Prieteni, o să vă expun o situație și o să vă rog să-mi spuneți cum ați fi procedat voi.

Ești prieten de multă vreme cu cineva. Poate e mult spus prieten, hai să zicem amic, deși cred c-ar fi mai bine zis undeva între amic și prieten. E mai bine așa amic/prieten.

Să presupunem că într-o zi ești undeva la o terasă și stai la masă cu mai mulți oameni, printre care se află și amicul/prietenul tău, moment în care, de undeva de la o altă masă, se ridică cineva care începe să te înjure și să te jignească în fel și chip.

Tu îl ignori liniștit pe cetățeanul care începe să te înjure și să te jignească, în schimb, amicul/prietenul tău se ridică de la tine de la masă și se duce liniștit la masa ăluia care te înjură. Acolo ciocnește o bere, stau de vorbă, se bat pe umeri, se mai hăhăie, mai vorbesc, știți voi, cum fac doi oameni care se înțeleg minunat.

Pentru că ești un tip naiv care are încredere în oameni, consideri că amicul/prietenul tău poate nu și-a dat seama de situație, așa că îi spui frumos, omenește, că nu ți se pare normal ce-a făcut. Că nu prea se poate și cu sula-n cur și cu sufletul în rai și că-l rogi frumos să nu se mai întâmple. Sau să se ducă și să stea la masa celui care înjură și jignește, dar să nu mai vină și la masa ta.

Pentru că, desigur, niciunul dintre noi nu suntem în măsură să le spunem oamenilor cu cine să-și petreacă timpul, dar toți suntem în măsură să le spunem oamenilor când nu ne place ceva la ei sau la comportamentul lor.

În cazul de față, ideea era mai mult decât limpede: e ok dacă vrei să te distrezi cu cetățeanul care mă jignește, dar nu văd cum te-ai mai așeza și la masa mea în aceste condiții. N-aveam nicio problemă cu ce urma să aleagă, doar că-mi doream s-o cam facă.

Și ce credeți voi că s-a întâmplat în urma aceste discuții?

Amicul/prietenul mi-a comunicat sec: „nu-mi spui tu ce să aleg”. După care n-a avut nicio problemă să se ducă din nou la masa celui care mă jignea.

Ajunși în acest moment al povestirii, am să vă rog pe voi să îmi spuneți cum ați fi procedat?

Ce-ați fi făcut dacă amicul/prietenul vostru s-ar fi dus în continuare la masa ce unde vi se adresau jigniri, fără să aibă nici cea mai mică problemă cu asta? Ba, dimpotrivă, ați fi constat că se bate pe spate cu respectivul și se simt cât se poate de bine împreună.

Asta în condițiile în care, am uitat să menționez acest aspect deosebit de important, amicul/prietenul meu folosea de doi ani un spațiu care-mi aparținea, dar pe care i-l pusesem la dispoziție complet dezinteresat. Spațiu unde-și expunea diverse chestii către oameni care veneau pe la mine. Știți cum e, vin oamenii în vizită, văd ce mai are și amicul/prietenul acolo, îl ajuți, facem să fie bine.

Atât vă mai spun: orice asemănare cu situații reale întâmplate fix pe acest blog nu este întâmplătoare. Cei care sunteți mai vechi pe aici probabil o să vă dați seama și despre cine vorbesc.

Acestea fiind zise, vreau să aud de la voi: cum ați proceda cu un amic/prieten care nu ar avea nicio problemă să stea la masă cu cineva care vă înjură și vă jignește? Faceți abstracție că l-ați mai și ajutat, nu mai contează. Dar așa, ca oameni, cum ați fi procedat în relația cu el?

Sunt extrem de curios ce o să răspundeți.

P.S. N-aș fi scris acest articol, dar mi-au ajuns la urechi niște vorbe și-am vrut să lămuresc cum au stat lucrurile exact. Pentru că eu, în această viață, n-am pățit până acum niciodată să nu-mi iau muie de la cineva pe care l-am ajutat. Băi, NICIODATĂ! Știu cu precizie că, din momentul în care am ajutat pe cineva, mai devreme sau mai târziu va veni și muia. Jur, zici că vorba aia cu „facerea de bine…” pentru mine a fost inventată.