Prima, dar și ultima oară, când am băut o cafea într-un local din ăla specializat exclusiv pe cafea, știți voi genul ăla de loc unde până și femeia de serviciu are un master în făcut cafea la ibric din boabe culese de fermieri columbieni cu mâinile goale, am crezut că face asfixie mecanică băiatul ăla care servea cafea la mese.

Când i-am zis să-mi aducă niște zahăr, am crezut că gata până aici i-a fost. Serios, poate nu mai rețin eu foarte exact, dar mi s-a părut c-a dus o mână la piept și s-a lăsat moale pe-o parte. Iar când am mai adăugat senin și nevinovat „și-un pic de lapte, te rog, rece, dacă se poate” am crezut că l-am pierdut definitiv. De-aia am și hotărât că-mi trebuie un espressor acasă, că n-aveam chef să fac naibii vreo victimă nevinovată printre barista din București.

Partea bună e c-a trecut ceva vreme de atunci și între timp am reușit să renunț la zahărul din cafea, dar nu pentru c-aș fi devenit vreun fin cunoscător, ci pentru că nici nu e sănătos și mai și îngrașă. Și, da, trebuie să recunosc că-i strică și gustul, acum n-aș mai pune zahăr în cafea nici sub amenințarea cu arma.

Altfel, să știți că pot să apreciez o cafea bună preparată de cineva care știe ce face, a studiat arome, combinații, metode de prăjire și ce mai studiază ei acolo, doar că vreau să decid eu singur când și dacă am nevoie de o aromă perfectă sau nu. Exact pe sistemul cum pot să mă duc la prânz la Obor să bag niște mici cu muștar, după care, în seara aceleiași zile, să mă înfig într-un restaurant de fițe și sa-mi comand un menisc de prepeliță în aspique.

Și toate astea vi le spune un om care nu poate funcționa fără cafea. Dimineața, după o primă cafea încep să mi se dezghețe ușor-ușor rotițele din creier, dar abia de la a doua încolo simt că pot să articulez din nou fraze coerente. N-aveți idee câte cazări cu mic-dejun inclus am plătit doar ca să fiu sigur că am unde să beau o cafea dimineață la prima oră. Că de mâncat, nici vorbă, la ora aia, dar fără cafea n-aveam cum.

Am făcut această minunată introducere doar ca să vă pot spune că până acum am trăit în minciună, în ceea ce privește sfânta cafea de fiecare dimineață. O spun cu toată responsabilitatea și-am ajuns la această concluzie de când a intrat în viața mea acest minunat aparat, pe numele lui espressor De’Longhi PrimaDonna Elite. Ce-i drept, n-a intrat de mult, doar de vreo câteva zile, practic încă e ca un bebeluș în brațele mele, dar, fraților, a spus stop-joc la tot ce mai aveam eu ca espressor prin casă. Și mai aveam vreo trei. No joke.

Mașinăria asta bate la popoul gol orice am mai înfăptuit eu până acum pe acasă în materie de cafea. Am la distanță de o simplă apăsare de buton 13 rețete de cafea predefinite, de la simpla cafea americană, până la Cafe Latte și Latte Macchiato. Ar fi trebuit să vedeți cum au reacționat fetele când au văzut că-și pot face ciocolată caldă printr-o simplă apăsare pe buton. Noroc că în această casă ciocolata e cu porția, fie ea și caldă, altfel nu le mai dezlipeam de lângă espressor.

Iar dacă nu mă satisfac astea 13, nu-i problemă, pot să-mi fac propriile mele rețete. Am atâtea moduri de a râșni cafeaua, de a încălzi apa, de face sau spumă de lapte, am atâtea setări și programe, încât sunt convins c-aș putea obține o cafea care ar putea fi catalogată de la decentă în sus chiar și în localurile alea despre care vă povesteam la începutul articolului. Mă rog, nu cred că va fi cazul vreodată, nu sunt chiar atât de creativ în acest domeniu, dar mă fascinează gândul că dacă chiar îmi doresc asta, pot s-o fac.

Mai are rost să vă explic că sunt atât de sigur pe mine datorită modului în care espressorul comunică cu tine prin intermediul ecranului ăla touchscreen? Cred că nu mai are. Sau datorită sistemului de făcut spumă de lapte, pe care italienii l-au botezat, și pe bună dreptate, Latte Crema. Serios, după ce ai pornit mașinăria, și începi să butonezi pe-acolo, o nouă lume ți se deschide, o lume in care devine extrem de simplu să-ți faci cea mai șmecheră cafea din lume.

Dar ce mă sparge cel mai tare e altceva, vă zic imediat ce. Eu beau dimineața trei cafele. Prima trebuie să fie mai slabă, cât să mă obișnuiesc cu realitatea faptului c-am fost nevoit să cobor din pat și să mă apuc de treabă. În schimb, a doua trebuie să fie strong, pentru că de cele mai multe ori gândul că va trebui să muncesc aproape că mă doboară și simt că trebuie să fac ceva în privința asta. A treia e mai lejeră, e așa de întreținere a atmosferei, eventual un cappuccino sau ceva pe-acolo. Ei, dacă până acu’ trebuia să mă întrebuințez serios pentru toate astea, acum le am la câte un apăsat de buton distanță, ceea ce este absolut demențial.

Ca să nu mai zic că poți controla toate astea și prin aplicația pentru mobil, deci practic voi putea să-mi fac liniștit prima cafea, deși eu încă mai lenevesc în pat semi-adormit. Procrastinarea mea râde cu gura până la urechi când aude treaba asta.

Mno, aș putea sa vă mai povestesc o grămadă, că de când îl am, numai asta fac, mă joc la el, am produs o cantitate de cafea zilele astea pentru care m-ar putea invidia multe cafenele din țară, dar risc să-i plictisesc pe cei pe care nu-i interesează subiectul.

Așa că mai bine vă arăt eu de unde se poate lua espressorul și vă spun că, dacă aveați de gând sa faceți o achiziție de genul ăsta, folosiți codul Mihai10, pe site-ul eMAG, și-o să constatați că-l luați mai ieftin cu 10%.

Ah, să nu uit, încă o chestie tare care m-a impresionat și m-a făcut să devin fan al brandului: Espressoarele automate de la De’Longhi sunt produse exclusiv în Italia și România. Da, există fabrică De’Longhi la Jucu, lângă Cluj, chestie de care habar nu aveam, dar mi s-a părut foarte tare când am aflat. Un motiv în plus să-mi pară bine că v-am povestit despre PrimaDonna Elite.

Cam atât pentru azi.