N-aveam cum să trec peste faptul că azi e 7 mai, adică ziua în care acum 39 de ani se producea cea mai mare performanță din fotbalul românesc: Steaua câștiga Cupa Campionilor, cum se numea pe atunci competiția.
Chestie care astăzi poate fi lejer considerată un soi de miracol.
Aveam 14 ani, așa că-mi amintesc toate trăirile pe care le-am avut la meci. Știu și ce prieteni de-ai alor mei veniseră să vadă meciul la noi, știu tot, tot, tot. Ca să nu mai spun că, de-a lungul anilor, am revăzut meciul de măcar 5-6 ori. Tot, de la cap la coadă.
Dacă vă place fotbalul, sfatul meu e să vă uitați la meciul ăsta măcar o dată, să vedeți o echipă care a anihilat complet Barcelona, pe pământ spaniol, cu tribunele pline de suporteri catalani. Absolut fascinant, aproape că nu-mi vine să cred c-a fost real.
Iar azi se împlinesc 39 de ani de la acea seară fabuloasă!
Da, acum or să apară susținătorii unității militare din Ghencea care joacă în liga a doua, pe banii mei și-ai voștri, să-mi explice că eu țin cu FCSB, echipă care n-are legătură cu Clubul Sportiv al Armatei.
Iar eu să le râd în nas și-o să le arăt asta:
Printscreen de pe siteul UEFA, să ne înțelegem, adică de aici.
Cum tot pe același site UEFA, avem și statisticile finalei FCSB – Barcelona. Nu, n-o spun eu, o spune forul suprem al fotbalului european, adică cel care le interzice unităților militare să joace în primele ligi ale țărilor de care aparțin și în cupele europene. Nțțț, groaznic.
Să mai continui? Tot de pe site-ul UEFA, zic. Că pot, am material, slavă Bărbosului.
Ia uitați:
Aici UEFA scrie că FCSB a pierdut finala cu Milan din ’89 și vedem tot parcursul echipei.
Sau aici, unde vedem cum FCSB s-a oprit în semifinalele Europa League, ediția 2005 – 2006.
Pe scurt, că m-am plictisit să tot caut, pentru cei de la UEFA, FCSB este Steaua, cine sunt eu să-i contrazic?
Prin urmare, am tot dreptul să mă bucur de ziua asta de 7 mai.
Ah, da, n-am cum să contest faptul că echipa are un patron complet imbecil și că niciun club din lumea asta nu mai este condus în felul în care o face Jiji, dar ce pot să fac în această privință, în afară de a nu-i băga în buzunar banii mei? Absolut nimic.
De altfel, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei îmi tot servește argumentul că-l urăște pe Jiji, de-aia ezită să mai susțină Steaua, mă rog, FCSB. Iar argumentul meu pentru el este că Jiji la un moment dat nu va mai fi, dar echipa va exista mereu.
Să presupunem, prin absurd, că de mâine ar deveni Șoșoacă acționar principal al FCSB, adică unul dintre personajele pe care le detest cel mai mult pe lumea asta, ce-o să fac, n-o să mai țin cu Steaua?
Păi, pe sistemul ăsta, cei 2-300 de băieți care susțin unitatea militară din Ghencea ce-ar trebui să facă? Că n-ai cum să susții o echipă condusă de niște generali obtuzi și de unul ca Talpan.
Nu, serios, între Jiji și Talpan, n-am cum să stau vreo clipă pe gânduri. Măcar Jiji și-a cheltuit banii lui, pe când Talpan îi cheltuie pe-ai mei și pe-ai voștri. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, pe lângă Talpan, Jiji pare absolvent de Sorbona.
Da, da, liber la înjurături si să-mi explicați că miros a oaie. Bă, nu zic, poate miros a zer, dar măcar nu miros a tramvaiul 41 care vă duce pe voi să vedeți meciurile unei echipe din liga a doua. Echipă care nu va promova vreodată în prima ligă, în schimb va cheltui în fiecare an niște milioane de euro din BANII MEI! Superb sau cum?
Atât pentru azi, cred că mă bag să mai văd o dată finala de pe 7 mai 1986.
Ah, și duminică, dacă mă ajută Marele Manitou, voi fi în tribune, la Cluj, să fiu de față când luăm campionatul cu numărul 28.
Forța ❤️💙
Aideplm, ce seară tristă a fost atunci la Craiova!:)))
Doar o corecție dacă se poate, cea mai mare performanță a fotbalului este european la acea dată, plus ca a mai venit după ea în ‘92 daca nu ma insel o alta Stea a fotbalului est-european egalându-i performanta.
In ceea ce priveste identitatea actualei FC FCSB S-A e o poveste lunga pe care nu o sa o scoata nici un microbist la capat, zic atata, Gigi a fost un rau necesar Stelei.
Am vazut meciul live la TV in ’86. Am avut si un poster cu echipa lipit pe perete in sufragerie. Stiam toti jucatorii pe nume si ce varsta aveau. A fost apogeul meu in fotbal. Acum interesul meu despre fotbal s-a diminuat considerabil.
ca să nu uităm cine suntem, știu, știu, sufletul petrecerii, am să fac și io o paralelă între atunci și acum, privitor la modul cum ne tratăm eroii;
la 2 săptămîni de la Sevilla, Helmuth Duckadam, fie-i memoria veșnică, suferă un accident vascular (poveste ascultată acum 5-6 zile în podcastul cu Cătălin Oprișan);
avion militar de la arad la bucurești, adus medic din concediu, tot tacîmul mare; la 2 luni de la Sevilla, cînd era clar că Eroul nu mai poate livra același tip de performanță, ilie ceaușescu îl dă afară din armată; pentru că, nu-i așa, nu putem să cheltuim aiurea din banii statului!?
o să ziceți că dictatoru’, că comuniștii, că căcat pansat! ia ghiciți cîți dintre colegii lui l-au vizitat la spital! eg zact: ZERO!!!
ia ghiciți cîți dintre colegi/șefi s-au opus demiterii lui! și mai puțini…
se pare că merităm un semiom…
Comentariu beton!11
Ca să completăm informația, până la urmă tot Jiji l-a făcut președinte de onoare la FCSB, nu armata la unitatea militară din Ghencea. 🤷♂️
biiinee, măăă…
2500€/lună pentru un președinte de imagine, singurul din lume pînă în 2018!? ok, putea să n-o facă Jiji, cinste lui c-a făcut-o, deși io cred că a fost (și) calcul;
am auzit tot la Oprișan asta; au ajuns în spania (barcelona, madrid?) pentru nuș’ ce meci/premiere/whatever; și transport în comun ioc; grevă! și Oprișan îi zice unuia, șofer de autobuz:
– boss, cum putem să facem, că, uite, îl avem pe Duckadam cu noi, tre’ să ajungem…
– Acel Duckadam!?
– si, si…
și omul, un nimeni din spania, le-a explicat colegilor de ce sparge greva și i-a dus pe ăștia cu autobuzul unde aveau nevoie…
cam asta-i diferența
Comentariu beton!39
Imi vine sa mor cand imi dau seama ca ai dreptate, mihai!
Și tot într-o seară de 7 Mai,dar 39 de ani mai târziu,Barcelona a pierdut incredibil semifinala cu inter,după ce au avut biletul pentru finala in mână.Poate cea mai frumoasă semifinala, văzută de mine, vreodată.
Absolut. M-am gândit la asta. Ghinionul Barcelonei a fost că s-au dus în prelungiri și s-a trecut de miezul nopții, adică s-a intrat în data de 7 mai. Or pe 7 mai Barcelona nu câștigă.
Sa nu uitam 2019. Liverpool ii bate in retur cu 4-0, in primul meci castigase Barca cu 3-0. Data? 7 Mai. Definitely not their day.
Am văzut azi dimineață înregistrarea de la meciul de aseară Inter – Barcelona. La nivelul fotbalului etalat pare că nici în 50 de ani nu vom putea ajunge într-o semifinală sau finală, cu atât mai puțin să o câștigăm. Valabil pentru orice echipă de fotbal din România, nu doar FCSB.
Performanța de acum 39 de ani e imensă.
Comentariu beton!14
Fără vreo urmă de îndoială.
De ce înregistrat, și la tine s-a luat curentul?
O fi dormit omul…
Când mă trezesc zilnic la 5.20 e clar că la ora aia dormeam.
Nu de alta, da’ la mine a fost furtună și a căzut curentul. Nu eram în București. De-asta am întrebat. Bine, ieri dimineață m-am trezit la 5, am făcut un drum dus-întors Băilești-București și am rămas acolo
@Anel, cum ai ramas acolo daca ai facut un drum dus-întors?
@Jual, la Băilești. Dar da, se interpretează cum ai zis, așa e.
Băilești-București-Băilești
Dap. Mare meci! Dar prevăd un meci mai mare pe 18 mai!
APARAAA DUCKADAAAAAM
Comentariu beton!15
La vremea respectiva, Steaua juca cu totul altceva fata de restul echipelor din campionat. Aveam 15 ani in ’86, echipa cu care tineam era Dinamo, dar eram incantat de ‘vitezisti’ – oare isi mai aduce aminte cineva de faptul ca erau denumiti asa?
Toți care aveau cel puțin 10 ani atunci în 1986 (bine, le aveau şi cu fotbalul). Eu mai aveam câteva luni şi făceam 16.
Na, să zic că în campania din anul ăla am fost la (aproape) toate meciurile Stelei de pe Ghencea? Cu două colege de clasă și tatăl uneia dintre ele, care ne-a păzit, că aveam 16 ani și eram niște nebune îndrăgostite de Belodedici, Balint și Lăcătuș. Pe aia îndrăgostită de Iovan n-a lăsat-o mă-sa pe stadion. Doamne, ce vremuri! ❤️ Noaptea de 7 mai nu se uită!
Comentariu beton!11
Ce proasta eram, mie-mi intrase-n cap, via sor-mea, ca fotbalistii sunt mai inceti la minte-asa…
Primul crush cred ca a fost Van Basten…’90.. desi-mi placeau brunetii!
@irinoush: păi cine nu era îndrăgostită de Van Basten? Ca să nu ajung la Maldini ❤️, că ne dă afară șefu’ la blog că poluăm subiectul 🤣
Comentariu beton!13
Îmi aduc aminte de meciul ăla. Tata suda țigările și eu îl băteam la cap că să ni se dea cartonașe galbene, cum tot auzisem 😀 Aveam 6 ani, ce pot spune, mi se părea cool să ai cartonașe galbene 😁
După meci, au ieșit oamenii din case și au încins spontan o horă în fața blocului. Doar că în loc de versuri, strigau ”Duckadam” și ”campionii”.
Mi se face pielea de găină și acum, iar eu nu prea le am cu fotbalul în general. Ce seară a fost aia…
Comentariu beton!15
Numai despre meciul acesta vorbeau colegii baieti la scoala. Printre ei 2 fete si tare imi doream sa fiu ca ele. Asa ca, in seara aceea, i-am spus mamei ca vreau sa ma uit la meci.
Imi amintesc dialogul de atunci: si daca nu baga nimeni gol, pana cand joaca? sunt prelungiri. si daca tot nu da nimeni gol? ….?! ( habar n-aveam)
E singurul meci vazut cap-coada si nici acum dupa aproape 40 de ani nu-mi vine sa cred ce norocoasa am fost ca am stat sa il vad si sa il aud!
De-a lungul anilor, mama, mai intreba cand auzea vorbindu-se despre meci- asta-i meciul ala la care am adormit?
Şi pentru mine a fost singurul meci văzut cap-coadă. Eram în Germania şi am abandonat faimosul Germania Brazilia 7-1 după 2-0. A venit soția să mă readucă la 4-0, n-am crezut-o!
Bineee, acum am realizat că mai mult de hatârul unui fecior am fost şi să văd Germania-Ucraina fix înainte de ultimul european. Dar era amical …
Eu eram cu fratii mei si, in afara de faptul ca ” castiga ai nostri”, nu prea intelegeam mare lucru din fotbal. Dar tin minte seara aia, erau putine clipe de bucurie pe atunci! Dar acum??
Deși nu mai urmăresc,și mie care aveam 15 ani,și tot mi se face pielea de găină văzând meciul.Poate că eram copii ,aveam alte emoții,alte gânduri.Nici nu-mi amintesc dacă l-a transmis TVR sau ne uitam la bulgari,cert e că emoțiile n-au dispărut, mă duc la amintiri din copilărie.
Da, da, a fost dat la televiziunea româna. Mi se pare ca la meciul acesta a facut Topescu o gafa (voita?) din cauza careia a fost interzis de antena pâna in 89, când a fost lasat sa comenteze meciul de calificare al nationalei la campionatul mondial. A zis ceva de genul ca asa jucatori valorosi ar face fata cu brio in cluburi europene.
Mie îmi place sa glumesc ca WCSB nu e Steaua fiindcă mi se pare stupid numele ales și pentru ca patronul e un clovn. Dar FCSB este urmasa Stelei Bucuresti și merita palmaresul. Acea echipa care ține de Armata e o gluma.
Bre, nu e stupid numele ăsta, a zis chiar Becali ce înseamna: Faci Ce Spune Becali.
… UEFA va face modificările de rigoare imediat ce va fi înștiințată de sentința din instanță… asta nu vrei tu să menționezi.
Io vreau să menționez orice, dar care sentință și care instanță? Ai impresia că UEFA traiește într-o bulă în care nu știe ce se întâmplă? Sau că Talpan n-a făcut mii de înștiințări către UEFA? Doar că, vezi tu, pentru UEFA contează ÎN PRIMUL RÂND criterul sportiv și cine este continuatoarea Stelei. Or din punctul lor de vedere continuatoarea este FCSB, nu o unitate militară finanțată din bani publici care joacă în liga a doua. Și nu doar pentru UEFA, ci pentru toate zecile de mii de oameni care umplu tribunele pe Arena Națională.
Altfel, dacă tot eștu suporter CSA, să-mi zici și mie când a retrogradat Steaua de-a ajuns să joace în liga a doua. Când a terminat Steaua un campionat la retrogradare? 🤷♂️
E cam la fel și la Craiova. Eu țin cu FCU, cu toate că și ăștia au un patron imbecil. Dar, în cazul Stelei, singura care are continuitate e aia din liga 1. Deci FCSB e Steaua. În schimb, CSU a intrat direct în liga 2, și a fost considerată, de către UEFA, echipă nou înființată.
Mihai, există un litigiu în curs de desfășurarea între wcsb și Steaua București. Atâta timp cât acest litigiu nu primește o sentință definitivă și irevocabilă, UEFA nu se bagă. Mi-ai răspuns emoțional și te înțeleg. Situație ipotetică și „temă pentru acasă” orgoliosului oltean Mihai Vasilovschi a lu’ Vasilescu. Ce-ai să faci atunci când Steaua București va fi din nou în Divizia A și va juca cu denumirea Steaua București și cu sigla aia veche pe tricouri, contra echipei ciobanului wcsb? Vei adopta comportamentul politicianului român și vei spune…. păi știți eu am susținut performanța cu sufletul și cu… iar sufletul… și vei cânta pe ritm de manea… hop hop Steaua e numai una!?
Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar acest lucru nu se va întâmpla vreodată. Dacă ar fi fost posibil, s-ar fi întâmplat până acum. Și. pe măsură ce trece timpul, va fi din ce în ce mai puțin posibil.
O să-ți mai spun ceva, un aspect la care poate nu te-ai gândit, să presupunem c-ar ăpărea un investitor dispus să bage bani la CSA (nu e posibil sunt prea multe bube acolo, dar să presupunem). Când va vedea o echipă care joacă cu 200 de oameni în tribune va fugi unde vede cu ochii. Tu ai văzut câți tineri și copii sunt când joacă FCSB? Ei, ăia toți, habar nu au de CSA, pentru ei FCSB e Steaua. Și fix așa va fi și pentru investitorii ăia care nu or să apară niciodată.
Cam asta cred eu.
Când termini „tema pentru acasă” pe subiectul dat, te rog să-mi trimiți un email. Eu ți-am dat „temă pentru acasă” cu subiect clar și tu… vrei să mă dezamăgești cu un răspuns de politician. Ăi’ fi tu vulpoi bătrân dar nu ți-ai găsit ursul.
Eram in clasa a 7 a. Am vazut meciul la un prieten de-al tatlui meu, avea TV color. Era plan la bietul om, pe vremea aia fumau toti ca turcii in orice spatiu inchis. Imi aduc aminte la la al doilea penalty ratat de noi, cativa au cedat nervos si n-au mai putut urmari continuarea…S-au intors, auzit probabil reactiile vecinilor.
A doua zi la scoala…jucam in fiecare zi Steaua-Dinamo, normal ca noi, stelistii eram cam aroganti, de parca noi castigasem :)).
Vremuri irepetabile, din pacate.
Chiar și eu (care nu ma uit la fotbal și nu știu mai nimic despre sportul asta) știu ca mai nimeni aude Steaua și se gândește la echipa unității militare din Ghencea
Da, mare seara, mare meci.
Dar uite si o chestie trista.
Am copii la fotbal, in fiecare duminica mergem la 2 meciuri la grupe de varsta diferite.
Duminica trecuta, in tribuna, 2 mamici se intrebau de ce copii lor – fani STEAUA – au vrut amandoi tricouri cu numarul 7.
Lumea uita repede, din pacate.
Io s.acu mă mir că au transmis meciul in Romania și că m.or lăsat ai mei să – l vad până la sfârșit. Aveam 10 ani !
Din acea campanie, s-au transmis aproape toate meciurile, mai putin cele cu Veijle si Hoved din deplasare. Partea proasta e ca aveam scoala dupa-amiaza si cam trebuia sa chiulesti ca sa vezi meciurile de la Bucuresti.
@Flaviu ete na, chiul! Nici acum nu pot înțelege de ce profa a dat dracu’ ora ei şi-a pornit televizorul din clasă să vedem meciul ăla trist (la final) Liverpool-Dinamo.
Eram 4 familii tinere adunate la unii care aveau tv color. Si noi, tinerele doamne am promis solemn că nu punem întrebări in timpul meciului ca e „bad karma” (citisem Shogun). Toate bune si frumoase, până când una nu se mai abține „Ce tot ziceti voi Barcelona ca pe ecran scrie in direct de la Sevilla?”.
Și acum, dupa atâția ani, ii spunem Sevilla.
@Elvira, nu te supara, nu cita „Shogun” ca n-avea cum sa fie. Prima editie a aparut in 1988, editura „Universul”.
Dragul meu, prima ediție in limba română. Una dintre noi avea Shogun in engleza, de la o matusa… Citisem in studenție.
Numai lunganul inept de Dan Barna s-a oferit să-i acorde un autograf lu’ nea Imi Ienei.
Primul 7 Mai fara Duckadam. Sa-i fie odihna usoara.
Steaua a reusit aceste imense performante in anii 80 avand in componenta doar jucatori nascuti si crescuti pe teritoriul Romaniei. Duckadam si Weisennbacher, Boloni, Belodedici, aveau etnii diferite, dar nu conta. Belo reuseste sa fuga, ajunge la Zvezda si castiga a doua oara, cu marea Marseille. Singurul roman cu doua trofee de acest nivel.
In noaptea aia s-a mers pe jos la Otopeni, la aeroport. Estimarile difera, dar peste 100.000 au fost sigur. Chestie care se zice ca l-a speriat pe Ceausescu.
In rest, multa sanatate tuturor microbistilor! Mie nu imi poate nimeni trimite amintirile la Batalionul Disciplinar.
Te invidiez, Mihai, pentru entuziasm si pentru puterea de a iubi atat! Eu nu pot sa uit tristetea din ochii copilului meu stelist mititel, cand aparea becsli in prim.plan! Cred ca adolescenta l-a prins scarbit de fenomen, desi are microbul in sange! Ma gandesc acum, cu groaza, ce trebuie sa fi fost in sufletul lui atunci, pentru ca nu cred ca am putut avea vreo explicatie decenta pentru mizeria care se numeste becali si viata publica romaneasca!
Știu exact ce zici. 😞
Eu și acum râd cu tatăl meu când ne amintim cum am stat noi doi la meci, eu 10 ani, mama în tura de noapte! La final tata m-a luat în brațe și din entuziasm m-a dat cu capul de lustră! Așa mi-a intrat fotbalul în cap și nu a mai ieșit! În liceu colegele aveau postere cu New Kids On The Block, eu aveam fotbaliști! Tripleta olandeză, Laudrup, Maldini, Brescia romena etc.
Tot de atunci urăsc și evit corpurile de iluminat atârnate!
Daaa, bineinteles ca-mi amintesc de seara aceea, aveam 13 ani. Era fantastic. Dar dupa aceea nu m-am mai putut entuziasma pentru nici un alt meci sau echipa si nici microbista n-am ajuns.
Va aduceti aminte de bancul asta din epoca de aur: cica a vrut nea Nicu sa vada cum va fi viata in România in anul 2100. S-a teleportat el in timp si, lucru teribil, pe oriunde a fost, nimeni nu-l pomenea. A pus mâna pe o enciclopedie, s-a cautat in ea si acolo a gasit definitia: „Ceausescu Nicolae – mic om politic de pe vremea lui Duckadam”!
Amintiri frumoase, eram student și mă plimbam pe străzile aproape goale cu prima mea iubire.
Mi-e dor de vremurile de atunci, de tinerețe sau de ea, cine știe, 39 de ani zici?
Te’n dinți de viață 😁
„Să vă uitați”. Nu mă mai uit. Dacă era Dinamo în locu Stelei dădeau 3 goluri și luau 6 dar măcar făceau spectacol. Au avut noroc cu ciobanii din defensivă, Bumbescu&co. Niște țărani cu coase.
Nu sunt sigura daca am vazut finala asta (aveam 7 ani), foarte posibil ca da, desi nu am amintiri despre asta. Dar am prins „din plin” Italia ’90 si am trait campionatul ala 100%. Pe vremea aia ma uitam la meciuri cu Tata Gheorghe (bunicul meu; am fost crescuta de bunici, taica-miu era mai mult ca un frate). Injuram impreuna, ne bucuram impreuna. Am fost baiatul pe care nu l-a avut niciodata (tata-miu e mai moale asa, eu am fost a dracului cat 10 baieti) si savuram impreuna toate meciurile de fotbal).
Dupa 2003, cand a murit, nu m-am mai uitat la meciuri, pentru ca nu mai aveam cu cine.
Fotbalul este parte din copilaria mea, din vremurile alea. Niciodata nu m-am mai bucurat asa la meciuri (orice sport ar fi fost), nici macar cand castiga Simona cate un meci de tenis.
Bucuria aia aproape „animalica” nu am mai trait-o niciodata.
Multam’ ca mi-ai amintit de ea.
@shoric De acord cu tine, n-a fost mare spectacol (până spre final 🤣) dar ce ai fi vrut să facă, erau totuși echipa favorită, mai bună pe hârtie, jucând „acasă”.
Daca nu te interesează emoția și vrei să vezi doar spectacol te uiți la returul cu Anderlecht.
N-am putut să țin niciodată cu Steaua. Dar fotbalul jucat de acea echipă era ceva spectaculos, mult diferit față de normalul acelor timpuri. Și nu numai pentru campionatul nostru, dovadă rezultatele obținute. Acel meci n-a fost frumos, cel puțin nu în comparație cu cele anterioare, dar nici nu avea cum, nu exista șansa returului. Steaua a jucat exact ce trebuia, iar Duckadam a fost genial. Am ghicit scorul de 2-0, numai că nu în urma penaltiurilor. Dacă echipa aia ar mai putea juca azi, ar câștiga lejer campionatul intern.
“Măcar Jiji și-a cheltuit banii lui” Aici, probabil ai vrut să vezi dacă citim tot textul sau te-ai apucat de glume. 🙂
Nu eram pe vremea respectivă, dar a fost cea mai bună performanță a unei echipe de club din România.
Am urmărit acum 1 an toate finalele Champions League disponibile pe internet.
De 6 ani îmi aleg o echipă despre care cred că ajunge cel puțin în sferturi și îi urmăresc parcursul. Anul acesta e Arsenal și aștept să înceapă meciul din a doua manșă din seara aceasta acasă la PSG.
Eu nu sînt microbist, în general nu am răbdare să mă uit la un meci min 90 de minute, dar la meciurile naționalei, în special cu miză, da, chiar trăiesc meciurile importante, deși, în general, fotbalul mi se pare plictisitor.
Nu am uitat acel meci cu final de infarct, să aperi 4 penalty-uri e rarissime.
Parcă aud și acum urletul comentatorului: Apără Duckadam! Am cîștigat, sîntem finaliști!
De scuzat eroarea prin prisma entuziasmului.
Apoi USA 94, de vis.
Pt a înțelege cît de în afara fenomenului sînt, cred că ultimul meci complet văzut e al României, la Euro anul trecut.