Articol scris de Iulia.

Atenție, acest text conține detalii care vă pot afecta emoțional.

Sezonul de răceli la grădiniță începe așa, cam prin septembrie – octombrie și ține cam până prin aprilie – mai, cu aproximație. Mbine, eu am scris „sezonul de răceli” ca să nu vă oripilez din prima, dar de fapt, pe românește, e vorba despre sezonul de muci, ca să fim absolut sinceri…

Evident, și eu, ca orice om naiv, înainte de a avea copil, ba chiar și după ce am avut copil, dar înainte de miraculoasa „introducere în colectivitate”, dădeam ochii peste cap cu zgomot și pufneam plină de dispreț când auzeam poveștile de groază ale altora despre tusea nesfârșită și râurile de muci care vin la pachet cu mersul odraslei la grădiniță.

Eheeeei, dragilor, da și ce s-a întors datul ăsta de ochi peste cap să mă muște de dos…

Căci am aflat și eu, ca oricare alt părinte de copil dus la grădiniță (sau la creșă, se aplică și de la vârste mai mici, nu vă temeți, nu discriminăm pe motive de vârstă), că mucii de grădiniță sunt precum manelele – fără număr și fără sfârșit.

Sezonul de muci la grădiniță e perioada aia în care gunoiul din casă e plin în proporție de 90% cu șervețele de muci, iar restul de 10% e alcătuit din ambalaje de picături, siropele, pastiluțe și alte remedii mai mult sau mai puțin miraculoase.

Sezonul de muci la grădiniță e perioada aia în care, la început, în primul an de colectivitate, copilul merge la grădiniță cam o săptămână, hai, două, dacă ești băftos, după care stă două săptămâni acasă. Numai bine, apucasei să îl lași la ușa grădiniței fără să mai plângă cu sughițuri și lacrimi de crocodil și fără să se mai agațe de piciorul tău cum se agăța Jack de ușa aia pe care plutea Rose în Titanic, că pac! vin mucii peste voi, îl ții acasă două săptămâni după care o luați de la capăt cu plânsul și jalea.

Sezonul de muci la grădiniță e perioada aia din an când toată casa ți se transformă într-o farmacie. Ai șervețele prin toate colțurile, siropuri de tuse, spray-uri de nas, picături de nas și de urechi, siropuri antitermice, pastile pentru dureri de gât, pliculețe cu diverse substanțe care mai de care mai inutile.

Sezonul de muci de la grădiniță e perioada aia din an când farmacista nu te mai întâmpină cu „Bună ziua, cu ce vă ajut?” ci cu „Bună ziua, ce mai doriți astăzi?”

Sezonul de muci de la grădiniță e perioada aia în care dacă nu ai minim un pachet de șervețele în buzunarul de la geacă, două în geantă, două în mașină, unul în rucsacul de grădi al copilului, două pe hol, unul în bucătărie, o cutie cu șervețele în dormitor, trei în sufragerie și una extra în mașină, te simți pierdut și intri în panică.

Sezonul de muci de la grădiniță e perioada aia parșivă în care iei copilul la prânz de la înalta instituție de învățământ pe care o frecventează și copilul e bine-mersi, vesel ca un cintezoi, îl duci acasă, trece ziua, îl pui la culcare tot bine-mersi și la unșpe noaptea te trezești cu el cu febră de poți prăji lejer ouă pe fruntea lui.

Că mucii de grădiniță așa sunt, parșivi. Nu dau nici un fel de semn înainte, nu tu un frison, acolo, nu o moleșeală, ceva, să te pregătești sufletește pentru ce urmează. Nimic, nene. Copil bine, pac, ai respirat de două ori și ai apucat să închizi un ochi, pac, copil cu febră.

Sezonul de muci de la grădiniță e perioada aia în care pe grupul de uatsap de grădi se activează mămikile. Alea care înjură pe toată lumea că își aduce copiii răciți la grădiniță și din cauza asta trebuie să sufere și odorul lor. De parcă n-am fi cu toții în aceeași barcă.

Pentru că de sezonul de muci de la grădiniță nu scapă nimeni. Întrebarea nu e dacă. Întrebarea e când.

Sezonul de muci la grădiniță în al doilea an de colectivitate e ăla în care copilul răcește după o săptămână, dar răceala la el se manifestă cu niscai muci și oleacă de tuse, iar voi, adulții din familie – părinți, bunici, nași, bone, vecini, casiera de la magazinul din colț și practic orice alt adult care ia contact cu mucii de grădiniță – veți suferi ca niște câini și vă veți târî cu capul pe jos cel puțin două săptămâni.

Cam aici suntem noi acum. Adică eu. Care tocmai am scăpat acum vreo cinci zile de ultima serie de muci de grădiniță și de vreo două zile am luat-o de la capăt.

Băi, vă jur, nu știu ce virusuri sau bacterii mutante mișună pe la ăștia prin grădinița aia, da io simt că mor. Abia apucasem să mă pun pe picioare după ultima serie, că acum iar nu mai știu de mine, simt că mi-am suflat și ultima rămășiță de materie cenușie pe nas, odată cu ultima folosire a batistei, mă doare dibla, mă dor mușchii, îmi ard ochii și aș dormi într-una.

Sezonul de muci de la grădiniță în al doilea an de colectivitate e perioada aia în care, atunci când discuți cu prietenii tăi care au la rândul lor copii, conversația se rezumă la comparat simptome. Ale voastre, ale adulților, că am stabilit deja că pe copii cam începe să-i doară la bască.

– Ai muci?

– Îhî. Tu?

– Îhî. Rău de tot. Te doare capul?

– Aoleu, de nu mai știu de mine. Gâtul?

– &^%*^%@#. Te ustură nasul?

– Aaa, nu mă provoca! Ai încercat Mucinol Ultra Rapid cu floare de soc?

– Pfff… deja de tura trecută. Nu m-a ajutat la nimic. Acu iau Tusomicin cu extract de rădăcină de nap verde. Cică ar fi bun, așa a zis farmacista. Febră ai?

– Nu, da mă simt ca și cum aș avea. Mi-a dat medicul de familie niște Hapcixin forte cu cireșe și concentrat de ștevie. Bag la d-ăsta ca la semințe. Nici măcar de placebo nu e bun. Apuci măcar să dormi vreun pic?

– Meh. Așa și așa, între două episoade de tuse și două înfundări de nas. Bag picioarele, retrag copilul de la grădiniță până la primăvară!

– Mhm. Și cui îl lași cât muncești?

– Ce muncă? Ce, parcă la cât mi-e de rău mai sunt în stare să muncesc…

– Bărbac-tu a luat?

– Încă nu, da mai mult de două zile nu cred c-o mai fentează. Al tău?

– Îhi, a început de ieri…

Nu știu alții cum sunt, dar eu una m-am săturat de sezonul de muci de la grădiniță până peste cap. Și e abia februarie…

sursa foto: freepik.com