Începem cu povestea voastră de sfârșit de săptămână. Continuăm tradiția păstrării anonimatului.
…
În ceea ce mă privește, muzica începe cu pick up-ul bunicilor la care pe lângă povești, ascultam și Mirabela Dauer, Angela Similea, Phoenix, Compact ș-altele de care nu-mi aduc acum aminte. Phoenix și Compact ascultam doar când eram cu taică-meu și mătușă-mea (sor-sa), pentru că nu le plăcea bunicilor așa mult. Ei erau fierți pe romanțe.
Adevărata mea revoluție muzicală s-a produs în vara lui 1992, când în casa părintească au sosit, din Austria (mătușă-mea, sora maică-mii, a trecut clandestin granița-n Ungaria-n 1988, iar mai apoi în Austria) un TV color, un video și 10 casete video înregistrate cu muzică de pe MTV, unde aveam de la Nirvana (Smells like teen spirit), Guns N Roses (Live & let Die, November Rain, Don’t cry) , AC/DC (Thunderstruck) , Alice Cooper (Poison, Hell is living without you) , Jimmy Hendrix (Purple Haze, Voodoo Chile), Jethro Tull (Aqualung, Locomotive breath) la Michael Jackson (albumul „Dangerous”) și Prince (albumul „Diamonds & Pearls”).
Videoclipurile lui Michael Jackson și Prince au fost cele cu care luam ochii fetelor pentru a le fura un sărut „nevinovat” și tot ele au fost cele care m-au ajutat să trec peste prima mea decepție-n dragoste. Melodile lui Prince „Get off” și „Live & let die” a celor de la Guns N Roses au fost cele care m-au făcut să accept înfrângerea-n bătălia dragostei și să purced la o nouă cucerire. Thunderstruck al celor de la AC/DC era melodia pe care o foloseam pentru a mă îmbărbăta înainte de a porni o nouă avalanșă de cuceriri, care s-au terminat fie în aventuri de-o zi, respingeri sau relații „fierbinți și pătimașe” ce nu țineau mai mult de-o lună-două.
Cu toate astea, cea mai faină tipă care am avut-o atunci era înnebunită după Alice Cooper ș-al său „Hell is living without you”, melodie pe care mi-o fredona-n ureche la fiecare întâlnire. Idila s-a consumat doar o vară deoarece s-a mutat cu părinții în Ungaria. După plecarea ei, Prince & Axel Rose au fost la datorie. Câteodată, doar ca să-mi chinui corzile sentimentale, apelam la Nirvana ș-al său miros de spirit tânăr.
Apoi a venit revoluția dance, trance, house și drept cadou de ziua mea am primit un casetofon cu CD-player (care-l mai am și-n ziua de azi), iar colecția mea de CD-uri și casete a crescut precum Prâslea cel Voinic, șapte ani într-o vară. Țin minte că primul album pe CD al celor de la Enigma l-am cumpărat de la un băiat care vindea CD-uri și casete din portbagajul unei Dacii de culoare ce s-ar fi vrut a fi albă, care azi, n-ar fi trecut ITP-ul nici cu șpagă.
Pe băiatul cu pricina îl găsisem printr-un anunț enigmatic în ziar, unde era scris „vând CD-uri” și un număr de telefon. Așa că am pus mâna pe telefonul cu disc, am sunat ș-am aranjat întâlnirea. Mi s-a părut fascinantă toată treaba, de parcă aș fi cumpărat ceva interzis. Nu știam eu pe atunci de licențe muzicale și drepturi de autor. Tipul respectiv a devenit dealer-ul meu muzical. Cum auzeam pe la cineva o melodie care-mi plăcea, îmi sunam dealer-ul și el îmi rezolva albumul respectiv. Tot de la el am primit o mulțime de recomandări într-ale muzicii. Pe atunci, credeam că omul vrea să mă educe muzical, dar pe el îl interesa să vândă cât mai multe CD-uri, iar eu eram „victima perfectă”, lucru care, vă spun drept, nu mi-a părut deloc rău.
Acum, am în beci, peste 200 casete și 100 CD-uri audio. Mai trebuie doar să am răbdarea să le „convertesc” în format digital. And the rest is history, cum zicea străbunicu’ Adolf după o gură de schnapps.
…
NEWS
🔵 Sigh, cu un nou single ciudat ca de obicei.
🔵 Anselmo și alți cetățeni cântă una dintre cele mai mișto piese ever, Ace of Spades, Motorhead4life.
🔵 Grave Bathers, dacă doomul sau sludge ul ar fi existat să fie cântat la Woodstock, așa ar fi sunat.
🔵 Veteranii de Six by Six își dovedesc încă o dată că vârsta și calitatea merg de obicei mână în mână.
🔵 Norma Jean cu o piesă super mișto care anunță noul lor LP,
🔵 Banshee și self releas-ul Fairy Metal, ador când femeile ies din tiparele tradiționale și se remarcă și altfel decât prin pozarea bucilor tonifiate
🔵 Băieții de la Body Bag rup cu un metalcore extrem de mișto.
🔵 Russian Circles anunță lansarea celui de al 8 – lea album, instrumental, care cred că o să sune bine
Să trecem la ale noastre:
➡️ Imperial Circus Dead Decadence – 殯――死へ耽る想いは戮辱すら喰らい、彼方の生を愛する為に命を讃える (2022) – 4,3 din 5 anduțe
Cu titlu informativ, că poate nu v-ați dat seama, ăștia sunt din Asia, ca să fim exacți că așa am învățat la școală, din Țara Soarelui Răsare, pentru cei care nu au fost în ultimul timp pe planeta Pământ, așa se mai numește Japonia.
Albumul, al treilea al lor, se poate caracteriza printr-un singur cuvânt, EXCES.
Este decadent, bombastic, stați să caut și alte cuvinte din astea rotunde, este.. Băi, știți cum este de fapt? Ca filmele porno japoneze. Știu, niciunul dintre voi nu s-a uitat, așa că vă pun eu în temă.
Ăștia nu pot să folosească un dildău ca orice pervers de bună credință, nuu, ei trebuie să pună ăla pe o bormașină și nu orice bormașină, din aia cu fir că cea cu acumulator se termina prea repede. Ele fac ca iezii înfometați și ei, drill, drill, fără milă.
Acum despre ce este pe album. Drill, drill. Power metal, epic metal cu death metal, zic ei, deathcore, zic eu, ceva electronică și alte câteva chestii care sunt prea pasagere ca să merite să le menționez.
Bine construit, excelent produs, cel mai bun ca și compoziție, mix, dintre cele trei albume full ale lor.
Cântă în japoneză de la cap la coadă și asta, cel puțin pentru mine, îl face mai atractiv, mai complet. Este un kabuki muzical, o încântare pentru urechi, este doar muzică. Impresionant. Recomand cu căldură, trebuie puțină răbdare și curaj pentru cei care se sperie ușor, pentru că sunt și pasaje în care vocea este una de deathcore pur, adică extrem de isterică, însă marea majoritatea a materialului este dominat de clean vocals.
Este de ascultat, băieți și fete, pentru că este neconformist, surprinzător, furios, calm.
Dă-i play AICI
➡️ Caravaggio – Caravaggio (2022) – nu mă pricep, nu dau
Nu trece o săptămână și dăm iureș la Bogdan, https://blues4coffee.wordpress.com/2022/06/13/din-drum-298/, care este promotorul progresivului, AOR – ului, hard-rock-ului și a heavy metalului tradițional, repet ca să ne înțelegem, tradițional.
Și avem italieni și progresiv. La progresiv, pe care îl ascult doar din ce recenzează Bogdan, trag aer în piept, verific dacă pot respira uniform pe ambele nări, mă uit să văd dacă am un puls okeish, strâng din dinți și dau play.
Când o să mă auziți pe mine că am căutat să văd ce progresiv a mai scos lumea să știți că este foarte posibil să fiu posedat, ostatic sau pur și simplu sunt după un sex sălbatic și pot digera orice.
Băi, i-am ascultat pe italieni și am scăpat cu viață. Mă pricep la progresiv ca la stații spatiale însă pot recunoaște acolo unde este muzică. Și aici este, nu știu dacă este ca o pictură, cum spunea Bogdan, însă ăștia chiar fac bine de tot cu muzica.
Nu o să fiu niciodată fan de prog, nici măcar ascultător de bunăvoie, însă jos pălăria când există muzicieni ca italienii. Recomandă, Bogdan, în materie de prog asta este deajuns. Pentru drujbe încercați la ghișeul lui Edel.
Dă-i play AICI
➡️ Dream Widow – Dream Widow (2022) – 3,8 din 5
Nu știu dacă știți trupa, care de fapt nu există, este un proiect al lui Grohl de la Foo Fighters, pentru ceva comedie de groază, unde bandul din film se numește Dream Widow. Solistul trupei este posedat bine și ca orice cetățean care se trezește bântuit îi omoară pe toți, pe principiul că dacă tot te pui să faci o treabă, o faci până la capăt.
Când am citit de anul trecut că Grohl o să scoată un album de death metal, wtf, nu că m-ar mira pentru că și Ed Sheeran a anunțat că ar fi interesant să lucreze la un album de extrem metal, wtf again, am fost oarecum nerăbdător.
M-am ciocnit de el la câteva zile după ce a apărut, țin minte că m-a iritat ceva chiar de la prima melodie și l-am pus pe așteptare.
Am trecut prin el acum câteva zile și primul chestie care o pot spune că are legătură cu death metalul cum am eu cu cinematografia turcă.
Albumul este o compilație de stiluri, surprinzătoare pentru cineva care a dat cu bețele în Nirvana și cu vocea în Foo Fighters. Omul a ieșit din zona lui de confort, fapt absolut lăudabil iar ce a făcut pe album nu este deloc rău.
Ce am observat imediat a fost tempoul clasic al celor de la Motorhead pe câteva dintre piese, Grohl a fost prieten cu Lemmy, au cântat de câteva ori împreună, iar asta constituie un mare plus pentru un fanboy Motorhead ca mine.
Băi, este un album cu de toate, bine făcut, surprinzător prin abordare și construcție, elemente de heavy, metalcore, doom, sludge, punk, toate le găsiți aici.
Dă-i play AICI
➡️ Kreator – Hate Uber Alles (2022) – 3,5 pentru continuitate
Am rescris recenzia asta de trei ori. Prima a fost una destul de dură, a doua a fost oarecum influențată de cea a lui Bogdan, care surprinzător a fost destul de blândă. Ultima, adică asta, a venit după încă două ascultări, pentru că vroiam să fie cât mai obiectivă posibil.
Părțile bune ar fi, Kreator bine că există, sunt la al cinsprezecelea album, încă nu au frâna foarte trasă, au piese bune pe album.
Părțile mai puțin bune ar fi că albumul nu are unitate, este fragmentat și pare un album experimental, care cumva își caută drumul, soundul.
Este de ascultat? Bineînțeles, nu este cel mai reușit album al lor dar să ne bucurăm că este.
Dă-i play AICI
Albumul săptămânii :
🔴 White Ward – False Light (2022) – 4,7 din 5
Ucraina și avant-garde/post black metal. False light urmează natural, în cazul ucrainienilor, după două albume de excepție, Futility Report și Love Exchange Failure și se poziționează ascendent în raport cu ultimele creației. Cam greu să îți iasă așa ceva.
Albumul este de la început până la sfârșit o bijuterie, șlefuită cu fiecare nouă notă, cu fiecare acord . Te lasă să respiri, îți oferă terenul să te dezlănțui furios dar să și să visezi, să speri.
Pentru traditional black metal fans dar și pentru cei care vor să încerce ceva extraordinar de bun, care forțează frontierele oarecum încremenite ale genului, White Ward este răspunsul care nu mai trebuie căutat. Absolut excelent, deja ridică muzica genului la un alt nivel, neapărat de ascultat.
Dă-i play AICI
➡️ Billy Howerdel – What Normal Was (2022) – nu mă pricep, nu dau note
Here I go again. Același scenariu de mai sus, plus o recomandare insistentă, prea insistentă, a unui amic. Ăla a stat cu mine să ascult ceva din album ca să fie sigur că mă impregnez profund cu această minunăție, ca să îl citez lejer.
După ce am ascultat și am scăpat de mult prea insistentul amic, am făcut puțin research, să văd cine este omul. A fost chitarist de back-up în Tool’s , apoi a înființat Perfect Circle cu Keenan, iar a anul ăsta a scos albumul ăsta solo.
Acum, suntem în aceeași situație, sună bine, se vede că este o combinație rafinată a unui muzician cu multă calitate, un virtuoz și pot livra multe superlative ca să vă arăt că sunt cult, nu ultimul rednec din lanul de rapiță.
Eu v-am arătat terenul, am tuns gazonul și stau pe margine, sparg semințe ca o elită a culturii muzicale și aștept părerile voastre.
Eu spun că dacă sunteți fan Depeche Mode sau The Cure este perfect pentru voi.
Dă-i play AICI
➡️ Magnatar – Crushed (2022) – 4 din 5
Sunt destui care nu văd rostul stonerului sau a sludge metalului, care sunt cumva un Heavy pe steroizi sau partea mai funerală a heavy metalului, însă pentru mine ambele stiluri au frumusețe dar și viitor.
Dacă vreți să ascultați definiția unui sludge bun, începeți albumul cu Loving You Was Killing Me și Crushed, piesele centrale și cele mai bune, după părerea mea.
Nici cu restul nu sunt mult nivelul celor două piese menționate, există o mică diferență de calitate a compoziției. Luat unitar albumul este unul extraordinar de bun, mult mai aranjat ca primul lor EP. Excelent, absolut excelent.
Dă-i play AICI
➡️ Gridiron – No Good At Goodbyes (2022) – 3,8 din 5
Aici am discuții nesfârșite cu amicii mei tradiționaliști în ale metalului care nu consideră rock genul care îl prestează băieții ăștia.
Genul fiind hardcore/rapcore, unul departe de metalul tradițional dar cumva foarte aproape. Apreciez un hardcore cu coi iar când în combinație intră și rap cu un flow excelent, chicotesc ca Scufita Roșie când a crezut că a dat ochii cu bunicuța. Acum, fiecare are dreptul de a fi partizanul înfocat al oricărui gen, însă are trebui să ne oprim din a pune etichete nașpa, rock-ul nu evoluează mereu în direcția dorită de noi.
Eu recomand.
Dă-i play AICI
Atât pentru azi, al vostru Edel, se înclină, vă promite că o să fie aici și data viitoare și vă urează să aveți drum lin și vise de îndeplinit și amintiri de visat.
Bine ați venit! Întrucât nenea se dă în mașini de boieri și nu a avut timp de nimic, mi’a împins mie lista dimineața
O să pregătesc un back up de acu încolo cu ce mi’a plăcut mie, adică lui Edel, adică tot mie, în cazul în care omu uită să se mai întoarcă acasă.
Enjoy the life!
Comentariu beton!24
Servus, Mr. Edelweiss.
Mulțumim pentru rubrică și pentru poveste, ție și autorului acesteia. Abia aștept să descopăr ce surprize ne rezervă astăzi, fierăria. Revin pe seară cu impresii, iar până atunci, o duminică faină să aveți.
Comentariu beton!17
Sunt aici, bro.
Mie mi-a placut Kreatorul pentru simplul motiv ca-mi place directia noua a trupei. Altfel, tocmai mi-ai dat ocazia sa fiu hipster suprem – am trecut prin Billy Howedel, nu mi-a placut, dar mi-a retinut atentia piesa Ani. O caut si gasesc audio visualizer… cu 0 views, nene. Zero views, uploadat astazi! Pot in sfarsit sa zic „First”!
Kreator riscă să devină un Running Wild mai dur. Acum depinde de gusturile fiecăruia . De băiatul ăla nu știu ce să spun, am trecut prin el, pare lucrat. Ai ajuns să ai parte de prima noctes în muzică.
Intrebarea e daca ar mai fi rezistat, fiind „doar” Kreator 🙂
Also, Russian Circles – am ascultat pe vremuri, dar ratasem ce au scos in 2019 si ultimele single-uri. Pare solida rau treaba – pacat de nume.
Nu putem nega că există muzică bună acolo, în patria lui Petru, Slaughter to Prevail au condamnat războiul ca fiind o agresiune murdară. Și mulți rockeri ca ei. O să ignor orice trupă rusească care aprobă agresiunea. Altfel nu.
Ma rog, astia-s hipsteri si ingineri de sunet americani :))
Salut,
Behemoth scot album nou pe 16 septembrie, Opvs Contra Natvram. Au scos si al doilea clip de pe albumul asta https://www.youtube.com/watch?v=uWQYV9fhHIM, care suna bine.
Primul nu prea m-a impresionat https://www.youtube.com/watch?v=092uOnSTnyI .
Eu ascult in bucla Emperor live in Chile https://www.youtube.com/watch?v=AKZcPBl3Qu0
Știu de Behemoth. Vedem ce face Nergal.
O să mă uit la Emperor.
Multumesc.
Edelweiss, când ai făcut referire la Depeche Mode și The Cure, am înțepenit. Așa că instant am dat play la Billy Howerdel.
Măh, îți mulțumesc! „What normal was” mi-a adus aminte instantaneu de atmosfera noir din începutul filmului „Drive”. Îmi pare că s-ar potrivi la fix.
Chapeau!
Nu ai pentru ce. Mă bucur că te-am atins cu ei.
Salutare! Am revenit după o pauza destul de lungă și observ că în continuare faci o treaba excelenta! Despre propuneri, Gridirion nu imi place, ii prefer pe BilliBio( Biohazard) și Downset. cu lansări noi in 2022. Billy Howerdel repira DM, anii 80, riffurile sunt ale lui Gore, iar synth-ul este a lui Andrew. Prin zona asta am mai ascultat recent si Lord of the Lost. La Kreator, mi-au placut vreo 2, 3 piese, restul sunt experimente nereusite, bine asta este parerea unuia la care discografia s-a oprit la Coma of souls! La Magnatar piesele centrale sunt ok, restul…, White Ward am incercat, dar nu este genul meu, Imperial un pic prea mult zarvă pentru urechile mele. Caravaggio album elaborat, muzicieni talentati dar ca si la DT albumul pare realizat pentru muzicieni si nu pentru persoane ca mine care au Three Days Grace si Seether pe repeat😊. Din zona asta prefer oricand asa ceva https://www.youtube.com/watch?v=SSVjEc5rIMc.
Am niște albume de hardcore la ascultat. Vedem ce iese.
Am ascultat și mi-a plăcut „Billy Howerdel – What Normal Was (2022)”.
„White Ward – False Light” are câteva segmente faine.
„Gridiron – No Good At Goodbyes (2022)” are câteva segmente ce mi-au adus aminte de Limp Bizkit în perioada lor de glorie.
🤘😎🤘
Apropo, ce-i cu olteanu’ azi? Că lipsește o rubrică de p-acilea. Sper că-i întreg. 🤭
Olteanul se chinuie cu Volvo, săracul de el. Făceam un cor de bocete dacă împingea la vreun XC 90. În schimb îl conduce. Deci este foarte bine.
@Edelweiss: dacă-mpingea un XC90 să vezi cum slăbea. 🤣🤣🤣
Ia uite cine e pe blog cu noaptea în cap! O surpriză neaşteptată şi plăcută.
Am citit povestea (despre autor nu pot să spun decât că e bărbat, în rest nu recunosc stilul vreunui comentator; citind comentariile de mai jos acum, aş zice că e vorba despre @Dumitru Pintilie; că e prima oară când mulţumeşte pentru poveste, de obicei trece direct la metale şi salutat amfitrionul, ignorând textele; dar nu bag mâna în foc; poate că azi a citit-o doar fiindcă nu a avut articolele de duminică şi a avut astfel mai mult timp).
Apoi, o observaţie (să nu uit) – La Grave Bathers nu e linkul potrivit, e tot cel al piesei Ace of Spades.
Acum primele impresii:
Mi-au plăcut mult japonezii (cât am ascultat, vreo 10 minute). Și Caravaggio, încă ascult. După ce mai beau o cafea, trec mai departe.
Să aveţi o duminică răcoroasă şi mişto!
Mulțumesc că m-ai atenționat de greșeala cu link-ul. Nu a avut de ales, că altfel tot la 12 mă băga.
Este bărbat atât pot spune.
Multumesc că ești pe aici.
Pare bărbat chitit pă vecinătate și pe JmiTzel 🤪
Că bine le ziceți, wizard @ruMbuRak.
Aveți școala vieții și forța magiei. Eu doar inocența tinereții 🤪
Să nu îi dai inelu că rămânem toți fără vecini.
Daca tot am zis ca White Ward nu este genul meu, am si eu o propunere la categoria black metal for the masses: Inexorum – Equinox Vigil, https://www.youtube.com/watch?v=HHlV0DUkWw8, Un album asa cum trebuie, agresivitate, melodicitate ceva folk si atmo. Un pic de vibe negativ la unele piese, dar sigur merita un 4,5.
Chiar mă făcui curios.
Albumul a fost lansat worldwide pe 17 iunie. Îl aveam pe listă. Mulțumesc că mi’ai reamintit de el.
Eu nu prea sunt fiert după black dar asta mi-a plăcut.
Păi, de aia am spus, să vedem.
Hello Edel and the rock gang!
Citind lista de astăzi mi-a sărit în ochi Depeche Mode, aşa că am sărit la Billy Howerdel şi nu m-a dezamăgit. Mi-au plăcut de asemenea Caravaggio şi Gridiron cu rapul lor înverşunat, bun ca dedicație pentru duşmani 😁
Frumoasă şi povestirea, autorul ar putea fi Dumitru Pintilie (cum spune şi Solandi, mai ales că are multe detalii şi enumerări, ca în comentarii), dar poate şi Silviu (care de asemenea comentează detaliat) sau, de ce nu, chiar templierul nost’, dacă e să mă iau după propoziția de final.
Mulțumesc pentru efort Edel dear, duminică faină ție şi celorlalți cititori!
Mă bucur că ai scăpat cu viață din greaua vacanță. Nu, nu este niciunul dintre ei. 😊
Mersi, chiar că grea vacanță 😀
Mmm, creşte suspansul..aşteptăm cuminți!
Nope, nu-s eu. Deși mă regăsesc în multe aspecte ale povestirii 😄
And the winner is…ametist. 😎
Yep, io-s autoru’ poveștii de-nceput.
Faine vremuri. 🤘😎🤘
Așa cum ți-am mai spus, mișto scrisă. Mulțumesc.
Chiar că faine vremuri, mai să nu te recunosc @John Temple. Deşi iniţial mi-a zburat gândul înspre tine – că nu mă puteam hotărî dacă povestea se învârte în jurul fetelor mai mult, sau în jurul muzicii 🧐 -, mai era şi ruda din Austria… am zis că prea ar fi prea evident, prea multe indicii.
De asta îmi plac poveştile de aici (ale lui @Edelweiss din introduceri included), dezvăluie laturi pe care nu le bănuiam şi care dau peste cap tot ce credeai că ştii despre cineva.
Eu i’am spus direct și lui, @JT face ceva rol compoziție de băiat foarte rău. Sunt sigur că l-a lovit viața nasol pe temă și a ales calea cu pârjolul pentru a se proteja. Recunosc tiparul, am fost acolo. Pun pariu că dacă ar fi ceva că ar fi între primele rânduri să ajute. Iarăși recunosc tiparul.
Salutare! Am și eu o observație la News, dle Edel: „Băieții de la Body Bag” sunt băieții de la I Prevail cu piesa Body Bag. În rest, mișto povestea și foarte mișto lista. Mi s-a părut mai digerabilă decât de obicei. Sau poate că e atât de cald azi, că timpanele îmi vibrează mai alene… Mulțumiri!
Mulțumesc, Ana. Am scris articolul integral pe telefon. Nu că ar fi scuzabil. Mulțumesc pentru că ești aici.
Lista trebuie să aibă și o parte soft. Vorbeam cu Bogdan, urechea mea este formată pe metalul extrem, pe soft pur simplu nu pot analiza obiectiv ce se cântă, îmi dau și eu cu părerea.
Dar mă educ și alături de voi.
Azi noapte a fost un party prin apropiere și am dormit în sunet de bumți-bumți. Așa că dimineață, a fost balsam curat pentru urechile mele, rubrica de metale.
White Ward mi s-a părut rafinat. Dar un pic cam dark pentru dispoziția mea de azi. M-am delectat cu Dream Widow.
Mulțam, @Edelweiss!
Mișto @JT, că ai pus din tine aici.
@Anouk, deci ai dormit. Nu știu cum ai putut că pe net spun toți că nu ai cum.
White Ward la fiecare album împing limitele. Apar elemente noi care nu încarcă doar întregesc.
@JT, este un dulău, dar până și ei au nevoie de un hug.
@Edelweiss: 🐕
🤣🤣🤣
Deci big bad wolf is just a sweet puppy dog? Awww..
Şi cum îl ademenim? Cuțu-cuțu hai la o bucată de clisă şi-un deț de dezinfectant de prune? 😀😀
Alte „bucăți” nu intră în discuție 😛
🤣🤣🤣🤣🤣
Bucata bună se cunoaște-n dres,
Să fim fără stres.
Să ne relaxăm,
Pălincă să bem,
Iar clisa n-o ardem. 🤪
1.Dave Grohl A CANTAT cu Lemmy in Probot! E mai fanboy decat am putea fi noi vreodata!
2.Probabil cele mai bune trupe de prog sunt cele italiene, au „traditie”, multe „dubiosenii” din anii 60-70 sunt trupe/albume cvlt in domeniu.
3. Sigh au clipul realizat de catre Costin Choreanu (Scorpions, Arch Enemy, Ghost, Voivod, Diamond Head, Mayhem, etc)
4.Ca fapt divers, romanii de la Magica au un nou album, „Luna Nebuna”. E decent!
5.De multa vreme sold out-ul pe vinyl la „OM”semnat Negura Bunget va fi reeditat luna asta.
666. Mercyful Fate vor putea fi vazuti live la Plovdiv (Hills of Rock 22.07) si Sibiu (Artmania 24.07)!
Știu că Grohl a cântat în Probot cu Lemmy, și cuvântarea lui de înmormântarea lui Lemmy a dovedit cât de fan era omul.
OM este o bijuterie.
Am ascultat albumul la recomandarea lui Bogdan. Din patriotism aș putea spune că este ascultabil.
Multumesc de info.
Phil Anselmo, Gary Holt and Nick Olivieri perform Motörhead’s – Ace Of Spades… superb, te pune în priză instant. Personal, cred că sună chiar mai bine, dar e doar părerea mea.
Grave Bathers – Ghost Em All – cred că la asta ai vrut să faci referire. Este o odă a nenorocirii, cu nuanţe de Woodstock, are un ritm aparte, puternic… Grave Bathers ne duce pe drumul spre iad.
Norma Jean – Call For The Blood – un metalcore cu o energie brută, live. Sperăm ca tot albumul sa fie aşa.
Body Bag – I Prevail – trupele de genul acesta aduc sânge nou. Încă mă bucur de chestii de genul acesta când se desfășoară bine… şi asta este emoţionant.
Russian Circles – „Conduit” – face o formă de post-metal instrumental care sună grozav… dacă tot albumul e aşa, vor da lovitura. (totuşi, dacă’s din Chicago, de ce aghiuţă, au numele ăsta?!)
Mno, acum să trecem la alchimie… să încercăm să găsim aurul din plumb:
Imperial Circus Dead Decadence – 4/5 – death metal melodic, cu ritmuri explozive, distrugeri tehnice și o mulțime de momente de topire a creierului… un hentai pe amfetamine. Se simt şi pasajele simfonice, dar sunt împinse în spate, de metalul care domină clar nebunia orchestrală.
Caravaggio – Caravaggio (2022) – 3/5 – muzică este, de toate categoriile. Analogia cu pictura, mă duce cu gândul la Picasso, peste care s-a turnat nişte Pollock. Not for me.
Dream Widow – Dream Widow (2022) – 3,5/5 – am fost surprins să-l aud pe Grohl, trecând prin atât de multe elemente. Totul este construit bine şi te face să aştepţi, curios ce va urma… e de aprofundat . Sunt sigur că încă poate surprinde şi după mai multe runde.
Kreator – Hate Uber Alles (2022) – 3/5 – nuşh cum să zic, mă repet, dar ich bin überhaupt nicht bei den Deutschen (eu nu’s deloc cu nemţii). Greu găsesc ceva care să nu necesite Xyzal.
White Ward – False Light (2022) – 4,5/5 – un album negru, cu pasaje zdrobitoare, cu un instrumental impecabil. Saxofonul e şi mai surprinzător, tocmai pentru că justifică cumva atmosfera în care s-au realizat piesele… nu putem ignora legatura cu ce se petrece la ei…
Billy Howerdel – What Normal Was (2022) – am încercat… nu.
Magnatar – Crushed (2022) – 4/5 – găsim aici de la minimalism atmosferic post rock la groove-on, metal extrem, o etalare sofisticată de sampler, cu riff-uri din black metal, melodice death metal, grunge, hardcore punk și heavy metal. Au muncit grav pentru acest album şi pare ca le-a reuşit.
Gridiron – No Good At Goodbyes (2022) – 3/5 – să fie clar, nota e pentru execuţia instrumentală. Nici eu nu mă regăsesc în ameţeala asta…
Mai mult nu s-a putut… astăzi nu am fost prea coerent. Practic, nici cu mine nu prea m-am înţeles.
Multumesc încă o dată, mr. Edel.
Chapeau!
Comentariu beton!12
Ba ai fost foarte coerent şi la obiect, ca de obicei. Citesc întotdeauna cu plăcere comentariile detaliate şi foarte bine scrise, aşteptând să văd dacă ne nimerim cu impresiile 😊
Săptămână frumoasă!
Eeee, mai bine ca Lemmy nu are cum. De ce? Pentru că Lemmy a fost Ace of Spades.
În rest sunt de acord cu tine. Frumos spus. Gridiron mie mi’au plăcut.
Frumoasă analiză și detaliată ca de obicei. Foarte, foarte bine.
Lemmy are meritul lui… nu contest asta, dar așa cum performează cetățenii ăștia, e un suflu proaspăt, parcă mai contemporan. Eh, puțin subiectivism nu strică, face viața mai colorată. 🙂
Alooo, Alooo, totul până la Lemmy, da? Lemmy it’s fucking God.
Motörheadfan4life.
Iertare, mărite Edel… „în nemernicia mea, ca un câine turbat”, am mușcat din mâna celui care mi-a arătat adevărată față a muzicii de calitate. Vă spun vouă, Lemmy it’s the god, true! 😀
Zi faină să aveți!
Comentariu beton!12
Now, Lemmy it’s pleased.
boss…vezi de OGFul ala in octombrie. Daca ne ajuta bunutu barbos, care o fi el, poate ajung si io si anu asta.
Șerif, dai un semn. Poate bei tu ceva și io mă uit la tine.
facem
anu asta e mai pe death asa.
https://www.youtube.com/watch?v=tQkqdkwFmcc&list=RDGMEM_v2KDBP3d4f8uT-ilrs8fQ&index=3