Din motive pe care n-aș putea să le explic rațional, în ultimele săptămâni am făcut o cură intensă de filme românești. Mno, asta este, nimeni nu e perfect.
Dom’le, treaba e că multe dintre filmele românești ar fi bune, dar le scrâșnește arta printre dinți atât de tare, că nu mai e loc și de filmul în sine. Știu și de unde vine nenorocirea asta, dar mi-e lene să mai detaliez subiectul acum. În principiu, de la faptul că nu-s făcute pentru spectatori, ci pentru premii. De parcă premiile alea îi fac pe spectatori să plătească biletul în sala de cinema.
Nu, nu-i fac, dar până când producătorii nu vor înțelege treaba asta și, mai ales, până când operele astea de artă nu se vor mai face cu bani de la bugetul de stat (a se citi de la Centrul Național al Cinematografiei) toată cinematografia românească să va învârti la infinit în aceeași labă în cerc uriașă.
Nfine, mă opresc aici, că oricum vorbesc de pomană. Pe voi nu vă intersează subiectul, iar pe cine ar trebui să intereseze nu dă doi bani pe ce scriu eu pe-aici. Eu sunt pulimea, iar pulimea să se abțină să comenteze dacă nu înțelege arta.
Daaar, pentru că după cum spuneam am făcut o adevarată cură (cred c-am văzut vreo 20), până la urmă am găsit și patru bucăți filme bune spre foarte bune.
Și-am zis să vi le las și vouă aici, că poate cine știe, chiar îmi urmați sfatul și vă uitați la ele. Să nu vă îngrijorați, din toate lipsește scena cu mâncatul unei farfurii de ciorbă în 30 de minute, că aia e artă, iar io la artă tocmai ce-am zis că nu mă pricep.
Să purcedem, zic.
Arest – Băi, cum să vă descriu eu vouă acest film? Gata, știu. Este de departe cel mai bun film românesc pe care l-am văzut eu vreodată. L-am început la oha (ca pe toate celelalte, de altfel) și pur și simplu n-am putut să-l mai opresc până n-a fost gata. Băi, oameni buni, băi, fraților, băiatul ăsta din rolul principal, Iulian Postelnicu, cred că a făcut rolul vieții lui. Este absolut DEMENȚIAL. Dacă e să alegeți un film dintre toate astea pe care le recomand eu azi, apăi fără îndoială că ĂSTA E.
Charleston – Știam de el de când a apărut, am avut și invitație la lansare. Dar, pentru că nu m-a atras nimic la el, am refuzat să mă duc sau măcar să-l văd ulterior. Dar lasă c-am făcut-o acum. Filmul nu numai că nu e rău, dar pe alocuri este genial. Există câteva secvențe la care eu am ramas cu gura căscată, plus că-mi venea să râd și să plâng în același timp. Ca atunci când cazi și te lovești la noadă. Io zic să vă uitați la el și n-o să vă pară rău.
Secretul fericirii – P-ăsta l-am văzut alaltăieri noapte, dar noaptea târziu. Am râs de câteva ori atât de tare c-am trezit-o pe fashionistă din somn. Ca să nu mai spun că de vreo două ori m-am pomenit răspunzându-le ălora din film, tot cu voce tare, de se întreba distinsa făptură de lângă mine dacă n-am înnebunit. Nu de alta, dar era deja ora 3.00 dimineață. Un singur defect are filmul ăsta: unul dintre actori, Theo Marton, este slab, spre foarte slab, iar pe alocuri extrem de slab. Cel puțin asta e părerea mea de om care, după cum ziceam, nu se pricepe. Dar dacă faceți abstracție de asta, filmul e bunicel și ideea chiar foarte bună. Garantez că n-o să vă pară rău.
Heidi – Filmul în sine nu e nici bun, nici rău, merge, te ține în priză. Dar dincolo de orice, merită văzut pentru fata asta din rolul principal, Cătălina Mihai, pe care am crezut-o în fiecare secundă din film. Știți că asta e una dintre problemele filmelor românești, nu? Că nu-i prea crezi pe actori, nu reușesc să te ducă cu ei în povestea filmului. Dar ma rog, după cum ziceam, eu nu mă pricep. Tot ce pot să vă spun este că e ok, merge la fix pentru o duminică seara când nu prea mai ai cu ce-ți ocupa timpul.
Bonus
Pentru c-ați fost cuminiți, vă lasă fratele vostru și două recomandări, bonus, de filme neromânești.
The hater – Ăsta e un film polonez, asa că trebuie să fiți foarte atenți să nu vă lovească consoanele alea multe când încep să vi se rostogolească prin casă. Dar subiectul este extrem de actual: manipulările din social media, conturile false, fake news-ul și, nu în ultimul rând, ura. Ura asta care se resimte din ce în ce mai pregnant peste tot în jur și în mediul online cu atât mai mult. Uitați-vă la el, o să-mi mulțumiți.
Quiz – O să vă placă mult, mai ales că probabil toți de pe aici ne-am uitat la vremea lui la „Vrei să fii miliardar”. Este o mini serie de trei episoade, făcută după un fapt real. O familie din UK reușește să fraudeze concursul tv ”Who Wants to Be a Millionaire?” și să câștige premiul cel mare. Urmează proces și tot tacâmul. dar interesant este că și în ziua de azi se mai judeca cu producătorii pe motiv că n-au fraudat. Părerea mea este că mint, dar, mă rog, o să vă lămuriți voi despre ce vorbesc dacă-l vedeți. E mișto.
Gata, atât pentru azi, v-am făcut program și pentru weekendul ăsta și pentru următoarele două.
Cu plăcere!
Întotdeauna mi-a fost greu sa ma uit la filmele românești. Îmi dădeau senzația de deprimant înainte sa am intenția sa ma uit la vreunul. Dar mulțumim de sugestii 😊
Comentariu beton!41
De la arta aia de zisăi io.
Asa am spus si eu , pana am vazut Secretul Fericirii https://www.imdb.com/title/tt7205778/?ref_=fn_al_tt_1
Trei actori, e fenomenal filmul.
STOP! Azi e joi – băgarea-n zeamă 🥴
Pă românește… weekend îi sfârșit de săptămână? „înțelge” 😋
10x 4 recs & specs 😊
Nu mai e, s-a românizat de ceva vreme. Dacă până și mama zice „weekend”…
Am văzut trei dintre recomandări: Arest, Charleston și Heidi. Și da, Arest mi-a plăcut foarte mult și Postelnicu a meritat cu vîrf și îndesat premiul Gopo, chit că premiile astea nu-s întotdeauna relevante.
Pentru ce-a făcut în flimul ăsta, Postelnicu merită mult mai mult decât un Gopo. Dacă nu era film românesc, ar fi luat toate premiile care se puteau lua. Bai, mi-era frică de el când mă uitam la film. Și vorbim despre un băiat care e departe de a avea vreun aspect fioros.
Dar zi și de celelalte două pe care le-ai văzut. Fără spoilere.
Despre Postelnicu e fix cum zici, nu te pot contrazice. Mai ales că, înainte de vreun film, îl știam din Divertis, unde mă făcea să rîd.
Mi-au plăcut și celelalte două. Poate cineva care citește pe-aici se va amuza să declar că eu mă uit la filme românești, nu le ocolesc. Mă uit că-s curioasă ce-a făcut un regizor sau că-mi plac unii actori și-i urmăresc. Și ca să-mi fac propria părere despre.
Pentru Șerban Pavlu, din Charleston, recomand și Meda. Iar în Heidi, și fata și Visu au dus bine filmul.
Am mai văzut Cîini și mi-a plăcut. Dar, pînă acum, peste toate rămîne Arest. Și pentru film în sine și pentru faptul că sînt sensibilă la subiect, ca orice om 50+.
@Carmen, si mie i-a placut Cîini, dar credeam ca-s subiectiv pt ca-i cunosc, si pe actori, si pe regizor. Si, by the way, cel mai bun sonor din filmele romanesti, deci se poate. In conditiile in care s-a facut cu cel mai mic buget ever pt un film independent (chiar mai mic decat cel de la Usturoi, al lui Groparu). Inclusiv recuzita si costumele sunt aduse de acasa, toata aparatura, tehnologia, logistica, etc. Cei de la sonorizare si animatie sunt scoliti in USA, actorii la Cluj si totul a fost facut fara vreo remuneratie
Domnu’ Mihai, dacă matale zici că-s bune, noi ne uităm, dar nu promitem că o să ne placă. Totuși, de prin anii 2010, de la State de România, n-am mai văzut ceva românesc.
Vezi că am lăsat și două care nu-s românești.
Am văzut, dar dacă tot ne deschizi apetitul pentru produse românești, eu zic să ne răsfățăm weekend-ul ăsta doar cu atât.
Ăăăă…filmele sunt dublate sau titrate ?
Poate nu-mi merge difuzorul, cum de ce ?
Nici măcar scuza asta nu poți s-o ai. Sunt cu subtitrare toate. 🤭
Merg pe mâna ta și mă uit. Sper doar ca dialogurile să fie ok, de obicei ai noștri vorbesc atât de artificial în filme, că îți vine să dai cu capul de pereți.
Comentariu beton!25
De-aia celelalte 16 flme, sau câte or fi fost, n-au ajuns aici. 😉
Mulţam’! Mi-ai captat atenţia cu Arest și Secretul Fericirii. Dar o să le dau o șansă și celorlalte.
În rest, eu am rămas un fan al filmelor românești „de pe vremuri”. Actori mari, roluri (in)credibile, unele chiar de calitate și mi se par mai digerabile decât ciorba lui Dragoș Bucur din „Poliţist-adjectiv” (parcă așa îi zice, sper).
Poate pentru că pe vremea lui Ceaușescu, cărţile și filmele erau singurele modalităţi de a evada din realitatea funebră.
Există un film românesc la care mă pot uita non-stop, în buclă, oricât: „Nemuritorii”. Să vezi canitatea aia de mari actori pe metru pătrat este un deliciu. Iar Amza Pellea este demenţial. Replica lui Chioru’ „eu dacă mor, mor mai repede că am doar un ochi de închis” mi s-a întipărit în minte. Surprinde perfect mentalitatea românului: și când este în rahat până la gât, tot găsește puterea să râdă…
Comentariu beton!36
N-are rost să începem o dezbatere aici, dar știi că asta cu „marile filme” de pe vremuri e o legendă. Că n-aveai altceva. Am tot încercat să mă uit la filme românești din anii 80 și majoritatea sunt extrem de proaste. Da, chiar și alea mega-lăudate care au spart box-office-urile. Dar, repet, nu aveam altceva pe vremea aia.
Eu am zis actori mari și unele filme de calitate (în special cele de prin anii ’60). Am și spus că, alături de cărți, filmele erau singurele „supape” pe vremea aceea. Uite, mie mi-a plăcut „Steaua fără nume” varianta din ’66, a lui Henri Colpi (care a regizat și „Codin”). Dar, am și recunoscut-o, îmi plac și filmele istorice la fel de mult, chiar dacă s-au ridicat osanale Partidului prin cultura cinematografică, iar istoria a fost trunchiată în fel și chip.
Ăla cu Marina Vlady? Păi ăla e o capodoperă, m-aș uita și acum la el. Bine, io sunt și cel mai mare fan în viață al lui Mihail Sebastian.
Yeap. Și mi-s fan. 🙂
Nu acordasem o atât de mare importanță perioadei cinematografice din anii ’50-’60, dar sunt câteva filme geniale.
Ai incercat şi Un pas înaintea serafimilor? Că io am sentimente amestecate către dânsul şi eram curioasă să mai aud păreri.
Am fost la premieră. Slab, spre foarte slab. Dialoguri nerealiste, joc actoricesc de-mi era rușine. Făcut pentru premii, da’ în condițiile astea n-avea cum să ia.
În urma serafimilor era pasul 🙂
Pt mine, Toma Caragiu rulz ! Am tot incercat sa mă uit la filme românești post revoluție ,dar n.am putut mai mult de 5 minute . Recent am reușit să văd câteva cap- coadă pe ComedyEst . Singurul film care mi.a plăcut cât de cât făcut după 89 e Asphalt Tango . O să mă uit la Arest .
Uită-te. Zici aici după?
Si Miami Bici merge. E așa, lejer…
@Ananas, șerif, sper că glumești cu Miami Bici ăla. E așa de lejer că simți că ți-o ia creierul la vale. 😀
@Ananas, pixul tău e albastru ? 😋
Strict pe românești, eu zic că sunt căpitanul Burcea, am o filmografie de un metru și asta a fost o Vară de neuitat.
Bine, boss. Uite cine știe. 😁
Am văzut “Secretul fericirii” și mi-a plăcut. A fost primul film românesc în care am auzit și înțeles ce se vorbește, un limbaj firesc și o derulare a poveștii jucată foarte credibil.
Mulțumesc că mi-ai făcut program pentru weekend! 😉
Ai toată încrederea. Dacă dialogurile nu-s realiste, dau skip imediat.
The hater l-am văzut. Chiar dacă e un pic tras de păr, tot mi se pare genial modul în care se prezintă posibilitățile prin care poți distruge un om pe internet și apoi și în viața reală.
Așa este, e un pic tras de păr, dar poate tocmai ca să accentueze niște chestii.
Multumim de recomandari si in caz ca nu la i vazut iti recomand si eu seria de 6 episoade years and years pe hbo. Bun tare!
Știu că problema e la mine, dar când aud despre filme românești simt că nu mai aud bine, mi se face poftă de ciorbă și-mi bate depresia la ușă. 😂
Cred că am filme de recuperat de prin 2010, dar dacă astea de care zici sunt ușor de găsit, aș arunca o privire.
Dacă ai netflix și HBOGO, e suficient să dai click pe titlul filmului, la mine în articol.
Eu de ceva timp revăd filmele românești vechi, din plină propagandă bolșevică, anii 50-70, acum mă delectez cu cele cu scenarii scrise de Titus Popovici, La Moara cu noroc, Valurile Dunării, Setea, Furtuna, Străinul, Pădurea spânzuraților, Puterea și adevărul, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Capcana, Conspirația, Nemuritorii, Actorul și sălbaticii, Operațiunea Monstrul, Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii…
Da, cele făcute până în anii 80 erau mult mai bune măcar din punct de vedere al actoriei.
Recomand filmul „Ticalosii” 2007. Despre film aici:
https://evz.ro/ticalosii-din-film-sunt-personaje-reale-434648.html
Văzut de când a apărut. Îmi pare rău să zic asta, dar e atât de slab, nerealist, și prost jucat, că nu l-aș recomanda nici dușmanilor.
🙂 Tare asta… Recomandarea era tocmai pentru realism… daaa’no. 🙂
@tavi, n-am intenționat să te fac să te simți prost, să știi. Dar simgurul lucru realist din filmul ăla este subiectul. În rest, cum a fost realizat, cât de fals vorbesc oamenii ăia, tot, tot, tot, lasă de dorit.
Faptul ca avem pareri diferite despre ceva, nu ma face sa ma simt prost. E firesc si uneori, distractiv. Felicitari pentru oamenii faini si statornici pe care i-ai adunat aici. 🙂
Multumim!Mie mi-a placut “Intre chin si amin”.N-am vazut din astea pe care le zisesi mai sus,dar am timp in pandemia asta!😁
Da? Zici că e ok? Că m-am tot ferit de el.
E ok,dupa parerea mea!Poate un pic prea violent,scene greu de urmarit,dar subiectul le impune.Incearca,pana la urma cate porcarii romanesti am vazut in ultimul timp,ce-ai de pierdut?!Macar nu are scene din alea interminabile cum au in general toate productiile autohtone!Daca zici ca ai vazut Heidi eu zic ca îl suporti si pe asta.Mie mi-a placut.zau!
Mulțumesc de recomandări.
Pe acestea nu le-am văzut. Am văzut altele post 1990, dar nu pot să zic că m-au dat pe spate. Am avut și o perioadă cu probleme mai severe de sănătate acum vreo 3 ani, când îmi puneam seara câte un film românesc ante 89 să mă deconectez 😁 asta e, fiecare cu piticii lui..
În ultimii ani au început să se mai facă și filme românești bune. Dă-le o șansă celor din articol.
Nu mă uit de regulă la filme românești din simplul motiv că nu le înțeleg. Muzica aia de fundal și toate zgomotele de fundal, sunt înregistrate sau dracu știe, foarte tare, iar actorii vb foarte încet 🤣. Sau, sunt eu surdă.
Totuși, datorită reclamei care s-a făcut, m-am uitat la Miami Bici și pot spune sincer, că am râs la filmul ăla cum nu am râs demult la vreo comedie. Și dacă tot am dat-o pe filme românești, m-am uitat și la Ghinionistul. M-a atras titlul și pot spune că mi-a plăcut foarte mult.
Exact asta e motivul pentru care si eu le evit cat pot; nu reusesc sa inteleg ce naiba vorbesc aia acolo. Sunet in priza directa…chiar nu stiu, dar, in marea de zgomote de fundal, se pierde tot dialogul. O fi, oare, chiar asa de scumpa aparatura aia pentru post-sincron?
Multumesc de recomandari. Chiar o sa le vad. Nu am mai putut vedea filme romanesti ca ma faceau sa ma simt prost. Tot filmul. Dupa o zi obositoare, sa caut simbolistica in orice, imi dadea eroare 🙂
Pe de alta parte, v-as ruga sa vedeti un documentar. Totul nu va fi bine- in regia lui Adrian Pirvu, un regizor tanar. A fost premiat la TIFF- desi nu stiu daca e un motiv sa va conving sa-l vedeti. Are proiectii in aer liber, la muzee. Cred ca orice fel de feed-back ar fi de apreciat. E o ocazie sa inveti din orice opinie.
PS Nu am nicio legatura cu autorul si cu filmul, poate doar una emotionala provocata de poveste.
Mulțumesc pentru recomandări. Văzut Charleston din cauză de Șerban Pavlu(dar cred că e unul dintre rolurile lui cele mai proaste) dar filmul mi-a plăcut și văzut și Hater care m-a ținut pentru subiectul filmului, dar cum zicea cineva mai sus, cam tras de păr.
Să văd cum dau de celelalte două românești pentru că netflixul italian nu le are.
Și cu toate că urăsc când cineva vine cu recomandări de filme să vin eu si să zic „nu le-am văzut pe ale tale dar trebuie sa le vezi pe astea” mai ales când autorul nu cere recomandari, mă abat si vă zic și eu de doua filme românești ale ultimilor ani care mi-au placut foarte tare(dar sincer nu știu să zic dacă le găsiți pe platforme). Așadar Pororoca cu Bogdan Dumitrache și Ana, mon amour al lui Netzer. A, și Un etaj mai jos.
O rugaminte: a văzut cineva Urma lui Boguță? Că am înțeles ca e pe netflix.
Ultimul film românesc pe care l-am putut vedea până la final și care mi-a și plăcut a fost La Gomera. Arest și Secretul fericirii sună bine. The Hater sună tare rău, deci cu el aș începe.
O sa ma uit pe recomandari, thx @MV. Acum vine intrebarea de baraj, cred ca 99% din filmele romanesti facute pina prin 2000 aveau o problema cu dialogul care de fapt nu prea se auzea iar actorii jucau (cel putin actorii cu nume mare) foarte teatral – confundind ecranul cu scena.
@MV – cum sunt din punctul asta de vedere recomandarile facute ?
THX!
Dacă erau așa, nu le mai recomandam. Tot ce v-am recomandat sunt realiste și din punct de vedere al dialogurilor.
Arest m a distrus , a fost supre dramatic , Am vrut sa i zic lui Alexandru Papadopol pe strada saptamanile treecut dar cred ca l deranjam si m am abtinut .
Urma a fost misto sau interesant din filmele noi.
M-am chinuit să îmi aduc aminte când am văzut ultima oară un film românesc și am ajuns în timp până prin 2007 la „Restul e tăcere”. Băi, zic, n-are cum, că sunt cinefil înrăit! Și am luat la rând, pe ani, toată cinematografia românească, să văd dacă nu mi-a scăpat totuși ceva mai recent. Nu! Ăla e ultimul văzut complet cap – coadă. Nici măcar celebrele capodopere „4, 3, 2” sau ăla cu Lăzărescu nu le-am văzut complet. Am mai văzut secvențe din diverse, dar nu m-a prins nici unul.
N-aș putea explica de ce. Cred că sunt multe motive, dar subiectul și imaginea sunt principale. Imaginea contează mult. Prea e…din realitate. Adică, până și dacă te uiți la mizeriile alea cu Van Damme sau Seagal filmate pe la noi, e ceva acolo care te face să-ți dai seama foarte greu și târziu că decorul e de București.
La alea noastre te prinzi din prima secundă. Nu bagă și ei ceva să pară mai „de poveste” așa (că, până la urmă, cam asta ar trebui să fie un film), nimic. Ieși la un colț de stradă, stai o oră și te uiți în stânga și în dreapta și ai văzut un film românesc cu sunet included. Nu înțeleg nici falsitatea actorilor, în condițiile în care sunt mult mai veridici, mai „de-acolo”, în piesele de teatru sau chiar în reclame. De subiect nu mai vorbesc. Inevitabil, subiectul filmului românesc e viața de zi cu zi. E mișto, e „real”, dar te cam saturi să te uiți la chestii care ți se întâmplă sau ți s-au întâmplat și ție sau cunoscuților. De ce au avut succes și încă au filmele istorice ale lui Nicolaescu sau BD-urile sau Nea Mărin? Păi, fiindcă erau mai pă fantasy așea. Mai „hollywood-iene”. 🤣🤣🤣 Nea Mărin sare de la etajul hotelului și aterizează într-o arteziană de juma’ de metru fără să pățească nimic, comisarul Moldovan e ciuruit în fiecare film, dar revine în următorul… McClane? Rambo? D-astea? Păstrând proporțiile, discursul lui Mircea sau al lui Mihai se pișă pe ce zicea ăla în „Braveheart”, iar plutonierul Căpșună și căpitanul Panait rivalizau cu orice Sherlock. Da, știm că realitatea nu e așa, dar asta aștept eu de la filmele serioase în general: un pic de ireal, de fantezie, de sf. Un ceva acolo care să mă facă să zic „Hai, dom’le, că n-are cum..!” dar să mă țină prins în continuare.
Altfel m-aș uita doar la documentare. Și filmele românești așa par aproape toate: documentare sau reality-show-uri.
Mulțumesc pentru recomandări, @Mihai. O să le dau o șansă celor de mai sus, poate greșesc sau am prejudecăți.
Comentariu beton!27
@Ioane, după ce ți-am analizat comentariul, sugestia mea e să te uiți doar la Arest și la Secretul fericirii. A, și la cele două neromânești.
Ionuț ,vesticii nu pățasc de.astea zi de zi ! Mai ales pt ei is facute filmele astea (pt premii dupa cum zicea Mihai ,cred). In rest ,gand la gand cu bucurie ,achiesez 😉 100 la suta la ce scrii in comentariu.
Recomand A Serbian Film
Mihai, aseară am văzut The Hater. Mi-a plăcut. Bun filmul, iar subiectul cât se poate de real. Sunt fanul filmelor românești de altădată, BD-urile, Operațiunea Monstrul, Nea Mărin, Astă seară dansăm in familie, Actorul și sălbaticii, dar o să încerc să văd și din recomandările tale. Prima pare ok. Mulțumesc!
Credeam ca numai mie mi se pare ca actorii romani joaca artificial.
Daca tot vorbim de filme, recomand si eu un serial polonez ” SEMNE „Vizionare placuta!
The Hater, l-am vazut acum cateva saptamani! Bun, l-am recomandat si altora!
La cele patru filme românești ma întreabă Netflix: “Lost your way?” 😂😂😂 Normal, dacă stam la capătul pământului!
@Emil, întrebarea e valabilă pentru toți „rătăciții”, nu doar pentru cei de la capătul pământului. 🙂
Ultimul film romanesc pe care l-am vazut si care mi-a placut a fost Aferim! aparut prin 2016, parca.
Penultimul a fost Filantropica si ala deja e vechi de aproape 20 de ani. Poate intre timp sa mai fi fost vreunul la care nu mi-a parut foarte rau de timpul pierdut, dar uite ca acum nu mi-l amintesc si asta, cred eu, are o semnificatie.
Multumesc pentru recomandari, poate in weekend am sa mai dau si eu o sansa cinematografiei autohtone :).
Io nu pot cu filmele românești. Viața-n România bate orice film.
Nu există NU POT … există doar NU VREAU 😋 … și să știi că bătaia doare 😈 Pistruiatule 🥴
Jos violența! 🥳
Io nu-s pistruiat, da-mi plac pistruiatele cu ochii verzi sau albaștri. 😜
@didina,fără legătură cu subiectul, caut articolul tău de anul trecut, parcă, în legătură cu adaptarea la viața în Olanda. Mă poți ajuta? Mi-ar fi de mare folos, mulțumesc!
@Mari, uite-l aici: https://mihaivasilescublog.ro/2018/01/17/sfaturi-emigrare-olanda/
https://mihaivasilescublog.ro/2018/01/17/sfaturi-emigrare-olanda/
Dacă sunt nelămuriri, răspund cu drag. 🙂
Am văzut după ce am răspuns că a pus și @Vasilescu link-ul, dar n-am mai apucat să șterg, mi-a sunat telefonul. 😁
Lasă, @didno, să aibă de unde alege.
Cine era la telefon?
@Vasilescule, tata. E „pedepsit” să mă sune zilnic, să știu că e ok. Vrei să îi transmit ceva? 🙂
Auzi, da’ aveți ceva cu mine de mă tot „botezați” în fel și chip? Mi-e că n-am un’ să țin toată turma de miei pe care mi-o datorați deja.
E greu cu scrisu, bă, ce vrei.
Vă mulțumesc mult!
Un film românesc care m-a binedispus: „Love building”.
Mihai ,tocmai ce.am terminat de văzut Arest. Mi.a plăcut jocul lui Papadopol ,da băiatul celalalt Vali ,e demențial ! Dacă-l întâlnesc pe strada ii rup capu’ ! Cand ma revolta ceva ma doare stomacul , pe toată durata filmului am avut durerea asta! Futu.i în gura de nomenclaturisti ,informatori,sri.sti , lingai de PARTID!
!
Io am zis c-așa o să fie.
Arest:
Stiti justitia pe care o aparam? Toti fostii securisti ,ministrii de justitie si procurori generali gen Macovei,tatal lui Kövesi si cu taica Lazar cu pensia de 17000 lei.Toti se pisa cu bolta pe noi.Statul de drept!
Ha?
Dau drumu’ la Arest pe leptop, hmm, dau sonoru’ la maxim poate, poate înţeleg ceva din dialoguri… mă enervez, bag căştile în urechi, meah parcă înţeleg umpic din ce vorbesc ăia. Băi, nu se poate ca un film bazat pe dialog să aibă un sunet aşa de mizerabil.
Am dat pauză la film doar ca să scriu asta despre sunet şi o să revin mâine cu o părere despre film. Staţi aproape de blog ! 🙂
P.S. bag pwla că mai am şi o muscă enervantă prin casă care mă tot bâzâie şi face zgomotul de fond din film şi mai enervant.
Auzi, dar de ce nu activezi subtitrarea?
Bună întrebare 🙂 Să-ţi zic că nu ştiam că un film românesc poate să aibă subtitrare în română ? Acum am aflat, merci.
L-am vazut, bunicel. Ba da cadrele alea de arta lungi si fara sonor sunt moartea pasiunii. Am verificat de cateva ori sa nu fiu pe pauza.
Spuneam ce faceau jegosii aia pe vremea comunistmului.Si cand vad un film ca asta parca simt cum fierbe sufletul in mine de ciuda si o dorinta de razbunare pe toti cei care ne conduc si ne-au condus de vreo 50 deani.Presedinti,parlamentari,judecatori,procurori etc.
Toate pânzili sus! Într-un uichend încep să mă uit la recomandărili de mai sus, după ce termin de văzut Suits!
Îmi era frică să nu zici … după ce termin de … colorat … cartea / pătrățelele 😋
Nu, nu, şi iarăşi nu. Am încercat dar nu pot să mai vizionez încă un film românesc cu tema comunismului, torţionari în puşcării… referitor la Arest. Am înţeles că actorii sunt ceea ce ar trebui să fie dar nu, mulţumesc.
Cum zicea parcă Ionuţ, dacă vreau să înţeleg prin ce au trecut unii oameni în perioada aia, caut un documentar.
Treaba ta, nu știi ce pierzi.
Io știam că alte animale-s cu încăpățânarea pă ADN 🥴 …. așteaptă ediția cu noul facelift!!!😋
Comentez rar și prost în genral.
De data asta pot la fel de prost:
1. Arest – mulțumesc, incredibil de bun Postelnicu, dar aș spune că poate mai mult. Ca să fiu rău: Papadopol s-ar putea să fii făcut rolul vieții lui.
2. Charleston – mulțumesc pentru exact imaginea unui om din jurul meu.
Cu plăcere. 😉
Arest – Postelnicu face un rol foarte foarte bun, Papadopol – meh (cel puțin în prima parte nu este deloc credibil)
Pe celelalte nu le-am văzut.
În schimb am văzut recent „Urma” care este foarte bun. Irina Rădulescu joacă foarte bine (e fata lui Dem Rădulescu), dar finalul este unul tare confuz, aproape de neînțeles.
„Aniversarea” – iar este foarte bun, ultimul rol al lui Mircea Albulescu, rol în care nu scoate o vorbă, dar cam domină ecranul când apare. Restul personajelor sunt foarte bine conturate.
Ambele pe Netflix.
Super enervantă partea cu sonorul în filmele românești, când abia înțelegi ce zic oamenii ăia, dar zgomotul când se soarbe ciorba sau se plescăie în draci este clar ca lumina zilei. Primul film românesc la care am auzit cu adevărat bine a fost „Restul e tăcere”. Care, pe lângă sunet, a avut și o poveste bine spusă și jucată.
Ia să mă uit la Urma ăsta.
Closer to the moon, 6,9 pe scara Richter. Ce zici de ele? Cred ca le ai văzut, dacă nu, Closer…e musai.
Vazut ambele. Mai bine nu zic ce cred. 🤭
Vazut Arest aseara.
-sunet prost (noroc cu subtitrarea)- checked
-cadre luuuuuuuuuuuuuungi, camera fixa la 145 de metri si jumatate -checked
-mancat ciorba- checked
– unghiuri ciudate de filmare – checked
– final abrupt – checked
In concluzie, se califica cu succes ca si film romanesc post-revolutie.
Nu o sa comentez subiectul filmului, aici e de gustibus.
Dar jocul magistral al lui Postelnicu si chiar si Papadopol, nu poate fi negat.
Adica Postelnicu a intrat suspect de bine in rol, cred ca are nevoie rapida de un rol pozitiv ca altfel ramane lumea cu niste idei :))))
Dom’le, să mă lămurească cineva care e marca aia de whiskey căreia i se spune(a) ”doi căței”. Ca echivalentul de la VAT 69 l-am aflat.
Foarte fain Quiz. Văzut aseară toate trei dintr-un foc .
Chiar interesant si captivant . Dar habar nu aveam de el .
Pentru HBO daca mai știe cineva ceva bun, recomandat ?
După Heidi nu mă omoram, dar peisajele și coloana sonoră m-au încântat. Charleston nu știu să dansez, dar am, așa, o idee. Nu prea înțeleg poloneza, dar îmi aduc perfect aminte de Lolek și Bolek.
Banc. B… ce conțin celulele? Infractori. Fb