Ideea asta mi-a venit când citeam un comentariu în care cel care-l scrisese spunea explicit că-mi citește blogul de multă vreme, dar că e prima oară când comentează.

Moment în care mi s-a aprins un bec în creier și mi-am dat seama că am văzut de nenumărate ori oameni spunând același lucru.

Mai mult de atât, mi-am dat seama că, atunci când există subiecte de interes major sau vreun concurs cu premii mișto, apar mereu pe blog oameni noi, oameni ale căror nume le văd pentru prima oară, oameni despre care e clar că nu comentează în mod regulat aici.

Și-atunci mi-am dat seama că vreau să vorbesc cu ei și să-i întreb asta: de ce? De ce nu comentează? De ce nu zic nimic?

Atenție! Sub nicio formă nu-mi doresc ca întrebarea să sune a reproș. Departe de mine orice gând de genul, este doar o simplă curiozitate.

Nu, nu mă refer la concursomani, în cazul lor mi-e clar ce se întâmplă, apar și dispar la fel de repede. Mă refer la oamenii despre care știu că citesc aici, dar nu zic niciodată nimic.

Ei există și, nu doar că există, dar sunt foarte mulți. De unde știu? Păi e suficient să faci raportul între numărul de comentarii și numărul de cititori ai unui articol, ca să înțelegi exact că sunt mult mai mulți cei care NU comentează, deși probabil intră pe acest blog în fiecare zi.

Înțeleg exact că unii oameni poate nu au chef să-și scrie părerile pe un blog, dar asta nu mă împiedică să vreau să aflu de ce. Dacă totuși alocă niște minute zilnic acestui loc, de ce nu simt nevoia să spună nimic aproape niciodată?

Mai spun o dată, pentru că vreau să fie foarte clar: nu este vreun reproș, este pur și simplu o curiozitate.

Așa că vin și te întreb pe tine, cel care n-ai comentat niciodată (sau extrem de rar) pe acest blog: de ce n-o faci? Ce te-a oprit sau ce te oprește?

Hai, fă un efort și răspunde astăzi. De mâine încolo poți să reintri în rutina ta zilnică și să nu mai comentezi niciodată, dacă așa simți tu că trebuie să fie. Dar azi, și numai azi, te rog eu să faci efortul ăsta.

Curaj, vă promit că nimic rău nu se va întâmpla.

N-aveți idee cât de curios sunt și cât de tare mă interesează ce-au de spus oamenii care în restul timpului nu vor să zică.