De câte ori am căutat informații de genul celor de mai jos, care să apară toate la un loc, nu găseam nimic sau dădeam peste ele din mai multe surse. Ei bine, le avem acum aici pe toate, mulțumită Liviei, o HR-istă destoinică a vremurilor noastre, care s-a amuzat copios în urma textului meu de ieri și a decis că e cazul să ne facă un pustiu de bine. Așa că salvați-vă link-ul de la textul ăsta pe undeva, să știți de el. Ah, și dacă mai aveți întrebări legate de subiectul ăsta, ar cam fi momentul sa le puneți. Livia mi-a promis că o să fie pe fază și va răspunde la comentarii.
…………………………………………………………………………………….
De când am început să lucrez în domeniu Resurselor Umane am avut plăcerea de a vedea și citi numeroase aplicații pentru diferite roluri/joburi pe care le-am avut disponibile. Mulți dintre aplicanți nu au trecut de prima etapă de selectare, din diverse motive, cel mai întâlnit fiind acela că au aplicat pentru joburi care nu se pliau pe aptitudinile lor. Spre exemplu, un prea competent chelner a aplicat pentru un rol de învățător fără să aibă calificare, experiență sau măcar niște voluntariat la activ în vreo școală sau vreun ONG. De asemenea, tot pentru un job de profesor a aplicat un minunat templar. Dacă voia să predea tâmplărie, ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Dar nu, omul nostru aplicase pentru un rol de director de școală! Și exemplele pot continua la nesfârșit.
O altă parte dintre ei nu au fost acceptați din cauza CV-ului! Fie pentru că avea 10-20 de pagini absolute inutile, fie pentru că modalitatea în care era concepu era atât de ambiguă încât m-a determinat pe mine și pe colegii mei să alegem alți candidați!
Dragilor, totul începe cu un CV bine făcut! Și când spun „bine făcut” anulez din start formatul Europass! Voi, cei care încă folosiți Europass-ul, încercați să scăpați de el! Scăpați de rubricile pentru care îți trebuie cunoștințe dezvoltate de Word, scăpați de poza de pe CV, pur și simplu scăpați! Ok, este posibil să mai existe companii/firme/instituții care cer explicit formatul Europass. Atunci, și doar atunci, puteți să-l folosiți!
Hai să vă spun cum ar arată o variantă de CV pe care noi, cei din această breaslă, îl apreciem.
1. Detalii personale (nume, prenume, nr. de telefon, adresă de email). Numărul de telefon este foarte important. Nu uitați să-l treceți! FĂRĂ POZĂ! Acest aspect e mai mult pentru voi decât pentru intervievator! Astfel evitați eventualele discriminări pe bază de înfățișare.
2. Profilul vostru. Aici scrieți în câteva rânduri (vreo 10-20) despre voi. Despre cât de pasionați sunteți în ceea ce faceți sau ce vreți să faceți. Scrieți un pic despre trăsăturile personale care v-ar face potrivit/ă jobului pentru care aplicați. Nu bateți câmpii explicând cât de buni sunteți voi la sărit șotronul, în timp ce rolul pentru care aplicați este unul de ospătar. Pliați hobby-urile pe jobul pentru care aplicați! Spre exemplu, dacă vreți să aplicați pe un post de analist de date sau introdus date, menționați că aveți cunoștințe avansate de Excel sau Word! Sau dacă aplicați pentru un post de bucătar, menționați că vă place foarte mult să gătiți și că faceți asta și în somn, dinainte să va nașteți. Ați prins ideea, da?
3. Experiența profesională. Începeți cu ultimul loc de muncă (eventual cu cel în care sunteți la momentul prezent).Apoi scrieți foarte simplu:
Data (când ați lucrat);
Compania/instituția/scoala/resturantul/etc unde ați lucrat;
Rolul îndeplinit de voi acolo (pe scurt, nu mai mult de 2 rânduri);
4. Educația. Când și unde și ce ați studiat.
Începeți cu ultimul nivel educațional promovat. În ordine invers cronologică.
Spre exemplu. Ați terminat un doctorat, atunci începeți cu el:
Phd – 2010-2013
Master –
Facultate –
Vă IMPLOR nu mai menționați unde ați făcut școala generală! Nu este important, nu interesează pe nimeni. Nici măcar liceul nu are cine știe ce importanță, mai ales dacă l-ați terminat de mai mult de zece ani.
5. Informații suplimentare. Aici vă sfătuiesc să treceți ce alte aptitudini mai aveți, interese, cursuri la care ați aplicat și le-ați absolvit, conferințe la care ați participat. Voluntariatul este foarte important, mai ales dacă ești la început de carieră!
Oricum ar fi: keep it short!
CV-ul trebuie să aibă în jur de două pagini, maxim trei! Evitați foiletoanele care par că nu se mai sfârșesc, sunt obositoare. Am întâlnit CV-uri de câte zece pagini în care dragul de candidat trecuse de toate, mai avea puțin și menționa și ce mâncase la ultima cină. Acesta e un bun exemplu de așa NU!
Despre interviu!
Să presupunem că ați avut un Curriculum Vitae bun și ați fost selectat iar mai apoi chemat la un interviu cu potențialul angajator! Hai să vă spun cum stau lucrurile și din momentul acesta.
Săptămâna trecută am invitat o domnișoară, al cărei CV era relativ bun, la un interviu pentru unul dintre joburile pe care le avem deschise. A întârziat o jumătate de oră. Mi-a explicat că transportul în comun nu a mers “ca pe roate” așa că, din această cauza, a întârziat puțin. Partea neplăcută este că am aflat de întârziere când, după ce trecuseră cinci minute de la ora stabilită pentru întâlnire, am sunat-o. Mi-a confirmat atunci că în maxim 10 minute ajunge la noi la sediu! 25 de minute mai târziu a ajuns! Îmbrăcată foarte pretențios, cu un cățel după dumneaei, s-a așezat simandicoasă pe scaun. A acceptat o cafea de la recepționera noastră, cu aerul unei contese care-ți face un favor.
Apoi am început interviul. După câteva informații suplimentare pe care le-am oferit despre jobul disponibil, i-am adresat niște întrebări legate de experiența ei în domeniu, despre c e ar putea aduce nou în acest rol etc. Răspunsurile au fost mai puțin satisfăcătoare decât m-am așteptat, dar nu foarte slabe. Apoi am rugat-o să îmi vorbească un pic despre ea și a început să îmi spună că datorită fizicului plăcut pe care îl are nu a avut nici o problemă să găsească de muncă. Nu mai are rost să continui povestirea. Domnișoara nu a fost angajată, cu toate că “arata bine”!
Această întâmplare și multe altele m-au determinat să fac un fel de decalog a ceea ce trebuie să facem și să mai ales să NU facem în timpul unui interviu! Sunt convinsă că multe dintre aspecte vă sunt familiare, dar nu strică să le repetăm:
1. Să fim punctuali! Să încercam să nu întârziem și dacă totuși avem acest nenoroc, sunăm potențialul angajator imediat ce ajungem la concluzia că vom întârzia. Preferabil înainte de ora stabilită pentru interviu/întâlnire
2. Îmbrăcăminte adecvată. Nu venim îmbrăcați în pantaloni scurți și pantofi sport, dar nici nu exagerăm stilul vestimentar. Pentru bărbați e ceva mai simplu: costum, cămașa, cravată și gata! Nu strică să asortați cele câteva piese vestimentare, dar oricum nu prea aveți cum să dați greș. Pentru femei este un pic mai complicat. Spun “un pic” pentru că dacă vom alege genul office atunci totul ok! Niciodată nu vom da greș cu o fustă dreaptă, până la genunchi, o cămașă clasică și un sacou, toate asortate. Domnișoara de mai sus avea o rochița mulată pe corp, decolteu generos, colier mare de perle și o haină lungă până în pământ. Per total nu arăta rău, dimpotrivă (șeful meu sigur era fericit), dar era cam mult pentru un interviu. Să nu uităm că avea cățelul în poșeta!
3. Evitați să aduceți animale sau orice alt mebru al familiei cu voi! Domnișoara a venit cu patrupedul după ea. Un alt candidat, mascul feroce, a venit cu mama (pentru suport emoțional). O doamnă și-a adus cu dânsa soțul (care a solicitat să meargă cu ea, inclusiv în camera de interviu) etc. Cred că vă este clar că niciun angajator nu va lua în echipa lui pe cineva care dă atâta dovadă de nesiguranță și lipsă de independență, da?
4. Să ne informăm despre compania/instituția/firma care ne poate oferi un loc de muncă! Eventual, dacă știm cu cine vom avea interviul, să ne informăm (din punct de vedere professional, bineînțeles) și despre intervievator. Încercam să aflăm și să reținem cât mai multe. Pentru că toate astea vor da bine la interviu, unde vom da dovadă de conștiinciozitate și interes pentru job.
5. Ascultăm cu atenție ce explică intervievatorul despre rol și despre firmă. Ascultăm cu atenție întrebările ce ne sunt adresate.
6. Răspundem clar și concis întrebărilor. Evităm să batem câmpii cu grație.
7. Unde avem posibilitatea hai “sa ne vindem” inteligent! Punem accent pe experiența pe care am dobândit-o până în momentul de față. Dacă nu avem experiență în domeniu respectiv, punem accent pe calitățile și aptitudinile noastre pentru jobul respectiv! Am fost chemați la interviu, deci este evident că există ceva bun în ceea ce facem sau am făcut! Folosim tot ce am învățat până în punctul respectiv în avantajul nostru! Spre exemplu: dacă avem o inteligență emoțională ridicată, precizăm asta, și mai spunem și cât ne este de ușor să legăm relații cu cei din jur.
8. Niciodată, dar niciodată, nu vorbim de rău compania la care am lucrat anterior sau angajații acesteia! Nimeni nu va risca să vă angajeze dacă veți avea o astfel de atitudine la adresa oamenilor cu care ați lucrat până nu demult sau mai lucrați încă. Dacă într-adevăr se întâmplă să plecăm în relații nu prea strălucite de la ultimul loc de muncă, spunem că noi și șeful am avut perspective diferite în a aborda lucrurile, dar… [și aici punctam aspectele pozitive pe care le-am trăit în perioada angajării la compania/instituția respectivă].
9. Adresăm cât mai multe întrebări angajatorului! Despre companie. Despre motivul pentru care jobul este disponibil, despre dificultățile pe care le-am putea întâlni în rolul respectiv! Vă amintiți punctele 4 și 5? Ei bine, de aceea este important să ascultăm și să ne documentăm cu atenție. Așa vom avea posibilitatea de a adresa întrebări inteligente. Pentru că întrebările voastre sunt la fel de importante ca răspunsurile.
10. Ne luăm rămas bun în mod profesional. Înainte de asta, încercam să obținem de la intervievator data în care vom afla rezultatul interviului. De obicei angajatorii apreciază acest aspect! Am avut un caz în care un domn a plecat val-vârtej imediat după interviu fără să mai apuc să-i comunic nimic și un altul cu un tip care nu se mă dădea plecat deși deja îi spusesm: “Va mulțumesc că ați venit! Veți afla rezultatul în 3 zile! Va doresc o zi frumoasă! La revedere!”
Cam atât am putut să debitez la ora asta. Dacă aveți completări sau întrebări, vă rog să le împărtășiți!
sursa foto
Si mare grija la adresa de email…am primit cv-uri trimise de pisi_mik,iubi,hades,cristi.20cm si alte mizerii
Comentariu beton!23
@Redoo ai mare dreptate 🙂 am acum pe masa papushika2010 🙂
Comentariu beton!11
Si ce planuri ai cu ea?
@Redoo, Nu am planuri prea mari :)))
I-am evaluat CV-ul astazi si nu are nici o treaba cu ce am eu nevoie. Dra este absolventa de Comunicare si Relatii cu Publicul, a lucrat intr-un supermarket in calitate de casier si a aplicat pentru un rol de Business Manager. Din pacate nu a trecut de prima etapa 🙂
Bună dimineața. Mulțumesc pentru informațiile date le găsesc foarte utile. Totuși am o întrebare. Locuiesc de 2 ani în Germania (știți voi ….unde este nevoie de forță de muncă) sunt inginer constructor și am experiență profesionala atât în Romania cât și în Spania, America etc. De când sunt aici am învățat limba germana am obținut certificatele necesare….Am diplomele omologate…cv facut in limba germana de catre o firma specializata….și totuși nu reușesc sa obțin un job….întrebarea mea: se aleg candidații- candidatele în funcție de statutul civil și vârsta? În cazul meu 34 ani necăsătorit fără copii. Va mulțumesc anticipat pentru răspuns.
@Alexandra este ilegal sa alegi candidatii in functie de statutul civil si varsta! Stii tu chestia cu discriminarea! Nu stiu exact care sunt motivele pentru care nu reusesti sa obtii un loc de munca acolo. Ce stiu este ca in tarile straine experienta in tara respectiva conteaza mai mult decat diplomele. Faceam o gluma cu o colega de a mea din birou… „Daca nu ai mers in UK, atunci nu stii sa mergi”
Exista un proiect de lege care zice ca tinerii pana in 25 de ani ar putea fi scutiti de plata taxelor salariale. Astfel, cica, angajatorul ar putea sa le ofere un salariu net mai mare. Daca se aproba, sa vedeti atunci hal de discriminare pe criterii de varsta, mai ales la IMM-uri.? Se spune ca, astfel, s-ar putea opri „exodul” tinerilor spre alte tari cu locuri de munca mai bine platite. Eu vad, insa, un avantaj mai mult pentru patroni, decat pentru tinerii angajati. Dar s-ar putea sa gresesc.
@Ionut, m-am gândit şi eu la asta când am auzit de proiectul ăsta de lege.
@Ionut daca imi este permis sa „imi dau cu parerea” nu cred ca acest proiect de lege va trece. Dar daca va trece, atunci da, tinerii ar fi sa zicem „avantajati”. Dar foarte greu un tanar proaspat iesit de pe bancile facultatii/masterului…etc sa fie platit in Romania cu £1000/lunar pe cand in afara va ajunge la acest salariu foarte repede, chiar mai mult de atat.
In loc sa ii scuteasca de plata taxelor sa puna mana si sa mareasca salariile…
Multumesc pentru articol. Foarte util.
Cum raspunzi insa unui angajator strain ce conduce o divizie a unei multinationale arhicunoscute, lider de piata,(precizez asta ca sa fie clar ca nu vorbim despre bibi.impex.srl fara training-uri sau fara a cunoste un minim de legislatie in resurse umane atat din Romania cat si de afara) care te cheama la interviu dupa ce iti vede Cvul si iti spune intr-o engleza destul de precara: in mod normal nici nu m-as fi uitat pe Cvul tau avand in vedere varsta, dar a insistat HRul careia i-ai placut foarte mult. Raspunsul meu a fost: poate ca HRul a vazut in mine dincolo de varsta. Mai ales ca varsta inseamna si experienta, ceea ce rezulta si din CV (as fi completat cu „pe care spui ca l-ai si citit” dar m-am abtinut)
Inutil sa spun ca nu s-a concretizat nimic si ca am plecat de la interviu in urmatoarele 10 minute pentru ca am simtit ca nu am ce cauta acolo. Desi vin dupa multi ani de multinationala, management de multinationala, si ar fi trebuit sa fiu pregatita pentru asta. Ei bine nu am fost.
Am 46 de ani (aveam 45 la momentul interviului). Este chiar atat de mult cand vorbim despre o pozitie de management?
@Liliana Comsa, mda… ce sa spun. Pur si simplu neprofesional ca sa nu mai vorbesc de faptul ca acel angajator poate fi dat in judecata pe motiv de discriminare in functie de varsta!
Poate ar trebui sa scriu un set de reguli si celor din breasla Resurselor Umane, in fine…
In ianuarie compania noastra (multinationala) a angajat un domn cu o respectabila varsta de 62 de ani. Eu personal am angajat o doamna care avea 55 de ani si o experienta si nivel de cunostinte de zile mari. Sa nu mai spun ca cel mai tanar membru al echipei noastre are 19 ani 🙂 e drept, nu are rol de consultant…inca.
Ma bucur ca ai plecat! Ai ales corect. Imi pare rau pentru experienta ta 🙁
@Alexandra, chiar dacă nu ai trecut de interviu poți suna să ceri un feedback. Îți vor spune ce le-a placut sau nu.
Locuiesc in UK de vreo 10 ani si am constatat ca aici exista notiunea de „overqualified”. Se poate sa fie la fel si in Germania. Ai grija la ce tip de job aplici.
Eu am intarziat o zi la un interviu pt ca domnisoara de la hr nu m-a ascultat la telefon cand i-am spus ca pot ajunge joi si ea m-a programat miercuri. Mi-a zis ora si eu cand m-am prezentat joi mi-a spus ca nu sunt programate interviuri azi, ca au fost ieri dar daca vreau sa astept prin zona o ora pt a veni managerul si sa dau totusi interviul daca m-am deplasat. Minunat a fost ca am stat o ora jumatate prin zona si nu mai m-au contactat. Foarte profesionist! Urasc firmele care promit un raspuns in 3 zile si el nu mai vine niciodata.. De asta isi merita soarta unele firme care au programate 5-7 interviuri pe zi si apar doar 2 candidati ?
@pisicutta sunt de acord cu tine! Mama lor de firme ….isi merita soarta! :)))))))))
Insa, companiile care au selectat 7 candidati pe acelasi rol din start au probleme :). Daca firma este serioasa, 3 candidati ar trebui sa fie suficient, iar acei trei alesi in asa fel incat pe oricare din ei i-ar putea angaja. Sa fie toti cat se poate de buni 🙂 Calitate si nu cantitate!
In anumite joburi este foarte bine venit si un mic portofoliu? Daca faci grafica (un exemplu la intamplare) poti aduce si 3,4 flyere sau pliante sau stiu eu ce care sa arate calitatile? Ah.. si sa nu mestecati guma! 🙂
@cezar firicel portofoliul este exceptional pentru mai multe domenii fie el suport scris sau electronic ex: web design; arhitectura, grafica – cum ai spus tu… etc
@Liiva, multumim pentru recomandari. Cum procedam atunci cand la interviu suntem intrebati despre salariu; care este cuantumul lui la actualul angajator/cat am dori sa primim la viitorul angajator?
Multumesc.
@Tweety, in principiu e bine ca in primul interviu sa nu discutati despre salariu. Dar daca angajatorul intreaba explicit ce salariu ai avut si ce salariu iti doresti, eu recomand sa fii sincer si intr-o situatie si in cealalta. Spune-le clar cat ai avut si ca acum iti doresti suma X pentru ca tu consideri ca acum ai mult mai multa experienta, faci fata cu succes stresului si situatiilor problematice…etc.
Povestea o prietena care lucreaza in HR, ca prima triere a CV-urilor o face dupa adresa de mail, si asa „scapa” si de jumatate din CV-uri: scumpik, papushik, boss, frumushik, pissy etc. O singura data a facut o exceptie, avea un canditat pe care il chema Ion Cretu, iar adresa de email era curly.johnny…. :-))))
Comentariu beton!13
@Lola, :))))))))))))) Multi facem asta. Eu inca nu am ajuns pana acolo. Inca mai sper ca potentialul candidat foloseste adresa respectiva din motive afective (poate e prima adresa care si-ai inffintat-o)… insa recunosc ca foarte rar gasesc candidati extraordinari cu genul acesta de email. Rar. Foarte rar!
Multumesc frumos, Livia, foarte ok ce ai scris, de bun simt.
No ofence, nu are legatura cu tine ce zic, dar la cati HRisti am intalnit pana acum, vreo 3 sferturi se cred niste mici Dumnezei, detinatori ai adevarului absolut. Pun intrebari de prin articole si carti si nici nu asculta ce zici; o tanti chiar statea pe Whatsapp in timp ce ‘discuta’ cu mine..
Nu mai zic de CV: mi l-a prelucrat cineva care a zis ca e cel mai nasol CV pe care l-a vazut vreodata (ce as fi putut sa scriu acolo?? doar nu romanul vietii mele); altcineva a zis ca pot merge linistita cu el la interviu, si intr-adevar, la interviul luat, l-am folosit fix pe ala.
Well, nici cu cantindatii nu mi-e rusine, fata cu catelul e super tare 😀
Deci, pana la urma e o chestie de noroc si ceva PCRuri.
@Lady, Multumesc pentru aprecieri.
Si eu am intalnit colegi ai mei cu atitudini de atotstiitor si cu fraza aceasta pe buze, vorbind despre candidati „da-i mai incolo ca doar au nevoie de noi la ce foame e de joburi p’aci „. Am pus in ghilimele exact cum am auzit! Inutil sa mai spun ca omul nu stie despre ce vorbeste!
Candidatii au nevoie de angajatori in aceiasi masura in care angajatorii au nevoie de candidati! In unele domenii balanta se inclina inspre candidati. Spre exemplpu in IT, candidatii buni sunt foarte greu de gasit deci ghici cine are nevoie de cine!
Cum spuneam si mai devreme, sigur avem nevoie de un decalog pentru HR-isti!
Mihai, astept articolul in oglinda, „Cum sa scrii un anunt de recrutare nediscriminatoriu (si inteligent)” Nu de alta, dar aseara m-am cocosat de ras impreuna cu un amic inginer nedus prea des la biserica, comentand (a se citit hahaind) pe marginea urmatoarei invitatii de colaborare, aparuta pe un grup iesean:
https://www.dropbox.com/s/bs4mv3qedi6hs9f/anunt.png?dl=0
@syl, well, nu cred că aș fi în stare, pentru că eu sigur l-aș concepe discriminatoriu. 🙂 Dar poate ne spune câte ceva @Livia.
@Syl88, Eu scriu anunturi de recrutare zilnic. E foarte simplu sa scrii unul sa nu sune discriminatoriu.
Pe langa datele generale ale anuntului (cum ar fi: numele jobului, data de incepere, salariul (aproximativ), deadline-ul de acceptare a CV-urilor; data in care vor avea loc interviurile), adaugi: detalii despre companie; specificatiile rolului, calificarile necesare pentru acesta, ce anume ofera compania pentru sustinerea angajatului (salariul nu e totul); acte necesare de care candidatul are nevoie (spre exemplu cazierul) – daca e cazul si cam atat.
Evident, modalitatea de scriere a anuntului trebuie sa fie cat mai atractiva si unica posibil. Dar atata timp cat nu amintesti nimic de gen, varsta, rasa, nationalitate, aspect fizic…etc si pui accent doar pe competente si calificari…atunci nu ai cum sa dai gres 🙂 Asta in linii mari. Evident sunt mult mai multe de spus.. eventual scriem un articol si pe asta 🙂
@Livia, cred că @Syl glumea si ar fi vrut să stie cum sună un anunt nediscriminatoriu, care de fapt e discriminatoriu, Excat ca cel pe care l-a lăsat în comentariu. 😉
@Mihai, din pacate nu pot accesa link-ul trimis de Syl 🙁
@Syl imi cer scuze ca am raspuns prea serios :)))
parca il si vad pe Mihai director de hr cum se uita la gramada de cvuri, scoate juma din ele si le arunca la gunoi si se gandeste „n-am nevoie de ghinionisti”
Comentariu beton!12
@animal00, ăsta rămâne unul dintre cele mai tari bancuri ever. :))))
Prefer sa ma intrebe ce asteptari salariale am inainte de a ma chema la interviu ? Asa am pierdut vremea pentru doua interviuri, pentru ca a trebuit sa ma invoiesc de la jobul curent si nu s-au ridicat nici macar la minimul dorit.
@Cristi, te inteleg. Numai ca nu se intampla asta 🙁
De obicei salariul este discutat la finalul procesului de intervievare. De aceea este necesar, ca firma, sa pui ce salariu oferi in anuntul de recrutare sau macar raza de salarizare… intre X suma si Y suma.
Daca te contacteaza ei fara ca tu sa aplici, atunci by all means spune-le din start ce pretentii salariale ai. Dar, de obicei cand se face head hunting cam cu asta se incepe….
Candidat care spune de la telefon ca fara o suma minima de XXX nici nu se deranjeaza sa iasa din casa.
Candidat care confirma participarea la interviu,pe urma nu apare motivand ca e prea departe.
Candidat care vine cu tata de mana,si tata nu il lasa sa vorbesca efectiv.
Si pe partea cealalta.
HR care vrea detalii extrem de tehnice in conditiile in care nu stie o boaba despre domeniul respectiv
HR care incurca programarile la interviuri
HR care uita sa imi zica ca trebuie sa platesc parcarea daca vreau sa vin la interviu la ei
Am fost pe „ambele parti ale baricadei”.Pot sa scriu o carte daca ma gandesc bine
PS:In momentul de fata triez CV-uri pentru angajare.
Sfat:Daca tot pui poza,sa NU fie selfie,si in nici un caz sa NU fie poza de grup,ca eu sa stau sa ma gandesc care din cei 6 insi pozati pe marginea baltii cu undita in mana esti tu
@chris06, bine punctat!
E ca un fel de scena dintr-un film, o piesa de teatru sau ca si cum as incerva sa-ti vand un pix 🙂
@Mihai, la ce te referi? Iarta-ma…nu inteleg 🙁 Ce anume e ca o scena dintr-un film?
@Livia Încercăm să ne cascundem defectele, imperfecțiunile, îmbrăcați într-un stil vestimentar care este posibil să ne placă mai mult sau mai puțin. O scenă în care totul trebuie să îți iasă din prima. Plus mimica feței, poziția mâinilor, corpului,vocabularul, tonul, privirea etc
@Mihai, ai dreptate intr-un fel dar nu trebuie neaparat sa fie asa. Sinceritatea la interviu este foarte importanta. Cel putin eu asa cred. Daca joci un rol si atat, you can tell and you won’t get the job 😀
Asadar, subiectul momentului, pentru mine cel putin. Am tot fost la interviuri in ultimele 6 luni, daca nu chiar mai mult, interviuri pe care le-am ratat cu brio. Nu stiu daca sa rad sau sa plang, cert este ca am ajuns in punctul in care sa nu stiu efectiv cum sa ma mai comport la un interviu. Daca trecem peste problemutele superficiale cu care nu ma confrunt (intarziat, imbracat, pissy at), ajung sa spun ca da, am facut greseala de a comenta de dulce angajatorul, mentionez insa cuminte ca mare parte din parerile pertinente expuse intervievatorului le-am expus si sefului pomenit. Asadar, nu mi s-a parut ca dau prea mult din casa, sa zic asa. Desi, am inteles, diplomatia e cea mai ok in cazul acesta. Dar asta ma duce cu gandul la un interviu recent, de la care am iesit extrem de frustrata si dezamagita. Intamplator sau nu, acestia se ocupau cu aceeasi gama de produse cu care lucram si eu, doar ca ei se axau pe online, noi intr-un magazin fizic. Si pentru ca am incercat sa atrag asta ca atuu, domnul director de vanzari s-a gandit sa ma intrebe al cui este totusi magazinul. Nu, nu il interesase alt aspect din C.V-ul meu, ci doar sa afle numele competitorului. Si nu, nu am vrut sa il divulg considerand informatia irelevanta pentru interviul nostru. Asa ca m-a poftit frumos afara. Say what?
Aspectul numarul doi care efectiv imi da batai de cap este cata sinceritate iti doresti tu ca angajator? Citeam undeva ca recrutorii nu se asteapta la raspunsuri sincere din partea candidatilor, eventual niste gogosi frumos ambalate pe care sa le poti coace cu succes la momentul potrivit, daca esti totusi aluat bun. Si asa pun bucla si ma intorc la faptul ca ma lua gura pe dinainte si imi barfeam (in limite decente totusi) fostul/actualul loc de munca, nu am tendinta de a minti ci iese efectiv porumbelul pe gura. Nu imi construiesc scenarii inainte (schitez ce as putea raspunde la diverse chestii, dar nu merg totusi cu poezia invatata) si incerc sa fiu cat se poate de naturala. Si pana acum… a mers prost tactica, se pare. Sa pun masca si sa ma „las” acasa?
„Cati bani iti doresti?” – daca cer prea mult/putin? Iar intru in dilema. Trecem peste cei care isi stiu „pretul” si dam de cei cu mai putin avant, ca mine. La ultima intrebare de genul am spus ca doresc o oferta, iar pe baza ei vom putea negocia mai departe. Tot nu a fost bine. Sa ne intelegem, nu sunt o aiurita care merge cu barfa in stanga, dreapta, dar cand incerci sa imbunatatesti serviciile/conditiile de la job si te izbesti de tot felul de impedimente te cam umpli de frustrari si din pacate, uneori rabufnesti, chiar cand nu este cazul. Asa cum ultimele doamne purtatoare de HR, dupa ce le-am zis ca devenise stresant un loc de munca, urmatoarea concluzie a fost ca „ah, deci nu esti rezistenta la stres, nu faci fata presiunii?” Degeaba le-am zis ca acolo doamna sefa ma tinea cu orele la telefon sa ii explic ca daca trece lumea pe strada, aia nu inseamna ca toate vor genti/pantofi de la ea…
A fost un comentariu lung, m-as bucura ca Livia sa ma lumineze si pe mine un pic si ii multumesc de pe acum daca se incumeta. 🙂
p.s: Sunt totusi angajata undeva in prezent, deci nu-s chiar candidata de profesie. 😀
@Miha, De unde sa incep? :))))
Mi-a placut mult comentariul tau si problemele ridicate! In situatia ta am avut numeroase candidate carora le-am oferit consultanta pentru a se descurca pe viitor 🙂
1. Bun, asa cum spuneam si in articol, Niciodata, dar niciodata nu vorbim sefii de rau, indiferent cat de rau s-au purtat! Stiu ca suna ca si cum am minti la interviu dar nu e chiar asa. Chiar daca nu ai avut parte de cei mai buni sefi, e bine sa te porti cat de profesional poti si sa nu divulgi nimic cel putin nu inainte de a fi angajata. Daca vei decide sa „dai din casa”, potentialul angajator ca avea impresia ca vei face acelasi lucru si in ceea ce il priveste.
2. In ceea ce il priveste pe nenea care doar dorea sa afle numele competitorului, cred ca a fost frustrat ca pur si simplu ai fost discreta. Lumea vanzarilor e dura. Inca nu imi vine sa cred ca te-a poftit afara. Clar lipsa de professionalism. E mai bine ca nu ai primit un job acolo!
3. Chestia cu purtatul unei masti la interviu… Clar NU! Niciodata! Asta nu inseamna, totusi, ca nu putem sa cizelam competentele noastre. Asa ca draga Miha, data viitoare cand mergi la interviu pui accent pe cat de minunata esti si ce noroc o cadea pe capul firmei respective sa te aiba, decat sa iti consumi energia vorbind de actualul angajator.
Ce mai merge foarte bine, cand esti la un interviu, este entuziasmul. Trebuie sa le arati ca esti pasionat(a)de ceea ce vei face. Sa le arati ca dejai ai in minte ceva strategii si sa le spui ca nu esti sigura ca “va merge” dar ca ai fi foarte fericita sa incerci…etc!
4. In legatura cu salariul. Spuneam si mai sus. E bine a fii sincer. Sa iti evaluezi experienta si nivelul de cunostinte, ce poti sa faci si cat poti sa faci si sa spui clar cat doresti.
Cand am fost intervievata pentru rolul pe care il am acum, eu le-am spus clar angajatorilor mei: Stiu sa fac asta si asta, sunt creativa si inovativa. Eu consider ca merit X remuneratie. Si au fost de acord. Mai mult, mi-au spus post interviu ca mi-au apreciat sinceritatea.
Chestia cu „fa-mi o oferta” si discutam nu va merge niciodata. Angajatorii sunt precum cainii…simt frica. Simt ca nu esti sigura pe cat valorezi…si nu (te) mai vor 🙂
5. Iti multumesc pentru aceasta problematica. Intr-adevar ce raspundem angajatorilor la intrebarea “de ce vrei sa pleci de la locul de munca?”.
Ofer aici cateva variante care sunt orientative doar si se aplica doar daca vi se potrivesc
a) “am acumulat experienta si consider ca merit un salariu mai mare. Din pacate firma la care sunt nu este in situatia de a-mi oferi asta”
b) “Caut un loc de munca cu mai multe oportunitati si modalitati de a ma dezvolta professional.” “Simt ca pot mai mult decat ceea ce fac la actualul loc de munca”
c) “Ma voi muta in curand in cutare oras”
d) Doresc sa explorez noi domenii de activitate (daca asta vrei sa faci)
e) Daca intr-adevar pleci ca nu esti fericit la locul actual de munca, spui “Momentan simt ca eu si seful meu privim lucrurile din perspective diferite. Desi personal este un om extraordinar, din pacate nu putem colabora”
f)Daca ati fost dat(a) afara: “contractual meu s-a incheiat cu firma X. Am invatat foarte multe in acest rol si sunt entuziasmat(a) sa le pun in aplicare”…..etc
Daca mai ai nevoie de consultant, ajutor…etc ma poti contacta oricand
Na’ ca si raspunsul meu a fost lung cat o zi de post. Sper ca ce am spus aici te va ajuta pe viitor 🙂
Livia, esti fenomenala! Daca toti am face ceea ce faci tu, adica sa ne invatam unii pe altii cum sa fim mai eficienti, am fi departe!
Raspunsul tau va ajuta, pe viitor, pe Miha si pe enorm de multi altii.
Nu am mai citit articole despre interviu-uri si cv-uri, dar asta cred ca ar trebui sa fie „biblia” in domeniu, material bun de printat si facut o carticica mica, de buzunar.
Mi-ar placea ca toti cei care reusesc sa se angazeze pe baza celor aflate de la tine sa se intoarca si sa iti zica asta printr-un comentariu sau mail, chiar cred ca meriti asta.
@ i am we are, Esti foarte generos(oasa) cu aprecierile. Sper ca ce am scris pe aici sa ajute cat de cat 🙂
Multumesc foarte mult 🙂
@Livia, referitor la punctul 4 se pare ca tu ai avut parte de o experienta ok, dar in romania majoritatea „intreprinderilor” au remuneratiile fixe pentru locurile de munca asa ca de ce nu le indica? Poate pentru ca scopul majoritatii firmelor de Hr este de a gasi omul potrivit la salariul cel mai mic?
Cum spunea si un coleg comentator mai devreme , nu multi oameni au luxul de a se plimba la 2 – 3 interviuri pentru un loc de munca si la sfarsit sa afle ca salariul este sub limita asteptarilor sau sa ramana cu varianta te sunam noi.
Nu ar suna mai bine un anunt de genul „angajam ….. oferim x lei si trebuie sa faca asta …” decat un anunt „angajam om care sa stie/faca orice , sa reziste la stres ,sa faca ore suplimentare, sa …. Oferim carte de munca /telefon de serviciu ( :)) )/bonuri de masa si mai ales ca poate sa lucreze intr-o echipa tanara/ firma internationala … Sincer parca nu ei au nevoie de un om care sa lucreze pentru ei , tie iti fac un imens favor ca te lasa sa lucrezi acolo.
Pare de ras dar din pacate nu este.
@Dan, eu sunt de acord cu dezvaluirea ofertei salariale. Eu asta fac. Mi se pare sincer si, mai ales, vor creste sansele de a primi aplicatii de la oameni care chiar isi doresc postul respectiv.
Stiu ca foarte multe firme nu il spun. Eventual arunca un „salariu atragator…bla, bla, bla, bla”. Cum spuneam si ieri, anagajatorii au nevoie de candidati la fel de mult pe cat au candidatii nevoie de angajator.
Dar na’ toata lumea „o trage” cu „nu sunt locuri de munca si daca ai norocul sa obtii unul ar trebui sa fii cel mai fericit de pe Planeta”! Pai normal ca toate companiile si-o vor lua in cap!
Din pacate sunt puncte tari si puncte slabe de o parte si de cealalta a baricadei: candidati foarte slab pregatiti si cu un comportament total neadecvat dar si HRisti cu un comportament total neprofesionist 🙁
Foarte bun articolul și răspunsurle suplimentare din comentarii!
Aș mai adăuga că în CV la experiență aș vrea să văd în cele două rânduri în care spui ce ai făcut în acel job, care a fost de fapt aportul tău pe bune acolo, nu un simplu copy / paste din fișa postului.
@Bogdan, total de acord 🙂
Livia, am o întrebare.
@Ioans, te ascult
Dacă nu sunt prea indiscreta ce facultate ai absolvit? As dori sa urmez aceasta cariera și as vrea mai multe detalii.
@Ioans, Am terminat Facultatea de Psihologie, specializare Pedagogie. Apoi am terminat un Master in Politici Educationale si Management. De asemenea, mai am un doctorat in Stiintele Educatiei. Toate aceste studii au ajutat in felul lor, insa tot ce stiu am dobandit prin experienta si autoeducatie :))))
Daca vrei intr-adevar sa alegi o astfel de cariera, iti recomand sa faci ceva pe Resurse Umane 🙂
Da, chiar asta îmi doresc sa fac. Pana acum mă gândeam la Relatii Publice și Comunicare însă nu sunt sigura dacă ar fi mai potrivita alta.
@Ioans, ar fi potrivit altceva :))))
Dar, bineinteles, este alegerea ta. 🙂
Poți sa mi dai câteva exemple de facultăți care s ar potrivi?
@Ioans asta este adresa mea de mail [email protected]
Scrie-mi si vorbim acolo. E pacat sa il stresam pe Mihai :))))
Buna postarea, dar ce faci cand cauti anumite joburi ( in cazul meu Audi intern, control operational, cost control Si optimizari de fluxiri Si procese samd) dupa 10 ani de munca si aplici de nebun peste tot, modifici si simplifici cv-ul etc, mergi la interviuri unde te prinzi ca hr-ul e pe langa subject, treci prin testarile inerente, si la final ti se spune ca bugetul e de 2500 lei desi la prima intrevedere ai zis minim 4000? CE faci? Sau cand hr-ul promite un feedback pe care uita Sa Il ofere? CE faci cand dupa ce termini un contract cauti cu disperare sa eviti somajul ( ca na, ai un credit, un copil etc) si oferi o imagine profi la interviuri dar raspunsul e tot negativ? EU m-am saturat si la ultimul interviu am facut misto. La greu! Am ras cat nu rasesem in precedentul loc de munca in doi ani! Dupa o saptamana m-au angajat! Incluziv cu Dumitrescu ca, daca imi gasesc ceva mai bun, pe ceea ce imi place, ei ma lasa sa plec. Da, imi caut ce am mentionat anterior pentru ca nu sunt chiar soarece de birou si vreau sa cred ca EU pot aduce schimbarea, dar pana atunci imi fac treaba cat pot de bine. Deci, daca aveti nevoie de cretini care sa gandeasca outside the box….
Scriu de pe telefon Si cum o fi aparut Dumitrescu In comentul meu nu am habar. O fi un semn , ceva..?
Salut! Foarte interesante sfaturile de mai sus. Cred insa ca pentru a te dezvolta si a progresa este de mare ajutor sa faci parte dintr-un grup care sa te ajute si sa te puna in valoare. Atit la juniori, dar si la seniori sunt din ce in ce mai multe atribute prin care evalueaza propunerile de colaborare si/sau ofertele de munca. Si, da, CV-ul este extrem de important!!! Iti recomand un articol care sustine aceste lucruri aici: ttps://goo.gl/YBssWQ
Multumesc doamnei Livia pentru amabilitatea de a-mi oferi sfaturile sale cu privire la imbunatatirea cv-ului. Sunteti o doamna de exceptie! Succes in ceea ce faceti!
Angajatorii Romani nu descriu posturile bine in limba engleza. Multi fac greseli gramaticale. Eu am predat la universitati in Marea Britanie. Nu cred ca se situeaza la nivelul studentilor Britanici.
Cei care au educatie in Europa de Est sunt considerati foarte slabi in Marea Britanie. Ei nu cred ca exista academie in Romania, unde se plagiaza si se parafrazeaza in tezele de doctorat. Foarte putini publica in jurnale internationale academice si mai toti vorbesc foarte prost in limba engleza. Daca spui ca ai studiat in Romania esti considerat (…) in Marea Britanie si in tarile din Vest. Aprecierea nu este departe de adevar.
Dear Mihai with BA Romania, I have marked hundreds of essays written by British and international students in the UK. I have a PhD from a world top university. I think your employer would need to know how well you write in English. Please post an essay of yours. I bet you do a lot of grammar mistakes and you are not able to write an intelligible, coherent essay. I can mark it. I expect you to get a 38% grade. Please do not laugh about the working class people as you might be the mediocre guy arranged by your daddy and unfortunately readers of this blog might not know. Also, you do not know who can check your blog either. He might have a good laugh. Better remove this silly thing. Do you have some serious intellectual interests to write about on blogs or you just want to waste your time ?
La liceu și facultate, toată lumea recomandă Europass, se pare ca am fost indus în eroare.
Deci…atata teorie de am amețit. Nu ma refer la acest blog neaparat ci la ceea ce gasesti pe net incercand sa-ti faci un CV. DAR PRACTIC ! CUM IMI FAC UN CV??? Rup o foaie dintr-un caiet si scriu data nasterii si ce am lucrat??? Sau merg la un „copiat acte” si ii spun doamnei de acolo sa-mi faca un CV?? Milioane de sfaturi despre ce trebuie sa fie si ce nu intr-un cv. Si le tot citesc si le citesc dar nu gasesc pe nimeni care SA FIE PE SIMPLU,LA CONCRET SI SA MA AJUTE SA-MI FAC UN CV. Si sunt convins ca nu sunt singurul care gandeste si simte asa.