Mai întâi trebuie să vă spun de la ce m-am activat. Uite, de la această postare pe care am văzut-o ieri la colegul blogger cu domiciliul permanent la Năvodari:
N-aveam cum să nu mă activez, eu fiind unul dintre cetățenii care, dacă ar avea cum, ar fi în permanență plecat în vacanțe.
Așa c-o să încerc să explic de ce aleg să-mi cheltuiesc banii călătorind, nu să-i dau pe altfel de lucruri care mă lasă complet rece.
Uite de-asta: să călătorești mi se pare cel mai mișto lucru pe care-l poți face în această viață. Pentru mine, personal, nu există absolut nimic care să-mi placă mai mult și care să-mi aducă mai multă satisfacție și fericire. Nimic!
De fapt, ba da, există: să călătoresc cu mașina. Momentul ăla în care mă urc într-o dimineață la volan, știind că urmează să bat drumurile din Europa în următoarele săptămâni, nu poate fi egalat de absolut nimic.
Știu că mulți dintre voi nu înțelgeți treaba asta cu mersul cu mașina în vacanțe, am și eu trei grații acasă care nu vor să audă de așa ceva. Și nu doar acasă, majoritatea prietenilor mei îmi spun obsesiv că n-ar face în viața lor așa ceva, c-ar prefera să se urce în avion ca să ajungă rapid în locurile pe care vor să le vadă. Îi înțeleg și pe ei și pe fetele mele, dar pentru mine să plec în vacanță cu mașina a fost, este și va rămâne bucuria supremă.
Știți cum reușesc să trec eu peste iarnă? Cum reușesc să fac să nu mă ia capul în cele câteva luni de frig și de stat în casă? Într-un singur mod: gândind trasee pe care să plec după ce vine căldura.
Doar așa, dacă am la ce visa, reușesc să fac să treacă timpul mai repede. Să știți că e aducător de satisfacții și să faci trasee, mă trece un fior când deschid google maps și încep să caut locurile pe unde vreau să ajung. Și uite-așa, odată te trezești c-a trecut iarna.
Bine, ca să fiu complet sincer, mi-aș dori să am banii necesari să nu trebuiască să-mi fac trasee și rezervări de cazări din timp. Pur și simplu să mă trezesc dimineață și să mă hotărăsc pe loc în ce direcție vreau să plec.
Am reușit ceva de genul ăsta în 2021, când am plecat spre cel mai vestic punct al Europei. O consider și acum una dintre cele mai mișto experiențe din această viață. Mă hotăram dimineața, la cafea, spre ce oraș vreau să plec. Doar că atunci a fost posibil din cauza contextului pandemic. Erau hotelurile din Europa goale și la cele mai mici prețuri. Azi nu prea mai poți să faci asta decât cheltuind foarte mult.
Nfine, revenind, la călătorit, hai să vă spun o treabă. Niciodată n-am invidiat pe nimeni pentru case, mașini, gadgeturi sau altele de genul. Chestiile materiale nu reușesc să stârnească niciun fel de sentiment de invidie în mine.
Singurul lucru pentru care cu adevărat mă roade invidia ca o gheară în gât este să văd cunoscuți care vizitează locuri în care eu încă n-am reușit să ajung. În rest, poți să-ți cumperi Ferrari sau vilă pe malul mării, n-o să simt nici cea mai mică urmă de ciudă. Pot, cel mult, să mă bucur sincer pentru tine.
Și mai am un motiv pentru care aleg să văd cât mai multe locuri, unul pe care nu l-am spus nimănui până azi. Începe să-mi fie frică de bătrânețe, oameni buni. Începe să-mi fie teamă că nu voi mai putea să mă duc pe nicăieri.
Așa că aleg să călătoresc acum, cât mai pot și cât mai înțeleg câte ceva din locurile pe unde ajung. Nu mă mai văd făcând asta când o să-mi târâi cu greu bășinile dintr-o cameră în alta. Da, știu, noi nu îmbătrânim, doar ceilalți…
Nu știu, poate mă înșel, dar în capul meu e că după ce ajungi acolo, așteptând să faci pasul către marele neant, nu mai contează nici case, nici mașini, nici bani, nici nimic din ce te-ai chinuit să cumperi, să strângi, să ai.
Când ajungi acolo, dacă mai funcționează creierul, singurele lucruri care vor mai conta vor fi doar amintirile. După care te duci și cam asta a fost tot.
Greșesc? Vedeți altfel lucrurile? Voi din ce vă luați bucuriile? Ce vă face fericiți?
E bună și bătrânețea. Când ai Alzheimer fiecare drum la Năvodari e primul.
Comentariu beton!147
Exaaaaaact.
Amin to that!
Cu toate astea, în 2025 mie nu o să-mi iasă decât vacanța de vară. Care, ce e drept, are 1 luna, dar tot e numa’ una. 😐
Comentariu beton!17
O lună???
@alexandra Il citez pe fina-miu, asa, ca sa va ridice moralul: nu-i „o luna” sunt „patlu masatani, ba cam chial sinsi”. Patru, da? Sau chiar 5. Ei? Nu suna altfel? 🙂
Comentariu beton!12
@Mihai Vasilescu yeah, papă tot concediul dintr-un foc! Am colegi la muncă care așa procedează și nici nu merg prea departe, colea la Brombachsee, vreo 80 km colo.
Mi-au trebuit cca 3 saptamani sa strabat Vietnamul de la sud la nord, inclusiv cu un zbor si 2 zile la Angkor Wat. Deci 4 saptamani sunt destule daca ai un plan.
Rezonez 100% cu ce ai scris tu, dar, pentru că există și un dar, am început să nu mai am aceeași plăcere de a conduce. Am îmbătrânit pe alocuri, în sensul că mă dor toate de la stat nemișcat pe scaun ore în șir. 😀
Altfel, dacă mi-aș permite, aș fi tot într-o vacanță! Îmi place să văd locuri și oameni noi!
Comentariu beton!21
Exact la fel si aici legat de calatorit.
Si as mai adauga ca simt ca este si singurul lucru pe care-l iau cu mine: amintirile si trairile din fiecare loc vazut, simtit, mirosit, calcat etc.
Comentariu beton!17
Eu am zis cândva, cea mai mișto meserie (job) din lume este să călătorești. Și asta singur, nu neapărat însoțit, pentru că sunt niște griji în plus. Asa că, din punctul meu de vedere nu este nimic greșit, dimpotrivă…
O să vină vremea când nu mai ai chef, deh vârsta…
Comentariu beton!21
Ete vârsta! Când te uiți la autocarele burdușite cu bătrânețe teutonică te miri când mai șterg praful pe acasă.
Comentariu beton!21
Da, dar mie nu-mi place să merg în haită. Îmi place să mă opresc unde vreau eu, să plec sau să vizitez ce vreau, să stau cât vreau etc.
Comentariu beton!13
@AleBlaga: și pe mine m-a mirat mereu vitalitatea moșoteilor din Occident. Dar, pe măsură ce a trecut timpul am înțeles unele aspecte: ei au beneficiat de bunăstare încă din tinerețea lor, au fost crescuți în altă mentalitate, cu alte genuri și moduri de a munci. Să nu uităm că atunci când ei brăzdau Europa și Asia în concedii, părinții noștri se rupeau de muncă prin niște hale insalubre sau birouri prăfuite. Iar despre concediile alor noștri, nu mai zic: era mare noroc dacă prindeau bilet prin sindicat în vreo stațiune, iar o excursie în străinătate, chiar și în țările socialiste era un vis pentru majoritatea.
Comentariu beton!22
AlexB, în 2006 (era CM de fotbal din Germania, de-asta țin minte) când eram într-o delegație la Zalău, au venit 3 olandezi cu bicicletele și sau cazat la pensiunea unde eram și eu. Mergeau spre Brașov, iar ospătarul care mă servea m-a întrebat câți ani le dau. I-am zis și eu ceva acolo, nu mai țin minte, iar el mi-a zis 78 ani. Am reținut doar vârsta unuia dintre ei, probabil erau pe aproape. Deci, ei plecaseră cu bicicletele din Olanda și au ajuns tocmai pe-aici. Se îndreptau spre Brașov
Comentariu beton!12
În urmă cu 3 ani, am fost vacanță pe EuroVelo 6 și 4.
Mai exact: plecat din Passau, apoi Vienna, Bratislava și Budapesta.
Ziua pe bicicletă și de seara până dimineața pe o navă, care mergea pe Dunăre după noi.
Era prin Iulie.
Media de vârstă +55, o stricau un grup din Mexic și altul din Portugalia care erau le la 40.
Noi eram la 57-58.
Numai tineret: fetele de +70, bicicleau toată ziua alături de noi.
Ele pe eBike și noi pe analoage.
Seara rupeau pe dans și vin 😂
Am călătorit incepand cu 1986 (marinar) prin toată lumea + o grămadă de vacanțe. Dar, încă nu m-am săturat
Călătoriile. Am lucrat 7 ani pe vas de croazieră, în cel mai mișto departament- casino. Deci, în fiecare port eram doar un alt turist. Singurul regret este că nu am ajuns în Antarctica (da, Groelanda e bifată).
Acum, am copilul în creștere, așa că aplic cu ea ceea ce mi-am dorit când eram ciutan și haleam Winettou și Jules Verne. Călătorind înveți, te vindeci, trăiești.
Anul trecut mi-a murit fina, 27 de ani, cancer. Și, de plăcere, a ieșit o singură dată din România… în Bulgaria, la Varna, unde am dus-o noi. Deci, da….călătorii. Nu conteaza unde, doar să lăsăm apartamentul în spate. Anul ăsta am bifat Brașov și Călimănești. Urmează Maramureș, Turcia, Macedonia. Și vedem unde mai strecurăm weekenduri lungi.
Comentariu beton!93
17 zile pa spania … cam singura pe anul asta dar asta e, ne descurcam cumva. Anul trecut am avut vreo 4-5 iesiri, peste 1 luna in europa in total.
Ne bucuram ca putem fi impreuna cu copiii, ca putem experimenta, ca le putem arata si alte locuri. Acusica pleaca pe drumurile lor si vom ramane cu amintirile.
Dar eu tot visez la un apartament pe malul marii in spania…
Comentariu beton!18
Când sunt alea 17 zile?
iunie – iulie, dupa ce se termina scoala.
Eu merg cu avionul in europa si inchiriez masini acolo. Din mai multe motive:
– nu pot sta mult nemiscat in masina (genunch”e” si spate cu ceva probleme) si eu plec de undeva din nord estul tarii si cam as avea de pedalat pe „autostrazile nordului”.
– avem un program cat de cat flexibil, dupa ce se termina scoala (amandoi suntem sclavi de patroni – deci muncim si in concediu dar … asta e, trebuie sa facem bani pentru vacante)
– cu 500 lei ajungem 4 persoane in malaga (da, 125 lei de persoana, fara bagaj de cala ca ne ajunge cate 1 rucsac de persoana).
De obicei rezerv cazare pentru primele 2-3 nopti… si dupa aia vedem. Masina o inchiriez de aici daca e fara plata in avans, daca nu, la fata locului.
Comentariu beton!25
Iti dai seama ca acum multa lume cauta avion spre Malaga? La ce pont ai oferit…
De la malaga spre milan, am gasit cu 10euro biletul pe intoarcere. Iulie. Fara bagaj cala, desigur.
Dar eu sunt flexibil (cu datele, ca in rest sunt cam balena) si pot sa iau cu escala, etc. Ce mi se potriveste mie e posibil sa nu fie ok pentru altii. Eu nu pot sa platesc sute de euro pe bilete, nu ma lasa inima.
Cand imi fac planul verific cand sunt biletele ieftine de pe aeroporturile de langa mine (sv si is) si dupa aia vad ce conexiuni am mai departe.
Comentariu beton!26
Și mie îmi place să călătoresc. Fac un concediu mare anual, de 10 -12 zile si încă 5 – 6 city-breakuri de câte 3 – 6 zile. Și tot mi se pare că ar trebui să plec mai mult.
Comentariu beton!11
Si eu ma vindec facand trasee, chit ca si doar pana in Cheile Bicazului sau Ardeal, tot vindecare se cheama. Anul asta incep sa planific o iesire in Franta, cu masina, cu copiii (noroc ca le place la drum lung-mai mult timp de ascultat si cantat rock romanesc si de citit). Acum … trebuie sa imi intreb si sotul cat de multa placere simte cand conduce atat de mult, dar cert e ca niciodata nu s-a plans, altfel s-ar fi mutat pe scaunul din dreapta. La noi s-a impamantenit un obicei: plecam la drum lung el se urca la volan, dar la fel de bine am putea sa facem si schimb.
Comentariu beton!14
La multi ani de ziua fericirii! Asta ca fiecare isi gaseste fericirea acolo unde vrea, de obicei ea se afla in interiorul nostru dar o mai alimentam si cu ceva chestii din exterior. Iar plimbarile reprezinta pentru mine o modalitate de a acumula fericire
Comentariu beton!12
Călătorind înveți multe lucruri și ai altă poftă de viață, anul ăsta nu am nimic planificat din multe motive așa că o să improvizez și sigur o să iasă bine, când se apropie weekendul și știu că nu se lasă cu nicio plecare mă cam ia tristețea 🤭 recunosc.
Un om relativ batran,iti spune ca ai mare dreptate. Calatoreste,fa ce-ti doresti,atat cat te tine buzunarul si sanatatea. Restul este trecator.
Comentariu beton!13
Eu daca nu am 4 vacante pe an nu functionez. Una sa fie neaparat in februarie, in vacanta copiilor, alta in jur de Paste, 2 de vara, iulie si sfarsit de august , si daca se indura cel de sus facem ceva si in octombrie. Nu ma dau banii afara din casa, am ce imi trebuie, nu ma pot plange, nu credite sau altele. Dar tot asa gandesc ca tine, calatoriile/ vacantele sunt lucrul pentu care invidiez, nu ma intereseaza ce masini/ case au. Si tot asa ma gandesc sa calatoresc acum cat de mult pot, fac 53 de anisori, ca pe urma dupa 65 e mai greu. Am un exemplu, o cunostinta, are 67, e indragostita de calatorii, are si mijloacele materiale sa le faca, merge in croaziere , fel si fel. Dar mereu vine ba bolnava, va nu stiu ce a mai patit si imi spune ca nu mai poate ca intainte de 65 de ani. Si e unul din cazurile fericite cand e cat de cat ok, unii de pana in 60 sunt deja varza. Deci la cat mai multe calatorii.
Comentariu beton!17
Total de acord, mai puțin partea cu mașina. Nu sunt fan condus, ce-i drept am de mulți ani si o hernie de disc pe care mă încăpățânez sa nu o operez, dar nici altfel nu pot sa spun ca îmi face vreo plăcere sa conduc. In schimb, fără a fi in vreun fel fan al zborului cu avionul (ba chiar am o anxietate de care nu m-am vindecat deși am înconjurat de multe ori pământul in ultimii ani) trec ușor peste asta când e vorba de vreo destinație externă.
Daca ar fi sa aleg dintre toate „beneficiile” vremurilor in care trăim, posibilitatea de a calatori oriunde, oricând si (cu putina organizare) cu relativ putini bani este pentru mine cel mai mare avantaj al acestor timpuri.
Comentariu beton!14
Am 3 vacante deja planificate pe anul asta. Mai am o vacanta in vacanta de planificat. Asta inseamna ca daca ma duc in România o sa ma vizitez si pe acolo cateva zile ceva, nu o sa stau doar la mama. Si mai am vacanta din toamna pe care inca nu am planificat-o pentru ca juniorul o sa intre la liceu si trebuie sa verific cand anume poate sa plece in vacanta.
Nu am urat niciodata oamenii care pleaca un vacanta pentru simplul motiv ca imi dau idei pe unde sa plec eu in vacanta.
P. S. Ieri mi-am facut prima schita cu AI ce pot vizita in vacanta de Paste. Nu cred ca o sa urmez schita cu totul, dar e un punct de plecare.
Deși trecut un pic de 60, în ultimii 2 ani am fost în Franța în concediu. De fiecare dată cu autoturismul din dotare. Ca să nu mă stresez prea tare mi-am luat cazare intermediară cu toate că drumul poate fi făcut dintr-una din vestul țării. Și în Spania unde voi pleca la anu’ tot cu mașinuța vom merge. Idem Italia anu’ ăsta.
Trebuie să adaug că am o frică de avion oarecum nejustificată. O frică totuși nu atât de mare încât să mă facă să nu urc în avion. Dar destul de mare încât mă face să aleg mașina de câte ori am ocazia indiferent de lungimea traseului.
Comentariu beton!12
Ești fix ca soțul meu. Are o teamă de avion, nu îl exclude de tot, dar preferă să mergem cu mașina. Ne-am obișnuit așa și când mergem cu avionul undeva ni se pare că ajungem prea repede :))
io îs unu’ dintr-ăia care nu prea înțeleg cum poți pleca de acasă fără fete, da’ la mine e oarecum scuzabil, că dac-ar fi dreaptă viața io ar trebui să nu plătesc la întreținere…
altfel, salutări de la Veliko și, ca să te oftici, Dunavțî regiunea Stara Zagora; pariu că n-ai fost!
bine, e un sat, n-ai avea nimic de văzut…
stai, mint, ai putea trece pasul Shipka, de la Gabrovo; e umpic cam frumos, da’ mie mi s-a luat de el…
Comentariu beton!16
S-o crezi tu că n-am fost. 🤭
Am avut ani cu câte 4 vacante și ani cu una singură sau chiar perioade fără nici o vacanță. Una e dorinta și alta e putinta.
Comentariu beton!11
Da! Total de acord! Vreau să călătoresc acum, cât încă mai pot – nu se știe ce va aduce viitorul (nu sunt pesimist de felul meu, dar nici să vezi totul roz nu cred că e în regulă).
Deocamdată am 3 vacanțe planificate anul ăsta (anul trecut am fost în 5) – doar 3, din motive care nu țin neapărat de mine.
În străinătate prefer să merg cu avionul și, dacă e cazul, să închiriez acolo mașină – îmi este mai comod așa, chiar dacă pentru unele destinații trebuie să vin de la Iași până la București.
Nimic nu se compara cu momentele in care suntem toti patru in masina. Sunt singurele momente in care suntem cu adevarat impreuna.
Calatoria cu masina substituie acum ziua de duminica din alte vremuri, cand familia se strangea si socializa la masa.
Cu cat mai lung drumul, cu atat mai bine.
Subscriu 100%.
Extra points: Acum dupa ce fii-miu a luat carnetu’ (l-a invatat ta-su), ne batem care e la volan.
Mai nou copii stau in fata si parintii pe locurile din spate. Alta perspectiva, same fun!
Mie îmi place să merg cu maşina dar mă enervează să stau în trafic, bine că am scăpat măcar de vama spre Ungaria. Pentru distanțe mai mari de 10 ore (care devin minim 12) prefer avionul. Altfel, la bătrânețe prefer un spațiu mic dar să îmi permit să fac 23 de grade iarna. Nu înțeleg rostul să ai 4 camere goale şi să ții frig că nu ajunge pensia pentru gaz.
Rezonez cu tine. Nimic mai misto decat urcat la 4-5 dimineata in masina si savurand cafeaua la drum intins. Nimeni nu ma intelege cand le soun ca este ok sa merg in Antalya cu masina si nu cu avionul. Nimeni nu intelege de mi-am dus copilul (de ziua lui) la Gardaland cu masina si nu cu avionul. Pe drum facand opriri in Belgrad, Rijeka, Laco di Garda iar drumul de intoarcere pe Coasta Dalmata, apoi munti Muntenegru, Serbia…etc
Comentariu beton!13
Noi inca mai facem asa, calatorim fara planuri concrete, dar doar in tara. Pe noi nu ne cred copiii ca nu stim unde plecam. Poate ca avem in minte un loc anume, dar se intampla ca dupa ce facem plinul, sa schimbam complet directia. Iar cazarile ni le alegem cand se apropie seara. De multe ori am gasit locuri extrem de frumoase, dar s-a-ntamplat si sa ne consolam ca aia e! e doar o noapte.
In afara tarii nu merge-asa pt noi, facem rezervarile inainte. Iar chestiile de vizitat, cu exceptia celor must see, le-am aflat de multe ori de la localnici. Beneficiem de niste reduceri consistente la calatoriile cu trenul, doar in afara tarii, iar cele regionale sunt de multe ori gratis. Asa ca am fost in multe orasele mici, sateliti ale celor mari si celebre, niste minunatii de multe ori.
Totusi, cam dupa pandemie, ni s-au mai schimbat dorintele. Vrem vacante mai linistite, fara 25km de mers pe zi, fara fuga ca sa bifezi tot, fara plimbari la 35C, poate si-un somnic la amiaza.
Iubesc calatoriile, dar odata cu timpul, pun mare pret pe stabilitatea si confortul financiar de peste cativa ani. Cand, cel mai sigur, nu vom mai putea munci la fel de mult. Si, implicit, nu vor mai veni aceiasi bani. Adica nu-mi dau toti banii pe plimbari, fara sa am un backup asigurat, vreau mai mult decat un acoperis si-o perna sub cap.
Bineinteles ca nimic nu-i sigur pe lumea asta, dar asa sunt io, mai cerebrala si le sucesc prea tare pe toate partile.
Vacante misto, si-asa cum vi le doriti, s-aveti!
Comentariu beton!30
Rezonez cu tine.Din același motiv am perioade când nu am decât un concediu pe an,nu știu cât voi mai putea munci și implicit să am aceeași siguranță financiara. Vreau să am o bătrânețe liniștită din punctul ăsta de vedere,eventual să mi permit un azil decent 😀😀
@Claudia, la noi, jobul principal si mica noastra afacere nu ne permit concedii de-o luna. Noi le fragmentam si-avem mai multe, dar scurte, 5-7zile maxim. Deja am facut rezervari pt 3 vacante de-astea in vara asta. Si speram si pt toamna la o escapada.
Ceea ce voiam sa zic este ca ne-am permite sa cheltuim si mai mult pt vacante, daca nu as fi atat de preocupata de zilele de dupa retragere.
Vad in jurul meu si aud vorbindu-se de persoane care nu s-au gandit mai deloc la anii ce vin, persoane care au avut venituri mari si f mari atat timp cat au fost in activitate. Iar acum se plang ca nu pot trai din 2000lei.
Normal, daca atat timp cat ai castigat bine, nu ti-ai facut o pensie privata, o asigurare de sanatate, nu ai fost salariat in propria firma si implicit nu ai contribuit sau ti-ai trecut un salariu de tot rasul. Nu te-ai gandit sa investesti a.i. sa ai niste venituri pasive la batranete, nu te-ai gandit sa ai relatii bune cu copiii tai si sa-i ajuti cat poti de mult a.i. sa-ti mai deschida usa la batranete sau sa-ti raspunda la telefon.
Am rude in familia extinsa care nu au avut copii si nu au cultivat nicio relatie mai apropiata cu cei din neam, au avut alte priopritati cat au fost in putere, iar acum se plang de singuratate si neputinte, chiar daca ar avea ceva resurse. Si nu-s chiar atat de in varsta.
Viata e mai complicata decat de a-ti programa o vacanta. Cand e bine, e totul frumos, dar sunt vremuri si vremuri.
Ma rog, poate-s io intr-o pasa mai proasta azi, nu ma luati in seama.
Comentariu beton!18
Văzusem la Mara ca se pregătește o escapada… și m a luat instant nostalgia. Nici eu nu sunt adepta unei case mai mari (e mai mult de curățat și intretinut) sau a unei mașini mai grozave (cere bani cât un copil). Vacantele m au hrănit sufletește și sper sa continui asa. Spor la pregătiri și așteptăm jurnalul cu care ne ai obisnuit
Rezonez atat de mult cu tot ce ai scris si am incercat sa îi transfer si baiatului meu gustul pentru calatorit. Pentru trait. Cu masina nu am avut curaj sa plec pentru ca sunt doar eu cu fiu-meu si, nepricepandu-ma la masini(in afara de a le alimenta si conduce) mi-a fost teama
Dar trenul si avionul sunt prietenii mei in afara țării. In Romania plec cu masina peste tot ca, nah, esti acasa…gasesti un service la o adica! Mulțumesc! A venit postarea ta exact la momentul cand nu stiu daca de Paste sa plec la Iasi(a ramas singurul loc nevizitat in Romania) sau la Salonic…daca are cineva recomandari, va rog!
Iasul cu cele sapte coline si multe manastiri! 🙂
Sărut mâna, vă recomand Iașiul, fără discuție! Drumuri bune!
Categoric să călătoresc, pe asta imi cheltui banii. Bine, eu cu avionul pt că e cam greu să ajungi cu mașina in America sau pe nu știu ce insulă exotică.
Poate sunt puțin nebună, dar eu sunt fascinată de America latină, ador peisajele, oamenii și limba.
Mi-am propus ca următoare destinație Argentina.
Comentariu beton!13
Eu zbor pe alt continent prima dată! Şi nu, nu va fi în Donaldistan, ci în 5 ţări în America de Sud cu o firmă din Bucureşti. Ar fi fost prea mare efortul de căutat zboruri şi cazări şi mi-am trecut şi peste regula de „călătorii cu cel mult 2 persoane”. Ar fi fost 6 ţări, dar decât să plătesc o mică avere (pentru că plătesc şi pentru nepoatele mele) ca să merg o zi la Montevideo, am preferat să mai stau o zi în Buenos Aires. Sper să ne întoarcem cu bine, vedem ce va urma. La mine cei mai mulţi bani de obicei se duc pe concerte rock, dar deocamdată anul ăsta am doar din octombrie încolo concerte.
Comentariu beton!21
In ultima zi de vacanta faceam planul pentru Revelion. La Revelion faceam planul ce facem in vacanta de iarna. Aia era cea mai nasoala vacanta. Nu aveam nici bani nici de unde cumpara echipament de munte. In schimb aveam timp sa facem planuri pentru vara inclusiv pentru varianta cu restante. Toate planurile le faceam cu prieteni cu care si acum avem planuri desi stam in tari diferite. Cand am inceput serviciul prima grija era sa-mi programez concediul in septembrie. Era si libera perioada si e si luna preferata de munte. Si tot asa cu multe jonglerii pentru a realiza simultaneitatea cu prietenii. Pana pe la 70 poti fi linistit Mihai. E misto cu masina dar le mai combini cu avion-inchiriere. Apoi , adica dupa 70, nu stiu. Poate ne spune cineva. Dar te mai lenevesti. Pardon. Eu am devenit mai comod.
Noi impartim vacantele in vacante de vara, musai cu mare, musai in fiecare din cele trei luni cate 5-6 nopti, si restul.
Si jur ca asa-i, pe drumul de intoarcere din ultima vacanta de vara, planuim Revelionul.
Cu toate ca-n octombrie, in a doua jumatate, mai facem o vacanta intr-una din tarile care-s prea calde vara pentru plimbari.
Exact asa, singurul mod de a trece timpul e sa visezi si sa planifici calatorii viitoare. La mine fiind legate de congrese, nu prea sunt flexibile, si incep sa se cunoasca scumpirile la avion si cazare, dar e singura cheltuiala, n-am copii de intretinut, asa ca prefer sa calatoresc cat mai pot.
Imi pare rau ca nu mai trimit cei de la google maps emailurile lunare cu cat ai calatorit, as fi vrut sa vad pe anul trecut, am avut 5 iesiri, sigur am inconjurat pamantul.
ba da, trimit.
eu primesc in fiecare luna raportul.
Unul din marile regrete de anul trecut e că am avut o singură plecare și aceea foarte scurtă, deoarece vara trecută am terminat facultatea și m-am înscris la master și am avut doar în august câteva zile libere.
Cât despre transport, prefer avionul sau trenul. Am fost și cu autocarul în 2 circuite cu grupuri mai mari (eram cu sora mea) și a fost bine.
Luna mea preferată de mers în vacanțe e septembrie. Nu e la fel de aglomerat ca vara, iar vremea e bună, dar nu la nivel de caniculă.
Mihai , hai că te „invăț” eu ce sa faci până trece iarna : călătorești spre Țările Calde ! Bine , in Africa ajungi mai grei cu Renou !
Exact la fel, aș călători non-stop într-o viată ideală. E plăcerea absolută. Și mie îmi e foarte greu să-i înțeleg pe cei care nu fac / nu ar face asta, dar un pic mă bucur. Dacă ar avea toți aceeași pasiune, ar fi mult prea aglomerat 😆.
Dar da, noi strângem bani de vacanță ca singura opțiune să fim bine la căpuț. „In this economy” devine tot mai greu, dar nu vom renunța. Nu conduc că nu știu, dar îmi place să merg cu mașina din dreapta. Imi place drumul, să urmăresc și să enjoy traseul, detalii pe care nu le-aș savura total dacă aș conduce eu. Eu pun muzica în mașină, fac traseul pe maps, caut ce e de văzut, uf, abia aștept să vină vara. Noi suntem încă legați de vacanțele școlare, că e tare bine să fim toți 3 împreună la drum.
Bani să fie destui, aș călători cât mai des.
Aşa este: facem colecţie de amintiri din călătorii! Eu am fost foarte fericită când anul trecut mi-am îndeplinit un vis mai vechi: El Camino di Santiago di Compostella, 150 km în 8 zile pe ploaie aproape în fiecare zi! O aventură memorabilă! Plănuisem călătoria cu fostul companion, acum mulţi ani! Nu am mai rămas împreună, dar nu am renunţat la vis. Şi bine am făcut! Anul ăsta bifez un alt vis! Şi o să fac tot aşa! Chiar şi fără „pereche”! Timpul pe care îl am în spate îl ştiu, conştientizez şi secunda prezentă, dar nu ştiu cât mai am în faţă! Inevitabil mai puţin, deci hai la drum, cât mai funcţionez normal!!!
Comentariu beton!16
E visul vieții mele, să călătoresc când și unde am chef. Și îmi pun aceeași întrebare pe care și-o pune colegul blogger: ce naiba fac greșit? Sunt pe o grămadă de grupuri de călătorii și văd des „ne-am hotărât BRUSC să plecăm săptămâna viitoare în (insert here un loc de-ăla de eu ar trebui să sparg o bancă), așteptăm sfaturi”. CUM ADICĂ V-AȚI HOTĂRÂT BRUSC? Că eu mă pot hotărî brusc să mă duc, eventual, până în Florești la ștrand. Și n-am chiar 2 lei salariu. Bime, n-am nici cât vehiculează presa că aș avea, dar aia e partea a doua.
Deci efectiv îmi vine să plâng! Strâng tot anul pentru O vacanță în vară. Anul ăsta mi-a dat fiică-mea bugetul de vacanță peste cap pt că m-a invitat cu japca la Londra de ziua mea, la un concert pe care l-a platit ea, a plătit și cazarea, dar restul a trebuit să plătesc eu, pașaport (că nu aveam), bilet de avion, viza aia, intrări la muzee, plus ce mai halesc și ce mai târguiesc de pe-acolo. Așa că am rămas cu jumătate de buget pt vară, oi vedea eu de unde îi pun la loc. Deci și eu mă întreb ce naiba fac greșit. Haine nu-mi cumpăr, nu beau, nu fumez, am o rată rezonabilă la bancă, mai ies în oraș la masă și la câte un spectacol, recunosc, dar nu zilnic. Deci ce fac greșit, de ce nu pot să merg și eu măcar în două city break-uri pe an și o vacanță de vară?
Vorbesc serios, mor de invidie, e singurul motiv de invidie și la mine. Dacă ai vreun pont, te rog io frumos fă un articol. Mulțu!
Comentariu beton!16
La vară zic că e OK să mergi la Montpellier. Drept e că e însemnat cu roșu în catastiful vasilescian dar eu am fost doar la plaja de acolo, la est și e curată și cochetă. Nu e departe Camargue, Marsilia, St. Tropez, Cannes etc. La vest am auzit povești despre plaje fără textile.
@AleBlaga, am făcut rezervare în Grecia, încă din ianuarie. (Încă) nu-mi permit Franța.
Pleci din tara si iti gasesti un job pe bani decenti! Stiu ca suna snob si mai stiu ca nu toata lumea poate…inteleg. Dar eu alta solutie nu am gasit.
Cand stateam in Romania de abia ma ajungeam cu salariu de corporatie de la o rata la alta si, la un moment dat, a trebuit sa cer ajutorul parintilor pensionari. Si nu restaurante, coaforuri, cluburi. Marele lux era sa merg la o sala mai spalata. Vacanta era la mama la tara, o ajutam la pus cartofii. De vis!
Acum sunt unu din aia care zice „M-am hotarat brusc sa merg la teatru! Ce cazare pe langa Broadway imi recomandati?”. Si asta fara sa se simta in bugetul familiei. E greu a naibii sa stai printre straini dar libertatea asta de a nu ma mai preocupa de rate, de ziua de maine, de bugete, si sa pot calatori oricand oriunde (lucrez si remote!) e de nepretuit.
@Ligia, cred că știu la ce grup te referi. Mie mi-au plăcut unii: „ne-am hotărât să dăm o fugă până în Republica Dominicană”. Din România.
@M, ești funny :))))) Dacă ți-aș spune ce job am, ai zice că am un venit mai mult decât decent. Pentru că oamenii așa știu din presă, că eu și fârtații mei câștigăm indecent și avem mii de privilegii, iar Șoșoacă a zis că am un salariu pe lună cam cât am pe an :)))) Deci nu faptul că n-am un job cu un venit decent e baiul, ci că e singurul venit din casă și că nici eu n-am cine știe ce educație financiară. Fac pași mici spre asta, dar na, nu-i ușor. Dar mulțumesc de sfat :)))
@Rox, exaaaact! Mi-au ieșit ochii din orbite :)))))
Încercați sa calatoriti primavara sau toamna, este ceva mai ieftin. În general vara furnica tot continentul, cererea fiind mare și tarifele sunt pe măsură.
Am fost în feb in Egipt pe cont propriu, 10 zile, din Cairo pana la granita cu Sudanul, vazut cam tot ce era important de văzut. Bilete de avion 80€, cazare 100€, transport pe acolo 60€, plus ceva bani pt bilete temple, piramide. Mancare foarte ieftina, un falafel la 2 lei de te lingeai pe degete, apa 1 leu, bus prin Cairo 0,6 lei 😅 . Cu 20 de lei mancai la restaurant în mijlocul bazarului.
Ușor ușor ma duc deja spre 60 de tari vizitate si implicit 1/3 din suprafata lumii! 🙃
Călătoriile mă fac și pe mine fericită, doar că, din păcate, nu am parte de ele prea des.
Și, da, și eu mă gândesc ca îmbătrânesc și nu o să mai pot, mereu îmi propun sa plec mai des, dar nu reușesc. În primul rànd, nu prea am cu cine și singură nu îmi mai vine.
Daa, în privința asta chiar mă asemăn cu șeful de blog! Nimic nu e mai plăcut decât sa pleci în călătorie cu mașina! Și asta am simțit-o dintotdeauna de când stagiara fiind strângeam cu încăpățânare bani renunțând la tot ce putea atrage o tânără proaspăt salariată pentru a face chinuit câte un carnet de cec pentru Dacia visată. Ca și carnetul de conducere luat din prima la 22 de ani când mai aveam mult până să am mașină, spune cât îmi doream sa călătoresc.
Ca lucrurile au evoluat altfel, asta e alta poveste.
Acum, când în drum spre job privesc din 381 în Piața Victoriei șirul de mașini spre Aviatorilor, tânjesc mereu la a fi în una din ele si a pleca hai hui în lumea larga….
Ce e drept, am călătorit foarte mult, dar puțin cu mașina.
În Malaga și io vreau casă, da’ mai-ncolo.
Blogeru’ Cetin, din ce-mi amintesc, e fiert pe imobiliare și nu-ș câte mașini. Dacă le-ar vinde ar avea bani de vacanțe. 🤭
Eu vreau casa in Mallorca. In Malaga e frumos dar apa e groaznic de rece, de la curentii aia dubiosi din Atlantic. 19C in iulie pt mine e mult prea frig.
Blogeru’ Cetin are casa grea, alte prioritati, se gandeste la toate 🙂
Si mie imi place la nebunie sa calatoresc. Si cu masina imi place, desi nu conduc eu. E asa fain sa vad peisaje pe drum, sa mai oprim la o cafea la vreo benzinarie. Sa oprim la jumatatea drumului in vreun oras frumos ce voiam sa il vad. Cu avionul nu prea ma incanta, nu stiu de ce. Daca mi-as permite, si eu as calatori la fel, fara planificare. Si des. Dar am si job 9-5, si nu am nici atatia bani. Plecam de vreo 2-3 pe an pe undeva. Un concediu mare, si vreo 2 city breaks (in cazul fericit). Cu inflatia asta, e mai greu acum, dar am inceput sa prioritiez calatoritul. In restul anului, caut sa plecam pe undeva vreo 2 zile, sau doar excursii de o zi. Nu pot sta doar acasa, innebunesc. Imi mai face placere sa urmaresc vloguri de calatorie, imi mai satisfac curiozitatea. Asa vad cum e in colturi ale lumii in care, poate, nu voi ajunge niciodata. Personal, nu prea am invidie pe altii, dar ciuda pot avea daca nu imi place omul :)) Dar intrebarea asta si eu mi-o pun, ce fac gresit de nu imi permit mai mult?
Aproape am lacrimat citind articolul 🙂 Si pentru mine e la fel, vacantele sunt ceea ce ma tin intreaga la cap sa trec peste stresul de zi cu zi. Daca am macar un city break planificat la orizont, cand iau cate o pauza de la lucru, incep si caut informatii despre locul respectiv, ma plimb cu street view pe acolo, fac trasee (unii ar zice ca exagerez, nu imi pasa). Dupa mine, calatoriile te imbogatesc foarte mult, iti deschid mintea, te pui cateva zile in papucii omului care traieste zilnic in locul ala, ce poate fi mai frumos? Mai ales ca, arhitecta fiind, fiecare calatorie e si un pic o vizita de studiu pentru mine. Deci, sa avem cat mai multi bani cu totii si sa ne tina sanatatea, sa putem sa calatorim in voie 🙂
Toată lumea se activează, când e vorba de plimbăreală. Și eu sunt absolut fascinată să văd orice destinație. Tocmai am refuzat o călătorie în State, numai din ambiția de a nu lăsa un ban lui Trump. Sper să reușesc, ca pe mandatul lui, să nu pun piciorușul pe pământ american. E greu, că mai am niște bilete din pandemie și ar cam trebui sa duc iar copilama să mai vadă câte ceva. Cred ca asta e cea mai bună metodă de educație a secolului ăsta. Copiii nu mai stau cu nasul în carte, așa că e necesar măcar sa vadă alte civilizații. Anul ăsta am bifat o bucata de Asie și ne-a deschis apetitul pentru mai mult. Weekendul viitor sunt la Valencia, de 1 Mai vedem un pic din Turcia iar vara iar Asia, dar combinate mai multe destinații. Noi prin prisma meseriei călătorim cam prea mult cu mașina, așa că în vacanță, ne dorim să găsim zboruri ieftine. Multă lume are senzația, că pentru a călătorii, ai nevoie de buget foarte mare, totuși noi cu timpul am ajuns sa găsim oferte aproape de necrezut. Dar și eu îmi dau ultimul bănuț că să nu stau acasă.
@Ana, vezi ca pe 1mai, turcii „sarbatoresc” ziua muncii cu marsuri si demonstratii care blocheaza tot orasul. Miezul e TaKsim.
Bună dimineața!
Și eu sunt ca tine, abia aștept o nouă aventură. Nici nu mă întorc bine dintr-una că mă și gândesc la următoarea 🙂
Nu mi-am dorit niciodată lucruri materiale deosebite. Deocamdată stau în chirie și nu am mașină, dar în viitor nu m-aș orienta spre ceva super scump, mai bine pun bani deoparte pentru plimbări.
Probabil că gândesc așa fiindcă și părinții mei au fost și sunt la fel: stau în același apartament și conduc aceeași mașină (din 2011), dar merg cel puțin într-o vacanță în țară și una în străinătate (la mare) pe an. De multe ori și cu mine 🙂. Asta fără să pun la socoteală escapadele de gen „hai să mergem până la Arad, dar s-o luăm prin sud pe la Dunăre”.
Pe aceeași idee, eu sunt bucuroasă de micile excursii cu asociația medicilor de ambulator, fiindcă vom merge lunar în alt oraș pentru a ne întâlni cu membrii.
În concluzie călătoriile e veața mea!
Și eu iubesc călătoriile, pentru că îmi oferă sentimentul de libertate pe care nu l-am avut până în 89 și mulți ani după( motive financiare). Chiar acum ma pregătesc sa planific o călătorie în Spania. Doresc ca zbor cu avionul și sa încep călătoria în Malaga. Mă gândesc la acest traseu: Malaga-Marbella-Tarifa-Cadiz-Sevilla-Cordoba-Malaga. Puteți să aproximați câte zile sunt necesare pentru a vizita fiecare oraș? Aveți sugestii de cazare? Transportul va fi exclusiv cu trenul sau autobuzul, căci nu am permis. Va mulțumesc mult pentru ajutor.
In 2016 am fost in Malaga si de acolo am vizitat Ronda, Cordoba, Granada si Gibraltar, cate o zi fiecare. N-am incercat traseu cu schimbat hoteluri.
https://www.malagaweb.com/transport/malaga-bus-station.php
https://www.renfe.com/es/es
https://visita.malaga.eu/en/
Sa nu ratezi un spectacol de flamenco.
@Mena, musai trebuie sa treci prin Ronda! Cauta imagini pe internet, e incredibil de spectaculoasa!
Marbella nu-i cine stie ce, litoralul e tot betonat. Gibraltar merita pentru nota de exotism – sa treci frontiera cu piciorul, sa urci cu telecabina in vârful muntelui si sa vina maimutele peste tine, sa se inchida circulatia ca sa treaca un avion…
Oohh, daa, calatoriile sunt cea mai tare chestie pe care dau banii. Firma ma trimite in delegatiii, dar e mult de munca, putin de vizitat, deci… călătoresc privat in toate ocaziile pe csre le apuc.
Pe mine mă apucă așa, de prin octombrie, de când revin din concediul de „vara târzie”, si planific ianuarie, Paste, inceputul benii inniunie, sfârșitul verii prin septembrie.
Când ne da colegul in ianuarie kind reminder eu am deja totul planuit si aprobat. Si preturile sunt umane daca cumperi si rezervi cu 6-8 luni inainte si eu merg oricum in afara vacanțelor scolare, când merg toti ceilalti colegi.
Bugetul de călătorii depășește cu mult bugetul celorlalte poziții la cheltuieli, și dacă nu e călătorie e economisire pentru una 😂
Sunt total de acord cu tine. Și mie îmi place să călătoresc cu mașina. Poți opri unde vrei, să mergi/rătăcești pe ce drum vrei😂. Săptămâna trecută, o prietenă, mi-a spus ca în aprilie va pleca în Japonia. Îți dai seama, Japonia. Invidia dar și bucuria ( pentru ea), sunt la cote maxime. Îi trimit toate filmulețele și tot ce găsesc despre această țară. Cred ca și-a dat seama că, mă bucur foarte mult pentru ea. Lista mea, cu ce îmi doresc să văd, e foarte lungă. Timpul și banii foarte puțin/puțini dar, încet, încet o să reușesc 🤗.
Nu există bucurie mai mare decât să pleci în călătorie/vacanță! Cele mai frumoase amintiri cu ai mei, duşi amândoi de-acum, sunt din vacanțele noastre. E valabil şi pentru noi doi – soțul meu e şi el mare fan de călătorit cu maşina. Nu-mi doresc decât să avem bani destui să putem face asta. Mihai, vă doresc şi anul ăsta cele mai frumoase călătorii.
Lasă-i să cârcotească. Înainte să o avem pe asta mică și noi am mers cu mașina în Italia în luna de miere, din Liguria peste Amalfi în Puglia și înapoi în sus, dormit in 5 locuri, una din nopți în mașină.
În anul următor am fost din Germania până in Grecia tot așa cu oprit în vreo 4 locuri. Muzică bună, audiocarte, drumul înainte. Așa era și in copilărie când mergeam cu familia undeva, așa voi vrea sa fac si când crește fiica mea.
Când o sa avem iar bani de din astea și va fi suficient de mare fetița, vreau să facem așa Spania și Scandinavia.
In altă ordine de idei, si să zbori direct undeva și să stai chill e ok.
Eu nu simt nevoia să plec de mai mult de 2 ori pe an undeva, dar îmi trebuie mare. Cred că dacă aș locui la mare, nu aș mai călători mult.
Frica mea e de acea perioadă de după pensionare cînd nu mai poţi şi nici nu mai vrei să conduci nicicum pe distanţe lungi şi nici nu poţi pleca în grup organizat tot timpul. Iar locuitul într-un apartament în oraş unde te muţi de pe canapea în pat, pe fotoliu – că şi în parc sau pe stradă cît să te duci- te duce la depresie.
Aşa că vreo doi ani sacrificăm cam tot şi reabilităm casa bătrînească cu curte şi grădină de o avem lîngă oraş ca să ne mutăm acolo.
Ne-am dori mult dar nu putem să le facem pe toate odată.
Altfel, ne-ar plăcea maxim să o mai ţinem tot în vacanţe dar de aceea n-am avut bani strînşi pentru casă.
Mi-ai amintit cat de mult imi placea partea de dinainte de vacanta propriu-zisa, cautarea cazarii, obiectivele, si chiar planificarea impachetarii celor necesare. Si pentru mine mersul cu masina facea parte din vacanta, abia asteptam sa ma trezesc la 4 dimineata si sa urc in masina cu un termos de cafea fierbinte (pe prima oricum o bausem deja la trezire), atunci incepea efectiv vacanta pentru mine. Mi-e dor de perioada aia si habar n-aveam.
Da, e mișto rău sa te tot plimbi, abia aștept sa mergem la LEGOLAND în Germania și la cursa de F1 de la Budapesta, ambele cu mașina 😍. Posibil ca și la mare, la vara, o sa mergem tot cu mașina, desi soția voia în Turcia cu avionul, dar au liniștit-o scorurile 😆 Cred ca ne mulțumim cu Bulgaria anul asta. Insa eu prefer un echilibru între călătorit și posesiuni lumești. Totuși mi se pare ca e nevoie de o casă si o mașină, dar nu trebuie sa fie palat și Ferrari ☺️
Si la noi prioritatea nr. 1 si 2 si 3 etc. sunt si au fost calatoriile, 3-4-5 pe an. Chestiile materiale se reduc la strictul necesar unei vieti decente. In 30 de ani am batut lumea in lung si-n lat, pe toate continentele (mai putin Antarctica), doar vacante active, pentru ca zacutul pe plaja nu se potriveste temperamentului nostru (dar locuiesc de 30 de ani la 150 m de malul mării). Anul asta, imediat dupa Paste, vom pleca pentru prima oara cu masina prin Europa, 1-2 luni, eventual pana in Portugalia, fara sa planificam nimic de acasa. Hotaram de la o zi la alta, desi eu sunt genul care planifica totul in avans, eventual pe ore si minute 🫣. Cand incep caldurile cele mari si balamucul concediilor ne intoarcem acasa si poate dam o tura in Nord, mai la racoare. Asta e, sper sa ne iasa 😬
Apropo de călătoriile cu mașina, în vara asta o vom face și noi pe prima de genul ăsta – un scurt tur prin Grecia (o săptămână pe continent, o săptămână pe insulă, să fie toată lumea împăcată). Și, deși am mai fost în câteva vacanțe până acum, niciuna nu m-a entuziasmat ca asta – am făcut itinerariul, am luat cazările cu 4 luni înainte (față de 2-3 săptămâni de obicei), visez cu ochii deschiși la ea. Dacă ne întoarcem fără spate înțepenit, comentarii și regrete – în special de la jumătatea mai bună (sper ca măcar sejurul la soare să compenseze parțial), ne vom aventura și în Vest.
Calatoriile sunt recompensa pe care mi-o aloc – with all the best- pentru ca rezist „zi de zi de zi” in lumea noastra nebuna. Altfel nu as putea functiona. Sunt uneori 3-4 vacante pe an, alteori mai putine, imi place sa calatoresc cu majoritatea mijloacelor de transport: avion, masina, vapor. Sunt fericita sa intalnesc oameni noi, sa vad locuri noi dar cel mai mult ma regasesc pe plaje pustii, cu o carte, muzica valurilor si un pahar de ceva bun si rece langa mine. In functie de dispozitie aleg sa fiu solitara sau sociabila. Vacantele de primavara-toamna sunt rezultatul dorinței mele de a prelungi vara la 6 luni, macar. Vara prefer sa stau acasa si sa ma bucur de confortul micii mele curti dintr-un sezlong, langa piscinuta (fyi, supraterana, usor de instalat si intretinut). Iarna e musai o vacanta la cald, cel putin 2 saptamani. Rastimpul dintre vacante il petrec programand, visand si bucurandu-ma cand mi se pare ca am gasit exact ceea ce cautam. Nu aleg mereu hoteluri luxoase, resorturi etc, in general vacantele de iarna de la cald sunt in Asia sau Africa, iar in Asia gasesc mereu cazari faine la preturi mici. Primavara si toamna merg des in Egipt pt ca temperatura este perfecta si pentru ca ador Marea Rosie cu minunata ei lume acvatica, fac snorkeling, scufundari, e ceea ce mi se potriveste. Citesc cu pasiune ce posteaza Mihai (si alti bloggeri de travel) in materie de calatorii si rezonez cand regasesc in lectura bucuria pe care au trait-o cu totii. Daca as avea bani si timp berechet cred ca as fi tot pe drumuri. Dar este bine si asa, sanatosi sa fim si pace in lume, sa putem calatori unde si cand ne dorim.
Da, subscriu, chiar am avut o revelatie citind articolul: chiar ca nu simt nicio invidie pentru realizarile materiale ale altora, dar pentru calatorii, ce e drept, cam simt.
Si noi calatorim, cat putem. Ba cu masina, ba cu avionul, dupa caz. Si-mi place ca a preluat si fi-miu placerea asta. Ma uit la ei cum isi dramaluiesc bursa (e student) nu pt a-si cumpara ceva ci pentru vreun city-break la Roma sau Viena.
Tare-i fain!
Oricând e de plecat cu mașina, eu spun prezent.
Mi-e dor de concediile prin Europa cu mașina. Câte 7-8000 km țopăind din camping în camping, semiprogramat.
Pe langa placerea incomensurabila de a conduce (oriunde, doar combustibil sa fie), marturisesc ca m-am indragostit de misterul marii.
Si incerc macar doua iesiri pe an cu barca.
Sa ancorezi intr-un golf uitat de lume si sa te trezesti in soapta cu soarele sclipind peste apa turcoaz, sa mananci cel mai proaspat peste la taverna seculara de langa ponton, in timp ce bucatarul te cinsteste cu un uzo de-al lui „de-ala bun”… astea nu le uiti niciodata.
Mi-ar plăcea să am o rulotă și să străbat Europa. Nu am adunat averi până acum (57 de ani), nici de acum înainte nu voi aduna, la final rămânem cu amintirile. La pensie sper să-mi pot lua o amărâta de rulotă!
Acu ca ai spus-o frumos și detaliat, exact la fel simt și eu pentru motociclsim. Oricât de puțin timp am în perioada asta a vieții să mă mai bucur de plimbare pe 2 roți, tot încerc să găsesc, nu contează cât de rar. Iar faptul că ma așteaptă sub husă aproape jumatate de an, cu mine umezindu-mi ochii la diverse trasee (scurte, ce-i drept) pe care o să le fac când vine căldura, planificând următoarele upgrade-uri, sau schimbul de ulei… astfel reușesc să trec și eu de iarnă, care îi nițel mai lungă aici peste ocean decât în însoritul București. 🙂
Pai hai ca deja esti in urma! E drept ca deja am iesit de doua ori, ultimele doua Duminici, dar eu am si o motivatie serioasa. A zis doamna ca daca nu fac macar 5mii de km pe an, mi-o vinde… 🙂
Bun, Seniorul sta in Navodari, asa ca nu mai are nevoie de calatorii 😀
Am stat si noi in zona aia 2 luni si, daca ar fi fost spaniolii mai prietenosi cu imigrantii (era anu’ 2012, cand romanii nu aveau cea mai buna imagine in Europa), probabil acolo ramaneam. Dar asa s-a intamplat ca ne vom retrage la batranete probabil acolo (daca nu imi iese mie treaba cu Croatia).
Revenind …
La noi sunt 2 mari chestii: sportul si calatoriile (si speram sa le combinam cat mai bine in urmatorii ani). Dintotdeauna sa calatorim a fost o prioritate si copilul, zic eu, a avut numai de castigat.
Fie-mea e genul de copil care a calatorit de la cateva luni, a fost mereu cuminte si pe treaba ei, acum, la 11 ani este chiar si mai mult o partenera senzationala de drumuri. Eu am calatorit tarziu, dupa 20 de ani (ca eram prea saraci pentru sporturi din astea) si cred ca asta e cea mai buna chestie pe care o putem face pentru fata. Ca hainele raman mici, masinile oricum se devalorizeaza repede, mancarea o … stiti voi ce. Dar amintirile, pozele, mancarea, apusurile de soare … astea ne vor ramane mereu in suflet.
Cea mai mare fericire mi-o aduc concertele! Nimic nu se compară cu acel live incendiar! Și dacă e cu tot cu călătorie, e perfect! Anu’ ăsta am concerte la Liverpool, Berlin, Oslo! Da, îmi place să văd locuri și oameni noi, dar mai ales să văd emoțiile lor atunci când cântă trupa favorită! Când un stadion întreg cântă la unison un cântec e priceless!
Noi pensionari care inainte de ‘89 nici nu visam sa metgem mai departe de Balcik, acum calatorim cam 4 luni pe an. Jumatea mea intra intr un fel de sevraj cam la trei saptamini dupa ce ne intoarcem acasa si atunci incepem sa planificam urmatoarea aventura. Ultima 7 zile Napoli, urmatoarea 2 sapt Japonia
Obiceiul casei la noi e să ne gândim unde mergem în următorul concediu pe drumul de întoarcere din cel (din păcate) trecut… dar da, n-o să avem niciodată „casă pe pământ „:))
Noi suntem dintre cei care merg în mai multe vacanțe pe an chiar dacă unele dintre ele intră, de fapt, la categoria „weekenduri prelungite” de 3-4 nopți de cazare, nu toate sunt concedii lungi de câte o săptămână sau mai mult. Eu funcționez mult mai bine cu vacanțe mai scurte și mai dese în loc să aștept un an de zile pentru una singură de 10-14 zile.
Și de noi s-au mirat unii cum de tot mergem și nu îmi permit să dau nimănui lecții mai ales neîntrebată, dar uitându-mă în jur cred că pot să spun că în cea mai mare măsură, ține de priorități cu privire la banii extra.
Pe larg, după alocarea banilor pentru tot ceea ce este esențial familiei (mâncare-facturi-casă-transport-economii), rămâne o sumă pentru „plăceri-dorințe-mofturi” din care punem bani în fiecare lună în pușculița de concediu și în funcție de câți estimăm că putem pune deoparte pe an, așa împărțim concediile/ieșirile. Prioritatea este suma pentru concedii așa că nu rămân sume mari pentru haine, gadgeturi, mâncat în oraș. Ceea ce înseamnă că haine ne luăm la reduceri sau second sau din supermarket (oricum ieftine), gadgeturi/electronice modele medii, nu ultimele modele (eu le țin până sunt depășite rău de tot), mașina mai degrabă ieftină față de „medie”, alcool foarte puțin etc. Și o categorie care cred eu că face diferența e că mâncăm cel mai mult gătit acasă și foarte puțin și rar comandat sau la restaurante. Se miră unii că gătesc acasă și că știu să fac o grămadă de feluri zici că ar fi fizică cuantică.
Un alt aspect relevant a fost că nu am făcut o nuntă mare (ci doar cu familia imediată și prietenii foarte dragi) pentru că nu am vrut să mă trezesc ani de zile ulterior că vară de vară nu ne rămân bani de concediu pentru că nu se mai termină cu nunțile celor care au fost la a noastră, nici nu am acceptat invitații ulterioare la evenimente la care nu eram „obligați” (persoane cunoscute după nunta noastră).
Și, nu în ultimul rând, nu mergem în vacanțe scumpe – biletele de avion le pândesc când sunt ieftine, nu fac fixații pe destinații, ci aleg în funcție de unde sunt prețurile pe care suntem dispuși să le plătim (nu aș da mii de lei pe zboruri cu low costul prin Europa), cazările ieftine-medii, mâncat și la restaurante și mai pe buget (supermarket, mall), depinde de destinație. Se poate scrie mult aici și preferințele sunt subiective.
Dar dacă veniturile permit să rămâi cu o sumă cât de cât, după nevoile de bază ale familiei, restul ține de priorități (materiale vs nemateriale).
Ai încercat să călătorești cu camper van? Libertate totala. Scapi de check în, check out. Pe șosele se comportă ca o mașină normală, față de house car, care sunt mai dificile, cu accelerația, mărimea… Posibilitățile de campare off grid sunt perfecte acum datorita solarelor și a bateriilor litium. Eu am avut un pössl summit, acum am un challenger v217 road edition premium.
Si eu am fost in concediile mele cu masina. Singur, pt ca, 1: iubita nu am si 2: am extrem de putini prieteni, care unii fie nu isi permit, fie unuia nu ii surade idea(e complicat de explicat). Si am fost din 2021 in Cracovia, in 2022- Praga, in 2023 Bruxelles si anul trecut in Slovenia.
Zborurile cu avionul la mine sunt o raritate. In 2021 fiind perioada pandemica, am mers cu masina si ca sa nu ma complic cu avioanele si aeroporturile. Cu avionul am zburat asa: in 2008 la NYC, in 2009, 2011 si 2013 la Londra, in 2017 la Bucuresti si ultima data in 2023 la Bruxelles. Cu escala nu o sa zbor singur in vecii vecilor, ci numai cu cineva care a facut asta si stie ce face.
Tari ca Tailanda, Bali, Maldive si alte fite exotice pt mine sunt ca niste planete indepartate. Fie ca imi arati poze de acolo sau poze cu planete din Star Wars, pt mine e acelasi lucru. Niste imagini pe un ecran si doar atat. Nici nu stiu daca o sa apuc in viata asta semi-esuata a mea sa merg in ”Maiorca” sau Tenerife
Fix ca tine sînt, simt, gîndesc. Cu amendamentul că, din diverse motive, am călătorit mai puțin ca tine. Dar e exact așa cu zici cu invidia, cu materialul. Singurele investiții care contează, care merită sînt în copii și călătorii/vacanțe.