Suntem în 30 decembrie, prin urmare bănuiesc că sunt măcar două săptămâni de când aveți gata lista cu „rezoluțiile” pentru 2026.

Paranteză. Am pus „rezoluții” între ghilimele pentru că, ultima oară când am verificat, în DEX nu exista sensul ăsta de „dorință”. Poate s-o fi modificat ceva între timp, dar n-am cum să verific, că nu pot deschide biblioteca să scot DOOM 3, mi-o blochează bradul de Crăciun. Verific după ce strâng bradul. Am închis paranteza.

Altfel, știți exact despre ce e vorba, lista aia cu „anul viitor o să fac și-o să dreg”, după care nu mai auzim nimic despre ea. Despre listă, zic. Cumva, de prin februarie încolo se cam alege praful de majoritatea „rezoluțiilor”.

Și sunt optimist când zic februarie, pentru că sociologii au stabilit că 17 ianuarie este Ziua Abandonării Rezoluţiilor Pentru Anul Nou.

Bă, nu știu cum să vă zic, dar pe 17 ianuarie n-au trecut nici măcar trei săptămâni din noul an. Dar ce zic eu trei săptămâni, sunt maximum 14 zile, că până pe 3 ianuarie nici iarba nu crește.

Vă dați seama cam în ce hal suntem noi, ca specie, dacă nici măcar două săptămâni nu ne putem ține de lucruri pe care ni le-am propus singuri, nu ne-a forțat cineva?

Le mai și zicem pompos „rezoluții”, după care le abandonăm rapid, fără nicio urmă de mustrare de conștiință, pe sistemul: „lasă că mai văd eu la anul”. Boss, de ce la anul când de-abia a început anul ăsta? „Eh, e complicat, trebuie să mă mai gândesc”. Păi și când ți-ai stabilit rezoluția nu știai că e complicat?

Nfine, ce voiam eu să vă întreb, că deja m-am lungit: ce s-a ales de „rezoluțiile” voastre pe anul ăsta care tocmai se duce, pe 2025? Dacă ați avut așa ceva, desigur. E cineva pe-aici care s-a ținut de ce își propusese?

Dacă da, să ridice mâna și să ne povestească despre.

Dacă nu, la fel, poate ne spuneți ce v-a împiedicat să reușiți.

Și-acum o să închei glorios cu „rezoluția” care îmi va rămâne în cap pentru tot restul vieții mele. Nu mai țin minte la cine am citit-o, sunt ani mulți de-atunci, cert este că era o cetățeancă din aia care se regăsea spiritual la fiecare bășină pe care o scăpa cu zgomot.

Fiți atenți aici:

„Pentru anul care ne va îmbrățișa curând, îmi propun să mă descompun în bucățele mici, ca un caleidoscop uriaș, doar pentru a mă recompune la loc mai aproape de sinele meu”.

E posibil să nu fi citat cuvânt cu cuvânt, dar ideea era fix asta.

N-aveți idee cât de curios sunt dacă o fi reușit să se descompună și să se recompună. Sau dacă și-a băgat picioarele în caleidoscop până pe 17 ianuarie.

Din nefericire, nu am cum să mai aflu vreodată.

P.S. Să nu vă pună dracu’ să începeți cu „rezoluțiile” pentru 2026, c-o să avem articol separat pe temă. Mă rog, voi puteți scrie ce vreți, dar să nu ziceți că n-ați știut.