Ieri după-amiază am primit mesajul de mai jos. Pe privat, de la un amic, fost coleg de muncă.
Am trecut printr-o experiență ciudată ieri dimineață. Dormeam și a intrat maică-mea în cameră horcăind. Se înecase cu o bucată de pâine și nu mai putea respira. I-am făcut metoda Heimlich. Nu vreau să-ți trezesc amintiri dureroase, dar m-am apucat să studiez procedura abia după ce a murit tatăl tău.
Da, din nefericire, tatăl meu a murit exact așa, într-o zi de ianuarie, acum aproape trei ani, pentru că lui nu a avut cine să-i facă Heimlich. Iar foștii mei colegi au fost aproape la fel de șocați ca mine, când au auzit ce s-a întâmplat. Uite că ieri moartea tatei a salvat o altă viață. Ciudat mai funcționează Universul ăsta.
V-am pus aici un video extrem de explicit cu metoda Heimlich. Uitați-vă peste el. Durează un minut și jumătate, dar vă poate ajuta să știți cum trebuie să reacționați dacă se întâmplă să fiți vreodată în preajma unei persoane care se sufocă din pricina unui bol alimentar. Pentru că treaba aia cu „mie sau alor mei nu ni se poate întâmpla” nu funcționează întotdeauna, după cum tocmai ați văzut mai sus.
Este trist ca la noi inca este promovata rugaciunea in detrimentul acordarii primului ajutor 🙁
Cursul de prim ajutor ar trebui sa fie obligatoriu in scoli.
Comentariu beton!31
@Bia, aha. Dar niciodată vreun rănit în accident nu le-a zis paramedicilor „acum duceți-mă repede la biserică”.
@Mihai, ranitul e cam speriat ca sa isi mai puna sperante in asa ceva.
Acum 3 ani si ceva cand ma intorceam de la serviciu, mi s-a facut rau la metrou si m-au luat cu salvarea. Am auzit pe cineva spunand: „sigur nu se duce pe la biserica” :))
Cu siguranta problemele la rinichi nu erau din cauza ca puneam cantitati mari de sare pe orice si ca beam 1 litru de cola pe zi, nu, nu, erau din cauza ca nu merg la biserica.
Ce sa mai zici?
@Bia, și că nu țineai post vinerea.
Am vizionat,memorat,multumesc!
@mamidetrei, n-ai pentru ce. Sper să nu fii nevoită să folosești vreodată.
Mulțumiri!
@Dragoș, n-ai pentru ce.
am facut asta de 2 ori, nu stiu daca eu am fost cel care avut rolul decisiv, poate eliminau si fara mine dar nu am riscat. important e ca s-a rezolvat pozitiv.
se pare ca in scoala a fost introdusa si predarea primului ajutor, ca parte a unei materii, nu sunt sigur si nu stiu nici in ce clasa, dar e un lucru util.
@Gabriel, ar trebui făcută materia asta tot liceul. Plus educație sexuală.
Well…de prisos să-ți spun ca imi pare rău…
Eu am trecut printr-o experiență similara cu cel mare, când avea 7 luni. Manevra e diferita de cea pt adulți, nu stiu nici acum de unde am stiut-o, dar am facut-o corect. Lucru de care mi-am dat seama urmărind videoclipuri îndrumătoare pe subiect.
Tu schimbi oameni, schimbi ceva in lume, Mihai.
@Ligia, am vrut să pun video-ul și penru bebeluși sau copii mici. Dar am zis că e prea mult.
Eu am tot vizionat manevra pentru copii, la gândul înfricoșator că aș avea vreodată nevoie. Deși l-am văzut de multe ori, tot am teamă că nu m-aș descurca.
@Anca, sper să nu verifici niciodată.
E pentru prima data cand simt ce scrii. Am cunoscut de mult pe cineva care a murit inecat cu un galbenus de ou. Nu prea cred eu in soarta…
Aveam ceva cunostinte despre procedura. Pozitia piciorului mi-era straina si nu stiu daca 5 lovituri e o cifra exacta.
@Elena, este exactă. Am fost recent la un mini-curs de prim-ajutor unde au prezentat-o fix așa.
O relatare care m-a facut sa tremur. Multumesc ca ai ales sa faci publica povestea si sa ne ridici un semn de intrebare noua, celor carora nu ne-a trecut nici un moment prin minte sa ne interesam de aceasta metoda.
Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva 🙁
@Ioana, dacă nu-mi scria fostul meu coleg, nu-mi dădea prin cap.
Cumplit! Odihnească-se în pace! Mă mir că nu ţi-ai pierdut minţile, doamne!
@Marisa, a fost un șoc destul de zdravăn…
Mama ei de treabă, sunt convinsă.
Mă, scuze dacă m-am mai întrecut cu gluma, de-acum nu mai fac başcă pe blogul tău. S-auzim de bine!
@Marisa, ce-ai, mă? Blogul ăsta pentru asta e făcut, pentru bășcălie. Deci să nu te prind.
Bine, tu ai vrut, să n-aud complaints. Şi vezi că n-am uitat de ăia 5 lei, am muncit să te conving.
@Marisa, sunt banii tăi, ce naiba. 🙂
🙂
Te las să-i mai ţii tu, c-aşa-s eu, bună.
@Marisa, ești, bă, ești.
Odihneasca-se-n pace! Un mare bravo pentru video si mulțumiri!???
@Iulian, preferam să nu scriu asta niciodată. Dar, dacă tot s-a întâmplat așa…
Decât să învețe copiii de câte feluri sunt arhanghelii și care sunt cele „enșpe” componente ale mirului, mai bine cursuri de prim ajutor, care chiar pot salva vieti.
Mihai, nu vreau să știu ce a fost în sufletul tău.
@GabiI, a fost, a trecut, asta e viaţa.
Asta cu ” nu mi se intampla tocmai mie ” cu siguranta am gandit-o toti la un moment dat……
Toti stim oarecum teoria, dar in realitate nu stiu cum ne-am descurca.
Socant pentru mine sa aflu cum a murit tatal tau, uneori cate o poveste de genul asta ne trezeste la realitate 🙁
Ma gandesc cat de greu mi-a fost mie cand a murit tata, cu toate ca a fost paralizat 4 luni, si in fiecare zi murea cate un pic, dar tot nu puteam accepta..
In viata durerea pierederii se estompeaza, dar niciodata nu trece …
@OVANA, poate voi scrie intr-o zi despre cum am trăit ziua aia.
Poate, intr-o zi cand te vei fi vindecat putin…
Eu am pierdut o fetita la nastere, a durat 17ani pana cand am putut povesti 🙁
@OVANA, trist. 🙁
https://www.youtube.com/watch?v=tEIiEAn7b-U
Astia explica ca nu-i bine sa-l bati pe ala pe spate.
in plus, arata cum sa-ti faci manevra singur, la nevoie
@Francisc, și eu știam că nube recomandat să bani pe spate. Dar am fost recent la un mini-curs de prim-ajutor unde ne-au zis tot de cele cinci bătăi inițiale.
Bai, m-ai intristat. Si mi-ai adus aminte de moartea la fel de stupida a unui bun prieten din copilarie care a cazut pe spate in timp ce juca badminton in spatele blocului si si-a inghitit limba. Nici unul din copiii care erau pe acolo nu au stiut ce sa-i faca. Au trecut 20 de ani de atunci.
Cursuri de prim-ajutor din clasa 0 pana intr-a doispea, pisa-m-as pe ea de religie!!!?
Comentariu beton!16
@Ionut, ar fi primele cu care aș începe programa școlară. Astea, educația sexuală și bune maniere.
Dacă-mi este permisă o completare. Se poate întâmpla ca aceste situații să apară la o persoană mai voluminoasă decât cel care ştie manevrele şi, evident, e dificil ca salvatorul să acționeze. Neapărat trebuie cerut ajutorul celor din jur şi îndrumat cel care ajută.
@diabolic, și cică te poți ajuta de un perete, dacă ești singur.
Chiar daca o stiam, m-am mai uitat odata la clip. Nu strica! Multumim!
@Bâzdâcu, da, se sedimentează mai bine.
Stii, asta e unul din motivele pentru care ai my respect. Esti foarte om.
PS: sunt sora intru suferinta, cu tata pierdut numai ca acum muuuulti ani 🙁
@DOINA, când vreau, pot să fiu și om, da.
Îmi pare rău și pentru pierderea ta.
Prim-ajutorul în caz de stop cardio-respirator este o altă manevră esențială. Spun asta pentru că orice secundă scursă de la ”defecțiunea” inimii fără ca sângele cu oxigen să fie pompat către creier este o cale sigură nu neapărat spre moarte fizică, cât spre moarte cerebrală. Se învață ușor și nu știi pe cine poți salva: https://www.youtube.com/watch?v=cosVBV96E2g
Uneori, chiar dacă salvarea ajunge repede, efectele sunt devastatoare. Îmi pare rău pentru pierderea suferită, știu că e greu. Totuși e bine că moartea a alungat moarte.
@zgomotoasa, exact asta i-am spus fostului meu coleg: „uite cum o moarte poate slava o viață”.
Foarte utila informatia. Multumesc. Imi pare rau pt pierderea suferita.
@Marius, mulțam. A fost, a trecut, asta-i viața.
Văzut, distribuit, pentru o cât mai mare informare! Se vehiculează și-n filme această manevră, însă este foarte important să o aplici corect…și să fii lângă persoana in cauză in momentul incidentului? citind comentariile am aflat ca merge si cu un perete daca esti singur. E bine de stiut.
@kya, da, nici eu nu știam.
Acum vreo două luni mă sună o verișoară și tot povestind noi așa, nu mai vorbisem de un an cred, imi spune ca tata s-a înecat cu mâncare și era să moară, noroc de un coleg de muncă, a știut ce trebuie sa îi facă. Eram șocată, rămăsesem fără cuvinte și mă gândeam ca eu nu mă simt așa apropiată de el pentru că mai bine de jumătate din viață noi am stat departe unul de altul, dar gandindu-ma că el ar fi putut să nu mai fie m-a apucat plânsul. Când am fost in vacanță în august a fost la mine câteva zile și ma bântuia gândul ca nu cumva să se înece in fața mea și eu sa nu știu cum sa-l ajut 🙁 Din câte am înțeles i se cam tot întâmplă in ultima perioadă, bineînțeles ca nu îmi spune el ci tot din altă parte aflu. Îmi pare foarte rău pt pierderea ta, Mihai! 🙁
@Giorgia, uite că acum știi ce ai de făcut.