Articol scris de Marghioala Cenateanu. Io am râs cu lacrimi, să vedem ce faceți voi.
…
Nu înțeleg de ce oamenilor cu copii li se schimbă brusc percepția asupra lumii după ce îi fac și au impresia că tuturor oamenilor le plac copiii. Altfel nu-mi explic de ce îi aruncă așa, pe unde nimeresc câteodată, vreunui străin. Poate speră să-i fure cineva iar ei să mimeze o perioadă tristețea în timp ce răsuflă ușurați, habar n-am. Dar men, oameni cu copii care citiți asta nu mai faceți presupuneri greșite. Există inclusiv oameni cu copii cărora nu le plac copiii.
În orice caz, nu știu ce din fața sau atitudinea mea transmite semnalul complet greșit cum că mi-ar plăcea copiii pentru că n-am întâlnit părinte reticent în ceea ce mă privește, ba din contră. Iar mie nu-mi plac! Așa că aș vrea să înceteze. Nu sunt psihopată, nu aș face vreun rău dar sub aspectul blajin mintea mea coace o măgărie pe care aș vrea s-o induc acelui copil astfel încât eu să mă amuz și el să fie pedepsit.
Bunăoară stăteam eu în spațiul meu de lucru să-i zicem birou și priveam în gol de vreo 10 minute. V-am zis că tot fac asta de ceva timp și e foarte reconfortant. Când la un moment dat sesizez o prezență mică și vocală în vecinătatea mea. O, nu. Nu, nu, nu. Preț de câteva secunde am rămas tăcută, am încercat să par invizibilă, mi-am ținut și respirația dar omul petit n-a remarcat faptul că io sunt invizibilă și se tot apropia emițând sunete spre mine. Ok.
– Tu cine ești?
– Marc, a răspuns o voce adultă și apoi a apărut și-un cap de părinte după un colț de perdea.
– Dacă vă deranjează sau sunteți obosită sau aveți treabă îmi ziceți. Sunt chiar aici, să știți.
După care n-a mai fost instantaneu.
– E cuminte, s-a mai auzit în depărtare.
Da, men e un copil nu un câine, n-o să mă muște. Sper. Dar o să se învârtă peste tot și o să vorbească și o să vrea chestii și…
– A, nu. E ok. Lăsați-l, că ne facem noi de lucru, am acceptat eu această inadvertență.
După care am continuat să privesc în gol în timp ce Marc se învârtea în jurul meu ca o capră entuziasmată spartă pe cox, parțial făcând abstracție de prezența mea, parțial vorbind către mine pentru că e dubios să vorbești singur chiar dacă ești mic.
A-nceput să tragă de toate alea și să pună o droaie de întrebări:
– Da’ asta ce e? Asta ce e? Aici ce ai? Asta ce face?
Puii mei, ăsta e spațiul meu și astea sunt lucrurile mele, mă rog, nu ale mele dar eu răspund de ele și potolește-te! Cât am încercat eu să găsesc un răspuns imaginându-mi că aș fi fost extrem de proastă și curioasă și aș fi vrut să-mi explice cineva ce e ăla un sertar, vietatea și-a răspuns singură. Ok, de ce mai întrebi, chiar așa facem conversație cu japca?
Vedeți, asta e chestia cu copiii. Au logica asta bizară de femeie, pun întrebări la care n-au răbdare să asculte răspunsul, sunt incomod de sinceri și zic ce le trece prin cap. Ca mine. Și ce să vezi, sunt și eu aici și sunt mai mare, viața e o competiție nedreaptă, dispari.
– Da’ asta ce e? mă-ntreabă fluturând de perdea.
– O…
– Perdea. Vă ascundeți după ea să vă schimbați?
Nu. O tragem ca să nu intre personaje perturbatoare ca tine, dar aparent tu nu percepi aluziile astea.
– Da, ca supereroii.
– În dulapul ăsta? Mă-ntreabă iar în timp ce deschide o ușă de la un dulap.
– Da, chiar acolo. Și m-am gândit să-l conving să între în dulap să se transforme în supereroul Micul Enervant. Însă știu că părinții sunt ca animalele și simt că le este puiul în pericol de la distanță, așa că am renunțat rapid la idee.
Cum ora închiderii se apropia am hotărât să-i găsesc o întrebuințare practică omulețului.
– Marc, știi să numeri?
– Până la 5. Și a ridicat palma cu degetele răsfirate pe care a întors-o de vreo câteva ori nepărând nici convins nici convingător.
Da, asta nu e deloc de ajutor.
– Marc, am o misiune pentru tine.
– Da!! Daaaa!
– Uite, tu ești un mare dregător și tre’ să sigilezi toate dulapurile astea. Crezi că poți?
– Ce e ăla un dre…
– Nu contează. Cineva important ca tine.
Bineînțeles că a sigilat prost, a trebuit să reiau operațiunea, of doamne.
În timp ce făceam asta, o duduie blondă cu colanți de plastex și buze cu botox a ieșit din toaleta de lângă noi. Cum să vă zic, dacă speranțele și visurile mele ar fi fost niște păsări libere prin văzduh, după ce a ieșit dumneaei din toaletă s-ar fi transformat în pescăruși împotmoliți într-o baltă de petrol pe o plajă cum vezi în documentarele natgeo despre dezastre ecologice. Măi, ceva nesfânt s-a insinuat în existența și-n nările noastre.
– Doamna a făcut caca! A strigat Marc surprins și dezamăgit în același timp, cam ca toți bărbații care văd cum se năruie eternul feminin sub ochii lor odată ce fac descoperirea asta.
– A cam făcut, Marc. S-o aplaudăm.
La care Marc a început să aplaude necontrolat și să scandeze ca un ultras:
– A făcut caca! A făcut caca! A făcut caca!
Blonda s-a uitat puțin rușinată în spatele ei, am simțit zâmbetul interior al oamenilor din jur precum și figura extrem de jenată a tatălui.
– Marc! Termină! Și l-a luat pripit de mână trăgându-l din spațiul meu invadat pe nedrept.
– E foarte simpatic.
Bravo, Marc.
Așa că nu vă lăsați copiii cu mine dacă nu vreți să vă aplaude ca pe marile staruri după ce vă duceți la budă.
Copil copil dar uite că o spus corect „Doamna a făcut caca”!
Păi nu ?!… Păi da !…
Păi tocmai aia e, pentru că mulţi spun „mă duc să mă cac”, ceea ce este asemănător cu… mă duc să mă „vopsesc”, sau dacă tot nu aţi priceaput „mă duc să mă ung cu caca”. Bre, se spune corect „mă duc să fac caca”, sa-l pregătesc, să-l ameţesc, să-l livrez.
Nah, copilul ştie să se exprime corect, nu ca şi cei mari.
Copil copil, dar vai de mama lui !
Comentariu beton!25
😀 😀 😀
urat , foarte urat, sa dai tu blonda de gol si mai ales sa asmuti copilul pe ea. Trebuie sa zic ca si noi cand vroiam sa plece musafirii puneam copilul ( era mic atunci) sa le puna intrebari. efectul era garantat.
alternativ copii mici se mai pot numi in mod universal „the intruder” .
Comentariu beton!32
Ah, cum e asta cu musafirii. :))))
simplu, asmuti ( sigur ca in mod discret si civilizat) copilul pe ei, adica ii dai liber sa se joace cu musafirii cum vrea el (uite tanti te place, hai intreaba-i ce vrei tu, eventual joaca fazan cu ei, sau poate vor sa joace carti) astfel ca, mai ales daca sunt oameni fara copii, ii uzezi fizic si moral foarte rapid.
nu functioneaza de fiecare data, unora chiar le plac copii :))) si cu vremea copilul isi da seama ca ai baut cam mult si vrei sa trimiti musafirii acasa ( tata iar a baut cam mult) si le spune pe fata cum sta treaba ( copii sunt reportofon foarte fidel, grija mare ce discuti de fata cu el ca se lasa cu situatii jenante)
Comentariu beton!19
pai voi n-aveti la intrarea in gradinita afisul cu ” va rugam sa nu credeti tot ce spun copiii ca s-ar petrece la noi la gradinita, ptr ca nici noi nu credem tot ce spun copiii ca s-ar petrece la dvs acasa”.
Comentariu beton!35
nu, dar acuma ca ai mentionat., ar trebui sa pun.
Bulă, timid de fel, pune ochii pe o tipă super mișto în discoteca. Toată seara s-a gândit ce să îi spună, dar de fiecare dată când născocea ceva, timiditatea îl trăgea înapoi. În cele din urmă, tipa se duce la baie . El se hotărăște să o urmeze și să o aștepte la usă pentru a putea intra în vorbă cu ea când va ieși. A repetat în minte tot felul de replici de agățat, iar când tipa a ieșit, a tras aer în piept, a luat o figură de macho și i-a zis: Ce faci frumoaso, te-ai cacat ?
Comentariu beton!50
Doamne, cât am râs la bancul ăsta. Merci că mi l-ai amintit.
@Ananas & Mihai – articolul merge brici în continuarea discuției pe care am avut-o cu niște colegi, de dimineață… long story short, le-am tradus în engleză următorul banc:
Întrebare: Pot face baie dacă am diaree?
Răspuns: Da, dacă aveți destulă.
Pentru curioși, pot adăuga traducerea, dar vă costă.
Comentariu beton!23
printesele nu numai ca nu mananca fasole cu ciolan, ba mai degraba nu mananca nimic. asa ca nu se duc in locul ala pazit de bula.
Nu știu cine e doamna Marghioala și unde dă cu sapa, de au diverși părinți ocazia să-i dea propriii copii în plasament pe termen scurt. Nu, nu știu dacă fața/atitudinea dvs. le inspiră ideea că v-ar plăcea fără rezerve plozii altora. Mai degrabă poate că le-o inspiră pe aia „las-o, frate, că la cât pare de umilă nu are ea zvâc să mă refuze”.
Da, articolul m-a amuzat, dar am zâmbit cam amar, ca la câte un film mut pe care îl vedeam în copilărie la „Cascadorii râsului”, în care câte un erou bătut de soartă lua șuturi în cwr de la toată lumea, după ce tot el călca, în mod repetat, pe greblă.
Se dezbate încă. Ce zici?18
Păi pare că ar lucra într-un birou cu multă lume, unde oamenii mai vin cu copiii. La mine la muncă se întâmplă frecvent. Mă rog, la mine nu există blonde botoxate care să se cace. 😀
Aa, tatăl micului Marc era un coleg de serviciu, mdeci (nu cred că pot spune „de muncă”, atâta timp cât preocupațiunea favorită e „uitatul în gol”)
Se dezbate încă. Ce zici?12
Săptămâna asta copiii au vacanță, dar părinții nu prea. Așa că unii părinți își mai iau copiii la birou, acolo unde e permis.
@Mihai: nu-s deloc lămurit, la tine la muncă nu-s deloc blonde botoxate sau blondele botoxate de la tine de la muncă nu se cacă? 🙂
Comentariu beton!21
DA. 😛
@Mihai: puteam să jur că așa vei răspunde la întrebarea mea!
Blavooo , cine a făcut căcuță, tzinee? 😋 e din aceiași gamă cu „Papă tot că mergem tai-tai” ?😁
Pe-acolo, da. 😀
cine a facut cine a facut, dar trebuie continuat cu cum a facut, stii tu asa din privirea copilului ca e moale, tare, alb, maro, albastru si trebuie sa descrii cu lux de amanunte si asistentei de conjunctura. altfel cum se poate bucura copilul? :::)))) stiiu eu pe unii care o fac
Nu stiu unde este biroul lui Marghioala, dar la mine la birou este de prost gust sa iti lasi copilul sa deranjeze alti colegi. In afara faptului ca nu iti aduci copii la servici cand te taie capul, ca parinte esti responsabil sa ii tii ocupati ca sa nu deranjeze alti oameni.
Nu cred ca are legatura cu aspectul blajin al Marghioalei ci mai mult cu lipsa de etica a mancii a parintilor si a faptului ca ei vad copii ca pe niste mici zei.
Se dezbate încă. Ce zici?25
Vezi tu, la mine la serviciu mai vine lumea cu copiii, și cam toți îi băgăm în seamă și ne jucăm cu ei. Cu copiii, nu cu părinții. Nu prea poți oblica un copil, care a ajuns într-un mediu nou pentru el, să stea smirnă pe un scaun și să nu deranjeze pe nimeni. Ce poți face tu ca parinte este, cel mult, să te prinzi care-s colegii care nu suportă copiii și să-i faci p-ăia micii să-i evite.
La mine la birou e petrecere când aduce careva copilul din dotare. E prilej de chiul masiv și distracție, mai ales dacă e vreun copilaș mititel care zice lucruri trăznite. N-am văzut vreodată vreun șef care să pună biciul pe angajați când e vreun copil în zonă. 🤣🤣
Mi-a plăcut treaba cu părinții care văd copiii ca pe niște mici zei. Scuză-mă, dar cam ca ce ai vrea să-i vadă?
Comentariu beton!35
@Dana – Dacă vin copii la tine la birou, și vrei să le fwți viitorul, învață-i să scrie ca tine. 10/10 will turn out retarded.
Comentariu beton!22
@mihai vasilescu si noi bagam in seama copiii cand sunt adusi la servici de colegi, insa parintii nu ii lasa de capul lor in spatiul altora ci ii supravegheaza permanent, mai ales daca sunt sub 8-9 ani. Se merge pe ideea ca mai toti au cate ceva de facut si prezenta unui copil poate sa ii distraga de la munca, de aceea parintele isi lasa copilul in grija altuia numai in cazuri speciale cum ar fi parintele si colegul respectiv sunt buni prieteni, dar nu asa de capul lor ca si cum toti sunt obligati sa aiba grija de copil.
Personal sunt de parere ca „it takes a village” sa cresti un copil si daca cineva isi lasa copilul nesupravegheat in spatiul meu de lucru desigur ca voi avea grija de copilul respectiv, chiar daca am treaba de facut.
Si eu am adus pe fata mea la servici. Fata avea 10 ani la momentul respectiv. In permanenta i-am dat de lucru (teme si citit) ca sa nu distraga colegii. Unii poate ca au termene limita pentru ce faceau in ziua respectiva si fata mea i-ar fi tinut din treaba.
Biroul meu este in US si in US asa se procedeaza. In Romania nu am lucrat niciodata si nu stiu care este politica vis-a-vis de copii in birou.
Se dezbate încă. Ce zici?19
@Dana, pe-aici suntem mai relaxați. Dacă avem ceva important și urgent de făcut chiar în momentul în care copilul colegului apare lângă biroul tău și întreabă inoncent „de ce au casele acoperișuri?”, urlăm la tac-so sau la mă-sa: „Ia-l p-ăsta un pic de-aici că am ceva de terminat”.
daca e us atunci musai e cu politically correct-ul dat la maxim .
Comentariu beton!19
„In permanenta i-am dat de lucru (teme si citit) ca sa nu distraga colegii.” – subțire, trebuia implicată în producție, raportări, sunat clienți, ședințe etc. Cred că ești prea indulgentă…
Comentariu beton!44
si vad ca si spatiul pesrsonal e o chestie importanta.
Copiii sunt brutal de sinceri. Gen, îmi spune un puștulică de vreo 3-4 ani, în timp ce tac-su îl ținea în brațe: ” Eu și tati tragem multe pârțuri”. Fără să mă știe, fără să mă cunoască (îl știam pe taică-su). Îmi este teamă de momentul în care fetiță mea o să înceapă să vorbească la modul cursiv. Nu de alta, dar ultimul „pârț” pe care l-am tras, a reușit să declanșeze detectorul de gaze.
Comentariu beton!71
ahahahahahaaaaaaaaaaaaaa
nu se cheama part, se cheama propulsie nucleara . si se urla in gura mare in Lidl , desi are 10 ani, „tata nu mai are voie la fasole ca trece la propulsie nucleara” .
Comentariu beton!41
Eu vreau să știu ce-a zis Distrigaz, tehnicianul de la firma de detectoare, cineva-ul care a dat drumul la gaze după ce s-au întrerupt că s-a declanșat detectorul la tine, vecinii care au rămas fără gaz măcar câteva ore…. 🙂
@ Ady
Este detectorul de gaze din apartament. A oprit gazele doar la mine. Bine, după ce a „urlat” câteva secunde. Adevărul este că și eu m-am mirat la început. Mă întrebăm ce naiba l-a declanșat. După, instant, mi-am dat seama. 🙂
Nu-s un tip nesimțit, dar, din când în când, atunci când sunt singur, vreau să văd dacă nu mi-am pierdut talentul. Pe care mi l-am prezentat și în mod public. Atunci când aveam vreo 6-7 ani și mergeam la mare. Într-un compartiment închis de tren. Pe o arșiță teribilă. Cu vreo alte 10 persoane. Și cu tot geamul deschis, oamenii au fost nevoiți să iasă pe culoar. Culoar pe care era super aglomerație (pentru cine își mai amintește cum erau trenurile din anii ’80 când se mergea la mare și se făcea încurcătură la bilete). Aia de erau pe culoar au crezut că s-a eliberat compartimentul. Au dat să intre. Greșeala lor. Au ieșit la fel de repede.
Nu știu dacă am spus ceva de genul „Uppss” atunci. Cert este că am fost atât de roșu la față de ziceai că m-a pălit soarele după o zi de stat la plajă în pielea goală. Oricum, dacă vreau vreodată să divorțez, știu ce am de făcut ca să rămân cu casa, mașina și copilul. 🙂
Comentariu beton!49
La noi la muncă, niște copii au adus niște mămici…ehehe…așa, da !
Comentariu beton!41
Am râs bine de tot. Mișto scris!
Să vezi cum e să te afli în situația diametral opusă: să-ți placă copiii, dar fața și prezența ta să sugereze contrariul. Mai merg din când în când în excursii organizate de grădiniță. Ca părinte însoțitor. Din anumite motive pe care nu le dezvolt aici. Și văd ce priviri îmi aruncă unii părinți când află că voi merge și eu. Mai că aș zice că mă cred pedofil, violator în serie, criminal încă neprins. 🤣🤣 Piticii n-au nici o problemă, fi-miu fiind, practic, singurul care nu vrea să mă țină de mână sau să se joace cu mine (îl înțeleg, și eu m-am săturat de el 😜). Restul sunt grămadă după mine, de n-am timp să trag o țigară, spre mulțumirea miss-elor care mai răsuflă un pic.
Citind mai ales partea de dialog dintre Marc și Marghioala, și observațiile ei care însoțesc dialogul respectiv îmi permit să observ că s-a descurcat excelent și că e un pic exagerată convingerea asta a ei că nu îi plac copiii. Dimpotrivă, cred că s-ar distra de minune cu o turmă de pitici ca Marc, iar, dacă un eventual copil al ei i-ar moșteni umorul și ideile „deosebite”, ar forma o familie tare de tot. Nu, nu e o invitație la făcut sau iubit copii. 🤣Doar o simplă observație.
Comentariu beton!39
Adevăru’ e că nici io nu ți-aș fi lăsat copilu’ pe mână cănd te-am cunoscut?:))))))))))
Acu muulti ani , am mers la mare si in acelasi timp cu noi a mers un unchi care locuia intr-un sat din Suceava, sat ca orice sat , cu ulite si noroaie. Unchiul asta al meu avea 3 baieti mici. Intr-una din zile mie mi-a revenit sarcina sa il tarai pe unul dintre verisorii mei mici catre undeva , unde ne asteptau adultii. In fata noastra era o tanti, nu era botoxata dar avea o fusta extrem de transparenta, maxim curaj pentru anii ’80. Lui ala micu, i s-au facut ochii cat cepele (nu uitati ca pe ulitele satului lui femeile purtau basmale si erau infofolite , mde, ca la tara). Drept urmare, a gasit de cuviinta sa urle catre tatane-su (care era in celalalt capat al pietei in care ne aflam) si sa-l anunte : ,,taticaaa, lu’fumeia aiasta i se vad chilotii”(nu, nu era slip, erau chiloti…albi), replica urmata de un hohot de ras al comerciantilor din zona si evident de uschirea in mare viteza a lui tanti cu chilotii.
Si o alta celebra din tineretea mea , a sunat soneria telefonului fix, ca orice parinte zdrobit de nesomn il lasam pe ala micu de 3 ani al meu sa raspunda, sotul meu facea baie in acel moment (pt ca putea fi bunica cu care se conversa si nu mai era nevoie sa ajung la telefon). Il auzeam cum raspunde la intrebarile pe care le intuiam:…(cum te cheama)Mihai,(ce faci tu?) da, da, ma joc…(si ce fac ai tai?) mama maatura, tata spala puutza. Nu, nu era mama, era seful sotului meu…
Comentariu beton!57
Uuuups. 😀
Asta făceam și eu pe la 3 – 5 ani. Mi s-a povestit că formam numere aiurea și vorbeam cu necunoscuți tot timpul. Am nimerit de vreo două ori și numărul de la unitatea militară unde activa
tata (probabil eram precoce și îmi rămâneau anumite combinații de numere în memorie; acum nu mai e cazul 🤣), am vorbit chiar și cu un nene general la un moment dat (noroc că mă cunoșteau toți p-acolo, fiindcă mă ducea tata des, asta apropos de copii la birou😜). Mama își aduce aminte că, la un moment dat, am vorbit aproape 40 de minute cu cineva. Ea credea că sunase nașul meu, cu care conversam des 🤣, dar, de fapt, sunasem eu aiurea ca de obicei. La un moment dat i s-a părut cam dubioasă conversația și m-a întrebat cu cine vorbesc. „Cu un nene!” S-a repezit la telefon. „Bine, dom’le, dumneavoastră n-aveți minte, vorbiți de juma’ de oră cu un copil necunoscut la telefon? ” La care vine răspunsul: „Doamnă, am crezut că l-ați lăsat singur acasă și m-am gândit să-l țin la telefon până veniți ca să nu facă vreo năzdrăvănie.” 🤣🤣
Comentariu beton!68
@Ioane, băi, tare răspunsul ăluia.
La iesirea din schimbul doi, pe la 23:20, in autobuz era liniște totală. Se aude vocea unui copil: „Mami, de ce a zis tati aseară că ai curu’ rece?”.
Comentariu beton!12
Legat de primul paragraf, eu am observat așa: că sunt oameni cărora le plac copiii in general și oameni cărora le plac doar unii copii, sau, precum autoarea, chiar deloc. Eu fac parte din a doua categorie, deși până să se nască primul nepot eram convinsă că din a treia. Iar după ce am născut, eu zic că am cam luat în considerare aceste aspecte și în ceea ce-i privește pe cei din jur. Și da, mi se pare ușor deranjant și neplăcut să fiu inclusă uneori în prima categorie, fără motiv și fără voie.
Revenind la text, trecând peste gândurile din fundal ale autoarei, mi-a plăcut interacțiunea dintre Marc și Marghioala. Cât despre final, se știe, căcuța copiilor, bucuria părinților. Frecvența, aspectul, culoarea, mirosul, chiar gustul (știu pe cineva, medic de profesie, care când era copilul mic aplica și acest mod de testare) sunt indicatori importanți în ceea ce privește sănătatea. Mi se pare absolut firesc ca și cei mici să fie învățați să se bucure de sănătatea adulților. Chiar si prin aplauze, de ce nu? Bravo, Marghioala!🙂
Comentariu beton!19
nah, ce sa zic, cu varsta te bucuri din ce in ce mai mult de acest aspect al problemei doar ca copii sunt mai sinceri si urla in gura mare.
Tot cu vârsta, ajungi să te bucuri din ce în ce mai mult și de sinceritatea copiilor. Urlate în gura mare sau cum vor ei.
stiu, ca deja are 10 si a invatat cand este in interesul ei sa fie sincera si cand nu este chiar favorabil ei sa spuna tot. A invatat si diferenta dintre a spune o minciuna si a omite sa spuna toate detaliile. Copii sunt foarte speculativi cand e interesul lor in joc.
Medicul ala care gusta din cacatul copiilor este un subom. Daca povestea e adevarata. Mi-ai facut greata ptr 3 saptamani de acum inainte, o sa slabesc 10 kile.
Marin, era vorba de propriul ei copil, nu de copii în general, nu că tot n-ar fi destul de neobișnuit.
Oricum, dacă nu aveai în plan scăderea greutății corporale, imi pare rău pentru greața provocată. Iar dacă aveai, succes! Fericitule, 10 kile în trei săptămâni atât de simplu…
Comentariu beton!18
Băi, îl știți pe ăla micu” al meu? Da, bre, pe Marc! Hai să vă zic una tare cu el.
Are o educatoare… piesă, frate, ce să mai… o coclesc de vreo lună, da’ până acum n-a picat. Ieri s-a dat bolnavă, de nu am putut să îl duc pe al meu la grădiniță. Așa că a trebuit să-l iau cu mine la ANAF, unde aveam ceva treabă. Acolo, la coadă, eram cam ocupat, că stăteam pe Wazzapp cu educatoarea. „Cum te mai simți?”, „Ce rău îmi pare că nu îmi poți însenina și ziua de azi cu privirea ta, ca de obicei”, „Dacă ai nevoie de ceva de la Mega pot să trec pe la tine să-ți aduc”, „La răceala ta, ți-ar prinde bine să-ți fac eu un masaj”, d’astea. În timpul ăsta, gheremezul meu se tot învârtea pe acolo ca o capră entuziastă spartă pe cox (nuj’ ce-i aia cox, da’ am citit expresia pe un blog mișto). Da’ ce căcat era să facă la 3 ani, să citească Beigbeder?
M-am orientat cum să scap de el, doar mă știți că mă descurc. Am ochit-o pe una care oricum scărpina pereții cu privirea. Bun, toți ăia de la ANAF făceau asta, dar asta părea mai blajină, mai mototoală, așea. Citeam pe fața ei că nu-i plac copiii, da’ și că n-are nici un zvâc să o spună. Și eu de fraieri profit!
Gata, îmi luasem de o grijă, acum nu avea decât să o sâcaie pe insipida aia în spatele perdelei… Da, bre, să mor de vă mint, nici măcar un birou de Doamne ajută nu avea, o ascunseseră în spatele unei cârpe. Mă hlizeam pe înfundate auzindu-l pe Marc cum o năuceste pe aia cu întrebări. Leit mă-sa, fosta mea nevastă.
Băi, dar și aia…! Cum credeți că s-a gândit să-l ocupe pe fiu-meu? I-a dat să sigileze dulapurile, că nu mai era decât vreo oră jumate până la terminarea programului și ei se pregăteau de închidere. Ei cred că îi era cam lene s-o facă, sau ceva.
Cred că era pe cale să-i dea să rezolve și vreo integrală de volum, când de la budă a ieșit o bucată… Belea tipa, cred că i-o trăgea directorul lor de acolo! Avea pe ea niște colanti de-i citeai pe buze, știi ce zic!? Telefonul mi-a dat singur logout de pe Wazz-ul cu educatoarea. Bun, vă dați seama, bunăciuniea ieșea de la budă… Când a deschis ușa a ce era să miroasă? A dicluorohexadimetil de sodiu? A „Lady Million” de la Paco Rabanne?
Da’ partea cu adevărat nașpa a fost că miloaga aia de după perdea, verde de invidie, l-a întăratat pe ăla micu’ să scandeze:
– Tanti a făcut caca!
Acum vă întreb eu pe voi, oare o avea rost să-mi fac drum pe la ANAF mâine să o caut pe blondă?
Comentariu beton!28
Fantezie … cu rahat!
Huoo, nu săriți aiurea că e doar un produs de patiserie. 😋
Ps. Dacă tot te duci pe la ANAF, nu uita să decartezi tot.
Pss. La draq!!! Primim doar înștiințări de plată, nu și că au apărut blonde bune-n peisaj. Păi să nu faci spume precum berea blondă / brună ?
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Uite așa aflu și eu cine e Beigbeder ăla! Recunosc că m-am blocat un pic la dicluorohexa…chestia aia, dar în rest….belea!
Caut-o oe blondă! Nu poți rămâne fără backup în caz că educatoarea nu vrea (sau nu poate). 😜
Excelent! :))))))))))))
Mai merg două-trei drumuri la ANAF, până îi trec mucii educatoarei. 😜
@Ionuț: așa mă gândeam și eu, să mă duc, dar nu știu dacă să-l mai iau și pe Marc cu mine.
De Beigbeder mi-am amintit în urma unei întâmplări cu fiu-meu cel mic (cel real, nu Marc 🙂 ). Avea nevastă-mea „Dragostea durează doi ani” undeva la vedere în bucătărie. Mucea doar ce învățase literele și buchisea de pe coperta a patra, în timp ce eu îi încălzeam prânzul. Era ceva cu „Tot ce obții în viață trebuie plătit cu sudoare, cu sânge sau cu spermă… tati, ce e aia spermă?”
@Habar & didina: am ezitat dacă să-mi plasez fantezia la ANAF sau la Poșta Română. Acrituri sunt și, și. Dar la Poștă nu am văzut piese.
Mda … da’ tu îți imaginezi cum bat femeile alea de la Poșta șnițelele ? Au o forță când dau cu ștampilele alea … mamă, mamă. Și dau cu o seteee … I-am zis uneia : Doamnă nu vreau să îmi imaginez cum bateți șnițele acasă. S-a uitat cu o scârbă la mine și m-a întrebat sec : buletinu’ și ștampilă aveți? Am doamnă, da’ nu știu să o mânuiesc ca dvs 😋
@didina: știi cum se spune, iarna, cui nu îi curg mucii stă deasupra
Cum să nu existe piese la Poștă, @nickname? Nu te-ai uitat tu cu atenție, mie mi s-a părut că am recunoscut-o pe una dintre funcționarele de la mine din cartier în vitrină, la Louvre. 😁
Daca a facut, io zic sa-i fie de bine, doamneajuta!
gata, nu mă mai uit azi la filme porno cu sex anal
Comentariu beton!20
Duamne ajută! Se pune c-am făcut o faptă bună azi? 😀
Comentariul zilei! 🤣🤣
@tata vasilescu, tu faci în fiecare zi când mă lași să comentez o faptă bună
@ionuț ))))))
Un ochi râde, altul plânge, sau pot să spun că am zâmbit puțin amar.Până să am proprii copii îmi erau drăgălași cei ai colegilor mei de birou.După ce l-am avut pe cel mare,cu probleme,doctori, spital,autism și vai de vai,pot să spun că-mi plac copiii altora în măsura în care nu devin obraznici și scot vreo perlă nemeritată…m-a făcut unul curvă în urmă cu vreo 6 ani,plodul avea vreo 4 ani iar „stimabilii ” părinți, în loc să-i mute falca râdeau și ziceau că, copiii spun numai adevărul. I-am zis că le-o trimit și io pe fi-mea mare,următorul copil ,să-i facă nespălați să vedem dacă le convine rezultatul meciului…nu vreți să știți ce mare meci a ieșit pe urmă, până s-au mutat ,că eram vecini,nu m-au înghițit nici cu o tonă de lămâi .La vremea aceea rămăsesem văduvă, cu 2 copii,cu cel mare bolnav și tot așa.
Comentariu beton!21
Un copil de 4 ani habar nu are….Nu cred ca trebuia „mutata nici o falca copilului”.
Si eu as fi ras in locul parintilor dar fara remarca „copii spun numai adevarul”
„*copiii”
Pentru sorin aurolacul:vă dați seama, că eu,dacă era copilul meu ,să fi zis așa ceva,îl trăgeam puțin la raspundere, îl intrebam de unde a auzit, o muștruluială ceva tot primea…dar dacă părinții așa vorbeau în casă, copilul cum era să audă la alții, nici la grădiniță nu îl daduse.
mda…sase rosii gata de salata doar pentru ca nu as bate un copil pentru ceea ce spune….sigur gresesc eu si el la 4 ani trebuie sa raspunda serios pentru ceea ce spune….acum spun si eu : basmaua pe cap si mars in Iran …curvo…vezi cum aperi pietrele cu capul
PS macar sa am rosii proaspete toata iarna
Colegul meu a trăit bine-merçi vreo 6 ani doar cu un copil. O fetiță. Din poveștile lui știam că fiică-sa e dependentă de el și că și viceversa e valabilă. Anul trecut a rămas gravidă soția lui și așa s-au ales cu doi copii. Ăsta din urmă e băiețel. Prima data când l-a văzut aia mică pe frate-su i-au picat ochii direct pe cuc. Ce-i ăla? Cuc. Și ce face cu el? Pipi. Aha. Ai și tu d-ăsta? Da. ARATĂ-MI-L!!! Și de aici a început nebunia. Și-a pus colegu’ la ușa de la baie un zăvor zdravăn și hârtie igienică în gaura cheii. Acolo se imbrăca/dezbrăca. Nu mai umbla în chiloti în casă, pe sub trening purta tot timpul chiloți, era îmbracat total indiferent de temperatură.
Mă rog, a venit după experiența asta la muncă și mi-a zis: boss, sunt disperat. Fii-mea mă aleargă prin toată casa să-i arăt…stii tu ce. Ce dracu fac? Două secunde mi-a luat să-i răspund. Fă-ți o poza și arată-i-o. Ești nebună? Cred că da, dar altfel nu cred că scapi.
Zilele trecute a venit cu ea la muncă. Eu eram la birou. Munceam, normal. M-am arătat bucuroasă că o revăd, dar ea avea o mină foarte serioasă. Ce-ai pățit, M? O intreb..
Tu ești șefa lu’ tati, nu? Da. Și oamenii trebuie să asculte de șefii lor, nu? Îmi umflu pieptu’ si-i răspund din gât: daaa. La mine așa trebuie. Dă din cap a „da” de câteva ori, scoate un „hmmmm” lung în timp ce se uita la ta-su și la mine și-mi zice: ordonă-i să-mi arate cucu’! Hahaaaaaaaaaa.
A scăpat omu’ că i-am zis copilei că oamenii n-au voie să le arate cucu la șefi, decât dacă vor să stea acasă definitiv fără bani de kindere. A ales kinderele.
Comentariu beton!40
@Eleno, da’ ai fi vrut? 😛
@Mihaie, așa rea mă știi tu pe mine? Să las un copil fără kindere?! Nțnțnț..😜
Fără să vadă și copilul. Doar așa pentru informarea ta. 😀
Păi are doi copii😂😂. Informarea mea era satisfăcută deja.
@Elena, io zic ca esti un sef bun, i-ai facut un bine omului; daca se punea fata pe facut comparatii si-i dadea omului pe minus la sfarsitul zilei? :))) ca altfel nu ma prind de ce cacat sa-ti fie frica sa fi vazut in lupa goala?
in alta ordine de idei, io stiu pe cineva care a fost prins de copil (vreo 2 ani asa avea copchilu) chiar in exercitiul functiunii de dus pionierul la ecluza. bine, de fapt povestea spune ca prima vizita se terminase si se incerca trezirea interesului pionierului pentru o noua vizita. garsoniera fiind mica, ca deh, Ceasusescu numa la placerile ascunse ale romanilor nu s-a gandit el atunci cand a decretat suprafata maxima de 20mp per garsoniera, copilu dormea cu faptasii in pat. si din zicerile vremii, se pare ca s-o trezit exact in momentul cand pionierul era gata pregatit pentru a doua vizita, iar mama ii mai lipea duios si matern pe frunte ultimele pupaturi inainte de forare… si se pune copilu pe urlat si pe strigat ca vrea sa pupe si el, de li se rupe sufletul parintilor si alta nu, ce sa mai…zic din ce mi s-a povestit, da? Si cum peretii erau subtiri, ora era tarzie, ca sa nu scoale tot blocul si sa nu inceapa bataile in calorifer 🙂 i-au satisfacut dorinta copilului….cica ar fi tacut instant dupa aia. noh, sa mai zica cineva ca parintii nu sunt exemple demne de urmat 🙂
Postarea ca postarea, dar comentariile de aici sunt priceless…Am râs cu lacrimi…
Nenea Costică plânge, la o adică !?😋 Aia E!
@ HM
Cum zicea și Holograf…din când în când…:)
Eu nu am râs. Nici n-am zâmbit. Noroc cu comentariile. Am aruncat o privire pe profilul neiubitoarei de copii, alte postări de-ale ei m-au amuzat. Eu nu îmi las copiii nici cu bunicii, cu străinii nici nu se pune problema.
@Nickname, eu l-am citit pe Beigbeder, dar vezi că dragostea durează trei ani, nu doi! 😛
@Sorine, eu ți-am dat like. La patru ani copiii repetă mecanic ce aud, poți să le spui că e un cuvânt urât, poți să nu îl mai pronunți în prezența lor, dar nu e motiv de întors falca (nu că altele ar fi).
@Elena, fii-mea a avut într-o vreme obsesia asta să îi vadă cucul lui taică-su. Așa că îl înțeleg pe colegul tău. Nu aveam voie să intru peste bărbată-miu la duș sau el peste mine că apărea domnișoara să ne certe. I-am explicat că o să vadă și ea cucul soțului ei. M-a amenințat sus și tare că eu nu o să am voie să îl văd. Allah ajută!
Ai perfectă dreptate, mi-am dat și eu seama de greșeală dar deja nu mai puteam modifica. Mereu fac greșeala asta când pomenesc romanul în cauză, nuj de ce. O fi vreun semn, ceva?
@Blanche slava Domnului ca mai exista si parinti/oameni normali.
Eu as taia mana oricarui ¨¨parinte¨¨ sau nu, care loveste un copil indiferent ce ar face sau spune acesta.
:))) genial