Nu, că trebuie să vă povestesc asta.
Am mai zis pe aici, ne-am mai și contrazis pe subiect, că eu nu plec niciodată cu cash la mine. Mă bazez pe faptul că am colindat toată Europa și peste tot am putut plăti liniștit cu cardul.
De-aia niciodată nu mă complic să-mi iau cash la mine. Prin urmare, după cum vă puteți imagina, nici la acest drum n-am plecat cu vreun euro cash la mine. Să fac ce cu ei?
Acum, c-am făcut această introducere, o să vă spun că ieri am plecat de la Toulon spre un micuț orășel aflat undeva între San Sebastian și Bilbao, pe numele lui Lekeitio.
N-auzisem în viața mea de el, l-am descoperit absolut întâmplător când căutam locuri care s-ar putea preta pentru „hidden gems”.
Inițial am vrut să-mi iau cazare în Bilbao, după care m-am gândit eu mai bine și-am zis să caut cazare într-un oraș mai mic din zonă. Când am dat click pe Lekeitio ăsta n-am mai stat pe gânduri: aici caut cazare.
Și nu doar c-am căutat, dar am și găsit un hotel absolut senzațional. Sau, mă rog, cel puțin din poze și din review-urile de pe Booking, arăta senzațional.
Paranteză. Mi-am mai luat țepe cu hoteluri care arătau bine în prezentare, în poze și-n review-uri, dar la fața locului găseai leopardul din spatele gardului vopsit. De-aia eram relativ circumspect.
Dar s-a dus naibii orice urmă de îndoială când am ajuns. Da, hotelul chiar e senzațional. Vă las la final un video ca să vedeți exact despre ce e vorba. Am închis paranteza.
Revenind. Ziceam că am plecat de la Toulon spre acest oraș complet necunoscut pentru mine, până ieri.
Toate au mers bine și frumos până am intrat în Spania. Mai precis, până am ajuns la prima stație de taxare auto. Știți voi, cașcarabete din alea unde plătești ca să ai voie să mergi cu mașina pe autostradă.
Ce nu știți voi e că la spanioli, spre deosebire de francezi sau italieni, majoritatea cașcarabetelor ăstora sunt cu om în ele. Adică e un cetățean acolo sau o cetățeancă care să-ți ia banii. Nu înțeleg de ce, dar așa e la spanioli.
Ei, ajung la prima stație de taxare și-mi zice femeia aia că am de plată 5,03 €. Perfect, scot cardul și îl întind.
Aici mai trebuie să fac o paranteză. Urăsc din tot sufletul meu locurile unde cineva îmi ia cardul din mână. Coaie, nu vreau să-ți dau cardul! Nu vreau să ajungă la tine, vreau să pot plăti eu cu cardul, nu vreau să mi-l iei tu din mână. Din minți mă scoate de fiecare dată când se întâmplă treaba asta. Am închis paranteza.
Ziceam c-am scos cardul și i l-am întins femeii, să-și ia de pe el cei cinci virgulă zero trei euro. Îl ia, îl pune pe aparatul ăla ai ei și mi-l mi-l întinde înapoi: „no funciona.”
Mi-a picat lejer fața, pentru că era cardul cu care plătisem absolut tot din secunda în care am plecat de acasă. Și nu numai, era cardul pe care-l folosesc de fiecare dată când plec undeva. N-a existat să nu funcționeze vreodată.
I-am zis să mai încerce o dată, să nu fi fost vreo eroare. A mai încercat o dată și mi l-a întins sictirită înapoi: „no funciona.”
Acum, nu sunt nici eu complet imbecil. Tocmai pentru situații de genul ăsta, mai am un card la mine, dar pe care nu-l folosesc decât dacă e groasă situația. Cum în cazul de față situația deja era grosuță, i-am dat femeii și celălalt card. L-a pus pe aparat, mi l-a întins înapoi: „no funciona.”
Băbăieți, ăsta a fost momentul în care m-a luat panica. Deja mă vedeam lăsând mașina trasă pe dreapta, lângă cașcarabetă, și plecând pe jos de-acolo. Pentru că de întors nu aveam cum să întorc, eram pe drum cu sens unic. Nu era ca și cum aveam cum s-o iau înapoi dacă femeia nu mă lăsa să trec.
Și nu mă lăsa, că n-avea cum să ridice bariera fără să încaseze. Prin urmare, oricât mă străduiam, nu reușeam să găsesc nicio situație în care eu să mai pot să plec cu mașina de acolo.
Vă dați seama că am încercat să explic femeii că sunt cardurile mele, că funcționează, c-am plătit peste tot cu ele. O interesau explicațiile mele cum vă interesează pe voi dacă plouă acum în Buenos Aires. Femeia a ridicat din umeri și mi-a zis că nu are cum să mă ajute.
Bă, voi înțelegeți ce zic eu aici? Eram cu mașina blocată în barieră, în spatele meu se făcuse coadă, iar eu nu vedeam vreo soluție prin care puteam rezolva să plec naibii de acolo.
Vă zic, nu că m-a luat panica, eram căcat pe mine cu totul.
Noroc că reacționez bine sub presiune. Pentru că în momentul ăla, printre toate gândurile care mi se învârteau năvalnic prin creier, mi-am adus aminte că am în portbagaj rucsacul meu cel de toate zilele, iar în el am un portofel vechi plin cu carduri expirate și alte chestii care nu mi-au folosit vreodată la ceva.
Dar printre toate rahaturile alea inutile am și niște bancnote rămase de prin locurile pe unde am fost. Am lei moldovenești, am dinari, am leva, am trei hârtii de un dolar și încă vreo câteva feluri de bani.
Dar tot acolo, din ce țineam minte, știam c-ar trebui să am o bancnotă de 5 euro.
O să vă mai spun o dată că în spatele meu era coadă, că stația de taxare avea doar trei cașcarabete și la una singură se putea plăti și cu cardul, cea la care eram eu. Cât am stat la discuții cu femeia aia, coada s-a tot mărit și se mărea în continuare.
Ei, în aceste circumstanțe, fratele vostru a coborât de la volan și s-a dus la portbagaj unde a început să cotrobăie într-un rucsac sub privirile pline de compasiune ale spaniolilor din spate, care se uitau la mine și le puteam citi în ochi ce gândesc.
Dar ce să vedeți? Hârtia de 5 euro chiar era acolo!
I-am întins-o femeii din cașcarabetă cu gestul triumfător pe care l-a făcut Mihai Viteazul când s-a prins că a câștigat bătălia de la Călugăreni.
Și uite-așa am reușit să plec de la stația aia de taxare nenorocită.
Doar că lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că, după ce am plecat, m-am gândit: și dacă mai e vreo stație de taxare pe drum? Ce naiba fac dacă nu-mi funcționează cardurile? Că nu mai am niciun ban cash.
Am tras pe dreapta în primul refugiu, am scos telefonul și am căutat „cajero automático”, adică ATM. Cel mai aproape era la 37 de minute. Vă dați seama că l-am pus pe navigație și fix acolo m-am dus. Că nu puteam să risc să merg pe autostrăzile spaniole cu zero euro în buzunar și două carduri care nu funcționează.
După care am avut emoții și la ATM. Mă gândeam că dacă n-au mers cardurile la femeia aia sunt șanse bunicele să nu meargă nici să scot cash. Mi-a tremurat mâna de emoție când am băgat pin-ul, vă zic.
Dacă nu reușeam să scot cash, apăi chiar era groasă rău, nu vedeam cum aș mai fi putut să ies din această situație. Singur, la mama dracu’ în Spania pe dreapta, fără niciun chior în buzunar. Aveam puls 180 când am băgat pin-ul.
Cred că mi-a dat și-o lacrimă când am văzut că merge. Pișa-m-aș pe cititoarele lor de carduri de la stațiile de taxare.
Gata, atât pentru azi.
Mai jos aveți cum arată senzaționala cameră de hotel în care voi sta trei zile.
@mihai.v73 Să te tot trezești așa dimineața. #hotel #spain ♬ sunet original – Mihai Vasilescu
Ce părere ai la fazele alea din filmele și serialele americane, când pleacă ospătarul cu cardul „în spate” și se întoarce cu el tăiat, „a fost respins”?
Băi, nu știu ce să zic, americanii sunt prin definiție imbecili. Deci nu m-ar mira absolut nimic.
Nu cred că se poate întâmpla așa ceva, dar, repet, nu m-aș baza pe ce cred eu.
Sunt filme, nu iti taie nimeni cardul acum, ca de multe ori banca poate refuza o tranzactie care ii pare suspecta (si nici nu e vorba mereu de sume mari, e poate un vanzator care in general nu apare in lista ta de tranzactii). Si in 1-2 minute primesti SMS daca tu esti ala care incearca sa faca plata, aprobi si mai incerci o data. In general ai 3-4 carduri oricum, dar nu te mai lasa nimeni fara card doar ca e o tranzactie esuata.
Cat priveste calatorul nostru: mereu cash. Daca e sa il iau pe barbata-miu de etalon (la ce istoric are prin tinereturi de calatorit pe cand nu erau nici prea multi bani si benzina era cu taraita), regulile noastre sunt asa: se imparte cash-ul la amandoi. Fiecare are documentele sale de calatorie (eu si ale fetei, ca in general e lipita de mine). Avem ceva dolari, ceva euro si uneori ceva monede locale, ca tot ne plimbam. Masina are mereu plinul facut. Daca e la jumatate, se face plinul. In portbagaj o canistra cu cativa litri de benzina. Fiecare masina (si aia din Romania cu care calatorim) are un aparat din ala mic de umfla rotile (si se conecteaza la baterie), plus starter (a fost nevoie de vreo 2 ori de ele).
Eu la cat sunt de dilie mai uit portofelul acasa, dar pot plati cu apple pay. Am dat insa de locuri prin Europa (chiar si Germania sau Austria, nu doar Bosnia sau Serbia) in care nu poti plati decat cash. De aia e bine sa-l ai 🙂
Orice frumusețe ca dvs. ia în calcul plata în natură. Amor, quieres algo dulce?.
Și îți fâlfâiai genele mătăsoase! Și era gata.
Comentariu beton!56
Boss, am uitat să scriu asta. Femeia avea mustață. Dar nu că avea mustață, era mai bine conturată decât a mea. Cred c-aș fi ales totuși să las mașina… 🤷♂️
Gillette?
„Gillette?” Nu permite religia 😉
Fiind chițibușar din fire…te-a iertat de cei 3 cenți? Că aveai doar bancnota de 5euro….
Și, doi, în Buenos Aires e cald, frumos, senin.
Sexy camera aia.
Comentariu beton!20
Să știi c-am avut mari emoții că n-o să mă lase să plec că n-am avut nenorociții ăia de 3 cenți. Dar cred că vedea și ea câta coada se făcuse.
Se întâmplă frecvent sa nu funcționeze cardul (am pățit asta des in Spania) atunci când vrei sa plătești contactless. De obicei se rezolva daca introduci cardul in aparat.
Vacanță frumoasă sa ai!
Îți dai seama că le-a introdus. Probabil că știa și ea asta.
Niciodată nu le introduc, sunt veșnic surprinși. Mi s-a întâmplat de câteva zeci de ori și de fiecare data primeam doar răspunsul ca a fost respins. Iar în unele locuri nici nu se poate insera; dacă e nevoie de pin se resping și nu ai ce face.
Am pățit-o la Stambul, acum 20 de ani, pe la două dimineața și când voiam sa trec podul ăla de duce în celălalt continent. După ce am ales trecerea pe unde spunea că se plătește cu cardul, când am ajuns la barieră am descoperit că ei se refereau la un card special pentru treceri. Coadă în spate, panică pe noi 🤦. Vine turcu’ din mașina din spatele nostru, eram convinși că o să ne bălăcărească, dar tipul ne întreabă calm care-i problema, ne cere o liră, pune cardul lui și ne urează drum bun.
Comentariu beton!22
În Turcia acum 20 de ani probabil că se putea face și barter dacă chiar era nevoie. 😁
Și ce am învățat noi de aici? Mai pleci altădată făra cash? Că io unu’ nu plec niciodată. Cardul meu + al nevestii + încă un card de posesor desemnat pe același cont + cash (nu mult, dar cât să mă scoată din rahaturi din astea)
Că odată într-un tur de Europă, la granița cu Croația am constatat că nu mai am cardul. Nici permisul. Rugat socrii pus în cont nevastă 2000 Eur și de bani rezolvat. Făcut vreo 8 țări fără permis, nici o regulă de circulație încălcată ( nu că de obicei le-aș încălca, dar de data asta atenție sporită).
Am ajuns în țară și m-am gândit să spăl și eu tigaia după atâtea mii de km. Am lăsat mașina la spălătorie și când m-am întors să o iau, cardul și permisul meu se odihneau pe bord. Le trăsese aspiratorul de sub scaunul unde mă uitasem de 10 ori. Și eu și nevasta. Pățăști!
De aia zic, dacă n-aveam eu card de rezervă și cash, nu mă întorceam acasă după un concediu relaxant de aproximativ 12 ore? Mă întorceam!
Comentariu beton!43
Adevărul e că chiar n-o să mai plec niciodată fără cash. Cel puțin când o să plec cu mașina.
Mai mult decat sa nu plec niciodata fara numerar la mine, apropo si de mers cu masina, un fost sef m-a invatat – prin exemplu personal- ca e bine sa am la mine o suma de bani „banii masinii” pentru orice urgenta ar putea sa apara pe drum.
De obicei tineam cam 150 de lei. De cand am facut cheta in masina ca sa platesca pe loc (cel care conducea) o amenda – am marit suma :).
Mie mi-a prins bine invatatura si de cateva ori am rezolvat cu ei diverse sau diversi amici plecati doar cu cardul. poate mai foloseste cuiva.
Cred că cei de la hotel citesc blogul sau ceva de genul. Or fi văzut discuțiile despre masă corporală și mersul la bazin și au zis că mai bine nu riscă, au oferit cea mai mare cameră pentru cel mai mare blogger.
Distracție maximă în continuare!
Comentariu beton!18
😁😁😁
Nasoală situația… Dar, camera de hotel e wow!!!
Uau, ce frumos se vede de la tine de pe fereastră! 💙
Băi, m-au trezit valurile. Jur. Absolut superb.
Ai curaj sa mergi fara cash, mai ales euro, nu ceva exotic sa trebuiasca sa scoti de la bancomat.
A trebuit sa scot in Egipt, in Istanbul, ba chiar si in Norvegia am platit cash intr-un taxi ca n-a mers cardul. Prefer sa-i am si sa nu-i folosesc decat sa-mi lipseasca.
Tot in Norvegia am patit si sa ne lase soferul sa circulam fara bilet, desi aveam in mana coroanele.
Sincer, nu credeam că sunteți atât de inocent încât să nu aveți măcar 5 euro cash. Din fericire, i-ați avut. Printre carduri expirate??? Ce faceți cu ele?
Despre cameră. Să fiu rea, e ok, cum ziceți. Ba nu! E super! Iar priveliștea e wow, wow, wow!
Nu știu cum poți sa pleci fără cash. Întotdeauna am și bani fizic la mine, mu numai plastic. Nu mai bine nu ma trezesc eu blocata pe undeva, incapabila sa plătesc pentru ca nu le merg lor aparatele sau cine știe ce
Exact pentru momente din astea noi plecam cu 50-60 euro/lire sterline la noi. De cele mai multe ori ne intoarcem cu cash-ul intreg dar sa fie la nevoie. Chiar avem 3 hartii de 20 de lire pe care le-am tot plimbat din timpul pandemiei si inca supravietuiesc.
In Spania s-a intamplat frecvent sa nu mearga unul sau mai multe carduri, inclusiv in aeroport. Cred ca sunt POS-urile lor obosite sau invechite. In schimb in UK nu s-a intamplat niciodata sa nu mearga vreun card fizic sau din Google Pay.
Concluzie: orice experienta oricat de neplacuta te invata ceva 😜
Nu-s POS-urile obosite, e infrastructura de net și bancară un pic ciudată. Cu Visa ING cu care am plătit relaxat în toată lumea asta (inclusiv Asia și America de Sud) n-am putut să plătesc autostrada în Spania. Așa că da, 15, 20 sau 50 de EUR în portofel în călătorie sunt tot timpul bineveniți.
Si in Italia am mai platit autostrada la o tanti sau la un nene 😀😀 si tot in Italia la pietele lor mi-au trebuit bani cash, asa ca am mereu si marunt la mine cand merg in Italia, nu doar bacnote
la mine e deformație profesională, am scris și pe febe, da’ parchetu’ ăla e într-un mare fel! plus că, lumea nu-și dă seama, sunt 1000% precisă că n-a fost cel mai scump din catalog (aș zice chiar medium low), doar că uite ce înseamnă skills…
PS cu tălpile goale, da?
Cu șosete, că oamenii dau drumul la căldură cu porția.
CU TĂLPILE GOALE!!!
In noiembrie 2024 cand am fost in Cracovia am reusit performanta de a plati absolut peste tot cu cardul Salt, nici macar nu am reusit sa vad cum arata banii lor, adica zlotii. Doar o singura data am fost prins in offside, la o toaleta publica cu plata unde cand am intrat nu era nimeni si am mers inainte dar la iesire hop, nenea cu plata.. i-am spus ca nu am cash doar card(mai platisem cu cardul in vreo 2 toalete publice) dar a dat din mana a lehamite :)) si m-a lasat sa plec. Altfel faina experienta de a plati peste tot cu cardul
Arata demential camera. Tot o „room with a view” din asta am avut si noi in Irlanda. Daca vrei sa vezi o tara faina du-te in irlanda. Cat despre cash, cand e vorba de tarile din sud, intotdeauna iau niste cash cu mine.
In alta ordine de idei, maine plecam si noi in vacanta (mica soacra e mai bine) la Stockholm, fara cash in buzunar, doar card si curioasa la „camera” noastra de hotel care e de fapt un duplex.
În Suedia sunt multe locuri unde nu poți să plătești cu cash, nu ți-i primesc.
Pai la tine de pe blog am citit ca in nord merge bine cardul😉. Maine pot sa testez pe viu.
M-au trecut toți fiorii…și fiorzii, de ce nu?! . Citeam, citeam și în emisfera ailaltă de creier, nu știu care, panică totală – trăia momentul. Aproape nu mai știu cum arată banii cash. Mai am un pic de nu mai știu cum arată nici cardul….telefonul tată. Everything with phone. Bine, io nu-s nici călătorici ca tine și mă învîrt doar p’aci prin ograda Napoca. P. S. Ai fost ca tipul care niciodată nu spunea unde merge și într-o „excursie” de-a lui a rămas blocat într-un canion….poveste după care s-a făcut și filmul – 127 hours. De atunci, de fiecare dată spunea, lăsa un mesaj unde pleacă. Comparația pare departe de ce ai pățit dar cum și spus…nu mai pleci veci fără cash 😂.
NICIODATĂ!!!
Faină camera. Cum era? „Cireașa de pe tort” și „bomboana de pe colivă”. 🤭
Cât am lucrat haihui aveam €200 cash, „fond de urgență” tocmai pentru a evita situația pățită de tine.
Pățită. În general încerc să am și ceva cash la mine.
Acum vreo 5 ani am descărcat pe lângă Fundulea și mă întorceam spre capitală. Început de week-end. Mă oprește patronul într-o parcare pe autostrada, să aștept să găsească încărcare pentru nord-vestul țării. Și am așteptat…până luni. 😛 Nici măcar un leu la mine, baleam la chioșcurile alea care m-au informat elegant că nu pot plăti cu card.
M-am rugat de patron să mă lase să schimb locația și nici nu a vrut să audă, sărăcea dacă făceam… 15-17 km parcă.
A doua zi, poate chiar duminică, i s-a făcut milă la unu cu o basculă și mi-a plătit o cafea, 5 lei.
M-am învățat minte? Deloc, încă am zile când posed 2-3 lei în portofel. 😀
Comentariu beton!17
Băi, frate, n-ai cum așa ceva. Fmm!
Camera aia merită și experiența neplăcută cu cash ul, am și eu o rugăminte 😁 că tot visăm mulți la țările calde în vremea pensiei, ceva idee despre piața imobiliară în zone din afara circuitelor turistice chiar și numai pentru perioada rece, mulțumim! Așa un dor îmi este să mă trezesc în sunetul valurilor 🤗 acu’ e clar că fiecare primește ce-a manifestat dar promit să lucrez mai mult la asta 😁 zile minunate în continuare!
Mamaaa, ce bine arata hotelul ala! Clar il pun pe lista, intr-o zi voi trece pe acolo! O surpriza de genul asta am avut la granita Franta-Germania, pe un fel de insula. Pe Booking nu ma impresionase, când am ajuns, de afara, nici atât. Parea totul destul de paraginit si abandonat (vezi postul Iuliei cu hotelul fantoma din Ungaria!). Pâna ne-am lamurit ca nu eram in partea insulei inca in viata. Prin urmare am traversat si am descoperit un alt hotel…care nici el nu arata mult mai breaz, asa, gen bloculet comunist. Dar asta doar pe dinafara, ca pe dinauntru era ca un chalet, cu lambriuri de lemn. Iar camera avea un balcon cu vedere…nu, nu spre ocean, ci spre Rhin. Discutie: „Va dati seama ca vedem Germania?”.
Am patit-o si noi la gheretele de plata ale unei autostrazi in Spania. Din cauza mea, recunosc. Plecaciuni eterne consortului ca nu m-a scos din masina si nu m-a facut sa ma intorc acasa pe jos. Nu mai stiu cât aveam de platit, oricum nu mult pentru ca din socoteala mea aveam destul maruntis in portofel. Si incepe musiu sa bage banuti, incepând cu 50 cts, ov corz, apoi 20… Mai ai nevoie? Mais oui, mais oui… Copiii, in spate, urmareau operatia cu interes si ne tineau la curent cu noutatile: „A mai aparut o masina la coada!”. Pentru ultimii 10 centi a fost epic, pentru ca nu-i mai aveam, iar bariera neam, nu era impresionata de multimea care astepta cu sufletul la gura sa eliberam locul. Am inceput sa ne scotocim, toti 4 si, in cele din urma, am reusit sa punem in cornet si banutul restant. Barbatu’meu s-a grabit sa porneasca masina, cu capul intre urechi si bodoganind contra femeilor care habar n-au câti bani au in geanta, dar mademoiselle fiica, care tragea cu ochiul la cei din coada, ne anunta hilara: „Tipul din spate te-a aplaudat!”
Comentariu beton!21
Eu nu plec niciodată fără ceva cash la mine. Asta pe lîngă cele trei patru carduri uzuale. Sa fie acolo că nu cer de mîncare!
Mamă, ce frumusețe! Bilbao şi San Sebastian sunt pe lista mea scurtă de mult! Abia aştept să văd cum merge călătoria ta!
Şi da, niciodată, dar absolut niciodată nu pleci fāră cash în portofel (cum face dragul meu soț). Asta e treaba mea când plecăm în vacanțe şi ni s-a întâmplat şi nouă, fix în Spania, fix pe autostradă, aceeaşi belea, dar aveam (io) cash. Drum bun!
Pățit, tot în Spania.
Eu nu am avut nimic de rezervă, mi-au ridicat bariera și am trecut gratuit, cred că totalul era cam la fel, undeva la 5 euro.
Explicația lor a fost că: ( scrie și pe gheretă ) funcționează doar credit card, eu aveam debit card.
Știu cum este. Stiu și cum este să nu-ți găsești cardul după o stație automată de plată în Franța. (Îl pusesem la parasolar, că în Franța sunt stații de plată din 10 în 10 pomi.)
Stiu și cum este să nu ai cash în buzunar dar să ai presiune în vezică.
Oricât de card adopter ești, cashul nu trebuie să lipsească.
Comentariu beton!15
Băi, pt acea priveliște din cameră a meritat tot chinul. Bine că nu a dat dovadă de exces de zel tanti de la barieră pt cei 3 eurocenți. Dacă dădeai 5 euro, o lamă și spuneai păstrează restul erai Mihai Viteazul, așa doar Mișu blogarul călător.
Bai eu am patit asta la benzinarie in Ro dupa ce facusem plinul si eram si la mama dracu, adica ma deplasam pe sensul Polonia-Romania. Intrasem in țara, am oprit dupa vama pana sa intru pe autostrada sa imi iau o apa, o cafea si nu mai stiu ce am platit a mers. Apoi pe valea oltului sa alimentez si sa iau vignietta vietii. Merg la casa sa platesc imi spune ca autorizare nereusita, scot alt card imi spune la fel.Ma si vedeam cu politia pe acolo ca vreau sa dau țepe. Nu aveam cash deschid tel si vad ca bancile mele poloneze retardate dadusera mesaj ca au blocat cardurile suspect frauda ca fuseseră folosite fie in Slovacia fie in ungaria apoi Ro deci frauda. Sun la banca nr 1 aia imi spune ca nu se poate ca o sa imi issue un alt card, sun la banca nr 2 le zic ca eu am folosit cardul si imi spune ca dureaza 2h. Am injurat-o pe romaneste bine am inchis si vad in portofel cardul de companie, card pe care teoretic nu am voie sa il folosesc in scop personal ci doar cand sunt in business trip. E o nota mica ca se poate folosi in scop personal daca esti in situatie de urgenta, cam cum eram eu ca nah pompa blocata plinul facut viginetta scoasa bani mumu. Am dat cu el cu mare frica ca stiam ca va trebui apoi sa dau cu subsemnatul sa explic de ce sa cer aprobari plm.Am mai patit asta cu 2 ani in urma si d-aia am 2 carduri de la 2 banci diferite ca stiu ca sunt retardati.In State anul trecut am stat 2 zile fara carduri ca le-au blocat pt suspect frauda cu toate ca le-am scris ca plec si am activat seviciul US si. Canada dar degeaba. Insa cum ajuns in America am scos cash sa fiu acoperita.
Comentariu beton!12
Asta cu blocat cardul automat e de Gâgă grav. În 2009, prima dată când am ajuns în Manila, am cumpărat ceva de la un 7Eleven și am plătit cu cardul românesc, emis de ING. A mers OK, doar că la 5 minute după m-au sunat de la bancă, că am folosit cardul în zone exotice și să confirm că sunt eu sau blochează cardul. Le-am confirmat repede și le-am zis să nu mă mai sune, că-mi vând un rinichi ca să acopăr costul de roaming pentru confirmare. 😊
Superb view!!! Da, cash pentru stații de taxare (în Grecia pățit și noi să ne scormonim după mărunți), pentru toalete publice și pentru sate pierdute de civilizație (da, în Europa). In Romania pățit să nu meargă cu cardul la un supermarket de lângă un loc turistic într-un sat prăpadit, deși aveau pos, însă le zisese patronul să nu mai încaseze pe card că are nevoie de cash 🤦
Uau, ce priveliște! Aș sta doar pe terasă!
Deci mi s-a pus un nod în gât când am întrezărit priveliștea de după perdea…
Dacă nu funcționează pos-ul bariera ridicată și la revedere. Cel puțin așa ar trebui să funcționeze lucrurile.
De ce?
Uneori (de cele mai multe ori) POS nu functioneaza din motive care nu tin de comerciant.
E responsabilitatea fiecaruia sa se asigure ca este solvabil indiferent de situatie.
Am pățit-o cu cardul în Germania acum vreo 6-7 ani.
Veneam din Olanda unde fusesem cu colega de apartament cu ceva treabă. Plecat din Rotterdam seara cu gândul să dormim la Frankfurt, unde este un H+ hotel la 200 de metri de autostradă, foarte mișto, cu regim de tranzit de aeroport. Unde poți avea un mic dejun dimineața de la 6:30 într-un restaurant elegant și să-ți continui drumul fără să cauți prima benzinărie să bei o cafea proastă și scumpă.
Rezervare făcută, ajungem la recepție, dau actele și cardul și tânărul turc îmi spune sfios că nu îmi funcționează cardul. Alimentasem mașina cu oră înainte și totul era OK. Îl rog să mai încerce, rezultatul același. Cardul crăpase fizic cum aveam să aflu mai târziu…
Am avut un moment în care alegeam între opțiunile să dormim în mașină sau să ne continuăm drumul. Doar că în clipa următoare mi-am adus aminte că iubita mea își făcuse un card, pe care nu l-a folosit vreodată, la aceeași bancă la care aveam cardul de firmă.
Am făcut un transfer instant spre plăcuta surpriză a recepționerului care ne-a trimis la culcare, era aproape de miezul nopții…
Dar secundele alea de blocaj îți rămân definitv întipărite în creier.
De atunci m-am învățat să nu mai plec peste graniță fără cash.
Aici în țară te mai descurci că doar nu suntem animale
Aici, pe autostrăzi, funcționează doar cardurile de credit, nu și cele de debit. Exact din cauza asta, cardurile de debit au și o mică sumă aparte, care apare ca și credit. Noi nu-l vedem, dar știm că este acolo. Pentru situații de genul ăsta.
Fǎrǎ ron cash mi s-a intâmplat deseori in țarǎ pentru ca ma bazez ca gǎsesc bancomate. Dar câțiva euro am intr-un buzunar ascuns al portofelului. Am plǎtit si la taxi 5 euro in Bucureşti, precum si legume si fructe intr-un fund de țarǎ unde nu auziserǎ de pos, cu o bancnota de 10 euro. Oamenii i-au luat bucuroşi.
Cum se cheamǎ hotelul?
Eu nu plec, pă persoană fizică, mai departe de 10-20 de km de bula mea fără minim 200-300 de lei cașcaval. Pe altă persoană, când plec în deplasări cu munca mai departe nu mă simt bine dacă nu am cel puțin 1000 în portmoneu. Mbine la noi cu munca este ceva mai special în sensul că dacă se ivește ceva special de cumpărat materiale extra, le cumpăr eu și mi le decontează patronu. Dar mai sunt situații când ajung cu lucru prin sate pe la țară și io când văd găini multe sau solarii pline cu roșii&legume de alea bune mai cer, contra cost, un cofrag cu oo sau roșii. O dată am bătut palma cu unu pentru un purcel simpatic dar din păcate nu a fost de acord nevastămea care a zis că avem pisică și că avem doar două camere la bloc. Mă rog, eu îl băgam în ceva spațiu mai mic.
Io sunt curios cum cumperi de pe acolo cu cardu de pe marginea drumului brânză de aia bună de Sibiu sau ulei de măsline din Grecia.
Băi chiar. Nu poți să-mi aduci de pe acolo un Jamon original dă Spanea? Am văzut pe la kafland da zice lumea că nu este ce trebuie.
Băi, cred c-aș putea.
Mulțumesc fff mult.
P.S. Să-l treci pe caiet. Știi tu, caietu ăla pe care treci banii pentru comnentarii.
Mare șef, un exercițiu de imaginație: și dacă bancnota aia era de 5 LEI, nu euro? Mai puneai de-un episod din Black Mirror… așa, ad-hoc…
Frumos hotelul, pozitia face toti banii.
Un card pe revolut este excelent pentru calatorii, cel putin ca rezerva sa-l ai.
Bine, in cazul de fata nu functiona niciun card, clar.
Hotelul e Silken Palacio Uribarren? Arata extrem de fain si pe Booking.
Piscina e buna? Apa nu prea calda, nu prea rece, asa cum iti place?
Ultima dată am pățit din astea cu cardul imposibil de folosit în Germania, în Schleswig-Holstein, ce-i drept, într-un supermarket de țară. Apoi și într-un magazinaș de oraș, în Neumunster. E ciudată senzația când vezi că modalități de plată care funcționează la Huși sau Zalău nu merg prin țări teoretic cu pretenții.
Am fost in weekend la kaufland la noi si le mergea pos-ul mai mult nu. Aveam banda plina de produse, cel din fata mea nu a reusit sa plateasca cu cardul, a avut noroc ca avea o hartie de 200. Vine randul meu, cos de 800, dau cu cardul si nu merge. Inghetasem, singurul ATM din zona e unu d’ala teapa de turisti care ia comision cat nu scoti. A doua incercare a fost cu noroc si am scapat.