Nota deținătorului blogului. Înainte să vă las cu răgetele denumite atât de plastic și eufemistic “muzică”, vreau să vă spun câte ceva. N-am ascultat vreodată vreo piesă dintre cele recomandate de Edelweiss aici. Nu pot, nu am cum, pentru mine muzica se duce în alte zone și direcții. Pentru mine rock-ul începe și se termină cu piesa celor de la Antract, “Fă, ești frumoasă”, deh, vâlceni de-ai mei. Ăsta a fost apogeul meu în muzica rock.

Dar chiar dacă nu ascult niciodată nimic, au existat momente în care m-am pișat pe mine de râs citind descrierile pieselor. Omul Edelweiss are un umor brut incredibil de bun, uneori scrie niște chestii pe care le invidiez, pentru că mie nu mi-ar fi venit niciodată.

De-aia voiam să vă spun că puteți citi liniștiți lista, chiar dacă și voi sunteți oameni sănătoși la cap care nu ascultă răgete. Pentru că uneori o să râdeți cu lacrimi, fix cum am facut io acum câteva minute când am citit mai jos că nu știu ce trupă metal precis e în cârdășie cu Modern Talking. Am râs de mi se scurgeau lacrimile pe tastatură, jur.

Ah, încă ceva, vouă nu vi se pare că lista a devenit prea lungă? Sau e ok așa? Vă întreb ca să-l ajutăm pe omul ăsta să înțeleagă ce are de făcut.

Gata, acum vă las cu “muzica”.

Salutare tuturor și bine ne-am regăsit! Aveam o poveste de la unul dintre voi, dar o să intre duminica viitoare, poate o leg și cu niște gânduri de ale mele.

La fiecare ediție, începând cu cea de data viitoare, o să aleg unul sau două dintre albume, pe care le consider eu miezul listei, și o să le fac o prezentare cu cât mai mult suflet.

Internetul vuiește după declarația lui Floor Jansen cum că ar avea cancer de sân. Prognozele sunt bune, să îi dorim sănătate, ei și tuturor celor care se luptă pentru sănătatea lor.

Să dăm drumul la ceva NEWS:

🔵 Un feature care ar putea să placă, Epica și Fleshgod Apocalypse. Muzical sunt ok, versurile nu îmi spun nimic.

🔵 Gojira și noul lor single. Bună treabă.

🔵 Vulvodynia, o trupă care este declarată că prestează cea mai extremă muzică din Africa de Sud. Am văzut eu altele mai dure.

🔵 Noul album Disturbed se apropie cu viteza unei comete. Nu contest că îl aștept cu speranță.

🔵 Germanii de la Kanonenfieber cu un nou single. Melodic bine.

🔵 Napalm Records îi promovează destul de agresiv pe cei de la League of Distortion. Au și de ce, muzica este ce trebuie pentru 2022, tipa are voce, prezență. Or să prindă.

🔵 Spell ăștia cred că sunt în cârdășie cu Modern Talking sau ceva de genul.

🔵 Alissa și Charlotte.

🔵 Nita și Alissa, parcă sunt announcer pentru filme cu lesbiene.

🔵 35 de ani de muzică, muzică pe care canadienii de la Voivod nu prea au păcălit-o.

🔵 Nu știu dacă am mai pus clipul ăsta. Gagică bună, într-un cub de neon, nu cred că deranjează pe nimeni să se mai uite o tură.

🔵 Butcher Babies, un cover după ceva. Și tipele și coverul stau bine.

🔵 Frayle. Băi, m-a stârnit într-un mod ciudat clipul ăsta. Caut album.

🔵 Știu că Babymetal nu sunt Pink Floyd și nu fac artă din aia pură, eu pot trăi cu ce scot ele.

🔵 Architects, cred că trebuie să spun ceva și de ultimul lor album.

🔵 Fleshwater, habar nu am cine sunt.

🔵 Foreign Hands. Bun, bun.

🔵 Deadboy, grind cu ceva hardcore și death metal. Count on me, im in.

Și acum să ne continuăm periplul muzical de excepție.

➡️ Lorna Shore – Pain Remains (2022)9 din 10  

Am tot ridicat în slăvi albumul cu ceva timp înainte de lansarea worldwide, din postura de fan declarat al metalului extrem, de admirator al capabilităților vocale ale lui Ramos și mai ales datorită temei abordate de band, depresia.

Este un album teatral, care surprinde cumva măreția literară a morții, cu elemente simfonice care susțin întreaga arhitectură a materialului.

Lorna, a reușit ce nu a mai reușit nici o trupă de metal extrem, să strângă simpatii și din cercuri care nu frecventează stilul. Datorită temei, a reprezentării vizuale, a dramei narată de-a lungul celor trei clipuri absolut fenomenal regizate.

Le-am pus pe primele două ediția trecută, le voi relua acum și voi adăuga și cea de a treia parte.

🤟 Pain Remains I: Dancing Like Flame.

🤟 Pain Remains II After I*ve Done, I*ll Disappear.

🤟 Pain Remains III In a Sea of Fire.

In a Sea of Fire, piesa care încheie trilogia și albumul, are o durată absolut impresionantă pentru o trupă de deathcore, nouă minute, fenomenal construite de la început până la sfârșit.

Lorna cu albumul lor, Pain Remains, face un serviciu imens curentului deathcore, a metalului extrem, arătând lumii că dincolo de growling, găsești lacrimi, suflete sfărâmate, și trage încă un semnal de alarmă asupra acestei metastaze a sufletului, depresia.

Lorna, mă ridic, mă înclin și mulțumesc.

Dă-i play AICI

➡️ Massive Wagons – Triggered! (2022)8,3 din 10 

Britanicii m-au prins de la primul cântec, Fuck The Haters, mai ales că habar nu aveam că ei cântă pe aceeași planetă cu mine. Generation Prime mi-a adus un zâmbet cabalin pe toată fața pe care o dețin.

Un punk cu southern rock și ceva alternativ pop, animat, cu energie de dat la toată lumea. Poate fi ascultat de oricine, oriunde și ce să vezi, oricând. Plin de viață, influențat bine de Status Quo, Rainbow, un disc crescut frumos. Recomand .

Dă-i play AICI

➡️ Joshua Batten – Learn To Live Again (2022)8,9 din 10 

Mi-a plăcut atât de mult albumul că l-am ascultat de două ori la rând în timp ce eram în avion. Nu știam artistul, nici măcar nu îmi mai aduc aminte cum a ajuns pe playlistul cu chestii de ascultat, așa că la aterizare, în timp ce ai mei bântuiau duty-freeul londonez, m-am documentat puțin.

Omul este australian, materialul este unul conceptual, un amestec de rock, prog, folk, blues, totul extrem de bine dozat.

Împărțit în patru părți, Distress, Depression, Assessment, Acceptance, este pe alocuri atât de personal, de intim, încât ai impresia că omul este acolo pe canapea, alături de tine, un pahar de vin, o chitară și mult suflet.

Începeți cu Existential Guardian, o bijuterie între giuvaere.

Un album de pus acolo, bine, pe un raft de suflet. Foarte bun.

Dă-i play AICI

➡️ Broken Empire – Before the Fall (2022)8,7 din 10  

De pe insulă avem un album de debut, un self release, venit de niciunde și care, surprinzător, rupe.  Cum bine a punctat Kross, după ce trecut prin el, dacă o țin așa, peste două albume, oamenii or să fie țiplă. Și sunt perfect de acord cu el.

Un metalcore post apocaliptic împins bine de tot spre un heavy clasic, cu o voce clean, caldă, cu puține breakdowns, cu un instrumental care te trage de gât. Un album de workout, alergat, drum lung. Recomand cu zâmbet larg.

Dă-i play AICI

➡️ Firtan – Marter (2022)9 din 10 

Trecem la chestii dure, știu că sunteți unii/unele care așteptați, în întuneric, mârâind sardonic, porția de black metal. Și v-am adus, și nu orice black, unul de calitate, din Germania.

Prin Octombrie am ascultat single-ul lor care anunța noul album și am realizat rapid că o să fie groasă.

Firtan, sunt la al treilea album de studio, iar Marter este bijuteria coroanei, cu care au eliberat tot ce era mai păgân în ei. Au ridicat o ștachetă pe care dacă o vor depăși vor scrie istorie. Pentru iubitorii de black metal, Marter este un must do.

Dă-i play AICI

➡️ Avatarium – Death, Where is Your Sting (2022)8,5 din 10 

Țin minte că suedezii au fost prezentați la începuturi, ca recomandări prin comentarii, înainte ca lista să se nască pe blog.

Știu că în afara doomului din instrumental, m-a atras vocea și prezența elegantă a Jennie-Ann Smith, apoi versificarea foarte bună.

Discul din 2022 nu face excepție, pe lângă prog doomul deja prezent pe toate albumele lor, au adus în față elemente de dark folk, extrordinar de bine finisate.

Nu ascund absolut deloc că mie îmi place maxim tot ce au pus oamenii pe album, însă cred că plusul de calitate este adus de talentul lui Ann.

Dă-i play AICI

➡️ Grid Iron – No Good at Goodbyes (2022)8,6 din 10 

O porție de hardcore de genul se servește, nu rece, se servește cu furie. Douăzeci și două de minute de furie, de energie explozivă, minute care îngroapă ore de prelegeri despre cum ar trebui să sune muzica cu adevărat bună.

Dacă cauți corzi fine de vioară, nu le vei găsi aici, dacă cauți căramida pe care să arunci către nesimțiții care îți fac viața neagră, bine ai venit.

Un album cu flow, cu coaie, un album revoltă. Bun.

Dă-i play AICI

➡️ Obsidious – Iconic (2022)8,7 din 10 

Un proiect internațional a cărui lansare de album o așteptam, după ce am dat cu urechile de singleul lor, Bound by Fire.

Un tech/prog/death cu multe pasaje de clean voice, cu destule puncte comune cu powerul.

Pot spune că mă bucură că tech/prog/metalul ies din zona Archspire, acolo unde viteza este vecină cu geniul și demența și pun la topit și alte tipuri de metale ca să iasă un altfel de lingou.

Un album de ascultat chiar și de un rocker soft, oamenii stăpânesc exemplar instrumentele, vocile intră când trebuie. Bun disc, bun de tot.

Dă-i play AICI

Atât pentru astăzi, sper să găsiți muzică care să vă bucure și nu uitați să zâmbiți. Fără muzică, viața ar fi o greșeală.