Vă zic, cu stropi am râs.

Și nu de tâmpeniile eructate de guru, că m-am obișnuit cu ele. Am râs când mi-am imaginat cum încearcă fanii lui, fără dinți în gură, să pronunțe „impecabilitatea demnității”. Și după ce nu reușesc, cad pe spate de admirație: „dăjtept m-ai ie domn Georgescu ăsta mâncaiaș pulicica l-ui”.

Băi, jur, aș vrea sa fiu o muscă în celula în care o să ajungă guru, când o să-l scoale colegii lui cu capace după ceafă:

– Căline, ia mai zi-o, mă, p-aia cu demnitatea.