Articol scris de Iulia.
…
Luni. Luni de dimineață. Dis de dimineață. În ziua de luni a acestei săptămâni mirifice. Atunci mi-a dat prin tărtăcuță EXACT ce voiam să scriu în această frumoasă zi de sâmbătă pentru voi (bine, la mine azi e joi, că așa mă pune căpcăunul să fac 😁).
Și n-o să vă mint, eram taaare încântată și mulțumită, era o idee bună, ba chiar haioasă.
Luni dimineața, la orele 8 a.m. plus/minus 4 minute am fix uitat ideea. Dusă. Dispărută. Plecată pe veșnicele plaiuri ale vânătorii. La vale pe apa sâmbetei. Papapapapa!
E, și de luni dimineață până acum, să dea dracii ăia răi dacă mi-am mai adus aminte ce naiba de idee îmi venise.
Mi-am stors creierii în toate modurile posibile, am încercat să mă gândesc ce naiba făceam când mi-a venit ideea, mi-am scormonit și răs-scormonit printre neuroni. Degeaba. Nu îmi amintesc și pace!
Și dacă ar fi numai asta, hai să zicem, c-ar mai fi cum ar mai fi. Dar nu, nene. Nu numai că uit absolut ireversibil idei de texte, uit practic aproape tot. Mai am un pic și ajung ca blonda din bancul ăla cu căștile în urechi (dacă nu-l știți, îmi spuneți și vi-l zic; dacă nu îl uit până sâmbătă, evident).
Să vedeți. Par egzamplu, nu mai departe de weekendul trecut. Am plecat teleleu tănase, cu tot cu copil, să rezolv una-alta.
Înainte să plec, am stabilit de comun acord cu soțul din dotare că în ziua respectivă mă va scuti de activități de hrănire a familiei și se va ocupa el, așa cum se cuvine unui mascul adevărat – prăjind carne pe foc. Adică a zis că face grătar.
Singura condiție pentru succesul acestei activități era aceea ca eu să mă opresc la megaimaj și să cumpăr 2 chestii: mici și cărbuni.
Mhm. Cine credeți că s-a oprit la mega, a făcut cumpărături și la vreo 800 de metri distanță de casă și-a amintit că nu a luat 2 chestii – mici și cărbuni? 🤦♀️
Altă dată – sau, mai bine zis, alte dăți, că s-a întâmplat vreo câteva zile la rând – am plecat de acasă cu diverse treburi, iar ultima chestie de rezolvat pe traseul de revenire spre casă, era să mă opresc la farmacia veterinară, să le iau potăilor pastile pentru deparazitare. Mi-a ieșit până la urmă, după aproape o săptămână de tentative eșuate. Sau, mai corect, uitate.
Am plecat de acasă cu gândul să fac următorul traseu: mă duc să iau copilul de la grădiniță, mă opresc la bancomat să scot niște bani și mă duc la contabila care mă aștepta cu actele. M-am dus, dar în fața blocului ei, mi-am dat seama că aveam de toate, mai puțin actele pe care trebuia să i le duc femeii.
De prin noiembrie mă chinui să duc la mama o sacoșă cu haine – unele trebuie duse la curățătorie (și nu că mi-ar fi lene mie să le duc, dar nu prea am nici una cât de cât pe traseele mele zilnice, iar ai mei au una relativ aproape de ei, plus că sunt și pensionari 😁), altele la o croitorie pe care o știe tata, pentru mici retușuri – un fermoar stricat, un tiv descusut, d-astea.
De fiecare afurisită de dată când mă duc să le duc sau să le las copilul, sau când mai trec pe la ei din diverse motive, îmi zic în cap: să nu uit să iau sacoșa cu hainele! Sacoșa cu hainele e bine-mersi, la mine acasă, în caz că vă întrebați. Da e ok, în ritmul ăsta, în câteva luni ori n-o să mă mai încapă, ori n-o să mai fie la modă, ori n-o să-mi mai placă, așa că problema se va rezolva practic de la sine.
V-am povestit nu de mult că am fost la Farmacia Tei. Aveam de luat de acolo 2 chestii: niște suplimente pentru potăi și niște role de bandă elastică. Am luat de pe raft suplimentele și m-am pus mulțumită la coadă.
Dacă nu îmi scotea Providența în față fix raftul cu leucoplasturi, bandaje și benzi elastice, ce credeți, mă întorceam acasă cu juma’ de palmă în dos?
Nu mai continui cu exemplele, că cred că pricepeți cam unde bat… Mă senilizez pe zi ce trece. Mâine-poimâine cred că o să-mi trebuiască o brățară d-aia cu adresa și numărul de telefon, pentru când m-oi rătăci prin mall, eu fiind de fapt plecată să duc câinele la veterinar sau naiba știe ce altceva.
Sper că măcar voi stați mai bine la categoria asta. Sau? Să vă aud!
sursa foto: freepik.com
Cică Ginko Biloba ajută. Asta, dacă nu uiți să le iei. 🤭
Comentariu beton!52
Ajuta, dar eu uit sa il iau🤣.
Comentariu beton!18
@JT, mi-am cumpărat lecitină. Am uitat unde am pus-o 😅
Comentariu beton!54
@AdinaE: 🤣🤣🤣🤣🤣
@(altă)Iulia: ciocolata 99% cacao are câtă lecitină ai tu nevoie. Trebuie doar s-o mănânci. 😎
Comentariu beton!22
Îhî, să mănânci tu d-aia!
Au adus ai mei de pe undeva, de nu știu unde dracu ghem, o bucată – că nu era tabletă, era așa, o masă oarecum regulată.
Am luat o mușcătură, am mestecat la ea 15 minute ca să treacă din stare nisipos-grețos în stare păstos-grețos, să o pot înghiți.
Până la 80-85% duc, mai mult…🤢
Comentariu beton!27
@(altă)Iulia: ciocolata neagră NU se mestecă. Se dizolvă-n gură.
Comentariu beton!14
@(alta)Iulia: Dupa cum spuneam, tu esti my sister from another mother. Ca sa nu uit jumatate din ce am de cumparat la supermarket, imi fac lista. Ori nu trec toate chestiile pe lista pentru ca uit din ele, ori, daca lista este completa, o uit acasa.
Comentariu beton!31
Ma sista! 🤗
Fix și exact așa! Ori uit să scriu tot ce trebuie, ori uit să verific lista când fac cumpărăturile. Sau o uit acasă.
Comentariu beton!14
Nimic nu știți. Lista o am-n telefon, iar ăla-i tot timpul cu mine. Să merg la cumpărături fără listă e ca și cum aș merge-n curu’ gol pe stradă. 🤷♂️
Comentariu beton!34
Eu cumpar mai multe decat am pe lista 😅
Comentariu beton!16
Eu uit să scot telefonul din buzunar, să verific lista.
Comentariu beton!20
Pe mine ma suna barbztul de la cumparaturi: Ce mai trebuie prin casa? Ma blochez. Asta dupa ce facusem inventarul. Si ii spun sincer: Nu stiu
Comentariu beton!17
Normal că mereu cumpăr mai mult decât e pe listă! Și dacă am lista la mine și mai ales dacă nu! 😅
Eu măcar am o scuza: vârsta, dar tu?
Idee pentru sacoșa cu haine: pune-o fix in fata ușii ca sa nu poți ieși din casa fără ea. Bine…e posibil sa întindă câinii hainele alea prin toată casa. Deci, sacoșa, in fata ușii si câinii afara sau priponiți pe undeva.
Așa-i ca sunt un geniu?
Comentariu beton!13
Am incercat cu ceva chestii care, tot așa, trebuiau duse nu mai știu unde. Le-am pus la ușă. Și apoi vreo lună am ieșit numai pe ușa cealaltă.
Comentariu beton!43
Am fǎcut eu aşa: trebuia sǎ duc o sticlǎ de clor la muncǎ şi am pus-o la uşǎ când am dat peste ea prin casǎ („ia sǎ duc eu asta la muncǎ, acasǎ nu mai am nevoie de ea”). Peste câteva ore, când am plecat de acasǎ, m-am şi enervat puţin în momentul în care am dat-o la o parte şi m-am gândit „ce-o fi cǎutând asta aici cǎ nu e goalǎ, nu trebuie aruncatǎ”. Deci, altǎ idee?
No problem,pana nu duci potaie la gradi și copilul la veterinar mai exista speranța. 😀Ori te trezești cu potaie la Negaimaj prin București….
Comentariu beton!36
🤣🤣🤣 mai am speranță!
@Iulia, eu una am ajuns sa cer la doctor pastile de concentratie si de neuitare. Asa de rau am ajuns 😂🫣.
Sfaturi de neuitat: 1. Notezi totul in agenda telefonului cu reminder cu o saptamana, 1 zi, 1 ora si 10 minute inaintea evenimentului si pana sa se intample evenementul te obisnuiesti atat de mult cu ideea incat uiti din nou ca trebuie sa faci ce scrie in agenda 😁.
2. Daca trebuie sa duci ceva la parinti sau alte rude/ prieteni, pui totul la usa de la intrare. Nu de alta dar cand dai sa iesi te impiedici de ele si le vezi si poti sa le iei cu tine. Numai ca noi avem 3 iesiri si deseori folosim o alta iesire decat cea din fata unde sunt depozitate obiectele care trebuie instrainate🙄.
3. Faci o lista pe telefon cu ce trebuie sa cumperi de la magazin si uiti sa verifici lista cand ai ajuns la magazin. Iti aduci aminte la casa ca ai uitat ceva. Il lasi pe junior cu caruciorul si tu alergi repede la raft sa iei ce iti mai trebuie. Evident ca nu gasesti ce iti trebuie, dar in drum mai apuci in viteza 2 alte produse care poate iti vor trebui peste 2 saptamani.
Comentariu beton!18
1. Rezolvat, am făcut fix așa
2. Vezi comentariu mai sus
3. Rezolvat, făcut 🤣
Ce voiam să întreb e, pornind de la premisa că nu uiți pastilele – nici unde le-ai pus, nici să le iei – funcționează? 😁
@Iulia, pornind de la premisa ca nu uiti pastilele, ajuta😆. Daca tot le ei, esti asa de alerta, ca nici de dormit nu mai poti sa dormi🙄😂.
Eu le folosesc cand am sedinte toata ziua la serviciu. Daca nu uit, scot pastilele de seara din sertar si le pun in bucatarie la indemana. Uneori le vad, alteori nu🫣.
Nu merge. Uit sa fac lista.
Mai am o performanta la acest capitol: am pus reminder pe telefon si am UITAT sa activez alerta
Comentariu beton!13
Am lista pe telefon. Întru la lidl, deschid lista. Iau tot în afara de 2 lucruri. Aaaa mai am de luat hârtie igienica și niște crantanele de pisici. Simplu, ia sa închid eu telefonul, ca ma descurc sa țin minte. Pana sa ajung la produsul nr 1 m am luat cu niște harțapele de pe rafturile alea din mijloc și am uitat complet ce cautam pe acolo. Mi am amintit acasa ce lipsește, când trebuia folosita 😱
Comentariu beton!15
😂😂😂😂
Exaaaaaact!
Doamne, ce bine că sunteți și voi pe lume! Vorba @Simonei, am așa un sentiment plăcut de apartenență! 😅
Comentariu beton!19
iaca, deși m-am culcat doar la 03,45, am dormit iepurește, cu grijă să apuc să comentez înainte de a pleca la pomană; mulțumită, doamna?
@Claudiu, ✌🏽…
Comentariu beton!17
Ntz, n-ai priceput aluzia deloc suptilă 😅 ziceam că n-ai mai trecut pe la garsonieră, pe la mine. Că așa, la Bazil, ești forță 💪
Și în altă ordine de idei: mmmmmm, colivă 🤤
dacă nu uitaț, să verificaț vă rog comment-urile de săptămîna trecută! și notaț pe o hîrtie, deși nu cred că ajută…
acu’ 2 săptămîni n-am fost, țîneaț dvs. minte ceva, da’…
Costică, ai ridicat degețelele, așa că nu pot trece peste suferința unui tovarăș aflat într-un impas lectiv.
O cană mare de cafea și 3 lecturi mai târziu am reușit să identific, să descopăr, să recunosc o cronică savuroasă a micilor derapaje existențiale care definesc condiția umană, o meditație profundă asupra memoriei, timpului și absurdului cotidian.
În această analiză pseudo-filozofică, inventam concepte noi, jonglam cu cuvintele și exploram aceste momente aparent banale ca pe o scenă a unui teatru metafizic, unde uitarea devine un act de revoltă împotriva ordinii și unde sacoșa devine un simbol al efemerului.
Această triadă – corpul, moda, dorința – dezvăluie o tensiune ontologică fundamentală: lupta dintre permanență și schimbare, o tendința umană de a investi in obiecte banale (ca o sacoșă cu haine) cu speranțe și proiecții despre viitor, doar pentru a descoperi că timpul le erodează sensul. Sacoșa este un microcosmos al devenirii: hainele din ea sunt o promisiune a unui „eu” viitor, mai stilat, mai „la modă”, dar acest „eu” este deja condamnat de fluxul temporal.
Aici intervine o altă idee: optimismul absurdului. Spre deosebire de absurdul lui Camus, care cere revoltă, optimismul absurd al Iuliei este o acceptare ludică a faptului că sacoșa, ca și dorințele noastre, va fi depășită de timp – și asta e în regulă.
Sacoșa devine astfel o metaforă a temporalității vestimentare, un concept care descrie modul în care hainele, ca extensii ale identității, sunt prinse într-un dans etern între dorință și obsolescență. Cumpărăm haine pentru a ne ancora într-un moment, dar timpul, ca un croitor ironic, le ajustează mereu în „nemodat” sau „neplăcut”. Totuși, faptul că lași sacoșa „bine-mersi” în colț sugerează o împăcare cu această ironie, o celebrare a prezentului care nu se teme de viitorul inevitabil.
Iulia abordeaza apoi conceptul de amnestică voluntară, definită ca acea uitare care nu rezultă din neatenție, ci dintr-o nevoie inconștientă de a sfida planurile rigide ale minții. Când Providența (sau, mai degrabă, un raft bine plasat) îi „amintește” de benzile elastice, asistăm la o ciocnire între rațiunea teleologică (intenția de a-ți îndeplini scopul) și haosul serendipității.
Raftul cu leucoplasturi devine un deus ex machina al cotidianului, salvând autoarea de la „juma’ de palmă în dos” pe care si-o auto-promitea. Dar această salvare nu este doar o coincidență; este o dovadă a ceea ce voi numi ontologia raftului providențial, adică credința inconștientă că universul, în ciuda uitării noastre, conspiră să ne ghideze spre ceea ce ne lipsește. Raftul din Farmacia Tei este un oracol modern, care nu vorbește în versuri, ci în benzi elastice și leucoplasturi. Mai mult, uitarea repetată („mă senilizez pe zi ce trece”) ridică o întrebare filozofică: ce înseamnă să uiți într-o lume care cere memorie perfectă? Într-o societate obsedată de productivitate, unde aplicațiile de liste și remindere ne dictează fiecare pas, uitarea ta devine un act de rezistență amnestică. Este ca și cum ai spune: „Nu vreau să fiu un robot al memoriei; vreau să rătăcesc, să uit, să fiu om.” Brățara cu adresă și număr de telefon, pe care o imaginezi pentru viitorul tău rătăcit prin mall, este un simbol al acestei acceptări ironice: Suntem pregătiti să ne pierdem, dar cu stil.
Această etică amintește de Zhuangzi, filozoful taoist care celebra spontaneitatea și refuza să se agațe de planuri rigide. Acceptăm degradarea memoriei nu ca pe o tragedie, ci ca pe o comedie cosmică.
Spre deosebire de teama de îmbătrânire, senilizarea ludică este o celebrare a vulnerabilității umane, o invitație de a râde de propriile noastre limite. Această senilizare nu este doar despre uitarea benzilor elastice sau a scopurilor unei ieșiri în mall; este o metaforă pentru uitarea ontologică, adică pierderea treptată a certitudinilor care ne definesc.
În povestea Iuliei, mall-ul devine un labirint al modernității, iar câinele, un simbol al responsabilității pe care o uităm temporar în favoarea rătăcirii. Brățara imaginară cu adresă și telefon este, în fond, o recunoaștere a faptului că, în dansul cu timpul, uneori ne pierdem pasul, dar important este să continuăm să dansăm.
Textul, cu umorul său cald și autoironia dezarmantă, este o meditație asupra fragilității umane în fața timpului, memoriei și dorinței. Sacoșa cu haine, uitarea benzilor elastice, teama comică de „senilizare” – toate acestea sunt scene dintr-un teatru al absurdului cotidian, unde omul joacă rolul principal fără să știe exact scenariul.
Comedia ființei uituce, o filozofie care celebrează imperfecțiunile memoriei ca pe o expresie a autenticității umane. În loc să ne luptam cu uitarea, o transformam într-o poveste, într-un prilej de râs și reflecție. Sacoșa „bine-mersi” este o promisiune nerostită că, indiferent câte benzi elastice uiți sau in câte mall-uri te rătăcesti, vei găsi mereu drumul înapoi – poate nu la veterinar, dar măcar la o poveste bună.
Comentariu beton!55
@Claudiu, gata, bre, că mă scoate Vasilescu la pensie 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Sau, și mai rău, te pune și pe tine să scrii acilea, și iese el la pensie!
Comentariu beton!16
@Iulia, iti dai seama cum ar fi? Blogu’ lu’ Vasilescu, locul unde scriu toti, mai putin el! 🙂
I-am tot promis ca scriu, dar am ramas fara cafea. Si whisky-ul nu e bun, ca incurc tastele!
Comentariu beton!24
@Claudiu, nu-i da idei! 🤣
am apucat să citesc, @Claudiu, analiza ta înainte să vină popa și țin să-ți mulțumesc că mi-am ținut mintea ocupată cu idei filozofice de prim rang, în timp ce creștinii zbierau mistic cu gîndu’ la sarmale&colivă; gînduri care totuși mi-au fost umbrite de 2 scăpări, pe care te rog să le analizezi cînd ai vreme:
– prima ar fi semnificația cifrei 2 în subconștientul filozofic al distinsei autoare, cifră care apare recurent în textul dumneaei, respectiv
– cea a bărbatului rămas acasă, și inversarea rolurilor în celula de bază; mă interesează în special dacă din punctul tău de vedere este posibil un reviriment al matriarhatului, avînd în vedere că noi am cam dat de gard cu managementul global…
mulțumesc anticipat și #haicutuamneajută
PS ah, că uitam, aștept scuze de la toți 3; nu e vina mea că v-ați aruncat ca rața la secreții nazale
@Costica, minge la fileu îmi trebuia mie?
Și să fim serioși, dacă tot bagă 2 în fiecare text, probabil că e și un pic teatrală, genul care și-ar începe memoriile cu: „Erau doi nori pe cer, două păsări cântând, două cafele în mâini… și totuși, ceva lipsea!” 😄 Practic, Iulia e un ambasador al cifrei 2, un cruciat al complementarității, care probabil își semnează e-mailurile cu „Pace și perechi!” (aici intreaba-l pe Mihai). Sau, cine știe, poate doar îi place să apese tasta „2” pentru că sună bine pe tastatură. Click-click, dualitate maximă! 😎
Apoi își uită bărbatul acasă!
Și cu asta am zis tot. Nu mai comentez, că îmi iau bătaie!
Băi, ce… @Claudiu, te rog io frumos, nu mai fă de astea că pun câinele pe tine.
@Claudiu, fix așa – adică îmi place să apăs 2. Și 5, și 8. Că sunt pe mijloc, cumva așa, te invită să le apeși 😁
Imi poti spune, te rog, cum o cheama pe casa Iuliei?
din ce citesc, pare „de nebuni”, da’ nu-s sigur, că nu suntem intimi…
Ca sa nu uit ce am, trec in telefon. Absolut tot ce am de facut. Sau cumparat. Zile de nastere. Intalniri. Dorinte. Am google keep pt lista de shopping si ce chestii am de facut, adica activitati (intors in timp prin mersul la posta, de astea), plus coduri diverse, parole de lucru, si parola la wireless. Listele s frumos pe categorii, gen mobila, cumparaturi pt casa, cumparaturi din tari straine 😅 In google docs am meniul pe saptamana ce vine, ce plati lunare recurente sau fara recurenta am, cat am cheltuit pe cardul de credit si in cate rate e esalonata suma, filme, seriale, cand expira reviziile la gaz, ce vreau sa vizitez prin lume, idei, feedback pentru exit interview cand imi voi gasi alt job, chestii de genul. Iar in calendar, zile de nastere, intalniri cu colegii, cu prietene. Altfel, nu m-as putea organiza neam. Daca scriu, mi se si intipareste in minte sau vad cand accesez aplicatia, si aia e.
La zile de nastere, totusi. Nu recomand sa puneti reminder cu o saptamana inainte, ca riscati sa le urati La multi ani oamenilor anticipat 😅
Comentariu beton!13
Fix așa și eu. În plus, mai am o listă cu liste, ca să am o privire de ansamblu.
Da ce te faci când te duci la cumpărături și uiți să te uiți pe listă? 🤦♀️😅
Comentariu beton!11
Aia sa fie ultima problema 😅 Intotdeauna se gaseste ceva inutil de cumparat 😅
Comentariu beton!21
😅😅😅😅 very much true!
Hai să-ți spun ce pățesc eu: să zicem că am de făcut lucrul X într-o cameră. În drum spre făcut lucrul A se întâmplă una din următoarele variante:
a. sună telefonul
b. vine un mail de la un client
c. niciuna din variantele a și b, dar în drum spre lucrul X îmi sare-n față lucrul Y.
Consecința: lucrul X se duce fix în sinergia faptelor vieții mătușii Tamara…
Sau efectiv uit unde am lăsat mașina (stau la bloc și bineînțeles că n-am un locșor al meu…)… stai și sparge-ți creierii în mijlocul drumului…
Comentariu beton!15
O singură dată am uitat unde am parcat mașina, eram la ceva mall, cu copilul după mine și, evident, în întârziere.
Am bântuit de nebună vreo 15 minute. Copilul s-a amuzat teribil. Eu, not so much 🙄
Comentariu beton!18
Ideea de a pune lucrurile pe care e musai să le iau cu mine in fața ușii mi-a venit și mie. Daaar. Trebuia să merg la mama cu o sacoșă măricică și așteptam să vină fiică-mea mea cu boyfriendul să mă transporte. Cum aveam niște timp rămas, mă duc până la Carrefour -ul de peste drum după țigări să nu-i mai opresc pe drum. Evident mă incurca sacoșa din fața ușii, am pus-o frumos pe cuier… Au venit ăi mici. Am plecat. Sacoșa nu a protestat când am lasat-o acasă. Mi-am amintit la marginea orașului. Ne intoarcem, ca respectivul bagaj continea o punguță cu medicamente. Întoarcerea prin orașul aglomerat a fost un recital de bancuri cu ramoliți.
Comentariu beton!29
Am mai povestit eu că socrii mei (deh, acu doar soacră-mea, că numai ea a mai rămas) își petrec verile undeva lângă Bv.
În vederea executării marii migrații, se necesită un număr nedefinit, dar foarte mare, de papornițe.
Așa că, prin ianuarie – februarie, soacră-mea m-a rugat ca, dacă mai adun din întâmplare papornițe de care nu am neapărat nevoie, să mă apuc să le strâng și să i le dau ei, pentru migrație.
Am luat o sacoșă, am pus-o pe cuier, în hol, și am început să îndes în ea diverse pungi, sacoșe și traiste pentru socrela.
Cu vreo săptămână înainte de Marea Migrație, Fritz trebuia să se ducă până la maică-sa, așa că i-am zis să ia traista din cuier, să i-o ducă femeii.
Mi-a zis că sigur uită, mai bine ar fi să îi amintesc în ziua următoare.
Punga cu pungi e în continuare în cuierul din hol 🤷♀️
Am citit pe Facebook „Home is where the punga cu pungi is”
Comentariu beton!20
@elvira ăsta e clenciul. Mutarea obiectului e declanșatorul uitării – the reality change. Azi am sosit din Italia acasă și m-am apucat să fac ordine după feciori (bafta mea că ei se comportă ca nemți nu ca românii când le pleacă babacii de acasă). Am adunat PET-urile și dozele într-un sac ca să le car în beci, să se mai adune ia așa de vreo 100 euro. Sacul l-am lăsat în fața ușii, dar până să ies soția l-a mutat pe balcon că-i zgâria retina. Abia când am revenit acasă după cumpărături mi-am amintit de sac.
Acum mi-am amintit și de o carte SF, în care se călătorea în timp și se făceau „ajustări” fix așa, mutând obiecte mai încolo. Acum aștept să-mi amintesc titlul și autorul. Zbang! acum a percutat declanșatorul: Mallansohn. Cartea e ”The end of eternity” de Isaac Asimov.
Yeah, the Minimum Necessary Change. E una din cărțile mele preferate, dar se pare că n-am învățat mare lucru din ea..
Augusta soție a pus piciorul în prag și mi-a „ordonat” să nu o mai lălăi cu realizarea locului de joacă în curte, pentru copii: „te dai mare tâmplar, umpli casa cu toate lămpile, mesele, decorațiunile și alte cele, dar nu ești în stare să faci ce te rog de aproape doi ani!”. Mă rog, am luat trei dintre copii cu mine și m-am dus la Dedeman. Ca să nu arunc banii aiurea (lemnul și restul accesoriilor sunt scumpe), am petrecut acolo aproape trei ore. În timpul ăsta, trebuia să aleg responsabil, să nu uit ceva, dar în același timp să am grijă și de cei trei drăcușori care culegeau lucruri din rafturi și mă întrebau „ce-i asta?”, să alerg după ei, să îi despart cad trăgeau fiecare de câte un capăt al unui lemn, când luau câte un fierăstrău in mână și-mi spuneau că din ăsta nu avem, să-i dezbrac când probau echipamente de protecție etc. A fost provocator. Când am considerat că am luat totul (aveam listă clară), am plecat. Ajuns pe „șantier”, mă apuc de lucru, bineînțeles ei în jurul meu să mă ajute. Pe scurt, după puțin timp realizez că o parte din holtșuruburi și niște elemente de fixare, lipsesc. Știam clar că le luasem, le cântărisem, le numărasem. Dar tot in acel moment, mi-am dat seama că le-am uitat pe un raft, când trăgeam de ei să se potolească 🤦. Nu știu cum naiba le-am putut uita, în condițiile în care, la ieșire am refăcut inventarul.
Mi se mai întâmplă să uit unde trebuie să ajung. De obicei dimineața, după ce-i distribui la școli pe cei mici, plec spre atelier. Dar, de cel puțin o dată pe săptămână, mă „trezesc” că ajung în alte zone din oraș, de obicei în apropierea falezei și mă întreb cum naiba am ajuns acolo, că nu mai țin minte cum. Mă gândesc că mă duce subconștientul care-mi atrage atenția să mă relaxez, așa că dacă nu bate vântul, mă așez juma’ de oră pe o bancă, mă uit în gol la mare și „desenez” în cap un proiect nou, în liniște.
Acum am realizat că ceea ce am scris, are legătură doar tangențial cu articolul. Aparent am uitat despre ce era vorba. M-au distras pisicile care se hârjonesc in jurul meu. Dar măcar este soare, nu bate vântul și miroase frumos în curte. A înflorit Mâna Maicii Domnului.
Comentariu beton!47
Cati copii ai, mai mult de 3? 😅
@Deea, parcă 4 are, dacă țin bine minte. Dar na, am stabilit cu toții că ținerea de minte nu e chiar punctul meu forte 🙄
@Cristi, invidiile mele pentru Mâna Maicii Domnului, am încercat de cel puțin 6583 de ori să pun și eu, nu mi s-a prins și pace 🫤
@Deea M Da, mai mult de 3 😂😇. Am doar patru. Sper să între la facultate anul acesta cea mare, să mai respirăm și să reconfigurăm casa. Pe ăștia mai mici îi culcăm in paturile lor, dar dimineața ne trezim cu ei în pat. Vin peste noapte la noi și se poziționează atent să nu ne trezească. Poate se schimbă ceva dacă se eliberează o cameră. Sper🤷
Comentariu beton!23
Ioi, ce tare mi se pare ca aveti atatia copii. Cred ca va fac viata tare interesanta. Si amuzant de povestit. Iulia, mi-ai trezit in constiinta un alt “simt” care imi lipseste. Observatul oamenilor cunoscuti in locuri publice. Lumea ma crede cu nasul pe sus. Pe langa faptul ca nu retin numele si infatisarea, chipurile lor, trebuie sa chipurile oameni, trebuie sa interactionez cu o persoana de cateva ori ca sa o retin. Dar in public tot o ignor, fara voia mea 😅
*Trebuie sa interactionez de cateva ori cu lumea ca o sa retin. Editam comentariul si am scris aiurea, mi-a expirat timpul si s-a salvat prost
@Cristi, dacă se votează vreodată căpitan de comentatori de blog să știi că ești în pole position la egalitate cu @Edelweiss! rezervă e @JT, da’ el e prea violent, îi place săpunul (fabricația I mean) și folosește, cel puțin declarativ, bicele într-un mod… inadecvat;
dar tu ești deja altă ligă; am citit de TREI ori alăturarea 3 copii și Dedeman și de trei ori am avut frisoane! șerif, chapeau bas!
Comentariu beton!12
Câți copii aveți?
– Trei copii, patru copii, dar mai am 2 care sunt în oraș la Dedeman, nu știu exact :))))
https://www.youtube.com/watch?v=YVpJ9TkHr4c
Ferească Dumnezeu! Am așa un sentiment plăcut de apartenență la grup 😂😂😂
Las aici acest banc, să știți cum o să fie peste câțiva ani:
Trei surori bătrâne stăteau împreună, în aceeaşi casă.
Într-o seară, una dintre ele îşi pregăteşte o baie ca lumea, pune un picior în apă, se opreşte şi ţipă la celelalte:
– Heeei, io intram acuma în baie sau ieşeam?
Una dintre celelalte două surori, aflate la parter, răspunde:
– Nu ştiu, stai să vin sus să văd.
Începe să urce scările, dar pe la jumătate se opreşte şi întreabă:
– Hei, io urcam scările acuma sau coboram?
A treia işi zice în sinea ei “Doamne fereşte, ce v-aţi prostit amândouă” şi bate de trei ori în lemn. Apoi, cu voce tare:
– Staţi să văd întâi cine-i la uşă şi apoi vin io să v-ajut…
Comentariu beton!58
Ahahahahaha 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Mi-a sărit cafeaua pe nas 🤣
😁 de obicei uit lucrurile pe care nu îmi place să le fac sau să le cumpăr și asta am realizat-o acum citind comentariile 🤷 gata, am găsit explicația,
așa că nu uităm pentru că ne ramolim ci
pentru că subconștientul care e mai deștept decât noi ne mai face figuri.
Comentariu beton!12
Ha, da, bună explicație, n-o gândisem așa. Sper numai să nu o uit până data viitoare când iar uit ceva și mă enervez că am uitat 😂
Eu am biroul tapetat cu post-it-uri. Deoarece începuseră să mă încurce când aveam nevoie de ceva de pe birou sau pur și simplu să repoziționez tastatura, le-am prins frumos cu o agrafa de birou. Culmea, cât timp am acele post-it-uri, știu destul de bine ce scrie în ele, dar orice idee sau sarcina care nu e scrisă imediat pe așa ceva dispare în negura uitării. Nu le arunc decât în momentul când am realizat sarcina sau am amânat-o suficient cât să nu mai fie necesară, altfel le uit în secunda în care au aterizat la coș. De asemenea, iau capsule cu Omega 3, acolo problema nu e că uit să le iau, ci că uit dacă am luat sau nu, astfel că de fiecare dată când îmi apare cutia în fața ochilor, mai iau una 😁. Menționez că am in jur de 40 de ani.
Comentariu beton!15
Bun venit în club! 😅
Asa i ca arunci mai multe din cauza ca nu mai sunt necesare, decat ca le ai rezolvat? Și e unul, cel mai urat și mototolit și tocit de care nu poți sa scapi?
Sora mea de la Ardeal 🤗
Fac listă, uit lista acasă; fac poză la listă, uit de poză.
Mă duc la bucătărie după ce???? Refac traseul prin casă, că poate îmi aduc aminte ce vreau, nu aflu nimic nou, mă așez comod la un pic de odihnă și după 5 minute realizez că îmi era sete 🥂 ( de mâncare nu uit 🤣).
Cochetez cu o programare la dr neurolog, dar e posibil să fie premenopauza. Deci mai stau, poate îmi aduc aminte așa… miraculos 😉
Dadada, de mâncare nu uit nici eu, fir-ar mă-sa a dracu să-i fie! 🤣
Altfel, 100% cum zici tu!
Radeti, glumiti, da’ eu-mi pun problema serios, ca si bunica si matusa materna au avut dementa, mama n-a trait destul ca sa stiu daca si ea ar fi facut.
Omega3 iau in principal pentru colesterol si parca n-as vrea sa-mi imbogatesc si mai mult lista de suplimente si farmaciile, totusi pe la menopauza probabil voi fi nevoita sa iau ceva.
Ma linisteste sa aflu cat de multi aveti probleme de astea, misery loves company!
@SAM: nu ați învățat asta-n facultate, da-ți spun io: un nivel scăzut de colesterol și
deficitul vit.B12 sunt factori favorizanți în apariția demenței senile. O dietă bogată-n carne roșie și ouă te va scuti de bolile degenerative ale creierului. 😎
P.S. Cel mai bun „supliment” contra menopauzei e anticoncepționalul cu doza minimă de estradiol și progesteron. Asta te scapă și de osteoporoză și hipertensiunea arterială, două boli ce apar la menopauză din cauza deficitului hormonal instalat. 😎
@John Temple e periculos să pomenești de vitamina B12. La nemți Vitamina B înseamnă o sticlă de bere, B2 două sticle și așa mai departe până la B17, complex însemnând și naveta (Kasten) cu soiuri diferite.
Da, uitasem de asta cu premenopauza, e cam adevărată dar mai este încă una verificată de mine și care m-a speriat îngrozitor, anestezia generală, după o operație care a mers cam prost și mi-au mai administrat ceva anestezic am avut probleme serioase de memorie și m-a lămurit un medic că se atenuează în timp, spaima a fost mare de tot și încă mă rog de fiică mea să îmi facă testare pentru depistarea demenței 😁.
De asta cu anestezia nu am auzit niciodată, ce chestie! 😮
Partikip 😆 Asta dacă nu uit 😆🤭 Am constant momente în care nu reușesc sa îmi amintesc un nume sau un cuvânt pe care pana acum 2-3 ani îl aveam mereu la îndemână. Uit de la mana pana la gura foarte des. Încerc sa îmi pun reminder în telefon pt aproape orice. Sau sa las în fata ușii ce am de luat. Dar ie grele tinerile de minte 😒
Eu îmi pun alarmă pentru lucrul X, vine ora, sună alarma, o opresc pentru că în 99,9% din cazuri fac altceva fix în momentul ăla, după care, evident, uit de lucrul pentru care pusesem alarma 🤦♀️
O prietena de-a noastra zicea in tinerete: o sa vina o vreme cand va trebui sa umblam cu carnetel. Eh, acea vreme a sosit asa ca eu fac liste. Deschid o lista, cand constat ca imi trebuie ceva trec pe lista si tot asa pana ma duc sa o execut. Asa fac si cu Bringo prin care fac comanda o data pe saptamana (din motiv de carat, in principal apa) . Dupa ce inchei o comanda, pun deja in cos produsele pe care le iau mereu si pe parcursul saptamanii adaug ce constat ca lipseste sau s-a terminat. Asta e, deocamdata functioneaza. 🤷♀️
I feel you, sis! 🤗 Câteodată ma și sperii de cât sunt de uitucă, oare ma paște vreun Alzheimer? 🤔
Doamnefere, cu așa ceva chiar nu-i de glumă! 🫤
Punga cu haine o pui în portbagaj și când îți aduci aminte le zici alor tai părinți ca e acolo, ca atunci când te mai duci pe la ei sa-si aducă ei aminte de punga de haine. Asta dacă ei au o memorie mai bună
Ntz, nu merge, că în portbagaj am de obicei măcar un câine, dacă nu 2 sau mai mulți.
Mama, săraca, încearcă să îmi amintească, da parcă ai cu cine? 🤣
Cobor din mașină. Încui mașina din telecomandă. Fac cinci pași. Nu mai știu sigur dacă am încuiat-o. Mai apăs o dată. Era încuiată. Every single fuckin’ time.
Comentariu beton!11
Proprietarii de Renault nu înțeleg ce zici. 💪
Mihai, se încuie oricum singură după câteva minute, deci problema mea e și mai gravă 😁
Ceea ce urmează să scriu e posibil să le provoace avc-uri unora, da eu nu prea îmi bat capul să încui mașina.
Bine, e drept că am alarma ecologică în portbagaj, de cele mai multe ori 😁
Daca inca nu te-ai dus la vulcanizare sa schimbi cauciucurile la masina cu bicicleta, ca-i frumos afara, mai ai speranta.
Comentariu beton!31
Leșiiiiiiiiin 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Să nu uit…😂😂😂😂
Nume de actori… păcatele mele…
Îl văd pe unul și pierd jumătate din acțiune încercând să-mi amintesc… noroc cu Google, da-i-ar Bărbosul bine…
Du-te, bre, de aici! Astea sunt deja finețuri. N-am mai ținut minte vreun nume de actor de prin tinerețile lu’ Brad Pitt 😂
Plec la Lidl.
Mi-am făcut listă în telefon.
Să-mi țineți pumnii! 😂
Go, sista, go 💪 Eu am fost deja si conversatia de aici a ajutat in sensul ca lista a fost completa si nu a fost uitata acasa 🥳
e orele 17,50; să vezi c-a uitat telefonul pe vreun raft…?
0
Hah, am găsit soluția, ca eu acu plec la supermarket. Scriu aici: hârtie de buda si ingrediente prânz mâine (salata de paste cu ciuperci si pui).
Si deschid blogul sa vad daca am primit like-uri. 😂
Daca si asa uit a treia oara de hârtia de buda….i-am luat la maica-mea doua cutii de Vinpocetina, ca cam uita. Mai mult ca sigur dau iama in ele.
Raportez: am făcut listă, am fost la cumpărături, am VERIFICAT lista, am luat tot ce era pe ea, mai puțin ce nu am găsit (orzo) și nu am luat pe lângă decât 1 pachet de caju și alune și o pungă de covrigei.
Mi-am dat seama când am ajuns acasă că nu am luat mazăre, că uitasem să o trec pe listă.
Noi suntem doi ramoliti, si io si consortu’. Acu’ doua ierni plecam la Bucuresti si luasem un zbor cu Wizz. Aveam dreptul la o valijoara si un rucsacel de persoana. Le-am aliniat frumos in camera fiica-mi. Amanunt important pentru ca de obicei le stocam pe hol. Ea nu era acasa, urma sa ne intâlnim cu ea si bagajele ei direct la aeroport.
Cum avionul decola foarte devreme si de la noi pâna la aeroportul din Beauvais sunt un numar destul de important de km, am inchiriat un apart pentru noapte. Norocul nostru, pentru ca ajunsi la locatie, am constatat lipsa a doua valize, ramase acasa. Pai, s-a dus barbatu-meu, saracu’, inapoi acasa si le-a adus. Inutil sa spun ca noaptea a fost foarte scurta. Nici nu vreau sa ma gândesc ce s-ar fi intâmplat daca ne-am fi trezit la imbarcare fara haine de schimb pentru doua saptamâni.
Dacă vă trezeați fără bagaje, ai fi avut 2 opțiuni: ori cumpărați de la destinație strictul necesar, ori ați fi descoperit de câte ori se poate spăla și repurta o pereche de chiloți în 14 zile consecutive 😂
@(alta) Iulia în Franța e mai simplu ca aiurea. Acu’ 4 ani am descoperit că sunt supermarketuri în Franța care au în parcare mașini de spălat și uscătoare. Ajungi la magazin, arunci în mașina de spălat țoalele și mergi la cumpărături. Când termini sunt gata și hainele.
Disclaimer: nu susțin că sunt peste tot. Eu am descoperit în sudul Franței, ceva mai la nord de NIsa.
Daa, perimenopauza scrie pe noi. Se ameliorează cu substituție hormonală, dar nu de tot.
Asta cu uitatul și cu listele peste liste sunt la ordinea zilei la mine.
Momentan sunt într-un impas mental că nu-mi aduc aminte de unde știu pe cineva. Văzut persoana, pare cunoscută, salut, ea pare să știe cu cine vorbește, schimbăm câteva amabilități din care nu aflu nimic folositor. Și acum încă nu-mi iese din cap fața aia și mor de draci că nu stiu cine e, de unde ne cunoaștem. Uite, asta nu uit, zilnic îmi amintesc că nu știu cine era persoana 😆
Pff, pățesc frecvent asta cu persoanele, dar aleg să cred că e moștenire de la mama.
Îmi amintesc perfect cum, copil fiind, mergeam cu ea pe stradă și se întâlnea cu diverși, schimbau amabilități, iar apoi, după ce ne despărțeam de persoana respectiva, o întrebam pe mama cine era, iar ea ridica absolut senină din umeri 🤷♀️
Dragă Iulia,nu mai departe de azi dimineață am făcut o mică comandă la glovo😁😁😁in care principalul ingredient era carne tocată…ghici când mi-am amintit de ea..fix cu curierul la poartă 😁ia și schimbă meniul din mers cu ce mai era în congelator.
Vezi mai sus 🤣
Și eu schimb meniul, că am uitat de mazăre. Nu să o cumpăr, ci să o trec pe listă 😁
Scuză-mă, am uitat să te citesc dimineață…
vorbește cu @Claudiu, e băiat valabil, pe mine m-a rezolvat;
N-am curaj….
De 10 ani(habar n-am cum au trecut),fac practic naveta România-Anglia,și o fac aproape lunar. Am momente când sunt atât de obosită încât practic nu știu unde naiba sunt și spre unde trebuie să mi fac rezervarea pentru avion,tren,autobuz etc.Mi s a întâmplat să fac rezervarea din Luton spre Timișoara când de fapt trebuia exact invers. Mult mai des mi se întâmplă să vorbesc în românește fiind în Anglia sau vice versa și jur că nu o fac din snobism,prostie sau un fel de romengleza. Altfel nu uit,din contra,al meu zice că nu înțelege cum naibii țin minte toate prostiile 😀
Nu se pune, uituceala de oboseală e justificată.
Ei la Ikea – cumpăr cu card ceva din magazinul alimentar, parca 25 lei. Mă opresc apoi la hot dog și cumpăr cu cash 3 hot dog. Merg la copii, mâncăm cei 3 hot dog și îmi sare în ochi mesajul din telefon – ai cheltuit 25 lei la Ikea. Cine credeți că era în secunda următoare grămadă pe bietul băiat de la hot dog pe motiv că mi-a încasat mai mult de pe card ?!? A venit și un Manager, evident. Ușor ușor, pas cu pas am realizat împreună că era tranzacția din magazin, nu cea din restaurant. Mai greu mi-a fost sa accept că totul se întâmplase în interval de cca 5 min. Cum poți să uiți așa ceva, sa nu te poți concentra, sa mai faci și „scandal” 😂
😂😂😂😂😂
Nu că mă bucur de necazul tău, ci mă bucur că nu-s singura.
Io cred că nu există ”uitat” chestii și că sunt doar priorități. Eu de exemplu dacă merg la cumpărături nu uit niciodată să cumpăr bere.
Comentariu beton!11
Subscriu.
Legat de bere, să nu existe dubii 😁
M-ai pus pe gânduri rău. Am luat agenda telefonului și încerc sa asociez numele cu un chip și un context. Îmi iese în proporție de 70%. Restul de 30% habar n-am cine sunt și ce caută acolo. Am sa schimb și la consoartă din „iubita” în „nume-soția”, așa, preventiv. Dă-le-ncolo de hârtie igienică și mazăre…Cum ziceai că se cheamă pastilele alea de memorie? Și la ce folosesc?
Hmm, m-am uitat în agenda tlf și la A am primul nr. Acoperiș. Habarnam cine este Acoperiș.
Pe mine nevastămea mă are în tlf cu nume și prenume. Nu mă simt iubit și sufăr ca un câine.
Io o am ca mihadigi. Am mai avut-o ca mihavodafone dar erau alte vremuri, atunci era o scumpă.
Comentariu beton!11
Sâmbătă n-am apucat să citesc articolul din motiv de un eveniment trist în familie, dar m-am delectat azi. Mulțam, Iulia 😀
Și un banc tematic: Ion și Vasile, ambii 80+ stau de vorbă.
Ion: Băi, Vasile, mi-o dat doctoru’ o pastilă bună de tot pentru memorie.
Vasile: Și cum se cheamă, s-o iau și eu!
Ion: Știi tu floarea aia cu petale albe și cu galben în mijloc?
Vasile: Margareta?
Ion: Așa! Margaretooo, cum se cheamă medicamentul ăla pentru memorie?