Alex e colegul meu și unul dintre oamenii de care m-am apropiat mult în ultima vreme. Na, știți cum e, avem chestii pe care le gândim la fel, amândurora ne place fotbalul, amândoi știm să facem cele mai bune glume proaste, d-astea. Și tocmai pentru c-am reușit să-l cunosc cât de cât, am rămas foarte surprins ieri dimineață, când m-am trezit și-am găsit pe WhatsApp mesajul de mai jos, trimis pe la ora 2.00 noaptea. Zic c-am rămas surprins pentru că nu e genul care să-și exprime trăirile în scris. Dar, probabil, i-o fi ajuns și lui după ce-a văzut zilele astea. Mi-a plăcut, așa c-am hotărât pe loc să-l pun pe blog.
…
Educația precară din România a creat proști. Dacă adăugăm șmecheria instituționalizată, am creat simbolic, așa cum făceam pe vremuri vagoane de rulmenți, containere de iresponsabili – versiunea 2020. Din ăia neconectați la realitate, care nu-și pot reprezenta măcar disciplina sau respectarea unor reguli. Asimptomaticul “Hai, că n-o fi chiar așa!” sau “Nu mi s-o întâmpla chiar mie!” au creat dezastrul ăsta și l-au ridicat la puterea a zecea. Ăștia suntem!
Nu există un William Wallace, în toată țara asta, care să inspire, să convingă, să urle. Nu există cineva care să aducă, măcar, de departe, cu un Al Pacino ținând un speech inspirațional, nu există nimeni cu care să rezonăm în mod REAL, iar noi nu avem conștientizarea și nici măcar o brumă de focus, din nou REAL, pe orice topic, mai cuprinzător, mai plin decât ține clipul ăla uzat cu Pacino de pe YouTube. Nu e unul care să zică “I can’t do it for you!” și să ne ambiționeze, să miște dracu’ ceva în noi, să ne facă să fim mai mult decât suntem și să aruncăm șmecheria la gunoi. Pentru că, hey, până la urmă, dacă nu poți tu s-o faci pentru mine, tre’ s-o fac io. Păi cum? Așa ceva?!?”
Suntem ca ăia care glumesc sau fac bancuri la înmormântări și se ascund să nu fie văzuți de bătrânii de pe acolo, solemni, de modă veche, veniți la costum și cravată. Știți, din ăia de pe vremuri, “din prima linie”. Și deși e clar că nu-i vor mai vedea în viața lor, deși le e rușine de ei, de bătrâni, tot nu respectă momentul. Că ăia suntem! Până și oamenii deștepți și demonstrat capabili, cu educație, cu rezultate în business, în antreprenoriat, cad pradă ușor frivolităților și mișto-urilor, chiar și în această perioadă complicată. Pentru că la șmecherie nu vom renunța niciodată. This is our blueprint! #caterinca
Ne uităm cu admirație la Islanda la fotbal și al lor ”Viking Roar!”, dar tot ce putem e să-i privim de la o distanță apreciabilă și sigură pentru noi, deși au populația de 5 ori mai mică decât a noastră și un fotbal cu zero istorie și legende. Trăiesc înghețați și elimină Anglia în optimi la Euro. Plângem (me included) la Liverpool – Barca 4-0 și vibrăm din toate balamalele, apoi ne spunem “Da, domne’, da’ ăia au mentalitate. Păi tu știi cum sunt ăia crescuți de mici?” Există mereu un “dar”, un escape facil de care ne bucurăm și pe care îl îmbrățișăm mereu când îl întâlnim, pentru că „dar” ăla este scuza noastră supremă. Fentăm tot, deși e clar că suntem, în general, “stupid people” (Silviu Brucan acum 30 de ani). Period!
Pentru că tot ce vedem azi, doctori amestecați cu suspecții infectați, obligați să se prezinte la raport și la verificare “în masă”, la Suceava, nu am văzut la ceilalți latini spumoși, italienii sau spaniolii, mult mai afectați decât noi. Și legat de ăștia, încă o dată, mai găsim resursele pentru încă un rușinos escape, lipsit de onoare și dotat cu toată inconștiența lumii: “Păi noi avem noroc, că la noi nu e așa ceva, nici pe departe! Noi să zicem merci!” Și ne vedem de ale noastre, ca niște prădători iscusiți wanna-be. E drept, la ăilalți latini pomeniți, n-am auzit de lumânari uriașe și kitchoase, de Paște, achiziționate de vreo primărie, din banul public (o Suceava a lor, whatever..) sau artificii și instalații laser pentru concerte (!!), în vremea pandemiei / stării de urgență / ordonanței militare numărul XX. Dar ne uităm și la asta si o luăm ușurați, ca pe un nou escape, unul aproape legal, legiferat, așa toxic cum e, pentru că vine de sus, de tot.
Scanăm următoarea breșă, căutăm unde e următoarea șmecherie de speculat, cum ar fi, de exemplu, cum să ieșim din casă fără să completăm hârtia aia penibilă, declarația pe proprie răspundere, și ne chinuim 15 minute încercând s-o descărcăm de pe net și s-o semnăm direct în smartphone, doar ca să n-o completăm cu pixul pe o foaie în maximum 2 min. Simptomatic pentru ce e acum în Suceava. ☹ În aceste condiții, comentariile acide sau funny, pe Facebook, ce țintesc geaca din posibil vinilin a lui Vela sunt inevitabile și futile, ca tot ce mai facem noi în bulele noastre.
Cât despre Vela, putea veni și în șlapi și în capot de mătase cu dragoni, dacă vorbea inteligibil și dacă-mi dădea o brumă de siguranță. Să mă facă să cred, măcar, că ar fi vreo șansă “Să avem de toate!”.
P.S. Deși azi e 1 Aprilie, nu avem nicio păcăleală. M-am gândit că suntem destul de păcăliți de tot ce se întâmplă în jur, ca să mai vin și eu cu ceva de genul.
Pai astia eram si anul trecut si acu 5 ani si acu 10 ani. Numai ca acum, din lipsa de alte activitati care sa ne tina ocupati, cu ochelari de cal, vedem mai repede si mai clar cum suntem in fapt.
Oricat ai incerca esti tras, inghitit in masa amorfa a celor care nu vor sa te scape, sa nu cumva sa iei avans, sa fii diferit de ei.
La noi la Suceava, totul e bine si frumos. Suntem bucovineni mandri (un mare kkt de marketing dupa mine, dar nah, ce stiu eu) care nu capituleaza in fata unui virus.
Comentariu beton!67
Da’ nici virusul nu se lasă.
Niște observaţii juste! Departe suntem de ceea ce spunea Herodot cu „cei mai viteji și mai drepţi dintre traci”. Suntem tot mai aproape (sau așa am fost mereu) de ceea ce zicea Ovidius despre „geţii cei barbari”. Pentru că, dacă ne uităm la tot ceea ce se întâmplă zilele acestea pe aici, prin ţărișoara asta, de care suntem atât de mândri doar de 1 Decembrie, când înfulecăm sarmale moca, stând claie peste grămadă, în rest chiar ni se rupe de ţară, de ceilalţi și de tot ceea ce înseamnă „noi, românii”. Altfel, bătrânii ar înţelege că a minţi la vârsta asta este foarte urât și nesănătos, tinerii ar ști că nu sunt feriţi de coronavirus dacă ies în grup la o miuţă printre blocuri, iar noi, ăștia adulţii, că dacă o să cumpărăm în exces nu ne asigură nimeni că nu ne „pupă” coronavirusul. Că medicii, în loc să ne apere în faţa bolii, dau bir cu fugiţii și demisionează in corpore, deși încă coronavirusul nu a ajuns în orașul lor. Doar așa, preventiv.
Zici că nu nu este nicio glumă de 1 Aprilie?
Mie mi se pare că a fi român astăzi este o mare glumă!
Comentariu beton!43
Problema e că noi o luăm în serios.
Observăm zilele trecute că unii oameni par să treacă prin niște transformări profunde în perioada asta. Între timp, mi-a incolțit ideea că poate e un efect de moment al crizei ce-o traversăm și ei doar ni se arată mai clar așa cum sunt, de fapt.
Și recunosc că mi se pare ușor copleșitor, că suntem abia la inceput.
Și eu cred că abia acum vedem cum sunt cu adevărat oamenii. Sau măcar unii dintre ei.
Din păcate, de vreo două săptămâni trăiesc cu ideea că umanitatea deja s-a pierdut pentru unii oameni. Sau așa a fost și eu acum o văd în toată „splendoarea”. Pentru că a-i fura geanta unei femei pe timp de criză nu este doar un act de cruzime, ci și de lașitate maximă. Iar asta a făcut un tip, profitând de faptul că nu era nimeni prin zonă. Iar eu, la vreo două sensuri de mers și două linii de tramvai de traversat, încărcat de sacoșe, nu am făcut decât să constat că nu am ce face. Doar să compensez cum pierderile. Atât. Pentru că trauma femeii nu o poate compensa nimeni. Indiferent de cât de repede aș fi alergat.
Așa că, dacă nu se rezolvă chestia cu coronavirusul cât mai repede, o să vedem hoţii cum acţionează din ce în ce mai des la lumina zilei. Afară, nu prin case. Pentru că afară omenii sunt mai vulnerabili.
Comentariu beton!25
@Constantin, cel care a furat geanta este același, cu ghilimele dacă e nevoie, cu cel care a revenit în țară și fuge din carantină sau/și se plimbă printre bătrânii amărâți in Lidl/kaufland/etc. , se freacă de ei și rânjesc. Eu cred că cei care au revenit „acasă” în majoritate, 75%, sunt cei care ar fura geanta.
Comentariu beton!20
@Sandra Maria
Nici nu contează de unde a venit, ideea este că face treba asta atunci când omul este foarte vulnerabil. Femeia aceea n-a avut nicio șansă. Nu era nimeni pe lângă ea, eu eram la câteva sute de metri, cu sacoșe și apă, nu puteam face absolut nimic. Ăștia știu cum să acţioneze. Știu unde și când să atace. Au „arta” în ei. Am intervenit de multe ori în astfel de situaţii. Acum, pur și simplu, nu am avut ce face. Și mă simt vinovat. Chiar mă simt.
Comentariu beton!15
@ Constantin, suntem toți vinovați pentru fiecare secundă în care i-am tolerat așa. Eu cred că scăpaserăm de ei, că acum au revenit, tu ai dreptate iar acum asta nu mai contează. Dar hai să ne propunem să nu îi mai tolerăm niciodată, să obligăm societatea să îi elimine, să avem dreptul la orice mijloc de a face asta. Dar ca să revin la mentalitatea noastră să intervenim direct fără sa mai credem că dacă fugim nu ne afectează, adică vedem personajul cu pricina și acționăm, nu ne vedem de drum. Felicitări, ție!
Eu mă simt la fel de vinovată lângă(ca) tine.
@ Sandra Maria
Tare îmi este teamă că, în lipsa unei reacții pe măsură, dacă starea de urgență o să continue pentru câteva luni, mulți oameni vor ajunge în situația de a nu mai face față financiar. Iar ceea ce va urma…nici nu vreau să mă gândesc…
@Constantin, cred că in două luni vom putea ieși din această pandemie, chiar cu posibile soluții. Dar chiar și atunci vor fi pentru mulți probleme cel puțin financiare. Cei de care vorbeam noi habar nu am cum vor fi, sper să ajungă acolo unde le locul, dar știu că visez frumos.
Mai grav va fi dacă nu vom avea medicamente pentru cei infectați, crede-mă ca problemele in perioada asta vor fi generate de această lipsă de medicamente din schema actuală pentru CV 19, o schemă foarte eficientă, altfel. Testarea nici nu o mai iau in calcul.
Tot ce se întâmplă în jurul nostru e o gluma proasta!
Și tu ai noroc, c-ai ales să trăiești în unul dintre cele mai civilizate locuri de pe Pământ.
Pot să te contrazic?
Păcăleala de acest 1 Aprilie există și este STATUL. Statul român, cu rudele apropiate: statul pe bani mulți la stat, statul degeaba, statul la coadă, statul ca proștii așteptând ca statul să facă ceva, orice, pentru noi și pe banii noștri!
Putem vorbi și despre verișoara PILA(extrem de prezentă zilele astea) sau chiar ȘPAGA(mai în etate), dar ar ieși un text prea lung și nu ar mai citi nimeni.
Comentariu beton!21
Doar o părere: nația asta suferă de o mare lipsă. Lipsa proprietății. Proprietate fizică (românii au avut pământul lor, casele lor, bunurile lor) cam vreo 40 de ani în ultimele 2 secole; în rest a existat sclavia (mai mult sau mai puțin modernă), naționalizarea, …Proprietatea intelectuală (a se vedea cum s-au pierdut Paulescu, Poenaru, Vuia, Coandă marginalizat, idealurile lui Vlaicu moarte odată cu el, Capră (ați auzit de el?) și câți or mai fi fost sau or fi și nu-i știu eu/noi). Nefiind proprietar pe nimic îți lipsește confortul, timpul liber pentru a face și altceva, a te dezvolta, a te civiliza, a-ți dezvolta în timp simțul civic, patriotismul, empatia. Poate greșesc dar îmi asum. Lucru care iar se întâlnește rar pe plaiurile astea. Vă salut cordial!
Comentariu beton!37
Mie îmi pare că suntem mult mai obsedați de proprietate decât alte nații. CRezi cp e tocmai din cauza faptului că n-am putut fi proprietari pe ceva decât foarte puțin timp în istorie? Ar putea fi un motiv…
În străinătate oamenii stau în chirie mult și bine, nu doar la tinerețe pentru că pun preț pe altceva, nu pe proprietatee, fie ea imobiliară. La români, repede nunta să iasă banii de avans la un credit pe 30 de ani.
Recunosc că, fiind româncă, și mie s-ar părea absurd să dau banii pe o chirie când aș putea da aceeași sumă pe o rată. Teoretic. Dar am văzut la alte popoare pe unde am locuit că n-au nicio problemă cu asta, chiar și după ce trec de faza studenției, a celibatului și se așază, chipurile, la casele lor.
Comentariu beton!21
Eu nu inteleg care e treaba cu lipsa proprietatii intelectuale, te referi la faptul că un Paulescu sau un Coandă nu aveau conștiința acestei proprietati atunci cand incercau sa isi asume merite care nu le apartineau?
La Coandă poate mai avem ce discuta @ventidius ( îmi recunosc lacunele pentru povestea asta) dar lui Paulescu întreaga lume medicală i-a recunoscut meritul de a fi cel ce a produs primul insulina. Din nefericire post-mortem. Apoi a devenit comod pentru marea majoritate s-o lase așa. Deși articolul pe care ți-l propun e încă supus disputei las asta aici, măcar pentru cei ce nu știu despre ce e vorba:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Paulescu
Chiar asa? Eu stiam doar ca a fost unul, dar nu primul, din cei care au obtinut si studiat un extras pancreatic care prefigura insulina artificială. Un extract care insa, administrat pacienților, ii vindeca urgent de orice necazuri si griji.
Eu mă tot întreb zilele astea un lucru: ce gânduri mai poți să ai despre umanitatea și omenia ta când știi că părinții tăi (a se vedea cazul cu nr. 80 la decese sau altele la fel de cutremurătoare) au murit pentru că tu ai venit înapoi, din străinătate, să îi vezi, să știi că … ești acasă, unde e cald și bine. Cum poți să îți reiei viața, să îți spui că totul va fi bine, cândva, când nu te va mai durea moartea lor, cauzată clar de contactul cu tine, cel venit de drag acasă????
Se dezbate încă. Ce zici?17
RMD ,sigur nefericitul ala nu a vrut sa si omoare parintii,mai mult ca sigur nu avea nici simptome sau ceva iar de venit acasa unde e cald si bine a venit ca a fost nevoit asa cum atunci cand a plecat a plecat tot de nevoie
@Claudia: Știu ce spui, înțeleg ce spui, dar…nu cred că aceste idei te pot consola vreodată. Dacă mai ai omenie în tine. Acei oameni s-au întors din străinătate și trebuia să stea în izolare sau carantină, după caz. Dacă acel om nu se întâlnea cu mama sa la revenirea în țară, cum mai contacta mama lui boala? Doar întreb. Ori se știu multe cazuri de români veniți de afară care au făcut grătare cu rudele și prietenii, nu s-au izolat. E scris pe net că la noi au murit doi oameni, după ce au revenit din Turcia, și ancheta a stabilit că și-au chemat rudele la ei să se vadă. În total 38 de oameni. Noaptea minții. 38 de posibile victime, plus doctorii cu care s-au întâlnit că aveau oricum probleme medicale. Repet: 38 de posibile victime, printre care fii, nepoți, prieteni. Intenționat sau nu, ce zici? Au vrut sau nu? Conștiință sau bunul plac național????
Comentariu beton!17
S a simtit mai bine Alex dupa ce a scris textul?Banuiesc ca l a scris in scop catharthic asa cum ne descarcam si noi pe aici…..Acum catva timp ma viziteaza proprietarul si observa ca mi se arsese un cacat de bec prin hol ,eu ii zic, da l naiba, o sa l schimb eu cand am timp ca nu ma deranjeaza dar englezul capos pleaca,cumpara becul si vine sa mi l puna si asta doar asa,…. ca era ceva ce nu mergea cum trebuie.Acasa am o priza care mai mult pica decat sta ….e asa de vreo 10 ani ,de cate ori ii zic de ea sotului imi zice ….ce te deranjeaza….ca tot nu o folosesti niciodata ,da o naibii ca ai destule alte prize.Naiba stie, om avea in ADN pe las o mai,ca merge asa ne am obisnuit cu ea.lasooo,lasooo
Comentariu beton!20
Noi mergem la „scarbici” ca „merge si asa”.
Lasa sa moara si capra vecinului.
Avem educatie spre zero dar suntem cetateni europeni si avem drepturi.
Nepotismul si birocratia sunt ridicate la rang de arta,si tor timpul asteptam sa vina cineva sa ne ajute…americanii,dumnezeu,uniunea europeana….cineva.Dar in schimb cade casa pe noi ca ne e lene sa reparam acoperisul.
Eu tot sper sa intelegem ceva…dar mici sanse…ca oameni individuali suntem buni multi dintre noi,dar ca multime suntem mai jalnici decat o turma de oi.
Comentariu beton!20
Dacă aș fi comentat… fix pe ideea asta aș fi făcut-o și eu.
Oamenii nu se schimbă, se adaptează, dar cum văd că „se poate„, uită spoiala de moralitate.
Cei 7 ani d-acasă sau pa și pu.
Prostia este uniform răspândită pe tot globul, difențele sunt date de cutume, dogme și legi, specifice locului.
De-aia austro-ungurii, sătui de primitivismul vlahilor, citiți relatările străinilor de-or ajuns p-aciulea în antichitate, e o carte, Firea Românilor parcă se interpretează, bine, sunt muult mai multe, de la Herodot la Filimon Sârbu și Constantin Răducanu, pentru cunoscuți Dinicu Golescu, dar cel mai bine ne-o prins nenea Iancu în Momente și Schițe, re-iau că-s pe arătură, de-asta habsburgii a venit cu Aufklarung lui Iosif al II-lea, iluminismul german care la noi a fătat Școala Ardeleană, educând puii de vlahi la Viana și BudaPesta, urmarea încă se vede, i-am rebalcanizat noi, sudiștii, într-un secol de la unire, dar tot se văd diferențe.
Educația de mic și parul legii fac diferențele.
De-aia zic că șansa schimbării în bine, generațiile 1945-1985 au fost educate de bolșevici și se vede, deci șansa este UE.
Mie generațiile post 1990 îmi dau speranțe, le-am transmis noi ceva din tarele noastre de martalogi, dar sunt mult peste noi. Poate și net-ul ăsta care globalizează informația.
Părerea mea.
Comentariu beton!17
Nu suntem nici mai buni dar nici mai răi decât alții. Ca nație avem însă niște particularități acumulate de-a lungul istoriei noastre.
Cea mai nașpa chestie pe care am remarcat-o eu, este că există cumva un complex de inferioritate, care ne face să plecăm capul în fața altor nații. Alții sunt mai buni, alții sunt grozavi, în altă parte se poate, dar aici nu. Și se ajunge la denigrarea țării, a poporului, a emblemelor, a religiei și credințelor, ne segmentăm și ne arătăm cu degetul, cu unica dorință de a ne situa cumva un pic peste acest prag de inferioritate.
Și tocmai de aceea, raportat la ceea ce spune @VictorR, am ajuns să punem preț pe diverse „proprietăți”. Mașina să fie mașină, casa să fie casă, concediul să fie unul de lux, masa să fie super bogată chiar dacă ne ia cu leșin și unele preparate chiar nu ne plac, păstrăm tradiția și ne strofocăm să avem punga cu pungi, ne creăm un univers plin de multe lucruri inutile, tragem la jug să aibă copiii noștri de toate, să le fie lor mai bine, ne e plină viața de lozinci care nu denotă decât inferioritate și resemnare.
Partea mișto e însă că dintre noi, în special dintre cei mai tineri, se ridică oameni de acțiune. Și tot mișto e că, mai suntem unii (mai mulți sau mai puțini, nu îmi e clar) care văd că suntem o națiune cu inteligență nativă și că avem valoare (hehehe!).
Tot ce ne lipsește este dorința să alegem o cale de mijloc, respectiv aia cum că nu suntem nici proștii proștilor dar nici deștepții pământului și să ne ținem de ea. Să învățăm să ne civilizăm, unii de la sine, alții cu biciul, fiecare după posibilități.
În fine, nici nu mai știu ce am vrut să spun 🙂
Comentariu beton!28
De câte ori pomeniți voi de spitalul din Suceava, îmi plânge sufletul. Mama mea a murit acolo, în noaptea de 27 spre 28 martie, la o săptămână după internare. Mai fusese internată, a stat acolo o săptămână, a mai stat acasă o altă săptămână, în care s-a simțit tot mai rău, fapt pentru care a trebuit să meargă iar. În ziua de 27 medicul care o trata a confirmat că testul pentru Covid a ieșit pozitiv. Noaptea, mama a și murit. Avea multe probleme de sănătate, printre care o insuficiență cardiacă, un edem pulmonar căpătat pe fondul insuficienței cardiace… Dureros este că nu mi-am putut lua rămas bun, pentru că nu a mai putut vorbi la telefon cu câteva zile înainte. Și a plecat în sac sigilat, în sicriu sigilat, de la spital direct la cimitirul din orășelul nostru. Sora mea cea mică a fost pentru recunoaștere, înainte de sigilare. Ea cu soțul și preotul, la înmormântare, nu se acceptau mai mulți. Cu cei de la firma de pompe funebre au tratat telefonic și s-au văzut de la distanță, în cimitir. În aceeași zi au fost îngropați acolo alți doi oameni, în aceleași condiții. Aseară au prins-o și pe mama în statistica celor morți de Covid la Suceava. Era femeia de 87 de ani…
Comentariu beton!37
Oh, @Ana G, îmi pare tare, tare rău. Un gând bun și o-mbrățișare virtuală.
@Ana G, îmi pare tare rău. Ce să mai zic, sunt și eu aproape de tine, așa virtual.
Imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita. Iti doresc multa liniste si putere. Te imbratisez!
@didina și @Mona, vă mulțumesc din suflet. Eu comentez rar, dar citesc tot timpul, iar pe voi, cei care comentați mereu, ca și pe M.V. care ne ține pe toți aici, vă am aproape de suflet ca pe niște prieteni dragi.
Comentariu beton!15
@Ana G., fuck… nici nu știu ce să zic, îmi pare rău. 🙁
@Lexa cr, mulțumesc. @Mihai Vasilescu, nu trebuie să spui nimic. Am simțit eu nevoia să vin să vă spun prin ce trec. E tare greu, pentru că nu am văzut-o fără viață, mă trezesc întrebându-mă cum s-o mai simți mama, sau pun mâna pe telefon s-o sun.
Comentariu beton!20
🙁
@AnaG: Cumplit necazul prin care trebuie să treceți, tu, sora și familiile voastre. De departe putem doar să vă transmitem gânduri de susținere și încurajare.
@AnaG, îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta 🙁
N-aveți idee ce curios sunt cum arată oamenii ăia care au dat thumb down la comentariul @Anei G. N-aveți idee ce mi-ar plăcea să mă uit în ochii lor.
Ca să ce, @Vasilescule? Pe indivizii ăștia nu-i mișcă nimic, nici suferința, nici moartea, nici măcar chestiile pozitive. Sunt morți pe interior.
Exact de-aia, @didno, să văd și eu cum arată un jeg uman mort pe interior.
@ Ana G.
Odihnească-se în pace!
Cuvintele sunt de prisos, dar trebuie să știi că nu ești singură. Chiar dacă nu te cunoaștem, cu toţii am avut pierderi asemănătoare și am trăit stările tale. Gândește-te la dânsa așa cum i-ar fi plăcut mai mult. În clipele în care eraţi fericite, în momentele în care zâmbeaţi și eraţi împreună. Durerea este imensă, dar amintirile o pot face mai ușor de trecut.
Când mă gandesc la cei dragi care nu mai sunt (și lista este lungă, cu bătrâni și tineri) îmi spun că sunt undeva acolo, unde le plăcea lor cel mai mult. Așa, știu că nu vor pieri niciodată și că sunt „cu toţii bine”.
Comentariu beton!14
@All, vă mulțumesc pentru sprijinul moral. @Constantin, din păcate, în ultimii ani, o vedeam doar o dată pe an. Munca, fir-ar ea să fie. Și distanța, ea pe lângă Suceava, eu în București.
Comentariu beton!14
@ Ana G.
Nu există distanță pentru cei care se iubesc. Iar un părinte te iubește de oriunde este. La fel cum o faci și tu. Sentimentul acesta, chiar dacă nu este atât de des exprimat, este știut de către cei care îl împărtășesc. Ea știa că o iubești, tu știi că o iubești. Vezi tu, ea știa de la început, din momentul în care tu nu erai de dimensiunea unei granule. Iar iubirea aia atât de imensă nu s-a depreciat nici măcar o secundă. Chiar dacă, uneori nu ați fost pe aceeași lungime de undă. Acum, cu voi două în părți diferite ale României, cu ea, pe patul de suferință, ați avut acesta legătură. Chiar dacă nu v-ați auzit. Pentru că iubirea nu are nevoie de cuvinte atunci când există. Se simte. Iar ea a simțit-o. Așa că, a plecat împăcată știindu-se iubită. Și, mai mult decât orice, a lăsat în urmă pe cineva care să-și amintească de ea și care să îi ducă amintirea mai departe…astfel încât iubirea să dăinuiască pentru totdeauna!
Comentariu beton!17
@Ana G, o îmbrățișare virtuală și de la mine. 🖤
@Ana G, m-ai facut sa o sun pe mama. sunt la 7000km distanta de ea si nu reusesc sa o vad in fiecare an. imi pare nespus de rau pentru mama ta. condoleante si multa putere. si multa rabdare, pt ca, vei vedea, trecerea timpului va estompa incet, incet, amintirile incat sa poti trece peste durerea si pierderea suferita.
@ana g. – Dumnezeu să o odihnească, cum se spune pe la noi! Anul trecut, in 18 ianuarie, am dus-o pe mama mea la același spital, deoarece căzuse la pat cu o săptămână înainte. Diagnostic – tumoră la vezica urinară, inoperabilă, cu rinichii aproape distruși. A murit după șase zile, acasă. La 87 de ani mama ta a avut o viață lungă, mai ales daca a fost înconjurată de iubirea familiei. Nu același lucru pot spune despre mama mea, decedată la 78 de ani,cu toți copiii risipiți prin lume!
Din pacate ce e mai nasol de abia incepe.
Azi s-a dus si socru-miu … diabet, 63 ani. Tot Suceava.
Sincere condoleanțe!
Tot ce trebuie să facem e să ne aducem aminte de momentele în care am zâmbit alături de ei … și țineți minte … sfârșitul nu-i aici … vorba lu’ Moțu Pitiș 🤗
vorbind de șmecherie, îmi aduc aminte de data 31 decembrie 2007 când eram la misiune de asigurare ordine publică la revelionu orașului comănești și mă futea colonelu enache, împreună cu o parte din cățeii din stătu major, cu toate prostiile și porcăriile posibile, gen de ce sunt îmbrăcat așa de frumos că îl pun în mod negativ față de subordonați și civili, că n’am auzit de 112 – asta pentru controlu făcut la camenca unde jandarmu meu stătea întins pe pat, iar păduraru era beat, și’i durea undeva de controlu căruțelor cu lemne – de fapt căutau pretexte pentru că nu le’am plătit șpaga și eram un ghimpe pentru comandantu grupei 1 comănești plutonieru major zota, care lucra la casa lu enache din bacău și folosea pentru deplasare comănești – bacău și retur zilnic mașina secției de jandarmi
Menționez că eu tocmai ajunsesem de o lună la bacău și eram promoția iulie 2007, de asta aveam uniformă nou nouță
Continuarea evenimentelor: În iunie 2013 am fost forțat să’mi dau demisia, căci golanii de la doi și un sfert și jandarmeria bacău îmi vizitau frecvent părinții și îi amenințau că vor păți un „accident” mortal dacă mă mai sprijină în eforturile mele de a demasca golăneala de la I J J Bacău, eu am ajuns om al străzii prin rusia și marea UE, iar enache a fost promovat general, avansat și promovat împreună cu toate sărăciile de la bacău care și’au bătut joc de mine
Nici până în ziua de azi nimeni nu i’a tras pe golanii de la bacău la răspundere, nici măcar musulmanii, deci șmecheria va continua mult și bine nederanjată de nimeni în rromânia
Mihai, eu nu stiu ce batrani stie Alex, dar jumatate din ei erau turnatori, iar inca un sfert la Securitate.
Deci…
Dumneavoastra sunteti la fel de departe de realitate ca si cei portretizati in acest articol. Doar ca sunteti convins de contrariul.
Am fost mereu atentă la oameni. Au fost și o să fie mereu și oameni de toate felurile.
Da, situațiile grele scot la iveală caracterul fiecăruia.
Eu, zilele astea, aleg să văd oamenii și lucrurile bune. Că altfel cred c-aș înebuni.
Anouk, din greseala am apăsat thumb down😥😥si nu știu să repar,la naiba.
Doream de fapt contrariul 🙂
Si eu as înnebuni dacă nu aș cauta ceva bun in fiecare zi. Ceva cât de mic.