Mă consider un cetățean cu o inteligență medie, genul de individ care înțelege de ce au casele nevoie de acoperișuri, care știe rezultatul corect al complicatei operații aritmetice “7-5+2”, sau care poate să se deplaseze din punctul A în punctul B fără să aibă nevoie de prea multe indicații suplimentare. Pe scurt, cred despre mine că posed bruma de inteligență necesară pentru a supravieți pe aceste meleaguri greu încercate de-a lungul vremurilor, dar ieri mi-a dat șah-mat Alba-Iulia. Orașul Alba-Iulia, știți voi, ăla cu Unirea Principatelor Române supt Mihai Voievod Viteazul. Stați că vă zic imediat.

Am plecat dimineață din Cluj și-am vrut să le fac o surpriză fetelor, pe drum, să le duc să vadă cetatea din Alba-Iulia. Așa c-am pus waze-ul și i-am dat bătaie.

Doar că, ce să vezi, odată ajunși în Alba-Iulia, dacă era să mă iau după ce zicea waze, cetatea se afla fix în mijlocul uneia dintre cele mai aglomerate intersecții din oraș. Pentru că, da, exact acolo mi-a comunicat aplicația cum c-am ajuns la destinație.

Cum vagile mele amintiri din istorie, despre cetate, erau oarecum altele, și în plus, nu prea mi-l puteam imagina pe Mihai Viteazul descălecând în giratoriul ăla, am început oarecum să mă îndoiesc c-am ajuns unde trebuie, așa c-am renunțat la waze și-am băgat destinația “Cetate Alba-Iulia” pe maps.

Ei, da, pe maps era cu totul altă viață. Mi-a dat imediat direcțiile și un kilometru jumătate mai târziu, am ajuns la noua destinație. Adică exact în fața Spitalului Muncipal din Alba-Iulia. Drept să vă spun, de-a lungul timpului mai citisem că Mihai Viteazul, mai ales spre ultima parte a vieții, a suferit de diverse afecțiuni, dar cumva în capul meu asta nu era suficient ca să-mi imaginez că cetatea e pe undeva prin curtea spitalului. Nu de alta, dar nu prea mi-l imaginam pe Mihai dându-i ordine lui Baba Novac din fața blocului operator sau așteptând șarjele fraților Buzești din fața salonului cu suferinzi de dischinezie biliară.

Râdem-glumim, dar dacă aș fi fost singur în mașină, m-aș fi suspectat de prostie în stare cronicizată. Cum naiba să nu găsești cetatea nici cu waze, nici cu maps? Doar că în dreapta era fashionista care încerca și ea, de pe telefonul ei, cu aceleași rezultate profund descurajatoare.

Așa c-am apelat la ultima soluție: hai să ne orientăm după indicatoarele din oraș. Mda, ia ghiciți voi câte indicatoare „spre Cetate” am găsit? Nu ghiciți, nu? Unul singur, boss, un singur indicator. Nu zic, or fi mai multe răspândite prin oraș, dar pe traseul pe care încercam eu să ghicesc cam pe unde m-aș ascunde dacă aș fi o cetate, am găsit unul singur. Oricâtă bunăvoință aș fi avut, pur și simplu nu puteam să ghicesc unde e cetatea doar pentru că la un moment dat am nimerit peste un indicator care-mi arăta că e „încolo”.

În timp ce le comunicam fetelor că vizita la cetate se amână pentru o dată care va fi ulterior stabilită, că n-am chef să-mi petrec jumatate de zi căutând-o, mă gândeam că pe oriunde te-ai plimba prin Europa cea cu apă caldă, găsești indicatoare spre ce vrea mușchiul tău. Spre cum poți să ajungi la obiective lor turistice cu valoare istorică, nici nu mai vorbesc.

Pai dacă te nimerești printr-un oraș obscur în care există vreun pietroi pe care s-a odihnit cândva Napoleon sau vreo fântână lângă care a râgâit Franz Joseph după ce-a golit însetat o cană cu apă rece, apăi să fii absolut convins că n-ai cum să NU ajungi să vezi locul ăla. Toate indicatoarele din oraș îți vor arăta pe unde să ajungi la pietroiul lui Napoleon sau la fântâna lui Franz Joseph, indiferent în ce colț al orașului te-ai afla. Pentru că oamenii ăia înțeleg cât de important e și pentru ei, și pentru eventualii turiști. Nu și la noi, boss, la noi se face economie de tablă sau ceva. Sau o avea Alba-Iulia atât de multe obiective turistice mai importante, că pârlita aia de cetate nici nu mai contează. Ar putea fi o variantă, ar putea fi.

Doar că n-am mai stat să lămuresc această enigmă, și-am plecat frumușel spre Sibiu, că acolo nu-mi trebuie niciun indicator, mă descurc și singur.

Desigur, o să spuneți c-aș fi putut să opresc și să întreb un taximetrist sau un cetățean oarecare de pe stradă, dar am considerat că nu merită efortul. Dacă pe edilii orașului Alba-Iulia nu-i interesează să-ți arate cum poți ajunge la Cetate, consider că n-ar trebui să mă intereseze foarte tare nici pe mine.

P.S. Pun pariu că nici măcar Mihai Viteazul n-a găsit-o din prima. Mergea cu alaiul spre spre cetate, din când în când mai greșea drumul, și venea repede un aprod din spate să-i șoptească: “Mărite Doamne, nu pe-aici, că pe-aici ajungem la Spitalul Municipal, trebuie să cârmim pe prima la dreapta”.