ne uităm pe Maps, decidem să mergem pe jos, că nu știam cum o fi treaba cu parcările p-acolo, iar noi la cazare aveam parcarea asigurată. Plus că eram cu javrele după noi, deci numai bine, rezolvam și cu plimbarea lor.
Ajungem la biroul ăstora. Nu apucă omul nostru să deschidă bine ușa, că unde nu începe Freduț al meu să mi ți-l latre de a sărit ăla din papuci la 2 metri în spate. După ce și-a mai luat oleacă de reveneală, a zis: „Aoleu, păi dacă așa stau lucrurile, stai să-l punem și pe Luigi în lesă, să nu iasă halimai!” Ce halimai, frăție, că ăștia, dacă vor, ți-l înghit pe Luigi ca p-o aspirină…
Mă rog, pun ei javra lor în lesă, facem cunoștință, schimbăm politețuri și amabilități, după care, să trecem la treabă.
Ne indică omul un birou numai al nostru, de unde urma să lucrăm. Ne explică în mare despre ce e vorba și nu uită să sublinieze a 4584-a oară caracterul uber-hiper-mega-giga-super foarte-super-extra confidențial al întregii afaceri.
Motiv pentru care, ne explică el, vom lucra de pe niște PC-uri neconectate la internet. Dar putem să ne conectăm laptopurile noastre proprii la net, ca să avem acces la resurse, dicționare și ce mai avem nevoie. Dar sub nici o formă PC-urile de pe care lucram la proiect nu trebuiau conectate la net.
În plus, ne mai indică și mega procedura de securitate prin care, la final de zi, trebuia să exportăm ceea ce lucrasem în ziua respectivă pe un stick de memorie, pe care, înainte de a părăsi incinta, trebuia să-l băgăm într-un seif. A cărui combinație ne-o înmânează ceremonios, scrisă p-un post it.
De asemenea, ne face instructajul cu privire la sosirea și plecarea de la birou, pentru cazul în care aveam de gând să sosim dimineața înaintea lor sau să ne cărăm seara după ce vor fi plecat ei. Care procedură de sosire și plecare implica verificarea atentă a tuturor geamurilor și ușilor, să fie bine zăvorâte. Plus închiderea calculatoarelor. Plus îndesarea stick-ului antemenționat în seif.
Mbun. Ne punem pe treabă. Nu trec 5 minute și îmi dau seama că PC-ul de pe care lucram eu nu avea instalat spell checker-ul. Chestie relativ vitală dacă lucrezi cu texte.
Așa că mă duc la om și-i zic. Vine omul meu, foarte senin, și, ce credeți că face? Ia firul de internet, îl bagă-n dos la PC-ul ăla de pe care lucram eu la proiectul cel foarte-super-extra confidențial și trage de pe net spell checker-ul. Era să leșin. De râs, evident. S-a dus dracu securitatea. Da n-am zis nimic, am fost curioasă dacă se auto-sesisează. Nu s-a.
Ooooook… am continuat noi să lucrăm de zor. Mai venea din când în când să ne întrebe de sănătate, dacă avem nevoie de ceva, d-astea. Fiecare intrare a lui la noi în birou soldându-se cu lătrături feroce din partea lui Freduț. Și cu câte un salt din papuci al cetățeanului.
După vreo 3-4 zile, așa, Freduț a decis că nu mai e nevoie să mi ți-l latre chiar la fiecare intrare. Lucru care l-a bucurat nespus pe cetățeanul nostru. Care, de fiecare dată când intra peste noi și nu era gratulat cu lătrături și mârâieli, făcea un mic dans al bucuriei și exclama, aproape extatic: „Ha! De data asta nu m-a mai certat!”
Acu, tre să mai fac o mică paranteză întru completarea întregului tablou. Omul nostru e însurat cu o cetățeancă de națiune japoneză. Mica japoneză Nam-Su-tien, cum ar veni. Sau Nam-Dămi-Tu. Sau orice alte variațiuni incorecte politic v-ar mai trece vouă acum prin cap.
Mbun. În plus, în afară de asta, omul mai avea o ciudățenie (bine, avea mai multe, dar asta era a mai dihai). Știți voi sunetul ăla pe care-l scoți atunci când aproape îți scapă ceva din mână, da nu chiar? Sau sunetul pe care-l scot bunicile de fiecare dată când pare că micul odor e pe cale să cadă în cap ca uliu, împiedicându-se de propriile picioare? „Hiii”-ul ăla, hai, că sigur știți cu toții despre ce e vorba, numai că e dificil de reprodus în scris.
Ei bine, omul nostru scotea sunetul ăsta, da nu chiar așa. Adică făcea un fel de „hîîî”, cam așa, la fiecare câteva cuvinte. Primele dăți, ne-am speriat și noi de sperietura lui. Că mna, dacă vorbește un om cu tine și, la un moment dat, în mijlocul propoziției, trage un „hiiii!”, te sparii și tu, că ce dracu s-o fi spăriat ăla?!?
Ne-a luat vreo juma de zi să ne dăm seama că omul nu era panicos din fire, nici nu-l traumatizaseră interacțiunile cu Freduț al nostru, pur și simplu așa scotea el sunete bizare la fiecare câteva cuvinte ale unei propoziții.
Așa. Trece o zi, trec două. A treia zi de dimineață ajungem la birou, unde ne întâmpină omul nostru c-o falcă-n cer ș-una în pământ. Și unde nu ne ia la un refec de zile mari, că am făcut ditamai boacăna!
Deja ne înghețase sufletu-n noi, gândindu-ne ce Mniezo de nefăcută om fi putut face, să fie așa gravă și nici măcar să nu ne dăm seama?
Dar am aflat curând, numai câteva „hiii”-uri și „hîîîî”-uri mai târziu. Aparent, în seara precedentă, plecând noi de la birou, am uitat unul dintre geamuri rabatat. Deci, neînchis de tot. Mbine, era un geam de la bucătărie, care dădea spre o curte interioară unde nu intra nici dracu vreodată. Dar orișicât, încălcare gravă a securității!
Dar stați, că asta nu e tot! Nu numai că lăsasem sărăcia de geam rabatat, dar mai comisesem și alt păcat: uitasem la vedere un post-it cu parola de la unul dintre calculatoarele vieții! Poi voi vă daț seama ce tragedie?!? Dacă un răuvoitor ar fi profitat de neatenția noastră, s-ar fi strecurat – hîîîî – precum o pisică prin geamul uitat întredeschis – hîîîî – ar fi găsit un post-it p-un birou – hîîî – și-ar fi dat seama că o combinație aleatoare de litere și cifre reprezintă o parolă – hîîîî – ar fi luat la rând toate calculatoarele din biroul ăla – hîîî – și ar fi ajuns la documentele cele foarte-super-extra confidențiale?!?
Între noi fie vorba, post-it-ul ăla nici măcar nu fusese lăsat pe biroul cu calculatorul căruia îi aparținea parola respectivă. Iar de conectatul la net de cu câteva zile înainte nici nu mai are sens să amintim…
Mna, ne-am cerut scuze, am jurat pe carne de porc că nu mai facem și c-o să fim mai atenți pe viitor și apele s-au mai liniștit.
Acu, inițial noi stabilisem că rămânem pentru o săptămână, urmând să prelungim șederea în funcție de necesitate. Numai că noi, omuleți harnici, după vreo 4 zile cam terminasem treaba. Așa că, în dimineața celei de-a cincea zile, m-am dus la omul nostru și l-am anunțat că noi suntem cam gata.
Moment în care a urmat o nouă rafală de hiiii și hîîîî, presărate pe parcursul întrebării pline de neîncredere: „Ăăăăă, adică cum, ați terminat?!? Adică tot? Tot, tot? Sunteți siguri?”
Și pentru că nu l-am putut convinge din vorbe, l-am luat frumușel de mânuță, l-am dus la calculatoarele noastre și i-am prezentat minunea. Ce să vezi, treaba era gătată! S-a uluit așa de tare, că a zis că trebuie să plece puțin și revine.
Vă jur, i-a luat vreo jumătate de oră să proceseze informația. Timp în care noi stăteam în biroul ăla și râdeam ca proștii, uitându-ne la ceas și întrebându-ne când o să reapară.
Continuarea, în episodul următor. Pentru că nu, lucrurile nu s-au sfârșit atât de simplu și rapid.
sursa foto: freepik.com
eeeeeeee!?
Comentariu beton!28
Felicitări, primu-ntâi cu coroniță 🥇🏆 🤣
Comentariu beton!20
cum (așa cred?) nu vă bateți în familie, nu se poate spune despre voi Mr. & Mrs. Smith; mai degrabă sunteți Spies like us, mai ales că-l văd pe neamț în rolul lui Muerte…
Comentariu beton!23
Ce Spies like us, bre? Mai degrabă Dumb & Dumber 🤣
Comentariu beton!18
Parcă m-am uitat la Mission Impossible! Hîîî Hiiii😀 Abia aștept hîîî continuarea!!!
Comentariu beton!34
Urmează, promit. Nu aveam cum să scriu totul dintr-o bucată, că citeați până mâine 😁
Comentariu beton!16
@(alta) Iulia și care-i problema ca citeam pana mâine?
Comentariu beton!32
Dar noua ne place sa citim pana maine! 🙂
Comentariu beton!29
@Dan, @Ramona, păi mno, m-am gândit că o mai avea lumea azi ceva treabă, una, alta 😁
În plus, dacă scriam tot azi și nu mai aveam inspirație pentru săptămâna viitoare? Trebuia să pună bietu Miai mâna să muncească 🤭
Comentariu beton!14
să înțelegem că mâine citim continuarea?
Vreau continuareeeea! Nu ne poți lăsa chiar așa! 😩
Comentariu beton!24
Vine, vine 😁
Buna…hiii…dimineata !
Suspans total ! Cam mult o saptamana…hiii ,mai mult decat ati lucrat voi.
Asta e ,asteptam urmarea.
Comentariu beton!18
😁
„Mica japoneză Nam-Su-tien, cum ar veni. Sau Nam-Dămi-Tu.” – am emis cafea pe laptop :)))))
Comentariu beton!17
Pare rău 😂
Eu serveam ceai…că zice șefa de trib că 6 cafele pe zi îs prea mult și nu merge cafeluță după cafeluță…da’ efectul o fost aproape identic-ceai pe nas. Și s-a deschis o conexiune printre neuronii aia nefolosiți de multa vreme și s-au bulucit pe cortex o grămadă de nume de astea ,, celebre” . Sefu’ chiar pe cînd o ceva pe tema asta? Ar ieși ceva savuros de tot.
Comentariu beton!11
Daca ați fost mai harnici….de emoția produsa poate va penaliza….p.s. Dna.Iulia,articolele dv dau savoare dimineților de sâmbătă! mulțumesc
Comentariu beton!16
🤗
Aaaaaa, păi cum adică, să stăm o săptămână în suspans? Da’ măcar să facem concurs de ghicitori: l-a mâncat Fred pe Luigi, l-a mâncat cetățeanca Nam Ceai pe Luigi, v-au zis să mai stați că e prea devreme, v-a scăzut o parte din onorariu…
Să ne-o zici pe aia cu cazarea fără oameni vii, vezi că nu scapi. S-a notat, ești halită de nu.
Comentariu beton!24
Ceva, ceva ai intuit. N-a mâncat nimeni pe nimeni 😁
Fi-ti-ar serialu-al dreaq! acu tre` sa stau cu sufletu` la gura pana sâmbăta viitoare!
Te-n dinți, viata!
Comentariu beton!31
🤗
Hiiiiii, haaaam-haaaaam, cum naiba ați terminat în 4 zile în lumea onomatopeelor?🤣🤣🤣
Nu-s mândră de voi deloc, ați făcut neamul românesc de rușine…păi cum să faci treaba de o lună în 4 zile?! Cum?!😁
Hai cu continuarea!👍
Comentariu beton!25
Cam da, ne-am dat și noi seama ulterior că ne-am cam dat cu firma-n cap… Mai ales ținând cont de cele ce au urmat.
Atâta zic numa: i-a făcut neamțu de rușine pe toți dacii liberi la frecat menta. Ăsta juca la profesioniști, nu așa 😂
Comentariu beton!21
Lucrez de 6 ani între și cu nemți. Fără să vreau sa generalizez, pot doar să spun că românii îi bat la fundul gol la hărnicie. Ceea ce nu e chiar motiv de laudă. 😶
@Lucian, nici mie nu mi-a venit să cred… Bănene, au ăștia un talent s-o bată în cap de te miri cum dracu merge țara aia! 🤦♀️
Si poti sa ne spui subiectul documentului ultra-secret?
Presupun ca motivul secretului era la fel de penibil ca si neamtu’! Hiiii!
Comentariu beton!12
Nu pot să dau detalii, că mna, am semnat totuși un NDA, dar era vb despre niște dotări pentru statul român, pe care ar fi vrut să le execute nemții.
Comentariu beton!11
Hiiii! Macar motivul secretului era intemeiat!
Da, să zicem… Pe de altă parte, sunt relativ convinsă că ne-ar fi putut trimite documentele prin ceva ftp criptat sau prin curier, pe un suport fizic sau ceva, ca să nu mai fie nevoie să ne trambalăm până acolo…
Da atunci am fi ratat ditai aventura 😁
Comentariu beton!11
@Bogdan, esti curios, ca doctoru’ de la spitalul de nebuni:
Un nebun statea la masa si scria.
Vine doctoru’ la vizita si-l intreaba:
– Ce faci ba acolo?
– Imi scriu o scrisoare…
– Interesant si ce-ti scrii?
– Pai nu stiu, ca numa’ maine o primesc… 😀
Comentariu beton!27
Spoiler alert😁
In partea a doua a povestii, personajul principal o sa fie Luigi – Luitschi care o sa manance parola de la laptopul cu mega-ultra lucrarea confidentiala care era de fapt neconfidentiala. Chiar si Nam-Su-Tien va aparea in cadru. Hiii! …. hiiii😂😂😂
Comentariu beton!17
😂😂😂
@AdinaE, pai io cre’ ca Luigi ala, i-a mancat deja sutienul micutei de a ramas neamtzu cu sughituri, daca mai haleste si parola, da ala-n balbaiala si pune de un hot dog. 😂 Merg pe varianta: Luigi a mancat stick-ul, Fred l-a halit pe Luigi, neamtzu a dat in boala lu’Calache, iar Iulia si cu Fritz, au fugit pe jos acasa (neplatiti si ca sa-si faca Fred digestia) urmariti de Interpol… 😂😂😂
Comentariu beton!22
@tavi, na, sper că ești mulțumit, de data asta mi-a dat mie cafeaua pe nas 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!15
@(alta) Iulia, d-apooi cine a-nceput… 🤣
@ Tavi, deci titlul episoului de saptamana viitoare este: Urmariti de Interpol🤣🤣🤣
Hai c-o dam pe politiste😁
@AdinaE, hmm, nu’s ce sa zic, ca’ io cu politiste n-am incercat… 😂😂😂
V-am zis de prietena mea care citește finalul romanelor polițiste, ca apoi să lectureze liniștită, fără stres? Acum ar face moarte de om. Cum să stea ea până săptămâna viitoare în neant? Acu’ și eu sunt de acord cu ea. Off…
Comentariu beton!42
Ahahahahaha, uite, asta e o idee bună, o notez pentru viitor. Dacă mai am vreodată idei d-astea de foiletoane, o să scriu mai întâi sfârșitul 😁
Comentariu beton!16
Asta e cea mai tare chestie evăr!!!!!
@Ilenutza, suntem cumva prietene?! 🤣
@Ana G, eu nu fac așa, citesc regulamentar. Poate cu prietena mea? 🤔
Vrem repede a doua parte!
Să completăm noi. Nu v-a zis, dar erați plătiți la zi.
Eficiența, hiii, nu a fost bine primită!
Minus din plată, incalcarea securității.
Comentariu beton!11
Oarecum. Adică nu, nu eram plătiți la zi, dar eficiența a reprezentat o mare dezamăgire 😂
Comentariu beton!14
ha??? nu creeed, si acu stau gura casca o saptamana?… hmm, e ca secsu’ fara orgasm🤣
Comentariu beton!11
Ca nunta fără bătaie 😂
Tavi.. adica un fel de maithuna zisa si karezza?😅
@Tia, neee, prin tehnicile alea mai sofisticate, tot la o finalitate ajungi. In cazul de fata, e ca si cum atunci cand te simti mai bine, suna telefonul si trebuie sa pleci…
😂😂😂 sau pozitia 68… 🤣🤣🤣
Tavi, mie mi-e rusine sa continui discutia asta, eu ma duc sa fac ciorba de burta!😅
@Tia, 🤣🤣🤣 big like, „mai pune de o ciorba”…
Ha, ha! Și ne-ai lăsat așa „suspendați”? Vaaai! Să vina continuarea! Sigur nu iese ceva de dimensiunile lui „Tânăr și neliniștit”? 😁
Ei, să nu exagerăm totuși 😊
Și eu și eu mă înscriu în gașca ce așteaptă continuarea sagăi ultra-mega-top secretă!
Și la mine prima interacțiune de cazare fără oameni vii a fost tot în 2018 în Austria. S-a soldat cu juma’ de pachet de țigări fumată la intrare plus o căruță de nervi tocată.
Procedura de închis geamurile 😁
Răd eu răd, dar nu prea e râsul meu (primul lucru pe care îl prezint noilor colegi este – ta-daam – procedura de închis geamurile)!
Mie-mi zici? M-am certat cu mașinăria aia vo juma de ceas. Am și râs, am și plâns (să nu uităm că eram 🤰, da?). Plus că era o căldura dracului, de transpirai numa existând 🙄
Hiiii! Na belea, bine totuși că o săptămână trece repede, ne mai vedem de viețile noastre, una alta și apoi putem purcede sâmbăta viitoare la drum de zi cu o porție sănătoasă de râs, sper. Am mai comentat și altădată, din poveștile Iuliei ar ieși niște scurt-metraje de toată frumusețea. Așa că așteptăm.
Da, filme cu proști de succes ar ieși cu siguranță 😂
Comentariu beton!12
Atunci sa fie Kusturica
Iuliooo ce ne facuși bre ne lăsași neterminați? Bine la mine nu ar prima oară numa că eu weekendul următor voi fi exact pe plaiurile unde se petrecu acțiunea ta.Am mai spus că eu când am business trips plec precum voi cu fameleonul că n-am cui să îl las.Deci am pus-o și de o excursie cu copiii ce va fi așa : vineri avion Cracovia -Berlin cazat vizitat și Duminică tren Berlin-Hamburg unde am eu treabă luni și marți apoi retur avion Hamburg-Cracovia.Eu îmi fac treabă copiii vad Europa și uite 3 in unul.Dar sa revin deci sâmbătă nu plec din hotel până nu aflu partea doua sau o să fiu nefericită toată ziua …
Comentariu beton!15
Ce fain, călătorie plăcută și distracție faină pe acolo! 🤗
Da o să îmi rup picioarele tot ce sper e sa nu ploua că vreau sa duc copiii la Hagenbeck tierpark iar în Berlin avem o groază de văzut.Cu această ocazie testez și germana fiului cei mare că tot face de 3 ani, engleza știu că vorbește perfect dar germana nu am avut șansa să o testez pe viu grai ca sa zic așa
Ma zgarie un picut pe creier si-mi provoaca ceva mancarimi de limba si degete Omul din titlu.😅 Pai Graviduta nu e Om?😅 Mancarimea o fi din cauza ca ieri l-am sarbatorit pe Saint Patrick desi nu sunt irlandeza?
Altfel astept si eu continuarea, sa aflu de ce nu avea sutien micuta japoneza ( sigur nu avea cu ce sa-l umple!), daca Luigi a scapat nesmotocit de Otto si de Fred, daca neamtul v-a propus sedere prelungita pentru ca ati fost prea rapizi si asta i-a incurcat socotelile si desigur, la final, astept sa ne dezvalui lucruri despre proiectul ala ultrasecret! Ca tu stii, Iulia, ca ce se spune pe blogul lui Mihai, ramane pe blogul lui Mihai!🙂
Comentariu beton!13
Băi, nush ce să zic… Io în perioada aia numa om nu prea eream… Mai degrabă așa, o combinație între harpie, bilă și râs cu plâns sau plâns cu râs, că nu se știa niciodată 🤣
În rest, ceva ceva ai intuit tu 😁
Iulia Despre Gravidute “To pee or not to pee? That is never the question. Pee.”
Astept cu nerabdare sa vad ce si cum am intuit. Ma asteptam sa fie invers dupa seara de ieri, botezata cu diverse vinuri si alte spirtoase.😅
Comentariu beton!12
Lucrurile de calitate se dau în doze mici! Abia aștept urmarea.
🤗
Ce oamă fără suflet, domne, să ne lași așa, cu ochii în soare, să ne facem tot felul de scenarii, o săptămână?! 🤔
Rea, neagră-n ceru gurii 😂
Exact așa, “neagră-n ceru’ gurii” și cu inima de gheață. 😂
Iulia ,pe tine te înțeleg, da pe „neamțu” de barbatu.tu ,nein ! Și aici ma refer la reguli care trebuie respectate!
Ce să și faci? Se mai și greșește, nimeni nu-i perfect, nici măcar musiu Fritz 🤷♀️
Dar ce a făcut bre Fritz?
@Fritz, a uitat geamul rabatat și parola pe aiurea? Aia a făcut!
Asta am făcut? Atunci nu pot decât să îmi cer pardon!
Da de unde știți că Fritz a fost în culpă? 🤔
Faina povestea. Sigur saptamana viitoare este season finale? Ca daca e cu mai multe episoade astept sa apara toate ca sa fac un binge reading 👩💻 😀
Așa cred. Deocamdată n-am finalizat, vedem ce iese 😁
Tu Iulia, nu se fac d’astea… Adică se știe că ai mai făcut, dar așa să recidivezi… Până sâmbăta viitoare să stau așa în suspans… Oi sta că ce și fac… Dar cred și eu că v-ați ars la bani că ați făcut treaba prea rapid. Hai cu săptămâna viitoare!!!!
Musai să mai zic o dată că ai un talent, super bravo! Îl și văd pe cetățean cum sare din papuci în timp ce hiiiiiiăie una. Sau două… 😂😂😂
Comentariu beton!13
🤗🤗🤗
D-apoi ce-i aicea? Coitus interruptus? Orgasm denial? 🤣🤣🤣🤣🤣
Bag io samă că pe tine te sună ăia de fac serialele pe bucăți? Să-l dăm tot odată sau cu țârâita?
Mă simt ca pe pornhub când acțiunea îi mai în vâlvă îi ies lu’ aia ouăle din bikini.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Păi să poate???
Comentariu beton!21
‘rai al naibii, JT, e a doua oară când îmi pușcă cafeaua pe nas 🤣🤣🤣
Comentariu beton!12
Măi omule nu ești normal.. ai un stil de pus problema că și vizualizez ce zici. Să știi că doamna casei e supărată fleașcă pe tine că am expulzat cafea din gura direct pe canapea prin intermediul nasului… Și eu intrasem sa scap de gura ei , sa mai vad ceva drăguț…
@JT, că tot ai zis de pornhub, mi-am amintit un banc.
Stăteau 2 bărbați de vorbă, la un pahar, ca băieții.
– Băi, să vezi ce am pățit aseară…mă uitam la un filmuleț pe pornhub și, când era acțiunea în toi, intră nevastă-mea in cameră…
– Nasol moment, e nașpa sa fii prins în fapt așa…
– Nununu, nu ai înțeles. A intrat în cameră în film….
Comentariu beton!18
@JT, nu ești pe treaba ta! 😂😂😂
Mooor de ras și nu le pot reda copiilor de ce…ești cel mai tare man!
Dacă vedeam cum merge treaba cred ca o lungeam până luni pe la prânz („pentru ultima revizie cu mintea odihnită, Herr Tata lui Luitschi”). Nu de alta, da’ să prind și un weekend pentru vizitat pe cazarea lui.
Abia aștept continuarea 😀
Stai liniștită, am prins weekendul… 😁
Ce amintiri mi-ai trezit cu cazarea neasistata uman… abia astept sa povestesti tu intii despre asta. Hiii
Cred că ăla o să fie articol separat, că n-a fost nici aia o aventură chiar scurtă 🤣
Mda, să spuneți merci ca ați avut geamuriq și nu a trebuit să lucrați într-un buncăr antiatomic cu aer adus cu galeata. Bine, atunci ngar mai fi fost cald😅.
Încerc să transpun fonetic pe Hiiii, dar intelg ce zici.
Unii norvegieni obișnuiesc să te aprobe, când sunt pătrunși de o povestire, cu un soi de „haa”, u însemnătate multiplă. Faza e ca acest „ha” este aspirat. A fost singura limbă in care am auzit un sentiment pozitiv aspirat in asemenea hal, încât să zici că îți dai obștescul sfârșit.
Evident ca nu poate fi relatat in scris, dar eu m-am speriat tare când am auzit prima dată pentru că venea de la o tanti de 83 de ani.
Deci, episodul 2 e mai pe seară, ca am auzit că voi sunteți productivi🤔
Comentariu beton!15
Zdai seama că și noi era să facem infarct primele dăți… Dreq, vorbește omu cu tine și brusc trage un Hiii! Sari și tu din papuci, te uiți în spate, să vezi ce naiba l-a speriat așa…
Hiiiiiii!!! Păi ce-i asta?! Deja visam la deznodământ! Am sorbit fiecare cuvânt și când credeam că mă apropii de final, m-ai lăsat cu ochii în soare precum serialele pe care le urmăresc și mă fac să aștept cu nerăbdare sezonul următor.
Tan, tan, tan, tan, tan, tan, tan, tan, tan, tan!
Tinana, tinana, tinana, nana!
Tanana, tananaaaa, nanana, nana!
Pentru cine nu s-a prins, mai sus, aveți geniala interpretare a coloanei sonore din Misiune Imposibilă. Cu plăcere! 😂😂
Da, bine, mă duc să-mi iau pastilele. 🤭🤪
PS: Iulia, mi-ai dat OCD-ul peste cap! 🙈🙃
Comentariu beton!18
🤣🤣🤣🤣🤣
Nu știu despre alții, da eu am auzit muzica 🤣🤣🤣
Eu mi-am facut un film in cap: domnul Hiii-Hîîî si doamna Nam-Suti-en au planuit ceva marsav si aveau nevoie sa fiti plecati de acasa cat mai mult timp. Le-ati cam dejucat planul si nu aveau pregatit nimic de rezerva. Se pare ca nu stiau cu cine se pun. Mare greseala!
Abia astept continuarea😁
Îi supraestimezi. Nu cred că îi ducea mintea să facă planuri mârșave. Nu de alta, dar alea implică muncă destul de multă, iar ăștia nu prea păreau cei mai buni prieteni cu munca. Sau, mai bine zis, nu cu munca în ritm alert 🤣
Normal că mi-a sărit cafeaua peste tot ce aveam în față 🤣 musai să spui ceva despre micuța japoneză Nam-ce-vrei, și cablu’ lu’ internetu’ a rămas conectat la PC toată perioada, super măsuri de securitate. Tipul nu era neamț adevărat
Nunu, n-a rămas conectat cablul, l-a scos după ce a instalat ce avea de instalat. Dar orișicât…
Mai povestesc și de madam Sake, cum naiba? 😁
Hîîî… Sunt mai multe părți? Că la Netflix aștept să apară câte un sezon din ce anume vreau să văd. Aici m-ai păcălit să aștept pe episoade.
2 părți. Cred. Vedem. Poate ies 3, nu se știe 😁
Hiiii!
Pățit și eu chestia cu hotel închis, doar o cabinuță unde aveam acces și o tastatură, un receptor telefonic plus ceva instrucțiuni.
Franța 2006 cred.
Nu aveam card bancar, mașinăria nu accepta plata cash, dormit în dubă (un Sprinter), făcut cunoștință cu doi polițiști amabili dar curioși hiiii cã eram singura mașină in imensa parcare de la un mare complex comercial.
Aștept hiiiii continuarea desigur.
Îhî, cam p-acolo… Nu accepta cash mașinăria, un card n-a mers… Da măcar n-am dormit în mașină 🤭
Mi-aduc aminte când am ajuns cu Toby, 5 kile de câine, prima dată la soacră-mea la Măciuca. În primul rând s-au repezit la câinele stăpân din lanț , că care câine era unu’ d’ăla de curte, ăla a rupt lanțul, a sărit gardul și 3 zile, cat am stat acolo i-am dat de mâncarea la poarta, pe partea exterioară. Trecea săracul pe drum și se uita prin gard să vadă dacă „fiara” spaniolă continuă pe domeniile lui. Care fiară și-a găsit nașul în domnul porc….
Comentariu beton!14
🤣🤣🤣
Nuu nu ne lăsa așa, suspansul mă ucide…
😁
Iulia, ce ne-am face noi sâmbăta fara textele tale? Pe cuvânt că ne faci sâmbetele mai frumoase…abia aștept continuarea. Presimt că are un rol și Nam Sutien (altfel nu o menționai). Iar Luigi…nu se poate doar sa fi existat acolo ca ispită culinară pentru ai tăi. Deși…nuș cum să zic, îți amintești că am povestit de câinele maică-mii? (Îhî, ăla de care vreau sa scap, încă nu am reușit). Mai acum vreo 2-3 zile era să omoare un câine…de aproape 2 ori mai mare decât el. Cucoana îl plimba liber, fără lesă (deși nu o ascultă) și s-a apropiat in raza de acțiune a „alui meu” (dotat corespunzător cu lesă). Nu zici că tot ea era cu gura mare?
Ei, ce v-ați face? Ați citi chestii mai serioase, nu aiurelile mele 😁
Cât despre idioți care își lasă liberi câinii care nu îi ascultă… Don’t get me started, că îmi crește tensiunea numai când mă gândesc. Și da, evident, tot ei fac gură 🤬🤬🤬
Mă simt neterminat! Senzație nașpa! E ca o carte de Rodica Ojog-Brașoveanu pe care vrei s-o termini da-ți cad ochii în gură de somn și abia aștepți să se facă mâine s-o termini.
pffff, începător. niciodată, da’ niciodată, nu-ți cad ochii în gură atât de tare când vrei musai să termini o carte. 🙂
totuși tre’ să recunosc că vezica e mai belicoasă. 🙂
Io am o problemă de când am citit „Hiii”-ul ăla, hai, că sigur știți cu toții despre ce e vorba, numai că e dificil de reprodus în scris.
Am zis că sunt io șmecher și pot să demonstrez că este simplu de scris: hhii, ihiihi, hihi… Este o combinație între i și h imposibil de scris.
În loc să mă duc să spăl mașina de praful pwlii saharian care an de an cade peste noi, io experimentam ih-urile. Am renunțat și m-am dus să-mi cumpăr bere.
Și? Ai spălat mașina până la urmă? 😁
Soro, abia acum am apucat a ceti, dar aș fi cetit tot. Cum soro să ne lași așa fără finalizare? Cuuuummmm???? Hiiii??
Sunt o capră evil 😈 😂
Da-ți dai seama ce tare o să te bucuri săptămâna viitoare? 😁
De abia aștept partea a doua! Iulia, ce faci, ne ții în suspans o săptămână întreagă ? Ești cam dură, nu ți se pare? 😉😜
Încerc și io să mențin audiența captivă cum pot 🤭
Am cunoscut și eu o persoană care are același „tic” verbal, nu știu cum să-l denumesc. Exact „hîîî” la câteva cuvinte (parcă și mișca din cap când se întâmpla asta, așa ca un spasm). Român tipul. Sigur are o denumire afecțiunea asta.
Aștept continuarea 😀
Am revenit aici că mi-am amintit ceva. Sau că mi-a picat fisa.
TOURETTE, fraților. De aia făceau așa nenea și soția lui, aveau sindromul Tourette amândoi. No cure for this, at the moment. Se agravează pe stres și suprasolicitare.
Doamne, ce frumos scrieți! M ați cucerit! ☺️
Ioi! Nu pot rămâne așa in suspans. Sunt genul de persoana care citește plotul pe net in timp ce se uită la un film….
Absolut genial, am ras cu lacrimi. Te intrece!♥️
Iote ca eu citii azi, asa ca mai am „decat” m-j-v pana citesc continuarea. Sic! I should be so lucky, lucky, lucky, lucky…hiiii!
Cred că am să adopt și eu metoda asta sau aștept chiar mai mult, ca să fiu sigur că s-a terminat sezonul😂😂