Articol scris de Iulia.
…
Dacă tot vine Paștele și Mihai ne-a împărtășit opiniile dumisale cu privire la sfânta curățenie de sfintele Paști, în sensul că nu crede în așa ceva (chestie la care achiesez, de altfel), am zis să vă povestesc și eu despre obiceiurile de igienizare de la noi d-acasă.
Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, io o am pe doamna Tanti. Doamna Tanti vine o dată la două săptămâni să mă ajute cu curățenia. Înainte venea o dată pe săptămână, dar am zis că ce-i prea mult strică, așa că am mai rărit-o și i-am cedat 2 săptămâni pe lună soacră-mii, să-i mănânce și ei nervii. Vă explic imediat de ce zic asta. Înainte însă, trebuie să vă spun că înainte să vină doamna Tanti, io fac cel puțin ordine, dacă nu chiar și oleacă de curățenie. Și o să vă lămuriți mintenaș de ce.
Doamna Tanti e o fată tare de treabă, bună ca pâinea caldă, dar… well, să zicem că nu e chiar cea mai ascuțită unealtă din șopron. Ceea ce e ok, că nu tre’ să presteze chirurgie pe creier, trebe numai să știe să manevreze mătura și mopu’. Treabă care, în cea mai mare parte, îi iese. Bine, mai puțin atunci când nu îi ies sau când îi e frică de anumite chestii. Cum ar fi „corentul”. Îi e o frică lu doamna Tanti a mea de „curent” și „corentat”, de nu vă pot explica. Așa de frică, încât atunci când face curățenie, scoate din priză toate obiectele pe care trebuie să le manevreze. De la filtrul de cafea, la prăjitorul de pâine. Ba chiar și amărâtele de încărcătoare de la telefoane, dacă le găsește atârnând din vreo priză, le scoate și le pune deoparte. Ș-apoi stai și te uiți a doua zi dimineața ca vaca la meteorit, încercând să pricepi cu mintea încețoșată de ce tu ai apăsat pe buton, dar licoarea magică nu se aude cum picură.
Îi mai e frică și să golească singură aspiratorul. Ca să nu îl strice. Avem unul fără sac, cu rezervor din plastic. Șpilul e că dacă vrei să scoți rezervorul, trebuie să faci 2 chestii – să apeși pe o clăpiță și apoi să ridici de mâner. Operațiuni pe care ea a decretat că nu le face singură, că nu se știe ce strică și nu vrea și pace. Așa că, de fiecare dată când se umple rezervorul de la aspirator, mă fugărește prin casă să i-l golesc și să i-l pun la loc. Iar dacă nu suntem acasă și n-are cine i-l goli, iar aspiratorul nu mai trage, că e prea plin, dă cu mătura.
Nici cu mașina de spălat vase nu e prietenă, deși o avem de vreo 6 ani și i-am explicat din prima clipă că nu trebuie să aibă sentimente negative, că inteligența artificială nu o va înlocui, ci doar îi va face viața mai ușoară. Ei, aș! Nu pune vasele în mașină nici să o pici cu ceară. Ea știe una și bună – dacă sunt vase în chiuvetă, le spală cu mâna, cu zel și temeinicie.
Problema cea mare apare atunci când începe să aibă inițiative și idei proprii. Pentru că atunci de obicei e jale mare. Pentru mine.
Nush dacă știți, da io cam am diverse fixuri. Unele mai rezonabile, unele mai puțin. Dar unul dintre cele mai mari este ăla că URĂSC să nu găsesc un lucru acolo unde știu eu că e locul lui. Iar dacă las un lucru într-un loc improbabil, există o șansă mare să am io o oarecare logică în ceea ce fac. Așa că dacă cineva mută lucrul ăla de acolo fără să mă întrebe, mă iau toți nervii capului ăia răi. E, ca să nu intru în conflicte cu doamna Tanti pe tema asta, i-am făcut din prima zi un scurt instructaj tip SSM de uz casnic. Și i-am explicat că dacă nu știe cu certitudine absolută, de 100% cu zero șanse de eroare unde vine un lucru, mai bine să-l lase acolo unde-l găsește și îl pun eu la loc.
Ai zice că nu e un ceva tocmai greu de înțeles, nu? Ei bine, aparent, uneori, este. Pentru că, uneori, doamna Tanti decide că ar cam ști ea pe unde vine pusă una sau alta, așa că pune. Și dup-aia pleacă la ea acasă, și io stau la mine acasă și caut. Și caut. Și înjur cu cuvinte foarte urâte și care nu pot fi reproduse pe un blog așa onorabil. Și apoi mai caut oleacă. Și până la urmă cedez psihic și o sun pe doamna Tanti, să o întreb unde mama lu proces verbal a pus lucrul X. Asta după ce fumez vreo 5-6 țigări înainte de a o suna, ca să mă calmez și să nu fac la telefon ca un dragon care scuipă flăcări.
Uneori însă, mă încăpățânez să caut până îmi ies ochii ca la melc. Și după ce epuizez toate variantele logice, încep să trec la cele mai puțin logice, ba chiar improbabile. De cele mai multe ori, n-am succes. Pentru că mintea lu doamna Tanti funcționează în moduri misterioase. Să vă dau un exemplu.
Omul meu, Fritz, a primit prin vară cadou de la niște prieteni, un tricou. Pe care l-a dus frumușel în dormitor. Noi în dormitor avem o comodă cu sertare, jumi ale mele, juma ale lui. Într-unul din sertarele lui sunt tricourile. Pe comodă, e o cutie mare din carton unde îmi țin eu gablonțurile și alte căcățișuri, televizorul și încă vreo 2-3 mărunțișuri. Iar lângă toate astea, trona tricoul cel nou, cu etichetă. Până să treacă doamna Tanti prin peisaj. Apare doamna Tanti, dispare tricoul.
Seara, când m-am dus în dormitor, am văzut că nu mai e acolo, dar am presupus una din două – ori și l-a băgat numitul Fritz în sertarul lui cu tricouri, ori l-o fi pus la spălat, că na, fiind nou, ar fi cerut o spălare. Și cam aia a fost, out of sight, out of mind. Aparent însă, domnia-sa Fritz nu făcuse nici una din cele două trebi. Chestie pe care am aflat-o câteva zile mai târziu, când dânsul ar fi dorit să-și îmbrace distinsul trup cu noul strai. Pe care ia-l însă, de unde nu-i. Am zis că-i el troglodit, și nu știe să caute. Sigur e-n sertar sau la murdare, altundeva n-are unde să fie. Că doar n-o fi făcut picioare, să își ia lumea în cap, că stătea singur și neîmbrăcat.
Așa că am pus mâna și am căutat în sertar. Ce zic io, căutat? Am răscolit tot sertarul, am scos toate tricourile, le-am băgat la loc, cel cu pricina… ioc! Am purces la coșul de rufe. Răsturnat, scormonit, pus la loc, nimic. Bă, dă-o dracu. Că n-o fi intrat în pământ. Haidem înapoi în dormitor, să săpăm și la mine. Poate, cine știe, într-un moment de tâmpenie, l-am pus la mine în sertar. Sau poate l-a pus doamna Tanti, că o vedeam în stare. Că ea pune ciorapi de-ai mei la Fritz și de-ai lui la mine. Eu am 37 la picior, el 47. Ușor de confundat, e? Dar divaghez. Bon, căutăm și la mine, nimic. Căutăm prin toate dulapurile (adică 1) pe care le mai avem prin casă, nimic. Mă, al naibii tricou! În fine, o lăsăm baltă, gândindu-ne că, așa cum a dispărut, o apărea el.
Mai trec ceva zile și, la un moment dat, decid într-o zi să mă îmbrac frumos și să-mi atârn o zdrăngănea de gât. Și deschid cutia-cu-de-toate și… ce să vezi, frumos împăturit, peste zdrăngănelele mele, trona tricoul cel nou al lui Fritz. @#%%$^^(^$)*& doamnă Tanti, cu ideile tale, cu tot!!!
Alta. Tot distinsul meu soț are în dotarea echipamentului pentru grătar două ustensile. Un soi de spatulă și un fel de furcă. Cu una întoarce el chestii p-acolo, pe grătar, pe ailaltă o-nfige-n chestii și dup-aia le întoarce. Mno, ustensilele astea două sunt din inox și amândouă sunt ascuțite al dracu. Și sărăcia aia de spatulă, are o muchie și niște colțuri de îți curge sânge dintr-un deget numai când te uiți la ea, și sărăcia ailaltă de furcă are niște colți de zici că-i rudă cu vreun Mare Alb. Și pentru că mi se pare că reprezintă o sursă de pericol pentru oricine, le țin puse binișor într-un sertar, așezate orizontal și cu mânerele înspre exteriorul sertarului, ca să nu ai cum să dai cu deștele în ele din greșeală, să-ți lași vo falangă p-acolo.
De asemenea, în dotarea bucătăriei personale, mai dețin un recipient în care sunt amplasate ustensile de bucătărie de mai mari dimensiuni și uz frecvent – recte linguri de lemn, de silicon, spatule, polonice, d-astea, înțelegeți unde bat. Băi fraților, și într-o zi, unde nu vine ha doamnă Tanti și spală cu temeinicie vasele (v-am zis că nu agreează mașina de spălat vase, da?) și apoi se apucă să le pună la loc. La loc, vorba vine, că din toate locurile din bucătăria aia unde ar fi putut să pună nenorocirile alea de ustensile de grătar, ea le-a pus fix în troaca mea cu linguri de lemn și polonice. Și unde n-am întins io gheara a doua zi să înșfac o spatulă și m-am oprit ca-n desene animate, cu mâna în aer, la 3 milimetri de furca din inox, pusă, cum altfel, cu dinții-n sus, între lingurile și spatulele mele… %^%$#^(@@*
Da cea mai mișto a fost alta. Făcusem io o cinstită ciorbă de văcuță. Nu că mă laud, dar ieșise bunuță tare. Am apucat să mâncăm din ea fix o dată. După care am băgat-o în frigider. A doua zi a venit doamna Tanti. Și pentru că la noi marțea e zi de gunoi și marțea e și zi de doamna Tanti, profit de ocazie să golesc frigiderul de chestii expirate sau stricate și de oale în care mai e câte ceva, nu suficient cât să fie o porție întreagă, da nici așa puțin încât să-ți vină să arunci… așa că lași oala aia acolo, pe filmul „lasă, că mâine mai fac o pâine prăjită/doo ochiuri/un piure alături și-mi ajunge de o masă”. Știți ce zic, e? Așa.
De obicei fac personal această operațiune, dar în ziua respectivă aveam de muncă de-mi crăpa creieru, așa că am rugat-o pe doamna Tanti să golească ea frigiderul și să scoată gunoiul afară. Sper că vă e clar că a GOLIT frigiderul, da? Adică a aruncat cu mare temeinicie cam tot ce se putea, mai puțin chestii gen o cutie de brânză topită, un borcan cu gem, unul cu muștar și un pachet de șuncă nedesfăcut. Că astea i s-au părut ei mai puțin perisabile și s-a gândit c-ar mai merge să le lase. În rest, a zburat fără milă totul, inclusiv ciorba mea, a spălat cu mândrie oala și a dus gunoiul. Conform instrucțiunilor.
Așa că, vă mai mirați de ce fac ordine înainte să vină?
P.S. Pentru cei care vor întreba de ce, după toate astea, o mai suport pe doamna Tanti: așa cum am scris, e o fată extrem de bună la suflet și a trecut prin multe. Și nu frumoase, nici ușoare. Știu că pot să am încredere în ea 100%, vine la noi de aproape 10 ani și în tot timpul ăsta nu a dispărut nici un capăt de ață din casă (mai dispare câte-o ciorbă, da nah…). Și face chestiile pe care io nu le fac nici moartă – spală geamuri, șterge praful și calcă.
Iar dacă primele două mai există șanse să le fac, în caz de forță majoră (da majoră rău, cum ar fi, să depindă viața mea de asta), aia cu călcatul contravine tuturor principiilor mele și nu o fac. Punct. Nediscutabil și nenegociabil.
Plus că, sinceră să fiu, dacă trece o tură de doamna Tanti și n-a creat Tanti a mea nici o năzdravănie, parcă simt că viața e pustiu :)))
sursa foto: freepik.com
cum io aștept la selgros „să bage” pept dă pui, că doamna a decretat „ciorbă cu perișoare de pui”, pentru pui, am timp car’vasăzică…
so, din articol înțelegem următoarele:
– @Iulia n-a făcut curățenie de Paști că a trebuit să presteze pentru blog…; de parcă asta o va scuti de foc și pucioasă!?
– mai mult, articolul care lovește nemilos în clasa muncitoare trebuie că e scris în Joia sau Vinerea Mare?! pucioasă again…
– doamna Tanti sper că nu activează și la ATI Brașov, că, la cum scoate din priză…
– am rîs cu bulbuci la comoda cu sertare „jumătate el – jumătate eu”! nu-i frumos, @Iulia, rimembă pucioasă ăn staf…
acestea fiind spuse și pen’că-l văz pe domnu’ cu aprovizionarea, Sărbători Liniștite tuturor (necredincioșilor)!
Comentariu beton!61
Nici nu știi câtă dreptate ai 🤣
Fix aseară am prestat, când mi-am dat seama că îl începusem de câteva zile, însă baba senilă din capul meu mi-a jucat un renghi și a rămas bietul articol uitat într-un colț de folder.
Curățenie evident că n-am făcut, ba mai mult, am muncit ieri ca apucata să tund un câine și să strâng dupaia mizeria pe care tot io o făcusem.
Mă duc să mă pregătesc cu ceva costum ignifug… 😁 😈
Comentariu beton!28
Delicioasă povestea, Iulia, ca de obicei! Apropos de ATI, avem și noi o doamna mama care, thank God! nu lucrează acolo. Aveam pe vremuri un acvariu, da, o chestie d-aia scârboasă, în opinia mea, dar mna, copil cerut-executat. Și cum mama venea să hrănească pisica atunci când noi eram în vacanță, ce-i trece ei prin cap? Bineînțeles, să scoată tot din prize, că citise ea prin Readers digest sau dracu știe pe unde, că toate obiectele astea electronice consumă chiar dacă nu-s pornite. Și..ghici! Evident, scoate și hudubaia de acvariu! Se gândește ea că ce să mai bată drumul până la noi și ia pisica cu ea, inchide ușa și pleacă. Uitase complet că și amărîții de pești trebuiau hrăniți. Vă dați seama cum mirosea în casă dupa 3-4 zile cu peștii ăia descompuși, da? Mai că n-am aruncat acvariul ăla cu totul de la etajul 2, că m-a prins la timp soțul, că și acum aș fi executat pedeapsa pentru uciderea vreunui trecător pe sub balcon pe motiv de aruncat cu acvarii! Oare exista asta în Codul penal? Dar măcar am scăpat de chinul de a îngriji chestia aia! Acuș plec să șterg geamurile, poate nu plouă mâine, nu de alta, dar acum mi se pare că e ceața mereu, de la ce o fi oare?
Comentariu beton!31
Aoleu, cum a fost asta cu peștii 😂
Sper că citește și soțul din dotare comentariul ăsta, să se lămurească cum că nu, nu ne trebuie acvariu (și la noi insistă copilul) 😂
Citind mai jos despre acvariul împuțit nu pot uita cum sărbătorile implicau neapărat și curățirea temeinică a acvariului. Un pic mai apăsat că de obicei. La una din sărbătorile mari din an vine soacra din dotare și îi oferim cazare in camera cu acvariu. Instruit pt închidere pompa in timpul nopții și rugăminte că dacă vrea sa de-a mâncare celor trei carași nu mai mult de odată pe zi. Zis și făcut. După trei zile sunt chemat că un peste înoată un pic ciudat. Reacția a fost „unul? Toți trei”. E adevărat că unul era cu burta in sus la suprafață și acea un comportament sinucigaș deoarece dorea să părăsească incinta. Femeia bine intenționată s-a gândit că eu zgârcit nu dau suficient de mâncare și a început să hrănească peștii cu cantități considerabile de mâncare de 3-4 ori pe zi. Filtrele s-au colmatat și gata. Au fost la un pas de colaps. După curățenia intempestivă (nu văzuseră peștii acvariu igienizat la 3-4 zile niciodată) și-au revenit și au continuat să ne bucure vederea. Menționez că nici un personaj al povestirii nu a suferit nimic ;). Peștii chiar au trăit peste 7-8 ani.
Comentariu beton!13
Maica-mea suferea de niste obsesii. Gen idei putine, da’ fixe.
Prima era ordinea. Toate trebuiau puse la linie, la locul lor bine stabilit si impamantenit.
Camera mea arata, tot timpul, ca dupa Katrina. Si totusi, in tot haosul ala, puteam gasi, cu ochii inchisi, chiar si un ac. Din an in paste, o apucau dracii si se apuca sa-mi faca, MIE, ordine in camera. Bineinteles ca ideea ei despre locul fiecarui obiect nu batea cu a mea. Si, pune-te, Ruxandra si scurma peste tot dupa cate un tricou sau ceva, pana restauram haosul primordial.
A doua obsesie era calcatul. Calca tot: sosete, chiloti, tricouri, BLUGI. Si, evident, asternuturile de pat APRETATE in prealabil, de dormeai, in prima noapte, ca pe ziare. Era un adevarat spectacol s-o vezi chinuindu-se sa calce hectare de cearceafuri. Asta, pana am cumparat o masina de spalat automata (suntem la inceputul anilor ’90) si macar am scapat de blestematul de apret. Apoi, usor-usor, am inlocuit asternuturile albe de bumbac, cu unele colorate din material din ala creponat care, ce sa vezi? Nu necesitau calcare.
Comentariu beton!37
Oare e posibil ca distinsa dumitale mamă să fie rudă cu distinsa mea mamă? 🤔😂
Comentariu beton!25
Nu stiam ca am o sora 😂😂😂. Doar ca mama mea nu a renuntat la apretat lenjerii de pat si camasi nici dupa ce a luat masina de spalat automata.
Scoate rufele din masina aproape uscate, apoi le apreteaza, se chinuie sa le stoarca cu mana, apoi se plange ca o dor mainile si spatele de moare… Iar de calcat, nu calca pe baza de necesitate, calca totul intr-o sesiune de cate 2-3 ore si iar se plange ca o doare spatele 🤦🏻♀️ Eu am zis: nope. Nu exista “curatenie generala” de paste si craciun (bine, nici n-am perdele si covoare din cauza de pisici), nu exista apret, nu calc decat ce e strict necesar si doar cand am nevoie.
Comentariu beton!20
Exact asa era si la mine.Mama imi facea curatenie si nu mai gaseam nimic,in schimb eu calcam cearsafurile ca ea muncea mult,dar uram operatinea din tot sufletul.Macar nu erau apreatate,dar la fel le am inlocuit cu cele creponate si am scapat😀
Și eu am râs la „jumătate eu jumătate tu”.
Am împărțit și eu un șifonier cu o distinsă doamnă și la începutul relației așa a fost. După câteva luni vedeam cu ochii cum se diminuează spațiul meu din șifonier. La sfârșitul relației… mai aveam doar 2 sertare. Băi și era imens… al naibii șifonier. Nu a mai durat mult și i l-am lăsat ei pe tot 😁
Comentariu beton!32
Vezi, d-aia n-avem noi șifonier. Ca să nu existe discuții de a acaparare de spațiu. Așa, cu sertare, e pace în familie 😁
Comentariu beton!17
Mie-mi este o frica de Tanti a mea de nu mă văd. Luasem din greșeală Cif de două ori, s-a încruntat la mine de am zis că nu mai fac.
E foarte bună în ceea ce face și e cu inițiativă, adica îmi zice vezi ca am spălat perdelele și nu trebuie sa-i zic eu.
Cel mai tare ma distrează ca suferă de ceva OCD și după ce pleacă toate robinetele din casă sunt aliniate, toate tuburile de cremă sau pastă de dinți stoarse din capăt și aranjate frumos, toți detergenții puşi in ordine alfabetică. Tanti a fost cea mai bună investiție ever!
Comentariu beton!60
Ahahahahaha, daaa, și tanti a mea are chestia asta – toate tre să fie aliniate și, pe cât posibil, adunate laolaltă. Dacă îndrăznesc să las pasta de dinți lângă paharul cu periuțe, cu siguranță o găsesc frumos îndesată ÎN pahar, regulamentar 😁
Și îmi lasă listă cu produse de cumpărat, iar dacă nu execut întocmai, cam pufnește a nemulțumire 🙄
Comentariu beton!23
Well, nimic nu se compară cu o curățenie cinstită făcută de o Fecioară, am mai relatat aici .
Dispar, da, e termenul potrivit, deci undeva exista o groapă a Marianelor chiar în bârlogul nostru .
Cu toată sfiiciunea declar că nu egalează nici o altă căutare a lucrurilor dispărute ca aceea în care am alocat câteva bune minute găsirii propriilor ochelari după o curățenie din asta
Și nu a fost lesne deoarece acest instrument de corectare a vederii omului și pe care nu ii găseam nicicum erau fix pe ochii mei .
Adică în singurul loc în care mă gândisem ca nu ar fi putut să fie .
Comentariu beton!22
Pfff, asta cu căutatul ochelarilor de pe nas e pistol cu apă. Eu am căutat mult și bine căștile înfipte în urechi, în timp ce vorbeam la telefon. Fix prin respectivele căști. Sau prosopul de bucătărie, în timp ce găteam. Prosop care, evident, trona pe umărul meu… 🤦♀️
Comentariu beton!21
Greu cu tine dar mai greu fără tine…. 😂 😂 😂 Sau dragoste cu năbădăi
Cam așa ceva 😁
Tare va invidiez pe toti care detineti doamne Tanti! Am avut si eu una insa problemele personale au facut-o sa nu mai poata veni. Doamna mea era si ea spectacol!
Insa, in legatura cu pusul lucrurilor la loc… I didn’t break her, she broke me. Am invatat in cei 8 ani modul ei de gandire si am inceput sa intuiesc pe unde ar putea sta diverse obiecte ce aveau cu totul alt loc.
Da, si a mea avea o aversiune totala fata de masina de vase, insa spala geamuri si calca orice textila proaspat spalata si uscata.
Inca nu sunt pregatita emotional sa caut alta doamna Tanti, sper sa isi aranjeze problemele si sa vina inapoi. Inca mai are cheia de la casa.
Comentariu beton!18
Îți țin pumnii să revină, oricât de greu e cu ele, fără tot e mai greu. Iar să găsești una în care să poți avea încredere e mega greu.
Obosita dupa curatenia saptamanala de ieri, care saltamana asta se numeste curatenie de Pasti, mi-am sters un lacrim de nostalgie dupa Tanti a mea care:
– tot asa scotea tot din priza. Atata doar ca incarcatoarele le punea si la loc. Care loc era diferit dupa fiecare vizita.
– punea lenjeriile de pat desperecheate. Eu ii lasam 2 seturi cat de cat asorttate, gaseam jumate de pat cu dungi si jumate cu floricele, iar la fiul in camera invers. Ceea ce ma calca grav pe nervi.
– stergea geamurile doar pe interior. Ca stam la et 3.
– incurca dulapurile. Gaseam sosete 44 la mine (eu 37), dresuri la sot si nadragi de pijama roz la fiul.
..si multe altele. Dar cea mai tare a fost cand a dus la ghena „sacosele alea 2 cu maculatura veche din hol”. In care era contabilitatea firmei pe vreo 2 ani!!!!!!! (Culmea e ca am recuperat–o, gunoierul e nenea ecologic-responsabil si p pusese deoparte, mi-a dat-o in contra la o bere).
Dar tot asa, fata buna si de incredere Tanti, ne am despartit.cand cu pandemia si nu a mai revenit. Uneori mi e dor…
Comentariu beton!23
Și noi am făcut pauză de relație în pandemie, dar apoi am reluat, că deh, rău cu rău, dar mai rău fără rău 😁
Poate va veni odată și clipa în care vom incerca posibilele explicații personale care să facă lumină și asupra misterului strămoșesc universal ( se întâmplă în toată lumea) a existenței șosetelor în simplu exemplar.
Avem alocat cate un sertar fiecare plin de cate un singur ciorap.
Nimeni nu a găsit explicația plauzibilă orișicât asupra locurilor in care se afla perechile acestora.
Interogat la un întăritor de piersici instalatorul asociației a jurat că mașina de spălat nu poate arunca cate o șosetă pe furtunul de evacuare, punctual a zis, nu are cum Don Varga, nu se exista!
E și astea gândite, automatele, daca ar fi asea nu as găsi io cu șarpele când se înfundă coloana o roabă de ciorapi? Pai cum naiba?
Asta e întrebare veche, și nime in lume nu știe unde dispar ciorapii din mașină, clar!
Comentariu beton!18
E simplu îi mănâncă mașina de spălat!
Pfff, dacă ai impresia că mașina de spălat mănâncă sosește, să vezi uscătorul 🤦♀️ Jur că fiara aia se hrănește cu curent și șosete. Altă explicație pur și simplu nu există.
Gasesc foarte utili saculetii de spalat pentru sosete sau lenjerie fina
@Sam, eu le folosesc pt sutiene și dresuri. Mașinile mele de spălat sunt fete bune, n-au mâncat nicio șosetă, una în 9 ani și una în 2 ani și ceva
Te inteleg perfect, am avut timp de 8 ani o firma de curatenie, mare parte din clienții persoane fizice erai amici sau cunoștințe ( treaba cu încrederea ).
Cred ca am primit sute de telefoane cu întrebarea “unde D-zeu e obiectul X”, ca nu-l găsesc !
De asemenea foarte comuna faza cu masina de spălat vase, mai ales daca erau incorporabile cu deschidere superioară si butoane mici, nici nu le ating…
Mașina de spălat vase e inamicul 😂
Și eu am vrut sa îmi fac firma dar m-am gândit că bătaia de cap ar depăși profitul. De ce nu mai ai firma?
Dragă Iulia,eu ,mai din popor așa, am avut o Tanti care de fapt ținea loc de bonă la copii,când eram văduvă cu serviciu.Dincolo de orice, bona a avut grijă cumva de copii,i-am găsit întregi și la locul lor,dar mie mi-a tocat nervii cu prostiile pe care le făcea.Era să mor din mâna ei neconectatâ la creier:aveam o mătură de plastic electrică ,pe care o curățam de câte ori o foloseam,iar bona vedea numai mătura curată.Si într-o zi cu soare,s-a trezit vrednică la mine in casă,a băgat să măture,iar după a pus mătura direct în cadă și mi-a lăsat-o apoi lângă priză, să o încarc eu cum știu 😃🤣🤣.Când am văzut podeaua plină de apă în jur am crezut că nu e adevărat ,apa e la distanță destul de camera respectivâ… știi,Monica,am vrut să las mătura curată, că la tine așa o găseam mereu… Ieși,du-te învârtindu-te , că mai lăsai copiii și fără mamă, că nu era destul atâta necaz în casă.Si apoi mi-am găsit și om la copii,și tot ce trebuie.
Comentariu beton!18
Până la urmă, totul e bine când se termină fără leziuni 😂
Iulia ,tu nu crezi că la unele chestii Tanti asta e de fapt șmecheră !? De exemplu ,la golit aspiratorul !
Nu cred că o duce mintea așa departe, sinceră să fiu… 🤷♀️
Cand am inchiriat ultimul apartament in care am stat in Bucuresti, l-am luat cu tot cu Tanti. Care venea saptamanal si dichisea apartamentul ala de arata ca in reviste. Plus ca spala toate geamurile. Toate. Every single fucking week. Ca altfel la ea nu se stia. Mi-e dor nu doar de mirosul si lumina din casa dupa ce pleca ea, dar si de incredibilul ei bun simt si de eficienta pe care n-o s-o capat vreodata.
Comentariu beton!35
Dap, clar, geamurile TREBUIE spălate la fiecare tură, că altfel… Foc și pucioasă 🤣
Absolut! Nu cred ca Liudmila mea ar fi dormit noaptea daca ii ziceam sa lase alea geamuri nespalate. Sa nu mai zic ca, foarte probabil, m-ar fi ignorat cu mult succes. Basarabeanca cu principii serioase…
asta-mi aduce aminte de prima tură la greci: all inclusive, 4 stele, Ouranopoli; erau niște vile pe munte P+1( intrare de la sol, în funcție de teren), o splendoare de view! atîta doar că (mi-a explicat clientul grec, la telefon), alea 4 stele au existat doar pe planurile de aprobare a construcțiilor și (tot pe hîrtie), la acordarea licenței de funcționare; ok, asta treacă de la mine; curățenia, în schimb…
a mea e habotnică rău, a decretat: eu nu stau în condițiile ASTEA…!
știam ce înseamnă, direcția supermarket după bere!
și, în asorte cu muthos, găleată, mop, lavete, domestos…
am tras amîndoi un șmotru prima lux;
a doua zi dimineață am ieșit prin ogradă să caut doamna de la curățenie; am găsit-o prin apropiere; o rusoaică; îi fac semn să vină cu mine, asta (destul de purie), căsca niște ochi la mine… ieniuei, pînă la urmă vine; deschid ușa apartamentului, îi fac semn să intre; mai prin semne mai cu vidiș, îi dau de înțeles că vrem așa în fiecare deni! și 5€…
ne aștepta în fiecare dimineață să ieșim, eram prima cameră la curățenie; la sfîrșit a mai primit 10-15€ pentru care a mulțumit de parcă îi dădusem un rinichi…
Comentariu beton!13
Avea o prietena la un moment dat o astfel de doamna Tanti extrem de vrednică, dar extrem! Prima dată când a venit la ea s-a apucat să reorganizeze bucătăria (deși nu îi fusese solicitat acest serviciu) și cumva s-a gândit ea că frigiderul nu mai încape prea bine în bucătărie așa că l-a relocat pe hol! (nu știm încă cum l-a mutat singură până acolo). Apoi avea acest prost obicei de a face ea ordine peste tot și prietena mea veșnic nu mai găsea diverse prin casă. Momentul culminant al acestei situații și sfârșitul doamnei Tanti în casa prietenei mele a fost într-o noapte, pe la ora 3 când după vreo 5 ore de căutat niște haine pentru serviciu în sifonierul proaspăt aranjat de doamna Tanti prietena mea a sunat-o (da, la 3 noaptea, după multe țigări fumate probabil dar fără nici un efect) să o întrebe unde ii sunt X pantaloni și Y bluză și s-o anunțe că au încheiat colaborarea.
Am avut și eu o doamnă Tanti, ceva mai pașnică dar căreia i se părea că deja e prea curat la mine în casă și că nu e necesar să mai facă și ea mare lucru 🤣 așa că am încheiat colaborarea și în acest caz.
Comentariu beton!15
🤣🤣🤣🤣 Asta o bate pe a mea. Mobilă încă n-a mutat din loc!
Mamă, Iulia, ce-ai lovit! Parcă vorbești de tanti doamna I a mea.
1. Aspirator- aici mă recunosc vinovată, nu i-am arătat eu cum se manevrează. Apeși o o clapețică, scoți o ceva, răsucești un altceva, mă rog, un pic mai complicat, dar nu chiar fizică cuantică. Și vin eu de la birou, și casa strălucește și aspiratorul tronează pe undeva, că trebuie desfăcut și golit.
2. Din priză îmi scoate numai radio-ul, cât să mă apuc eu să butonez în căutarea frecvenței pierdute.
3. N-am mașină de spălat vase și oricum nu las vase de spălat. Maxim ibricul de cafea.
4. N-am băgat în contract și călcatul și schimbatul așternuturilor, dar după ce zice lumea pe aici, nici nu le bag.
5. Ăsta trebuia să fie primul, dar așa era la tine. Și io ca tine, și probabil ca toată lumea, țin diverse lucruri în casă după o anumită logică, și anume a mea, că io stau acolo, nu?!
Cum ar fi, de exemplu: bidoanele de detergenți și balsam de lângă mașina de spălat rufe (locuiește în bucătărie): în spate, lipit de perete, ăla pt mătăsuri și lâneturi, că îl folosesc rar de tot, mai în față, grupate, alea pt negre și obișnuite și balsamul, dar așezate strategic, să încapă printre ele și picioarele scaunului, când stau și eu la masă. Le găsesc oricum, numa’ cum le-am pus eu nu.
În baie, știi și tu, unele colo, unele dincolo, le găsesc p-alea de pe cadă pe chiuvetă, p-lea din stânga în dreapta, d-astea.
Privit din afară nu-i mare lucru, dar eu locuiesc doar cu pisicul, nu le mută altcineva, le găsesc și cu ochii închiși. Vin obosită de la birou, arunc hainele de pe mine, mă bag în cadă și apoi dă-i și caută, ieși din cadă, șmacurile necesare curățeniei fizicului propriu.
La fel cu rufele.
Cei mai mulți nervi mi i-am făcut acu’ vreo 2 săptămâni, când am rugat-o să facă curățenie generală.
De-a lungul timpului am scăpat de multe obsesii de-ale maică-mi, numa’ de 2 nu, o curățeniei generală o dată pe an (la mama erau 2) și cu ocazia asta, spălat toate vasele din dulapuri (nu-s ermetice, mai ajunge abur cu grăsime; chestie pe care am constatat-o personal și am revenit la obiceiul maică-mi).
Numa’ închipuie-ți ce mi-a făcut femeia aia din dulapuri! În două a trebuit să scot tot și să rearanjez.
În seara aia am căutat un cuțit de mi-a venit să plâng. Eu țin în grătar câte un tacâm din fiecare fel, plus lingurița cu coadă lungă pt cafea și cuțitele (2) cele mai utilizate pt tocat/tăiat. Nu era cuțitul nici în dulapuri, nici în sertarul de tacâmuri (acolo i-am interzis de data asta să umble, dată trecută m-a făcut de-am scris pe alte bloguri, o zis lumile că-mi lipsesc țigle de pe casă), după vreo trei lacrimi l-am găsit în recipientul cu spatule, linguri de lemn și alte unelte. Faza e că cuțitul mic, îndesat și neascuțit, care stă în recipientul ăla și care este utilizat doar la deschis sticle de apă și cutii de conserve fără cheiță, era în grătarul de vase.
Și tot în recipientul ăla am găsit ieri o lingură pe care n-o găseam nicăieri.
Și a încercat să demonteze geamul dublu de la cuptor și nu s-a priceput să monteze la loc și lăsase o clapețică în bătaia vântului.
Până în toamnă venea de 2 ori pe lună. Apoi mi-am luat robot aspirator și de la sfârșitul lui septembrie am mai chemat-o doar de 2 ori, în care e inclusă curățenia generală pomenită mai sus. Că pe mine aspiratorul mă ucide.
În rest, m-ar bate soarta să zic ceva, femeia face curat în credință, curată, corectă, nu mi-a lipsit un fir de ață în 2 ani și mai ales mă ia în serios când îi zic cum să-mi protejeze pisicul să nu zboare pe geamurile lăsate deschise. Ah, și e absolut în extaz de produsele de curățenie pe care le folosesc eu în mod obișnuit, nu cere altele.
Ua, da, asta cu mutatul detergenților și altor produse mă ucide și pe mine cu zile 😳
Tanti știe ce știe legat de mașina de spălat vase. Nu este invenție omenească și asta a spus și părintele într-o duminică la predică 😉
🤣🤣🤣🤣
Ptiu, mi-ai făcut poftă de călcat! Am o săptămână de când nu am călcat nimic și nu știam de ce am o stare nașpa 😅 Cu cât văd pe cineva mai anti-călcat, cu atât mi se face pofta mai mare.
Treci și pe la mine? Că am spălat niscai cămăși și așternuturi 🤣
Am avut si eu o tanti, putin timp. Mi era teama sa o las singura in casa (am pisica si doamna nu percuta ca daca deschide usa apartamentului larg pisica fuge pe scari sa se joace si nu e deloc simplu sa o aduci inapoi).
Asa ca stateam cu ea acolo in casa. La inceput mai timid, dar apoi incepuse sa ma puna la treaba si pe mine – pune tu alea la loc, aici nu am mai am timp sa fac, sa faci tu.
Nu era harnica si ii lua prea mult sa faca curat, deci niciodata nu a ajuns sa spele geamuri sau fantezii dastea. Am renuntat la Tanti ca mi se parea ca dau bani doar ca sa fac curat impreuna cu cineva care imi punea toate lucrurile aiurea.
Am cumparat aspirator robot si acu facem împreună curat, consider ca am iesit mai ieftin. Si nici nu exista riscu sa mi fuga pisica din casa:)
Ăsta e unul din motivele majore pentru care nu renunț la ea – se înțelege cu câinii (ceea ce nu e de colea, ăștia fiind 3 și cam cât un vițel fiecare) și știe regulile – dacă au voie în casă îi lasă în casă, dacă îi spun că nu au voie, nu îi lasă și, în general, respectă regulile legate de ei (care la noi în casă sunt mai multe decât cele legate de copil 😂)
Savuros ca de obicei ☺
Io în umila-mi căsuță cu o cămăruță fac curat singurică, după cum pot şi mă pricep. Mai vin şi ai mei pe la mine şi rectifică ce li se pare inacceptabil (a se citi 2 scămuțe pe covor).
Acum câțiva ani, din pură milă pentru existența mea dificilă în contextul perpetuului studiu medical, distinsa proprietară a scorburii mele a chemat o tanti cu consortul din dotare să facă niscai şmotru intensiv. Toate bune şi frumoase, am dat gablonțurile şi bibelourile la o parte, am luat lucrurile de valoare cu mine (că nu se ştie niciodată) şi am tulit-o la părinți în vacanță.
Când mă întorc găsesc curat şi aranjat, nimic de zis, dar şi reproşuri de la proprietăreasă că tanti şi nenea au găsit o mizerie de neimaginat! Purici pe sub pat şi şobolani în balcon (în spatele aragazului defect pe care nu binevoise să-l ducă nimeni de acolo). Băi mama lor de purici şi şobolani, cum au ieşit ei numai la nenea şi tanti! Te pomeneşti că or fi cerut şi de mâncare! Şi cu asta s-a încheiat orice tentativă de a mai chema pe cineva să distrugă aparenta faună cu care conviețuiesc 😀
Zi sincer, ai avut un circ cu pureci dresați sub pat și fo 2-3 șocâtzi prin cuptor 🤣🤣🤣
cu riscul sa-mi iau toate rosiile stricate in cap, si tocmai pt ca imi esti draga, vreau sa-ti spun ca sunt, deja, ani de cand tot astept comentarii de la tine in care sa nu-ti mentionezi meseria. Asa, oricand, legat de orice, pe principul castravetelui. Scuze, e cu buna intentie! Dar, deja, ma simt un impostor daca nu sunt sincer, mi se pare anapoda rau. Este incredibil cum reusesti sa aduci in discutie meseria ta in orice comentariu, inclusiv, sau mai ales, cand nu are nicio legatura cu subiectul. Scuze, inca o data, este cu cea mai buna intentie
@VladS-nu mai am roşii 😀mulțumesc (sincer!) pentru observație. Chiar nu mi-am dat seama de aspectul acesta. Am luat la cunoştință şi o să fiu mai atentă la ce comentez şi dacă meseria mea este relevantă în discuție sau nu. Zi faină!
Când citesc asemenea articole ma gândesc la următoarele:
– vine sărbătoarea (oricare ar fi ea) și dacă sunt perdelele și/sau geamurile murdare, frigiderul nespalata pana ies steluțe sclipitoare din el, tocurile ușilor nefrecate sârguincios, patul nefăcut la dunga, prosoapele pline de petale de trandafiri, covoarele neabătute( cine are, eu am renunțat demult la aceste suprafețe atrăgătoare de praf și par de mâță), dulapurile golite și șterse, faianță nefrecata cu tix și care or mai fi ideile legate de curățenia temeinica de orice sărbătoare. Trista maniera de a-ti ocupa timpul si-asa limitat pe acest Pământ.
– ma amuz teribil acum de discuțiile interminabile purtate cu mama proprie și personala din care reiesea ca sunt dezordonata și responsabila de lipsa de ordine și disciplina din casa părintească iar acum după aproape 15 ani de când am părăsit acel domiciliu s-a dovedit ca situația ordinii și disciplinei în imobil e la fel ca înainte sa plec 🤣🤣🤣😍
Discuții de gen am mai avut și eu cu mama din dotare. În schimb, la ai mei în casă arată cam ca la muzeu, de nu-ți prea vine să intri fără cipici din ăia trași peste papuci… 🙄
Iar la mine în casă, cui nu-i convine nivelul de igienă, e binevenit să nu ne mai frecventeze altă dată…
Povestea ta cu ciorba mi-a amintit de una de-a noastră.
Pe vremuri imemoriale, când încă locuiam cu părinții, venea o doamnă la curățenie. După un episod de ăsta de ordine și curățenie în frigider, ia gorgonzola de unde nu-i. S-a răscolit tot frigiderul, dulapurile, s-a întrebat fiecare membru al familiei dacă a terminat-o (deși mai era o bucată semnificativă). Nimeni nimic. Într-un final a rămas singura variantă posibilă – a aruncat-o doamna. Să fi văzut șocul femeii când a întrebat-o mama foarte pașnic și politicos dacă știe ceva despre niște brânză mucegăită și i-a zis că, da, era bună de mâncat și nu, nu trebuia să o arunce. Nu mai zic că se și găsea rar pe atunci și era și mai scumpă decât acum.
Corect, dacă pute așa odios, cum naiba să fie de mâncat? 🤣🤣🤣
Ahaha, am ras bine la faza cu scosul.din prize.
Iulia, am schimbat câteva persoane la curatenie inclusiv firme unde mi-au venit unii odată și după ce au făcut curat în balcon s-a rezemat Omu cu palma murdara in peretele alb din camera…și am.avut 2-3 pe recomandări de îmi era și rușine să le zic ceva. Așa că m-am luat frumușel.si mi-am imaginat cum ar fi sa inventez Io un serviciu de curățenie perfect. Asta după ce am vb cu n și nici unu nu era 100% mulțumit de persoana cu care lucrează acasă la el.
Dar ce sa vezi, acest serviciu imaginat de mine era deja inventat. Și are și app. Așa că am băgat o fisa și am chemat pe cineva. Din prima am constata că e cea mai buna alegere din toți cu care am lucrat până acum. E super. Dar are o boala. Scoate din priza. Unde nu ajunge la priza scoate cablul din aparate. Și aveam 2 aparate cu cabluri cu același tip de mufa,ambele scoase, și așezate unul langa altul. Doar că unu avea cablu negru și unu alb,un cablu era oleacă mai subțire,ambele aparate albe. Că în bancul cu omul ce avea 2 cai. Plm. Cum am descoperit care unde vine? Am căutat un video de unboxing al aparatului pe care îl am sa vad ce culoare are cablul cu care vine :)))
Dacă găsiți pe cineva cu care rezonați, It’s a keeper! Altfel mai căutați!
Bună ideea cu unboxingul, nu mi-ar fi dat prin cap nici într-o mie de ani, recunosc 🤣🤣🤣
Avem două dulapuri de haine în cameră. Ei, în al meu au apărut deja haine de-ale ei :)) N-ai ce să faci, asta e viața :))