Suntem în anul 2025 și încă mai aud pe la diverși cum clamează doct că „publicitatea negativă e tot publicitate”.

Nu există să se viralizeze ceva legat de vreo firmă sau companie și să nu apară specialiștii în marketing de canapea care să-ți explice că: „îi doare-n fund pe ăia, și-au atins scopul, toată lumea vorbește despre ei”.

Dacă le spui că toată lumea îi critică și-i înjură, îți vor răspunde cu infinită scârbă: „și ce dacă? Publicitatea negativă e tot publicitate”.

Noaptea fucking minții. Da, așa e, e tot publicitate, doar că e una pe care nu și-o dorește nimeni care are mai mult de doi neuroni.

Imediat vă explic de ce.

Azi, în era informației la un singur click distanță, în epoca Google, când orice lucru, care a fost consemnat măcar o singură dată pe internet, rămâne indexat până la sfârșitul www-ului, nu există tâmpenie mai mare decât să susții că publicitatea negativă e tot publicitate.

Poate nu știați, dar majoritatea brandurilor mari lucrează cu echipe de PR care au pregătite scenarii pentru eventualele situații de criză care pot să apară oricând, de nicăieri. De ce?

Pentru că știu exact că o singură chestie negativă, care se viralizează, le poate anihila toate eforturile și toată publicitatea pozitivă de până atunci. Iar ce e cel mai nasol este că se poate viraliza plecând de la informații false, doar trăim în epoca fake news.

Publicul nu stă să verifice dacă informația este falsă sau nu, oamenii o preiau și o răspândesc pe nemestecate. Iar știrile negative se răspândesc mult mai rapid si mai ușor decât cele pozitive, pentru că oamenilor le place scandalul.

Iar brandurile și agențiile de PR știu prea bine asta, de-aia au oameni pregătiți să facă față unor situații de genul. Oare de ce se complică în halul ăsta dacă publicitatea negativă e tot publicitate?

Mai țineți minte povestea cu puiul fericit „vopsit în galben” de acum câțiva ani? Să-mi spuneți și mie cum i-a ajutat pe oamenii ăia de la Agricola publicitatea negativă. Pentru mine e un soi de miracol că n-au pățit-o nasol de tot după povestea asta.

Ca să trecem și-n internațional, cei de la McDonald’s probabil că mai au coșmaruri și acum vizavi de mizeria aia cu burgerii care conțineau carne de om. S-a viralizat acum vreo câțiva ani cretinismul ăsta, dar, spre deosebire de puiul de la Agricola, s-a viralizat la nivel planetar. Și lor cred că le-a adus avantaje nemăsurate publicitatea negativă bazată pe o informație fake.

Sunt doar două exemple care mi-au venit în minte la prima strigare, dar dacă îmi chinui un pic memoria, sau dau un search pe google, mai găsesc imediat câteva zeci de exemple.

Oameni buni, există un singur context în care treaba asta cu publicitatea negativă poate funcționa. Atunci când se referă la o persoană cvasi-necunoscută dispusă să facă orice pentru ca publicul să audă despre ea. Vezi cazurile celor care ajung în paginile revistelor de scandal, ale „vedetelor” și „asistentelor” de pe diverse canapele din studiouri tv și în general cazurile celor care acceptă prezența în show-uri de calitate îndoielnică sau se expun unor situații conflictuale doar pentru a se vorbi despre ei.

Idem cazul celor care sunt dispuși să facă orice în mediul online, doar-doar vor viraliza și vor ajunge celebri peste noapte.

Dar și în situațiile de mai sus lucrurile sunt mai complicate decât par. De ce? Pentru că publicul țintă căruia i te adresezi este unul needucat, fără pretenții și neinformat, nicidecum premium. Caz în care la ce-ți mai folosește că devii cunoscut peste noapte?

Ideea ar fi să faci asta ca să te vinzi ulterior brandurilor, nu? Păi ce brand ar vrea să-și asocieze imaginea cu cineva care a devenit cunoscut plecând de la un scandal sau de la o situație cu conotații negative?

Atenție! Nu vorbesc despre cazul în care publicitatea negativă împarte publicul în două tabere, pro și contra. Cum ar fi cazul Oliviei Steer, de exemplu, care deși are parte de o grămadă de bad publicity, își păstrează publicul țintă care-i susține elucubrațiile, ba chiar își și mărește baza de fani.

De ce? Pentru că în cazul doamnei Steer, susținătorii ei vor crede în continuare că zeama de varză, bicarbonatul și mămăliga vârtoasă vindecă orice, inclusiv cancerul.

Nu, eu vorbesc aici despre cazul Buhnici, de exemplu, cel care, deși a avut parte de toată atenția online-ului câteva zile la rând, deci a beneficiat de tone de publicitate negativă, pur și simplu a fost desființat. Pe el de ce nu l-au ajutat viralizarea și publicitatea negativă? Nu știu dacă știți, dar la momentul ăla a pierdut multe dintre contractele pe care le avea în desfășurare și nu numai.

Și-acum am să vă rog un singur lucru, spuneți-mi și mie cunoașteți oameni care se numesc „Iuda” sau „Adolf”? Câți copii ați mai văzut botezați cu numele de „Dorel”? Oare de ce?

sursa foto: freepik.com