Unde greșesc cei care țin „dietă” pentru slăbit

Ceea ce nu a fost mentionata in acest articol este diferenta dintre impactul greutatii excesive asupra femeilor si evident impactul asupra barbatilor. La barbati este relativ simplu. Pe majoritatea barbatilor o doare in „cocar” daca „bate” cantarul cu 15 kg in plus, iar scuza e cunoscuta; barbatul trebuie sa fie mai frumos ca dracu’ desi zicala nu precizeaza daca trebuie sa fie mai slab sau mai gras ca dracu’ pentru a ramane inca futabil. Cum pe Pamant sunt circa 2.5 muieri pe cap (indiferent care) de barbat, este clar ca sansele de a gasi ceva pizdica sunt peste medie. 15 kg in plus la o femeie seamana insa extraordinar de bine cu o relatie pasionala intre aceasta si un vibrator sau chiar un castravete pentru cele care stau ceva mai rau financiar. Masculul este o fiintza vizuala, care se comporta instinctual (in general) cand vine vorba de sexul opus, motto-ul sau favorit fiind „vazut, placut, futut”. Femeile sunt mult mai cerebrale (fiindca n-au decat un cap; ala cu creier…. ma rog, mai sunt si exceptii la ambele sexe), ele fiind capabile sa ajunga in pat cu un flacau urat ca bau bau, dar care da pe gura ca un doctor inginer, academician si om de stiinta, facandu-le astfel nu numai capul mare dar si sa traga de pe ele chilotzeii si sutienul intru mari beneficii sexuale.
Asadar, ceea ce stimatul nostru Mihai Vasilescu nu clarifica este MOTIVATIA individului/individei atunci cand se ia decizia de a slabi. Unii (ca mine) care au practicat diverse sporturi la viata lor (sah in special) au aversiune fatza de slanina de pe burta, falcile de porc, curul cat portbagajul unui Fiat 500 si multe altele. Acestia vor fi motivati sa urmeze o dieta sanatoasa, care sa-i mentina „in shape” fara sa isi impuna restrictii absurde in alimentatie, dar nici sa dea in „haos gastronomic” permanent sau care sa-i duca la greutati cu 50-60 de kg in plus. Cu exceptia cazurilor de boli sau afectiuni fiziologice (tiroidiene), care conduc la ingrasare excesiva, mentinerea unei siluete decente, fara sacrificii alimentare ca cele facute de actrite, balerine, gimnaste, modele si alte femei aflate in domenii specifice de activitate, care le impun o anumita greutate (absurda dupa umila mea parere), este o chestie care tine de un elementar „bun simt” si un respect fatza de tine insuti/insati, care sa te fereasca de incursiuni mai scurte sau mai lungi si chiar „one way trips” in categoria oamenilor grasi. Caricatura lui Mihai Vasilescu imi certifica faptul ca in pofida unor evadari in lumea plina cu „hamburgers, double cheeseburgers and fries, small end ribs” si alte delicatese, care ating chiar si 3500 de calorii portia, el nu are probleme cu greutatea si nicvi nevoie de dieta, aratand mult peste rezonabil. Aici ma refer strict la greutate, ca sa nu creada ca ii fac avansuri. Nu sunt „gay” asa ca nu e „pericoloso sporgersi” faceam gaoaza ferfenitza. Revenind la oile noastre (Cioloș si Iohanis) vreau sa spun ca motivatia (a nu se confunda cu vointa) este mai importanta decat cea din urma fiindca ea creaza tzelul pe care subiectul doreste sa-l atinga. Sa luam cazul unei femei care s-a ingrasat in timpul casatoriei dar intre timp a divortat. In marea majoritate a cazurilor motivatia apare datorita faptului ca subiectul isi da seama ca pentru a reintra in competitia cu celelalte femei pentru o pula cat de uracioasa, va trebui sa arate „her fucking best”. Alte tipuri de motivatii sunt bolile cauzate de o greutate excesiva. Boli ale oaselor, nevoite sa poarte 40-50 de kg in plus, de inima, dermatologice, etc, etc. In aceste cazuri vointza de a continua programul impus pentru atingerea tzelului nu poate fi exclusa ca fiind inutila, caci ea este benzina care face motorul sa functioneze. In fine, se pot scrie romane de lungimea celebrului Jean Christophe a lui Romain Rolland pe acest subiect, dar o las balta, caci si asa am sarit peste 10 cai, nu doar unul. Nicio problema, d-aia aveti la dispozitie degetul ala indreptat in jos. Sho pa el !

@Victor, aia vin intr-o alta farfurie:)))