Tot văd pe interneți o grămadă de publisheri, de influenceri care scriu fără diacritice și, personal, nu înțeleg de ce fac asta. Mă rog, înțeleg, motivul principal ar fi lenea, ceea ce nu cred că-i ajută deloc să se justifice.

Așa că am să las aici cele trei motive pentru care cred eu că diacriticele sunt absolut obligatorii pentru cei care într-o formă sau alta scriu sau publică pe câte undeva.

Unu. Folosirea lor este în primul rând un semn de respect față de cititorii și urmăritorii tăi sau față de comunitatea cu care interacţionezi. Eu, personal, citesc rar de tot vreun articol scris fără diacritice și asta doar dacă am încredere în persoana care mi l-a recomandat sau îl cunosc pe autor și știu ce-i poate capul. Altfe, apăs escape fără niciun regret.

Doi. Pentru că limba română ESTE CU DIACRITICE și nu mă convinge nicio teorie bizară care spune că ar fi mai bine să renunțăm la ele. Că oricum înțelegem din context ce-a vrut să spună autorul și că oricum așa au și americanii alfabetul. No shit, păi ce-ar fi să le sugereze cineva și francezilor să lase naibii accentele de pe “e” și nemților să uite de punctele de pe “u”?

Trei (punctul ăsta e la mintea cocoșului). Pur și simplu înțeleg mai bine cei care te citesc. Ca să nu mai spun că te poți lovi de situații în care n-ai cum să te descurci fără diacritice. Iată:

– Fata asta are față de fâță;

– Nașul are nasul mare;

– O țață căra un pește care o lovea peste țâță, băi tată;

– Întind o mână și încep a mâna calul prin ploaia de mană;

– Mata ai adus mâța de sub masa de sticlă mată?

Ha? Cam cum le-ai scrie pe astea și cam ce s-ar înțelege din ele dacă le-ai scrie fără? Da, de acord, sunt duse la extrem, dar întrebarea rămâne.

Așa că, dragii mei influenceri, formatori de opinie, publisheri și ce mai sunteți voi pe-acolo, io zic să puneți mâna să învățati să scrieți cu diacritice, că de plâns că se duce naibii limba română, vă plângeți.

mihai_vasilescu_abecedar