De când m-am întors acasă am reușit să văd doar două seriale, despre ambele v-am lăsat mai jos părerea mea sinceră și total dezinteresată.

👉 PLAHA – serial;

Până la urmă am reușit să-l văd și nu prea m-a dat pe spate. Ok, nu e rău, dar de aici până la postările și cronicile exaltate, în care era numit „capodoperă”, e ceva drum de făcut.

Da, știu c-o să-mi săriți în cap pentru ce-o să spun mai jos, dar sunt obișnuit, e ok.

Indiferent cât de fan al lui Iulian Postelnicu aș fi (și sunt), n-am cum să spun despre „PLAHA” că e capodoperă. Nu de alta, dar atunci adevăratele capodopere ce naiba mai sunt? Producții stratosferice?

Nfine, revenind, pentru mine serialul ăsta se împarte în două momente distincte: până la episodul 4 și după.

Am vrut să mă opresc să-l văd la finalul episodului 3, pentru c-am considerat că nu-mi pot bate joc de mine chiar în halul ăsta, efectiv mi s-a părut că frizează penibilul. Și vă explic imediat de ce zic asta.

Repet, tot ce zic e valabil până la episodul 4.

Unu. Nu m-am prins de ce schimbă actorii după episodul 1. Mă rog, nu pe toți, că poate așa aș fi înțeles, schimbă doar câțiva, dar printre ei e și personajul principal.

Faza e că se termină primul episod, începe al doilea, tu te uiți la toți oamenii ăia de pe ecran și ai un moment din ăla: ce căcat se întâmplă, cine sunt ăștia? Bine că nu i-au schimbat și după episodul 2, ca să fie circul complet.

Singura mea explicație este c-au filmat episodul 2 la multă vreme după primul și ceva s-a întâmplat în timpul ăla. Ceva ce-a dus la schimbarea parțială a distribuției.

Doi. Primele episoade zici că sunt filmate cu telefonul, iar scenografia pare făcută la o cooperativă meșteșugărească chiar de către doamna vânzătoare însăși.

Decoruri sărăcăcioase, cadre exterioare care arată îngrozitor de rău, figuranți puțini. Mi-a fost lene să verific, dar sunt în stare să pun pariu că sunt aceiași doi-trei oameni care trec prin cadru ori de câte ori acțiunea are loc în exterior, „pe stradă”.

Există o scenă în care un tip este omorât în bătaie. Băi, oameni buni, este atât de penibilă scena aia, se vede atât de clar că alea nu erau lovituri, că mi s-a făcut rușine. Mă uitam printre degete la ecran.

Trei. Veșnica problemă a filmelor românești: sonorul. Nu că este execrabil, este absolut îngrozitor. Am fost nevoit să mă uit cu televizorul urlând, de trezeam copiii din somn. Mi-aș fi pus căști, dar nu suport să mă uit la filme și seriale purtând căști.

Pe scurt, primele trei episoade din „PLAHA” țipă din rărunchi: „am tras de fiecare leu”. Fie el moldovenesc sau nu.

Nu știu de ce am continuat să mă uit, poate tocmai pentru că-mi place atât de mult Postelnicu.

Cert este că de la episodul 4 încolo ceva s-a întâmplat. Or fi primit producătorii o infuzie de capital, nu știu, dar este evident că s-au băgat bani mai mulți. Serialul crește, decorurile încep să arate altfel, cadrele exterioare la fel, parcă și sonorul e mai ok, începe să semene a serial pe care nu ți-e rușine să-l bagi pe Netflix.

Dar, să ne înțelegem, de aici până la „capodoperă” tot mai e mult de tot. Da, pot să înțeleg că s-a potrivit la fix contextului politic și cei care l-au văzut s-au lăsat furați de subiectul atât de actual, dar asta nu-l face în niciun fel capodoperă.

De altfel, îmi pariez viața că toții exaltații care nu mai pridideau cu „capodopera”, pe rețelele sociale, n-ar fi scos un leu din buzunar să-l vadă.

Dacă „PLAHA” n-ar fi fost gratis în primă fază, dacă ar fi fost disponibil doar contra unei sume modice (să zicem echivalentul unui bilet la cinema) ar fi avut încasări cât să acopere salariul paznicului de la studiouri. Poate nici atât. N-am nici cea mai mică îndoială.

Nu l-ar fi văzut nici dracu’, așa c-ați fi aflat despre „capodoperă” de la mine și de la încă vreo doi-trei nebuni care plătesc bilet la filmele românești în care nu apar maneliști și influenceri.

Totuși, ca să închei într-o notă pozitivă, actorii chiar sunt senzaționali, iar felul în care se grăiește moldovinește în serial te face să treci peste multe.

Postelnicu e Postelnicu, probabil poate să joace și-n „Scufița Roșie” că tot foarte bun va fi.

Prieteni, fraților, oameni buni, dar trebuie să-l vedeți pe tipul care joacă rolul lui Vladimir Cioroian (președintele Republicii). Omul e atât de bun pe rolul ăla că m-a făcut să pun pauză, să-l caut, să văd cine e. Igor Caras – Romanov se numește și mă are ca fan pe viață pentru ce-a reușit în „PLAHA”. Da, abia asta e o capodoperă de interpretare.

Mă rog, mai toți sunt buni și foarte buni, te uiți cu plăcere la ei. Zic „mai toți” pentru că, din păcate, nu mi-a plăcut deloc Ada Lupu, adică Irina. Ce-i drept, n-am mai văzut-o în altceva, dar din punctul meu de vedere în „PLAHA” are carisma unui buștean uitat lângă focul de tabără, în timp ce afară plouă molcom. 🤷‍♂️

Cam asta cred eu, per total, despre capodopera lui Cobileanski.

Și-acum să înceapă înjurăturile și hate-ul. Le aștept cu mare interes.

👉 Black Rabbit – serial, Netflix

Am citit atâtea laude despre serialul ăsta când eram plecat, că abia așteptam să ajung acasă să-i dau play. Vă zic, nici n-am intrat bine în casă și deja eram cu telecomanda în mână, îl căutam.

Dar lasă că și dezamăgirea a fost pe măsura nerăbdării, „Black Rabbit” este unul dintre cele mai supraevaluate seriale din ultima vreme.

Mvai, dar cum poți să spui așa ceva despre un serial în care joacă Jude Law și Jason Bateman? Uite că pot, pentru că producția promite mult și livrează puțin.

Atmosfera e întunecată, actorii mari, povestea ar trebui să te țină cu sufletul la gură, nu? Problema e că nu prea, După câteva episoade îți dai seama că nu-ți pasă nici de personaje, nici de ce li se întâmplă, nu simți nimic, doar te uiți și ridici din umeri.

Ba chiar, de câteva ori m-am uitat să văd cât mai e până la sfârșitul episoadelor, că simțeam că nu mai pot să duc. Cu greu am rezistat până la final și în permanență eram foarte vigilent să nu mă sfâșie plictiseala.

În loc să vezi un fir narativ clar, totul e îngrămădit. Fiecare episod vrea să fie mai dramatic și mai intens decât precedentul, dar în ritmul ăsta nu faci decât să pierzi atenția publicului. Știți, când totul e pe modul „tragedie maximă”, impactul se cam diluează până se pierde de tot. E ca atunci când cineva urlă nonstop, la un moment dat nu-l mai auzi.

Personajele principale? Șterse. Adică, da, le vezi pe ecran, dar nu au nimic care să te facă să ții cu ele sau măcar să le urăști. Pur și simplu trec prin niște situații și tu, ca spectator, nu reușești să te conectezi deloc.

Pe Jude Law, cel puțin, nu l-am crezut deloc, n-a reușit în niciun moment să mă ia după el în poveste, să mă facă să simt personajul. Frate-său a mai reușit pe alocuri, dar mult prea puțin pentru ce așteptări aveam.

Aici cred eu că e marea problemă a lui „Black Rabbit”: personajele nu-ți stârnesc nicio emoție, or un serial fără personaje care să-ți trezească emoții e un serial mort din fașă.

Pe scurt, e un exercițiu de stil, dar fără conținut. E fix genul de serial despre care oamenii spun că e „profund” ca să pară ei deștepți și profunzi, dar dacă îl iei la bani mărunți nu are ce să-ți ofere. Supraevaluat și foarte obositor.

Bomboana pe colivă a pus-o ultimul episod. Nu vă spun de ce, că poate vreți totuși să-l vedeți.

Și-acum tot niște hate aștept pentru c-am îndrăznit să scriu așa ceva despre astălaltă capodoperă.