Pentru mine, vacanțele sunt de două feluri: cele în care merg să descopăr locuri și cele în care nu vreau să fac nimic, doar să stau, să zac și să nu descopăr absolut nimic. Poate, cel mult, niște feluri de mâncare pe care nu le-am mai încercat. Dar cam atât.

Din fericire, am avut imensul noroc să pot să fac în fiecare an ambele tipuri de vacanțe. Da, da, știu exact cât sunt norocos că pot face asta, l-aș mânia pe Bărbos să spun altceva.

Am trăit atâția ani având program normal, deci cu atât mai mult înțeleg extrem de bine, la justa valoare, diferența dintre mine și oamenii care au un job normal, de unde nu pot pleca când li se scoală lor.

Despre vacanțele în care mergi să explorezi nu are niciun rost să vorbim, știm cu toții despre ce e vorba, în schimb o să vă spun că, pentru partea cealaltă, cea cu zăcutul și nefăcutul nimic, personal am nevoie de un punct fix. Un punct fix pe care să-l asociez în mintea mea cu ideea de vacanță ne-activă.

Iar acest punct fix trebuie să îndeplinească o singură condiție obligatorie: să ne placă mie și alor mei.

Or eu am avut norocul să descopăr acest punct fix acum patru ani și nu văd nici cel mai mic motiv pentru care l-aș schimba și m-aș apuca să caut altul, atâta vreme cât știu foarte bine că ăsta este locul în care mă simt perfect în săptămâna aia în care nu vreau să fac nimic și pe care eu o numesc Vacanța mea de vară.

De ce m-aș apuca să caut altceva, când deja pentru mine există acest loc? Doar ca să schimb? Nope, mi se pare complet inutil.

Acum vă las un scurt video din care o să înțelegeți mai bine tot ce-am zis mai sus.