Iarăși nu avem poveste, voiam să scriu eu ceva, însă nu am fost foarte mulțumit de ce-a ieșit, așa că a rămas la polizat intens și sper, dacă nu sare vreunul dintre voi cu ceva material, să apară data viitoare.
Încerc, încet, încet, să împing formatul listei către o structură cât mai standard și pentru asta am nevoie de opiniile voastre, pentru că, da, Lista este făcută de mine însă pâinea și cuțitul sunt pe masa voastră.
Albumele, vor fi, poate, mai puține, însă vor acoperi o plajă cât mai mare de stiluri. Prezentările vor fi unele mult mai detaliate, cu referințe punctuale asupra evoluției de-a lungul timpului a trupei respective, albume precedente, istorie, asta dacă și band-ul are așa ceva.
Eu o să învăț să scriu mai bine pentru voi, iar voi, oh well, învățați să aveți mai multă răbdare cu mine.
Altă chestie, observ cu durere și deznădejde, ca iubitor și ascultător feroce de metal extrem, că numărul celor cărora consumă death-metalul prezentat aici, este foarte mic. Întrebarea ar fi, de ce nu vă place death-metalul, acest rege al metalului extrem? Adică, ce te-ar împinge să asculți black-metal în detrimentul death-metal? Ă?
Booon, data trecută am făcut chestia aia cu 10 albume de luat pe insulă, eu voi răspunde data viitoare și la întrebarea de duminica trecută și la cea de acum, pentru că da, urmează un nou challenge.
Dacă la albume este mai greu, cu melodiile ar trebui să fie mai ușor, așa că, tobe, tobe, spuneți 10 melodii pe care le-ați putea asculta oricând și oriunde, de la sex, la abstinență, de la nuntă, la înmormântare.
NEWS
🔵 St Vincent si Grohl, cover după Nine Inch Nails.
🔵 Sfidând medicina, Ozzy și Iommi.
🔵 Muse, parcă cu ceva sound nou.
🔵 Lost in Kiev, sper să nu se ajungă acolo.
🔵 Vended, supărați rău.
🔵 Destrage parcă sunt copiii lui Townsend.
🔵 Slipknot, încă pe val.
🔵 Hopa, Megadeth par că au baterii bune, așteptăm album nou.
🔵 Dead Cross transmit celor anti-avort un sincer și adânc fuck off.
🔵 Sumerlands aduc cumva anii de aur înapoi.
🔵 Ithaca, ironie fină la viitorul lin pe care îl creăm.
🔵 Mind force, cu thrash din ăla bun.
🔵 Silent Planet, cu un djent metalcore foarte mișto.
Acum să trecem la muncă:
➡️ Palace – One 4 Road (2022) – 8 din 10, luat de la Bogdan, recomandat cu căldură pentru cei Baghera type
Dacă unii exportă tehnologie, alții, forță de muncă, suedezii, au Ikea, Volvo și rock-ul melodic.
Palace este proiectul mulți-instrumentistului Michael Palace, în cadrul căruia omul creează și linia melodică, scrie versurile, mixează și produce, pare omul care își gătește și calcă singur.
One 4 Road este al patrulea lui album, ceva ușor de vară, extrem de melodic, fără pretenții de operă muzicală.
Mi-a plăcut că albumul nu te lasă să stai jos, te obligă să dai din tot felul de chestii care sunt atașate de organism, te scoate din rutina menajeră și te ajută să ai un zâmbet larg.
Începeți albumul cu Too Old For This, este piesa care mie mi-a dat cel mai mare boost de energie. Spălam ceva la bucătărie, a intrat Too Old For This, și m-am surprins cântand refrenul, cu vocea mea, voce căreia ar trebui prin lege să îi fie interzisă să cânte orice, iar în oglinda de pe hol se reflecta imaginea unui vlăjgan, în poziția aia sexy de rockstar, cu o lavetă într-o mână și o farfurie în cealaltă. Pentru liniștea voastră precizez că nu a fost nimeni rănit, și sper, nimeni nu a avut nevoie de ședințe de psihoterapie. Îi mulțumesc încă o dată lui Bogdan și, zic eu, să îi dăm play AICI.
➡️ Coheed and Cambria – Vaxis II A Window of the Waking Mind (2022) – 8,5 din 10, albumul Anduței
Se întâmplă și la case mai mari nu doar pe la noi, bine, asta în ultimul timp, ca unii să se certe și să se despartă din cauza banilor cheltuiți pe benzină.Ăsta a fost motivul pentru care bandul s-a despărțit în 1995, banii de combustibil.
Numele trupei vine de la o serie de sci-fi, Armory Wars, scrisă chiar de vocalul Claudio Sanchez și toată discografia lor se bazează pe asta.
După albumul lor din 2015, Color Before the Sun, un material diferit ca structură de ce a urmat după el, bandul a ieșit pe piață cu prima lor creație concept, una superbă de altfel, Vaxis I – The Unheavenly Creatures. Vaxis I este fără îndoială fantastic, dacă am fost speriat de durata lui, în jur de 80 de minute, ce este pe album mi-a spulberat orice îndoială. Nu știu când și cum a trecut timpul.
A venit 2022 și COHEED and CAMBRIA au ieșit pe piață cu un al doilea album concept, unul tot de studio, cu care au continuat seria Armory Wars, Vaxis II A Window of Waking Mind, o altă bijuterie. Un material cu aproape 25 de minute mai scurt față de precedentul, mai direct, mult mai accesibil în comparație cu Vaxis I. Ca și exemplu de măiestrie piesa Comatose, un mic giuvaer de prog-punk, două stiluri greu de pus unul lângă altul. Deocamdată atât, este timpul să lăsăm muzica să curgă.
Dă-i play AICI
➡️ Maul – Seraphic Punishment (2022) – 8,7 din 10, recomandat celor ca mine
Hey, hey, hey, în sfârșit un album de death pe care îl pot trânti pe masă să zangăne toate Frontiersurile.
De la death metal vreau răutate, toxicitate și cadență dementă și purulentă, să fie ca bisturiul care deschide abcesul. Este o modă, de ceva vreme, ca death metalul să sune clean, apar și din ce în ce mai multe părți cu voce clară, ritmul nu mai este atât de abrupt, disonant, se forțează să placă la toată lumea. Urăsc abordarea asta din rărunchi.
Garret Alvarado, vocalul, s-a născut să facă asta, growlingul este clar și dus acolo unde trebuie fără pic de efort.
Albumul, unul de debut, fenomenal debut, duce cu mândrie mai departe steagul negru, mortuar a unora ca Autopsy, Tomb Mold, Immolation sau Carcass și umple de bucurie sufletul unui înger cernit ca mine.
Dă-i play AICI
➡️ Yellawof and Shooter Jennings – Sometimes Y (2022) – 8 din 10
Poate fi neașteptat pentru voi, sper că nu ceva nedigerabil, ca un asemenea album sau un asemenea artist să își găsească locul, aici, în Marea Sală A Zeilor Rock-ului, însă una dintre piesele mele preferate aparțin lui Michael Wayne Atha aka Yellawof, așa că pentru mine nu este nici o surpriză prezența lui aici.
Piesa la care fac referire este asta, https://m.youtube.com/watch?v=jjNP9hdqfS4, și se leagă perfect de o perioadă nu foarte fericită din viața mea. Cu piesa asta sufletul meu și-a uscat lacrimile, a îngropat durerile și găsit drumul spre soare. Au fost și altele acolo, în urechi, în suflet, dar a fost și piesa asta și tocmai de aceea își merită locul aici.
Yellawof, a făcut un pas pe un drum total diferit față de ce a făcut până acum, și cu Sometimes Y a arătat lumii întregi, dacă mai era nevoie, măsura talentului său.
O combinație încântătoare de rock din anii ’70, din ‘ 80, blues și country, aproape fără părți de rappin, departe de atmosfera aia aproape gotică din albumele lui precedente. Iubesc când un artist lasă în urmă teritorii cunoscute și se aruncă, riscant, într-o lume străină, departe de ce a făcut până atunci. Și, mai ales atunci când îi și iese.
Începeți călătoria cu Rock n Roll Baby, apoi totul o să urmeze natural.
Dă-i play AICI
➡️ Mantar – Pain is Forever and This is The End (2022) – 8,5 din 10
Germanii au sosit în viața mea prin 2014, cu albumul lor Death by Burning, https://m.youtube.com/watch?v=LC1WaXzWdDw, un sound greu, mirosind a disperare și a pucioasă. Un sludge care iese din tiparele tradiționale, unul cu infuzie de black dar și influențe de punk.
Albumul lor din 2022 este clar, pentru mine cel puțin , o surpriză deosebit de plăcută, deoarece pe lângă elementele obișnuite apare un sound nou, pe care unii l-au numit Black Grunge.
Vă recomand să începeți cu piesa 3, Grim Reaping, pe care cred că se construiește întreg albumul.
Dă-i play AICI
Atât pentru astăzi, al vostru Edel se înclină și, până data viitoare, vă urează inimi de soare și zile line.
Rugămintea mea ar fi să îmi spuneți părerea voastră, sinceră, referitor la modificările pe care le am în cap.
Bine ați venit! Să vă bucurați de muzică. Multă sănătate lui Ametist, în aceeași măsură și vouă și alor voștri.
#killmosquito
Comentariu beton!15
Servus, dragilor.
Mă bucur să pot fi cu voi și astăzi, la fierăria muzicală.
Mulțumesc gazdei noastre pentru ambient și sper din tot sufletul să reușesc să îmi aduc aportul la prelucrarea metalului.
În speranța că @ametist va fi bine, sănătoasă și mr. Vasi, va câștiga bătăliile cu vampirii sugători din sângele poporului, vă doresc o duminică liniștită.
Chapeau!
Salut. Bagă mare.
Muse pare ca au tras niste Slipknot si Korn pe nas, demonstrand ca absolut totul suna mai bine cu o infuzie de metal. Apropo, concertul Slipknot a fost beton, desi nu-s chiar felia mea de gem. Ii voi include intr-o recenzie cu Sabatonul de luni.
Mustaine nu pare sincer ca mai poate dupa operatie, dar, din fericire, chitara, nu vocea a fost punctul lui forte.
Coheed & Cambria parca se chinuie sa demonstreze ca sunt adevarati urmasi ai celor de la Rush…
P.S: Pe Yellawolf l-am urmarit si eu si pare a merge pe tiparul fostului rapper care se apuca de chestii mai interesante – pana si MGK devine treptat un pop-punker bun (sau mai bun decat era ca rapper).
Hai ca am citit comentariu tau legat de concertele de zilele astea, dar nu l-am asimilat 🤷🏻♀️
Am repetat un pic informatia. Nu mai editez.
Ne vedem luni! Pentru mine e a 4-a oara la Sabaton. Imi place energia lor de pe scena.
Coheed, indiferent cât se străduiesc mie îmi plac.
Yellawof, excelent ca rapper, excelent și pe noul drum.
Scrieți despre muzică, sfârșitul lumii, maică.
Uite că am răspuns la comentariul lui Lee 🙂
P.S: Vezi că și Disturbed au scos material nou.
Mulțumesc, bro. Ascult. Vezi că o să iau un material de al tău vechi.Data viitoare.
10 melodii ai și tu. Că sunt curios.
Zece melodii recent?
Bine te-am gasit!
De ascultat, ascult si opinez mai incolo, momentan dau ack ☺️
Slipknot, da, e inca pe val. I-am vazut miercuri in Bucuresti. Corey rupe 🥰
Si luni vin Sabatonii la Arene 😬
Melodia mea de ascultat oricand, oriunde, nu e metalică, e Shape of my heart a lui Sting. A aparut in viata mea intr-un moment in care mi-a vindecat sufletul si n-a mai plecat.
Si melodia mea de heartbreak e Snuff-ul lui Slipknot.
Clisee? Poate ☺️ Isi fac treaba? Bineinteles! ❤️
Hai, sa avem o zi suportabila!
Love!
Edelweiss: Si mie mi-au placut Coheed de la bun inceput, in ciuda faptului ca eram ridiculizat pentru asta :))
Lee: Ha, da, probabil o sa port masca si de data asta :)) Legat de Slipknot – prin liceu nu-mi plăceau pentru că îi găseam simpliști ca multe alte trupe din generatia lor. Între timp însă, artiștii care au rezistat perioadei au devenit din ce în ce mai buni (vezi și Disturbed). De la All Hope is Lost, Slipknot ”grew on me” si Corey Taylor in special, iar in pandemie am rup boxele cu All Out Life si Nero Forte :)))
Bine ai venit, Lee.10 melodii.
Uite-le:
Hugh Laurie – The Weed Smoker’s dream
Apocalyptica cu Brent Smith – Not strong enough
Slipknot – Snuff
Sting – Shape of my heart
Leonard Cohen – You want it darker
Guns’N Roses – Patience
Haggard- Hijo de la luna
Serafim ft J Yolo – Damasc
Emeric Imre – Noapte de unul singur
Ginette Reno – Un peu plus haut, un peu plus loin
3 nu le știu. Ia să ascult și eu. Mulțumesc.
Mei, da’ ce bine se aude albumul meu de metale. Dar mi se pare din aceeași categorie cu cel pentru cei Baghera type. Adică au melodicitate, instrumentele și vocile se aud plăcut, versurile se înțeleg fără să trebuiască să dai search după lyrics. La albumul pentru cei ca tine, da, sesizez niște mici, micuțe diferențe. :-))
M-a intrigat treaba cu alea 10 albume/melodii de luat pe insulă. Îmi plac mult atât de multe melodii, zeci, sute, le știu pe de rost, n-am cum să aleg doar 10. Așa că nu aș lua nimic. La urma urmei, ce, o să le cânt eu când oi avea chef de muzică și gata!
De fapt îți este lene.
Din toată muzica ce-mi place, să zicem că aleg 10 melodii. După care ce fac, îmi imaginez că o să le ascult doar pe ele pe insula aia, zile în șir, săptămâni, luni, ani? Mare lucru să nu ajung să le urăsc la un moment dat și să le zvârl cât colo. Poate că de fapt nu vreau să-mi sacrific niciuna dintre melodiile preferate.
Nu, dragă Anduța. Zece melodii pe care să le asculți când faci sex mediteranean, când faci mâncare sau să îți pună prietenii la înmormântare. A ta.
Apăi zi așa, nu mă speria cu insule pustii, deci de unde sex, de unde înmormântări cu prieteni, cu gătit în condiții de epocă de piatră. Altfel o să mă pot gândi acum la o listă muzicală cu instrucțiunile corecte.
Gata, am făcut o listă de 10 melodii care mie-mi plac mult, merg și la făcut mâncare, o să le pun în testament că le vreau și ca parte din fondul muzical de înmormântare, că de ce nu. La sex nu prea merg, da’ acolo cui îi mai pasă de muzică, se pot ignora cu succes.
– Righteous Brothers – Unchained Melody
– Boris Gardiner- I Want To Wake Up With You
– Lady Antebellum – Need You Now
– Michael Bolton – When a Man Loves a Woman
– Aerosmith – I Don’t Want to Miss a Thing
– Savage Garden – Truly Madly Deeply
– Josh Groban – You Raise Me Up
– Solomon Burke – Cry To Me
-Leonard Cohen – Dance Me to the End of Love
-Extreme – More Than Words
Nu este rea lista ta. You Raise Me Up poate fi încununarea unor eforturi în materie de sex.
Da, poate fi. Sau poate fi încununarea unor eforturi în materie de realizare a unei cafele puternice de dimineață. :)))
Cu muzicile ăștia fug țânțarii care-ncotro.
Palace – One 4 Road (2022) – fain
Coheed and Cambria – Beautiful Losers, fain.
Coheed and Cambria – Toys, fain.
Coheed and Cambria – „Island” – fain, videoclipul e „cretin”. 😀
Parcă ar fi Blink182.
Maul – Seraphic Punishment (2022) – nope.
Yellawof and Shooter Jennings – Sometimes Y (2022) – foarte, foarte fain.
Mantar – Pain is Forever and This is The End (2022) – nu merge. Mult prea agresiv pentru urechile mele.
NEWS:
St Vincent si Grohl, cover după Nine Inch Nails – numa’ bună de sală
Ozzy Osbourne – Degradation Rules (Official Audio) ft. Tony Iommi – foarte fain
Muse – Kill Or Be Killed – bun de tot
LOST IN KIEV – Solastalgia – îmi place
Vended – Ded to me – nope, pass.
Destrage – Italian Boi – nope, pass
Slipknot – nope, pass
Megadeth – nope, pass
Dead Cross – ouch!
Summerlands – Dreamkiller – interesant. Videoclipul zici că-i filmat în 1990 și redat pe o casetă VHS.
Ithaca – The Future Says Thank You, nope pass. Am rămas mască la vocea guturală a femeii.
Ar trebui să se caute la ovare. 😀
Mindforce – Survival Is Vengeance 2022 – nope, pass.
Silent Planet – :Signal: (Official Footage) – nope, pass.
Ești tu mai sensibil la voci feminine care te emasculează.
Hahahahahahahahahahahahahahaha!!!
Salut,
Va propun si eu azi Gaerea, black metal din Portugalia. La nivel vizual sunt un fel de clona de MGLA, dar auditiv suna bine
https://www.youtube.com/watch?v=kIAoJxmRFQc
Băgăm mare pe recomandare.
O sa sune ciudat poate, dar m-ai convins sa urmaresc rubrica asta atunci cand ai zis ceva de genul ca muzica te-a scos de multe ori din abis si mi-ai confirmat alegerea cu ce ai zis acum despre Yellawof. Nu rezonez mereu cu recomandarile tale, dar asta cu muzica fiind alaturi de tine indiferent de cat de greu sau de usor iti e… Asta pot sa inteleg.
Apropo de provocarea de saptamana asta… E mai grea decat aia de saptamana trecuta daca ma intrebi pe mine. Dar o sa incerc. O sa fie mai mult melodii de iesit/intrat(?) din intuneric decat de sex si nunti, dar nu am ce face.
1. Whole World Is Watching – Within Temptation.
2. Out Of The Darkness – My Indigo. Am eu o vorba, ca Sharon e psiholoaga mea personala, piesele astea doua sunt cam 50% din explicatie
3. My Walden – Nightwish. Oi avea problemele mele cu Tuomas, dar „I do not wish to evade the world, yet I will forever build my own”? Mda, nu am ce face, intra pe lista.
4. The Calling – The Amazing Devil
5. Darkness – Blackmore’s Night
6. The Deviant Hearts – Phantasma. Cam in aceeasi categorie ca si My Walden, acum ca stau sa ma gandesc… Probabil nu e o coincidenta.
7. Bohemian Rhapsody – Queen. Am prea multa istorie cu piesa asta ca sa sar peste ea.
8. The Skeleton Key – Epica
9. I Walk Alone – Tarja
10. Liquid Eternity – Ayreon
@ Cristina, da, muzica m-a scos din abis. Și este lumea care are tot timpul porțile deschise pentru mine. My safety net.
Eu sunt cu metalul extrem, însă ascult sau învăț să ascult și altceva. Pentru voi.
Megadeth – Night Stalkers și SUMERLANDS – Dreamkiller sunt pe sufletul meu. Mulțumesc.
Acum ascult din nou Master of Puppets.
MoP este masterpiece. Cu plăcere, bro. Ai grijă de tine.
Cum adică să am grijă de mine. Sunt semne că am luat-o pe arătură?
Era o urare prieteneasca.
Băi, pe la mine prin cartier aia cu ”bro, să ai grijă de tine” însemna că ai făcut o nasoală și trebuie să ai grijă pe viitor.
Vorbesc prostii. Am auzit replica asta prin filmele americane 🙂
10 melodii? Holy Molly Guacamole! Să vedem ce iese…
1. Brian Transeau – Title Sequence
2. Love to – Talking Bodies (Young Professionals Remix)
3. Coolio – Gangsta’s Paradise (feat. L.V.)
4. Rammstein – Mein Herz Brennt
5. Interstellar „First Step” Hans Zimmer soundtrack – church Organ / piano cover
6. AC/DC – Thunderstruck
7. The Prodigy – Out Of Space
8. Guns N’ Roses Knockin’ On Heaven’s Door
9. Jon Bon Jovi – Blaze Of Glory
10. DJ Quicksilver – Planet Love
Mda…
Aș putea reface lista asta de cel puțin 100 ori, fără să mă repet.
O dată ce te-ai înfipt, rămâi înfipt.
Ș-aia-i drept. 😎
Salutare! Așa cum ți-am mai zis, faci o treabă a naibii de bună! Ai creat o comunitate frumoasă, este o plăcere pentru mine să intru aici in fiecare duminică să văd lista și comentariile și cred că acest lucru nu se va schimba indiferent de formatul pe care dorești să-l implementezi. De multe ori, propunerile tale nu au fost pe felia mea, dar asta nu înseamnă că nu am dat un spin să descopăr motivele pentru care le-ai inclus în listă.
Intoleranța la metale extreme am dezvoltat-o în adolescența, este mai mult de povestit, și nu am reușit să o tratez, chiar dacă am încercat cu diverse combinații de death/ prog, symph, core.
Referitor la noutăți, Mindforce, Destrage si St Vincent m-au atins cel mai mult, Dead Cross un hardcore în nota obișnuită Patton și Lombardo nu știu cum aleg trupa când scot o melodie, că sunt implicați în multe proiecte. Megadeth instrumental sună binișor, vocal cred ca au nevoie de întăriri. Slipknot și juniorii nu sunt preferații mei, prin zona aia am alți preferați.
Mantar un album bun, puțin cam sumbru pentru gustul meu. Misto mix-ul de grunge/ punk, Dacă era o idee mai puțin black ar fi fost excelent. Palace reținut pentru pronunțare.
Asta cu 10 melodii, e lucrare de control neanunțată, așa ca nefiind pregătit, o sa trișez și o să fac o lista cu ce am ascultat mai mult in ultimul timp.
Nirvana – Smells Like Teen Spirit
L7 – Fast and Frightening
Metallica – Master of puppets
Disturbed – The Vengeful One
Three Days Grace – So Called Life
Depeche Mode – Shake The Disease
Volbeat – Wait A Minute My Girl
Halestorm – Love Bites (So Do I)
The Pretty Reckless – Heaven Knows
LACUNA COIL – End Of Time
Nirvana, am uitat de ei. Vaidemine.
Multumesc. Ideea este că trebuie să livrez cât mai profi cu putință.
Prefer muzica fără sex …sau invers? 🙂
Las aici 10 melodii pe care nu numai că le-aș asculta oricând, dar pe care le-am și ascultat atât de mult pe parcursul vieții, încât acum îmi sunt ca niște prieteni vechi, plecați prin lume, cu care mai vorbesc la telefon din când în când, amintindu-ne cu drag de vremurile trecute.
Radiohead – Jigsaw Falling Into Place
Radiohead – Weird Fishes
Muse – Stockholm Syndrome
Muse – Psycho
System of a Down – Holy Mountains
David Bowie și Queen – Under Pressure
My Chemical Romance – Mama
Portishead – Roads
Placebo – This Picture
The Knife – Pass This On
Adevărul este că Radiohead și sexul merg doar dacă ești fumat serios.
Ahaha! Că adevăr grăiești!
Salut! Din lista de mai sus ,Planet Silent sunt pe sufletul meu. De curând am descoperit metalul australian ,prima data au fost cei de la Parkway Drive și acum recent ,o trupa cu un nume super inspirat : Nicolas Cage Fighter ( pe 22 luna asta au scos album nou ) ! Încă o veste excelentă pt mine e că,Phil Anselmo cu Zack Wilde și încă 2 virtuoși vor cânta piese Pantera pe diferite scene din USA ( nu.mi amintesc daca și în Europa) .
Nicolas Cage Fighter, reținut.
Ascult Death Metal cu mare placere, dar perioada old school, apoi mi se pare ca a devenit repetitiv, super brutal doar de dragul brutalitatii. Pentru mine regele metalului rămâne thrash metalul.
Black, power, orice core nu mulțumesc.
Uite, de ex MAUL, au un death metal care ar face cinste în Death – Metal Golden Era.
Eu nu cred că death metalul a devenit mai brutal, gratuit, cred că lumea a devenit mai brutală. Și metalul extrem doar ține pasul.
Despre thrash, pentru mine este pe același nivel al preferințelor cu death metalul. Însă, consider că thrashul a livrat mult mai slab calitativ, în ultimii 10 ani, comparativ cu death metalul. Chiar și comparativ cu blackul.
Înainte erau zeci de trupe death de referință, acum…sa fim serioși, mai apar poate câte un album, doua.
Lumea a fost brutala tot timpul, oamenii erau alții.
Și thrash ul trăiește în ultimii zece ani tot prin Testament, Exodus, Anthrax, Sepultura, iar trupele din noul val reciclează în 90% din cazuri tot ideile trupelor enumerate mai sus. E doar părerea mea, dar nu cred ca ascultați vreunul vreun album brutal death metal care sa se pună cu Effigy sau Pierced sau none so vile. Mi se pare ca sunt albume pe care le trăiești cât cântă mp3 și le uiți la 5 minute după și asta nu i bine. Cum am mai spus, e doar părerea mea.
Iarăși sunt și nu sunt de acord cu tine. Eu, ascult foarte mult death și părerea mea este că acum se inovează mai mult. Sunt destule albume care se ridică lejer la nivelul precedentelor. Se inspiră de acolo? Normal, asta este evoluția.
Un Diabolizer cu Khalkedonian Death face față lejer. Și îți pot da zeci de exemple.
Sau în thrash un Vektor, bine ăia sunt crossover thrash.
Însă metalul extrem evoluează și o face spre bine.
Sa aleg zece melodii pe care le as asculta oricand mi e mult mai greu decât sa aleg zece albume. Dar Ride the lightning și The Black album sunt albumele e care le pot asculta indiferenta de dispoziție (deși Master of puppets e albumul meu preferat, nu l pot asculta oricand), deci ar fi douăzeci de melodii:))
Black Album a fost la vremea aia o mare dezamăgire pentru mine. Acum, privesc mai relaxat albumul ăsta. I-am spus perioada pop a Metalicii.
Pai ne mai maturizat, ca altfel ar fi nasol. Si eu uram grunge ul ca era cool to hate in perioada aia, acum il prefer multor „duritați”.Dacă Metallica 91 e pop, atunci ne putem extirpa timpanele și apuca de mimă
Black Album nu este nici acum pe lista mea medie. MoP, da. Chiar și And Justice.
* St. Vincent and Dave Grohl’s cover of NIN’s Piggy – St Vincent este ca interpret și muzician, o persoana creativă și ca toată lumea are dreptul la un eșec… nu daţi cu pietre.
* Ozzy Osbourne ft. Tony Iommi – Degradation Rules – Ozzy Osbourne și fostul coleg de trupă, chitaristul Tony Iommi, colaboreaza pentru prima data în afara Black Sabbath, la un nou single solo, „Degradation Rules” care face parte din albumul Patient Number 9, ce va sosi pe 9 septembrie. Deși cântecul de patru minute nu sună exact ca o piesă Sabbath, prezintă o serie de atingeri marca lor, inclusiv armonica, schimbări dramatice de tempo și riff-ul greu al lui Iommi. Good job, Ozzy!
* Muse – Kill Or Be Killed – Cu riffuri grele, death growl, double bass drum și structură off-kilter prog, piesa este una dintre cele mai grele melodii ale trupei de până acum… sună bine.
* LOST IN KIEV – Solastalgia – Lost In Kiev vine cu noul lor single post-rock, „Solastalgia”, de pe următorul album Rupture. Cântecul are o aură de melancolie pe tot parcursul, menit pentru o scenă deosebit de sumbră, ce transmite un sentiment sufocant de neputință. „Conceptul de „Solastalgia” este un stres pretraumatic cauzat de percepția unor schimbări ireversibile în mediul nostru” @ Lost In Kiev.
* Vended – Ded To Me – Piesă ferocious metal este cea mai bine realizată piesă Vended de până acum, cu riff-uri furioase, ritmuri puternice și voci feroce care arată un vârtej de neliniște și agonie.
* Destrage – Italian Boi – Noul single al NEW MUSICDESTRAGE, „Italian Boi”, sună ca un cântec Devin Townsend si vine cu un amestec ciudat plin de ritm vibrant și energie minunată.
* Slipknot – The Dying Song (Time To Sing) – La prima vedere, piesa amintește de imnul eretic, nebunesc, plin de răutate, cu straturi mai profunde decât ceea ce am auzit în producțiile lor anterioare. Regăsim sunetul caracteristic al lui Slipknot – zgomotul fulgerător al atacului cu două chitare, niveluri fulgerătoare de percuție peste alte niveluri de percuție și tempo-uri care se schimbă și accelerează în intervale amețitoare. Wow!
Refrenul vine cu voci curate, vertiginoase, cu o cadență captivantă, încetinită, iar ce urmează este un tempo de mitralieră și linii de bas groase, progresive. Excelent!
* Megadeth – Night Stalkers: Chapter II ft. Ice-T – Night Stalkers este o piesă plină de adrenalină cu șase corzi , în care loviturile de chitară electrică au o calitate de gatling-gun și oferă o linie neîntreruptă de ritmuri de high-octane. Așteptăm cu toții albumul, The Sick, the Dying… and the Dead!
* Dead Cross – Reign Of Error – Cântecul este un blaster, cu toba dublă a lui Lombardo provocând un haos controlat, iar Patton este într-un mod complet punk-frontman, aruncând versuri în toate direcțiile. Michael Crain și Justin Pearson prestează la chitară și, respectiv, la bas, cu toții făcând ce știu ei mai bine. Pentru a transmite mesajul, piesa și videoclipul său, sunt o pereche inseparabilă, stârnind controverse puternice.
* SUMERLANDS – Dreamkiller – Umerlands s-au întors cu o altă colecție puternică de hituri atemporale, pline de nostalgii… deja-vu, pentru unii din noi. La „Dreamkiller” partea instrumentală a fost inspirată de „Funeral For a Friend” a lui Elton John, cu cele mai nebune armonii de chitară ce fac trimitere la Bach. Inspirația vine și din „Stained Class” al lui Judas Priest și „Movin’ Out” al lui Billy Joel. Dreamkiller este plin de riff cathartic ce constituie combustibilul metalic tradițional.
* Ithaca – The Future Says Thank You – Melodie dificilă din punct de vedere tehnic, cu schimbări constante și ritm necruțător, ce sunt concepute pentru a te face să te simți prins până la final. E de păstrat.
* Mindforce – Survival Is Vengeance – Cântecul este ca o intervenție la o victimă fără suflare la urgență – merge într-o viteză nebună de thrash și se termină în mai puțin de două minute. În acel timp, face o mulțime de victime printre pacienții din peisajul hardcore. În câteva luni, Mindforce se va întoarce cu al doilea lor LP New Lords și aproape sigur se va rupe… vom vedea ce va fi.
* Silent Planet – :Signal: – Trupa dură, cu ruperi strânse și riff-uri amețitoare din abundență, lansează muzică nouă în care vocalistul Garrett Russel sună absolut fenomenal, urlând fiecare notă cu un dispreț acuzator… intrigant.
Ok, ne-am jucat destul, acum să dăm drumul la foale și să batem metalul cât e cald:
* Palace – One 4 Road (2022) – 4/5 – Nu există nimic aici pe care ascultătorul să nu fi auzit înainte, dar pe de altă parte, albumul continuă să arate că, atunci când vine vorba de rock melodic optimist, cu suficiente note de hard rock și AOR, este greu de învins. Acesta este un album pe care ascultătorul îl poate pune din când în când și încă va atinge acel punct favorabil, așa că poate fi pus la colecție, pentru că nu va dezamăgi peste ani. Thanks, @Bogdan.
* Coheed and Cambria – Vaxis II A Window of the Waking Mind (2022) – 4,5/5 – Vaxis II este ca un peisaj de vis minunat, muzical, deschis. Această colecție este plină de ceea ce face Coheed și Cambria, tipul unic și diferit de contemporanii lor, prin călătorii rock progresive, melodii captivante și revelații melodice de căutare sufletească, pline de sintetizatoare. Merge la colecție.
* Maul – Seraphic Punishment (2022) – 4/5 – Maul cântă simplu, zdrobind death metalul, fără a-i face pe oameni să se gândească imediat, „ah, sună exact că [inserați trupa death metal din 1987-1993 aici]”. Asta nu înseamnă că nu există unele asemănări cu trupele vechi și noi. Cu siguranță poți simți influența trupelor clasice finlandeze de death metal precum Demigod, Purtenance și Adramalech. Ecourile trupelor suedeze precum Gorement și God Macabre sunt și mai proeminente, alături de ușoare indicii de Vader în momentele mai rapide și Autopsy, în cele mai lente. De asemenea, fanii trupelor mai noi precum Witch Vomit, Tomb Mold și Cerebral Rot vor găsi multe de care să se bucure sufletul lor înnegrit, cu glugi mortuare negre și cu îngeri decăzuți și împietriți. Să-ți fie de bine, Edel!
* Yellawolf and Shooter Jennings – Sometimes Y (2022) – 4,5/5 – Yelawolf, salutat drept „una dintre cele mai vitale voci hip-hop”, și Shooter Jennings, unul dintre cei mai căutați producători și compozitori americani din lume, sunt cele două nume care au facut posibilă lansarea single-ului „Make Me A Believer”, piesa principală din albumul de studio de debut al duo-ului. Pe hârtie, cele două vedete ar putea să nu pară cea mai evidentă combinație. Dar după ce le-ai ascultat colaborarea, ca Sometimes Y, vei ajunge rapid să înțelegi chimia lor. Nu există două melodii care au exact același stil și asta pentru că aceasta este o declarație de dragoste pentru muzica pe care au crescut acești tipi. Încă un album pentru mine! Uraa!
* Mantar – Pain is Forever and This is The End (2022) – 3,5/5 – Cântecele sunt încărcate de riff-uri urâte, groove zgomotoase și nuanțe batjocoritoare și violente, întărite cu mârâiturile clocotite ale lui Hanno. Producția elegantă este echilibrată de tonuri dure, revigorant de dinamice, Mantar reușind să sune din ce în ce mai rafinat și mai accesibil prin cântecele molipsitoare, utilizarea inteligentă a melodiei și caneluri proeminente de ceartă, păstrând în același timp exteriorul dur și marginea sălbatică care este marca lor. Să fie primit.
Atât pentru astăzi. Mulțumesc pentru răbdare și înțelegere.
Tuturor pasionaților, să aveți o dumincă liniștită!
Edel, chapeau!
Comentariu beton!15
Chapeau, bro. Excelent comentariu.
Salutare autorului și cititorilor săi!
Deși nu sunt un mare consumator de rock, melodiile pe care le propun, sunt melodii pe care le am în playlist de fiecare dată și pe care cred că oricine ar trebui să le aibă/asculte măcar odată:
Evanescence – Bring me to life, Going Under – gagica asta are ceva mișto… și îmi plac foarte mult melodiile ei.
Led Zeppelin – Stairway to heaven
The Eagles – Hotel California
Phoenix – Fata verde
Cargo – Daca ploaia s-ar opri
Godsmack – I stand alone
Linkin Park – In the end, Numb
AC/DC – Highway to hell
Metallica – Nothing else matters
Nightwish – Ghost love score
Deși azi e duminică, eu muncesc și nu prea am cum să ascult muzicile propuse, dar astept cu nerăbdare să ajung la container să ascult melodia Baghera style. Chiar m-ai făcut curios!
Baftă și duminică frumoasă!
Sună periculos, dă nisipu pe jos.
Mișto lista. Ascultare plăcută.
I stand alone, nemuritoare piesa.
Era într-un timp și ringtone-ul meu de la telefon…
Acum, este Jessica Jay cu al ei Casablanca – asta dintre toate este melodia mea preferată. La Bouche – Coco Jambo este o altă melodie care îmi place enorm de mult și pe care am avut-o ca ringtone 🙈
Știi că am zis… ca la mine playlist-ul este ca o shaorma cu de toate… așa că după un Godsmack, de exemplu, este posibil ca din listă să sară imediat pe shuffle un Lasă-mă papa la mare de la Andrele 😁.
Cam târziu mă bag în seamă, dar să știi că urmăresc, ascult, chiar dacă uneori ajung la spartul târgului.
10 melodii pe care le ascult oricând…. greu de ales doar 10.
Anouk-Nobody’s wife
Sting-Fragile
Pink Floyd-Hey you, Wish you were here
Beth Hart-Caught out in the rain
Paolo Nutini-Iron sky
Skunk Anansie-Squander
White Stripes-Jolene
Salif Keita&Cesaria Evora-Yamore
Alternosfera-Flori de mai
Queen-The show must go on
Ar mai fi, dar le pun pe altă listă.
Niciodată nu este târziu, truisme, truisme. Mișto lista, de Anouk îmi aduc aminte și eu.
Seara bună (aproape noapte bună). Hop şi eu în ultimele minute din zi.
Azi mi-au plăcut Coheed şi Yellawof.
Iar lista de 10… în ordinea în care îmi vin acum în minte:
Blind Guardian- Mirror Mirror
Pink Floyd – Shine On You Crazy Diamond
Deep Purple – Child In Time
Rainbow-Temple of the king
Halestorm – Wicked Ways
Alexander Rybak – Europe’s Skies
Eagles – Hotel California
Toto Cutugno – Serenata
Avicii – Wake Me Up
Copacii fără pădure – Tatiana Stepa
Uite, Alexander Rybak, nu îl știam. Nais.
Apropos de intrebarea „de ce nu ne place death-metal-ul?”… Eu am crescut cu ce prindeam, de la MTV, cu Nickelback, Limp Bizkit si Metallica, la metalele grele si foarte grele prezentate in fiecare vineri noapte de catre Lenti Chiriac la Studio Rock. Printre astea, mai imprumutam cate o caseta de la cei 2 colegi de liceu care mai aveau metale, printre care Rammstein, Sepultura, Therion… Apoi a aparut DC++, unde petreceam cu orele si cautarile imi erau rasplatite cu vaste colectii de metale. Apoi, venind la capitala, am descoperit concertele in vestitele cluburi underground cum ar fi ClubA, miercurea, Underground, Viking… Mno, ca sa raspund: dupa ce am ascultat absoult toate genurile de metale, pot zice ca death-ul mi’a ramas favorit. Acum ascult metale de toate felurile, vechi, noi… bune sa fie si pe placul meu. Daca zici ca nu is prea multi ascultatori de death aici… cred ca asta tine si de educatia muzicala a fiecaruia, depinde de cum a crescut cu muzica, ce experiente a avut etc.
Păi zic, că toți fug ca ortodoxu de educație sexuală. Posibil să mă înșel. Mai testăm.
Hell-o!
De data asta nu pot asculta nimic. Pen’că al meu telefon refuză conexiunea la internet, încă de sâmbătă seara. Acum am împrumutat puțin internet de la fic’miu. 😀
Sper să vin cu lista de piese săptămâna viitoare, la final de vacanță.
Domo arigato.
Păi te aștept.
Hello Edel&the gang,
Mă bucur să vă citesc piesele preferate şi cum am rămas datoare cu ale mele, here we go! (in no particular order).
1. Billy Joel: She’s always a woman
2. A-ha: Sun always shines on TV
3. The Chainsmokers: Something just like this
4. Ghost: Darkness at the heart of my love
5. Aerosmith: Cryin’
6. Toploader: Dancing in the moonlight
7. Nazareth: Dream on
8. Toto Cutugno: L’amore e (un albero verde)
9. Dolly Parton: Light of a clear blue morning
10. Pasărea Colibri: Sfârşitul nu-i aici
Din motive obiective voi asculta recomandările cu altă ocazie. Formatul poate fi aşa cum îți doreşti, eu cel puțin voi fi aici oricum.
Mulțumesc tuturor pentru urările de sănătate, deja îmi este mult mai bine ❤
Salutare! Logic ar fi ca cele 10 piese sa fie din albumele de saptamana trecuta. Astazi, piesele sunt de pe alte 10 albume de luat in pustiu, dupa cum urmeaza:
1. Doomshine – Where Nothing Hurts But Solitudehttps://www.youtube.com/watch?v=ZXoh18sDtMA
2. Morphia – Fading Beautyhttps://www.youtube.com/watch?v=wuZuVvXXT9I
3. Abyssphere – О ней (About Her)https://www.youtube.com/watch?v=G4PpEwfJjwg
4. Candlemass – Where The Runes Still Speakhttps://www.youtube.com/watch?v=7Fx8qBPgfrA
5. Mournful Gust – With Every Sufferinghttps://www.youtube.com/watch?v=4XlHWqeQZ5Q
6. Dying Embrace – Pain, Hope and the Sands of Timehttps://www.youtube.com/watch?v=kvCitvUYAkk
7. Clouds – In Both Our Worlds The Pain Is Real (feat Aaron Stainthorpe)https://www.youtube.com/watch?v=t7cGAG856GE
8.Shape of Despair – Written In My Scarshttps://www.youtube.com/watch?v=Y17Gxi53Z2s
9. Samsara – When The Soul Leaves The Bodyhttps://www.youtube.com/watch?v=t8IRB6bZTkk
10. Apostle Of Solitude – Ruination Be Thy Namehttps://www.youtube.com/watch?v=FFjfp3Qu2bA
Bonus: Hamferð – Vráin (Live at Tórshavn´s cathedral)https://www.youtube.com/watch?v=axu2ju-HwTg
Dupa cum ai observat, ascult death dar combinat cu doom
Maul sună fain, deși referințele mele în materie de death sunt Death-Spiritual Healing (evident), Morbid Angel-Covenant, Disincarnate-Dreams of the Carrion Kind (ăsta chiar e greu).
Cele 10:
Death – Spiritual Healing
Morbid Angel – God Of Emptiness
Sentenced – Nepenthe
Savatage – Edge of Thorns
Metallica – Fade to Black
Sepultura – Mass Hypnosis
Queen – I Want It All
Carcass – Heartwork
Iron Maiden – Fear of the Dark
As Time Goes By
Scorpions – You and I (știu că sunt 11, da’ mă ceartă nevasta dacă nu o scriu pe asta).
Spiritual Healing este bijuterie, diamant, ce vrei tu. După părerea mea, Schuldiner a fost un geniu.
Nu este rea deloc lista.