Articol scris de Iulia.

…

Dacă ați avut vreodată în viața voastră nevoie de vreun meseriaș, indiferent dacă vorbim despre un electrician, instalator, zugrav, parchetar sau orice alt tip de meseriaș, există o probabilitate pe care o estimez în jur de 99% să fi auzit cel puțin o dată întrebarea din titlu, respectiv: Cine v-a lucrat, dom’ne, aici?

Având în vedere acest aspect, precum și faptul că anumite evenimente s-au succedat cu o rapiditate pe care nu o preconizasem, într-o sfântă zi de sâmbătă, Musiu Soț și cu mine am decis să întreprindem de capul nostru o operațiune pentru care, în mod normal, am fi chemat un instalator.

Evenimentele care s-au succedat rapid au fost cele în urma cărora, de la o simplă constatare – „Hmm, cred că ar cam trebui să schimbăm uscătorul de rufe, că ăsta și-a cam dat obștescul sfârșit” – la achiziționarea, în aceeași zi, nu numai a unui uscător de rufe nou, ci și a unei mașini de spălat „asortate”. Pe principiul: dacă-i bal, bal să fie!

Ne-am trezit deci cu 2 aparate electrocasnice de mari dimensiuni în casă. Casă care mai adăpostea încă alte 2 astfel de aparate – cele vechi.

Și ne-am zis noi în sinea noastră: cât de greu poa’ să fie? Ce rost are să mai chemăm instalatorul, lasă că le scoatem noi p-alea vechi și le punem în locul lor pe cele noi și gata. Țac, pac, într-un ceas n-avem ce face!

Mhm… Da. Doar că nu.

Pentru că, evident, lucrurile nu pot fi niciodată atât de simple, în special atunci când ești prost ferm convins că sigur-sigur o să fie simple.

Acum, pentru o mai bună înțelegere a întregii dandanale, să vă pun un pic în temă cu topografia locului: baia care adăpostește cele 2 electrocasnice mai sus menționate e mai mult lungă decât lată.

Astfel încât, pentru optimizarea spațiului, atunci când am renovat-o, acum vreo 5 ani, parcă, am decis să eliminăm cada care trona pe cel mai din spate perete și să o înlocuim cu o cabină de duș, amplasată în colțul din dreapta spate, cum te uiți din ușă înăuntru, precum și să folosim tot peretele din stânga pentru ghivetă, uscător și mașina de spălat.

Prin urmare, cam asta e configurația actuală (poza nu e de acum, e din perioada renovării, dar nu s-a mai schimbat mare lucru):

Buuuuuun. În teorie, deci, lucrurile par simple: scoatem aparatura veche, o punem în loc pe cea nouă.

Și aici încep să apară primele belele.

În primul rând, scoaterea utilajelor. Că vedeți voi – adică nu, de fapt nu vedeți, că nu apare în poză, așa că vă zic eu – fix față în față cu mașina de spălat (adică utilajul aflat în planul cel mai îndepărtat al pozei) tronează cabina de duș.

Iar spațiul existent e cam la marea limită, în sensul că, atunci când folosesc mașina de spălat, ușile cabinei trebuie musai să fie deschise, că altfel nu pot deschide hubloul mașinii.

Așadar, ca să putem târî mașinăria afară, unul dintre noi (eu) s-a îndesat în cabina de duș, iar celălalt (adică domnul Fritz) s-a chircit cumva pe lângă, trăgând cu spor de ea.

După nenumărate sudalme și asudări, am reușit s-o scoatem. Firește, nu fără a produce în proces o frumoasă băltăcăraie, pentru că nu știu dacă știți, pe furtunurile alea de alimentare și evacuare mai rămâne ceva apă, chiar și când mașina nu funcționează.

Da mă rog, am zis că nu e extrem de tragic, că mna, suntem în baie, e gresie pe jos, dăm cu mopul la final și aia e.

N-am gândit-o, evident, prea bine, că după câteva secunde am uitat amândoi de băltăcăraie și era cât pe ce să ne rupem gâturile alunecând, în timp ce încercam să scoatem mașina din baie. Da am supraviețuit.

În tot timpul ăsta, întreaga foială a atras, bineînțeles, atenția câinilor. Care au decis că trebuie și ei, musai, să vină să asiste, să vadă ce naiba se întâmplă!

Tablou: doi creștini asudați, alunecând pe o baltă de apă într-o baie minusculă, trăgând de zor de-o mașină de spălat. Câine 1 se îndeasă între creștin 1 și mașina de spălat, vrând neapărat să miroasă un capăt de furtun.

Câine 2 se apucă să leorpăie niște apă de pe jos, că evident e infinit mai gustoasă decât aia din castroanele cu apă pentru câini, aflate de asemenea în respectiva baie.

Câine 3 încearcă să se îndese între câine 1 și creștin 1, alegând să treacă spre destinație printre picioarele creștinului 2, dezechilibrându-l și aproape făcându-l să-și scape mașina de spălat proaspăt demontată pe picioare.

Câine 4 vine în fugă cu o jucărie în bot, nu apucă să frâneze la timp, derapează și se împrăștie pe podeaua-baltă a băii, darâmând ca pe popice bolurile cu apă, precum și pe câine 1 și câine 2, care aproape seceră în cădere picioarele creștinului 1.

Sudalme, ocări.

Ușuim câinii din baie și decidem să executăm o baricadă pe hol, pentru a-i ține la distanță până la finalizarea operațiunilor, așa că plasăm strategic mașina de spălat taman evacuată din baie, fortificând baricada și cu coșul de rufe și încă vreo 2 alte obiecte pe care nu mi le mai amintesc acu, da nu contează.

După care apare a doua problemă (că vorba aia, o belea nu vine niciodată singură): sprijinirea blatului în lipsa utilajelor electrocasnice. Pentru că, vedeți voi, blatul ăla, pe lângă că e lung cât o zi de post, mai e și greu al dracului.

Și de sprijinit se sprijină în stânga pe niște console prinse în perete, precum și pe masca de chiuvetă, iar în partea dreaptă, pe utilaje.

Mno, dacă scoți utilajele, cum sărăcia mai sprijini hardughia? Că după ce am scos mașina de spălat, a mai rămas uscătorul pe poziție, dar după ce urma să îl scoatem și pe ăla, gravitația ar fi lovit din plin.

Să băgăm rapid noua mașină în locul celei vechi, înainte de a scoate uscătorul, nu mergea. Că v-am zis că locul e destul de mic, iar noua mașină avea racordurile și cablul de alimentare montate puțin altfel decât cea veche, făcând-o astfel cu câțiva centimetri mai mare pe adâncime, per total.

Și vin eu, care mă cred Fetița Bionică. Și zic, cu o încredere în mine demnă de o cauză mai bună: „Lasă, scoatem uscătorul de sub blat, și până îl evacuezi tu din baie, sprijin eu blatul!” 💪

L-am văzut pe Fritz că se uită la mine cam cum te uiți la un susținător de-al lui CG – cu un fel de milă amestecată cu uimire – dar pe principiul „vrei să ai dreptate sau vrei să ai liniște?”, a tăcut din gură.

Și aici apare problema numărul trei: greutatea uscătorului. Băi fraților, nu știu dacă și câți dintre voi ați manipulat vreodată mașini de spălat sau uscătoare de rufe. Așa, în medie, ele au pe la vreo, nu știu… să zic 40 de kile bucata?

Cred că nu greșesc prea tare, având în vedere faptul că pe cele noi le-am descărcat subsemnata și soțul din dotare din mașină și na, au fost greuțe, dar în nici un caz nu am simțit că se rupe ceva în noi.

Dar… Doamne sfinte Dumnezeuțule! Nu știu, băi oameni buni, ce mama hingherului de materiale o fi conținut vechiul nostru uscător, da dacă n-avea o sută de kile, n-avea deloc!

Băi, nici dacă ar fi fost făcut din plumb, marmură și piatră de carieră, nu cred că ar fi putut să fie mai greu de atât.

Și hai că să îl scoți de sub blat nu-i chiar așa belea, că îl scoți prin mișcări de tip târâș-grăpiș. Da să îl iei apoi pe sus și să îl cari afară din casă… pfff, asta Misiune Imposibilă, bre! Chiar aș fi vrut să-l văz io cu ochii mei pe conașu’ Cruise cum rezolva el beleaua asta!

Prin urmare, să scoată Fritz singur hărăbaia din casă era practic exclus. Să îl ajut, eu fiind practic pe post de stâlp de blat… iară exclus. Mdeci, ce ne facem?

În primă fază, ne scărpinăm sub chipie și ne uităm unul la altul ca proștii. Mai că era să anulăm întreaga operațiune și să decidem că chemăm totuși a doua zi instalatorul, nu neapărat pentru abilitățile sale meșteșugărești, ci pentru mușchi.

Dar, pentru că suntem perseverenți ca niște boi, am zis până la urmă: Nu! Nu, nene! Dacă ne-am apucat de-o treabă, o ducem până la capăt și gata!

Cumva, cumva, prin executarea a nenumărate mișcări tip târâș-grăpiș, Fritz reușește să scoată mamutul electrocasnic afară din baie, până pe hol.

Între timp, câine 1 și 2 încearcă – din fericire fără prea mare succes – să escaladeze baricada anterior construită de noi. Câine 3 nu are nici un fel de astfel de intenții, în schimb trage de unul dintre furtunurile mașinii demontate, din care se scurge prompt pe jos ce apă mai rămăsese și nu se scursese încă în baie, după care se apucă să roadă tacticos de furtun.

Sudalme, ocări.

Să nu uităm că în tot acest timp, care, oricât de scurt vi s-ar părea vouă acum, când citiți, n-a fost scurt deloc, eu eram prinsă practic sub blat. Și cam începuseră să mă taie transpirațiile.

Când am simțit că mă lasă mâinile, m-am pus într-o poziție așea, cum să vă explic, ca un fel de balenă care se crede balerină, cu unul dintre picioare pe vârf și ușor flexat, ca să mă folosesc de pulpoaiele din dotare și să îmi sprijin blatul pe unul dintre picioare, în timp ce pe celălalt încercam să îl țin înfipt cât mai bine în podea. Chestie care îmi reușea și nu prea, că v-am zis că podeaua era udă și cam aluneca.

Nu o să stau să vă povestesc chiar toată-toată aventura, că ne prinde sfânta zi de luni, pe mine scriind și apoi pe voi citind.

O să vă zic doar atât: o chestie care am fi jurat că n-o să ne ia mai mult de-un ceas, ne-a luat vreo 4 sau 5.

Eu m-am ales cu niște frumoase vânătăi longitudinale pe pulpe, pe care am încercat alternativ să sprijin blatul, cât timp s-a opintit Fritz să instaleze mașinăriile.

La un moment dat, pe parcursul procesului, am reușit să scăpăm blatul, nu chiar de tot, dar suficient încât să îi dea daună totală la masca de chiuvetă, așa că a doua zi, cine bântuia prin magazinele de bricolaj, căutând mască de chiuvetă nouă, hm, cine credeți?

După ce am târât de monstruosul uscător de rufe vechi, ca să îl scoatem din casă, a doua zi umblam amândoi în forma literei L, da întoarsă cu curu-n sus, mă-nțelegeți voi.

Dar una peste alta, am izbutit, am utilaje noi și-s extrem de încântată de ele. Concluzia e însă una singură: sunt lucruri pe lumea asta pe care poți și e ok să încerci să le faci singur și lucruri pe care e totuși mai bine să lași un specialist antrenat să le facă, cu riscul de a auzi în primele 5 secunde: „Pfffff! Da cine v-a lucrat, dom’ne, aicișea?”

sursa foto: freepik.com