Articol scris de Iulia.
…
Băi oameni buni. Băi băieți și fete, doamne și domni, prieteni.
Situația e gravă rău de tot și nu cred că mai există cale de întoarcere. Vorba englezului, it’s all downhill from here… Să vedeți ce mi s-a întâmplat.
După cum unii dintre voi probabil știu de săptămâna trecută, am fost în vacanță. Evident, ca în cazul oricărei vacanțe, și asta s-a terminat la un moment dat și a trebuit să ne întoarcem acasă.
Ceea ce am și făcut, că doar nu era să cerem azil politic în Grecia, pe motiv că acasă suntem persecutați și obligați să muncim ca să trăim (oare am fi putut face asta? 🤔). Mă rog.
Spre deosebire de plecarea spre Grecia, care s-a realizat, cum ne șade în obicei, pe haos, întârziere și cu bătăi de cap, la plecarea spre casă am reușit să ne organizăm chiar bine, astfel încât la 5:30 dimineața eram în mașină, iar la 18:30 ajungeam acasă la noi.
Asta în ciuda faptului că, din motive pe care nici până în ziua de azi nu le pot înțelege, în noaptea de dinaintea plecării nu am reușit să dorm nici o afurisită de secundă.
Ba nu. Mint. Am adormit pe la 4 fără 5, iar la 4 a sunat alarma, de nu știam exact ce să fac mai întâi: să plâng în pumnișori sau să bat pe cineva (că eu v-am mai zis că sunt orice, numai persoană matinală, nu).
Mă rog. Ce e cert e că nu am închis un ochi toată noaptea aia, m-am zgâit la tavan de am făcut bătături la ochi, m-am foit prin pat de pe-o parte pe alta, m-am ridicat, am ieșit afară, am fumat 45821 de țigări, m-am întors în pat, m-am uitat la niște episoade din tot felul de seriale, n-am putut să adorm și pace!
Ceea ce a fost cu atât mai frustrant, cu cât chiar îmi era somn și mi-aș fi dorit din tot sufletul să dorm. În plus, nu aveam nici un motiv de insomnie – nu e ca și cum aș fi fost stresată sau agitată sau mai știu eu ce.
Adică pana mea, fusesem în vacanță, eram bine, mulțumesc, bagajele erau făcute, toate bune și frumoase. Nici măcar nu pot să zic că veneam spre casă cu sentimentul de „fi-mi-ar scârbă, ne întoarcem și tre să ne apucăm de muncă”. Pentru că, învățând eu de la alții mai deștepți ca mine, am mai planificat câteva zile de vacanță după concediu. Să avem acomodare lină, știți cum zic?
Ei, și cu toate astea, eu am stat toată noaptea ca huhurezu, așteptând să se facă 4, să sune ceasul și să ne punem în mișcare.
Ceea ce s-a și întâmplat, am plecat, am ajuns. Ei, și de aici începe tragedia. Pentru că oameni buni, mi-e și rușine că scriu rândurile astea, dar aia e, trebuie s-o zic: știți ce am făcut, după ce am ajuns acasă?
Am desfăcut bagajele.
Eu! Eu care în viața viețișoarelor mele, niciodată vreodată, nici măcar dacă am fost până colea la Poplaca și înapoi, nu am desfăcut vreodată un bagaj în aceeași zi în care m-am întors acasă.
Eu, care nici din poșetă nu-mi scot cele trebuincioase, când ajung acasă, ci pun poșeta în cuier, după ce intru în casă, iar apoi, pe măsură ce trece timpul, mă tot foiesc pe la cuier și mai scot de acolo ce-mi trebuie – telefon, căști, țigări și alte alea.
Toată viața mea, eu am trântit valizele pe jos, în dormitor, odată ajunsă acasă de oriunde aș fi fost plecată și apoi am tot scos din ele pe măsură ce aveam nevoie de una-alta. Mă rog, cu excepția rufelor murdare, pe care le scoteam întotdeauna și le puneam în coșul de rufe.
Dar în rest, nimic. Nici măcar necessaire-ul nu l-am scos vreodată din valiză, că am un set separat de periuțe de dinți, paste și alea-alea pentru călătorie, așa că totul rămânea frumușel în valiză și valiza se golea în timp. Care timp putea fi cuprins între o zi – două și dracu mai știe cât.
Ce m-o fi putut poseda acu, n-aș putea explica. Da ceva m-a posedat sigur. Că să vedeți. Am ajuns deci acasă după 13 ore pe drum, în condițiile în care nu dormisem neam în noaptea dinainte.
Și în loc să mă pun și eu ca orice creștin, pe terasă, la o bere, să mă bucur că am ajuns cu bine acasă, m-am apucat de nebună să scot boarfe din mașină.
După care m-am apucat să despachetez boarfele. După care m-am apucat să pun boarfe la loc. După care (țineți-vă bine, că e din rău în mai rău)… am pus rufe la spălat!
Și așa se face că undeva pe la orele 9 seara, eu aveam toate bagajele despachetate, 3 mașini de rufe spălate și puse la uscat și nici un obiect aflat nelalocul lui.
Duamne apără și păzește, mă transform în Vasilescu!
sursa foto: freepik.com
@all, e posibil ca @Iulia să nu prea apară azi pe-aici. Pentru că așa se întâmplă mereu lucrurile, ieri, tocmai de ziua ei, a pățit oareșce necazuri. Nu pot să vă spun ce, vă zice ea dacă e cazul. Eu doar am zis să vă spun că e posibil să nu apară.
Asta-i nașpa… Sperăm că-s bine toți. Le ținem pumnii…
PS: Și doar i-am zis să nu ia Vasilescovit
Comentariu beton!29
Am venit, mulțumesc tuturor de gândurile bune. Toate-s ok momentan. Mă pun pe citit ce ați zis pe aici 😁
Comentariu beton!42
Buna dimineata,bine ai revenit acasa ! Nu te transformi,dupa parerea mea,in Vasilescu,este chiar imposibil . Cred ca doar te „maturizezi” ca sa nu zic altceva…
Sau doar asa te-a apucat pe moment ! Ai ramas pe „repede-inainte” din noaptea nedormita. Se mai intampla…
La multi ani !!!
Comentariu beton!18
Tinem pumnii sa nu fie de rau !
Așa încerc și eu să îmi auto-sugerez… O fi fost de la oboseală, de la astre, de la presiunea atmosferică…
Comentariu beton!13
La un psihiatru, ai încercat? S-ar putea sa ajute. Dar, oricum, sa nu-i spui asta cu desfăcutul bagajelor decât așa, mai pe ocolite. E caz clar de cămașă cu mâneci foarte lungi.
Comentariu beton!22
N-am încercat, tocmai că mi-e teamă de cămașa aia 🙄
Nu de alta, da io-s și mică de statură și nu-mi șed bine mânecile așa lungi 😅
Comentariu beton!22
Am 2 explicații: fie ți-a priit atât de tare în concediu, că ești hodinită maxim (nu punem la socoteală seara de dinaintea plecării), fie odată cu trecerea anilor (La mulți ani!!!!!! – cu oleacă de întârziere), îți vine și ție mintea la cap, adică adaugi niște OCD-uri la alea vechi că doar suntem oameni creativi, ce naiba?!
Comentariu beton!24
Da. Posibil ce zici tu, da oricum o dăm, nu e bine pentru mine 😅
E clar. Te-ai îmbolnăvit de hărnicită și promptitudinită. Dar nu de la greci, că la ei s-au eradicat bolile astea… Trece cu două beri și un pachet de țigări. Da’ ferească sfântu’ sa iei Vasilescovit că se acutizează….
Comentariu beton!38
Păi de atunci ce crezi că fac? Stau cuminte într-un colț și nu mai mișc. Că cine știe ce naiba îmi mai vine să fac dacă mă pun pe mișunat 👀
Comentariu beton!15
In sfarsit ai intrat si tu in randul oamenilor normali. Daca te lasi si de tigari, apăi chiar ca o iei pe urmele lui Vasilescu 😀.
Hai inca o data la multi ani pentru ieri si la mai multe primaveri cu bagaje desfacute din prima zi🥳.
Comentariu beton!17
Tre’ să se apuce și de pisici😁 Unde încap 3 câini, merg si 4 pisici 😁
Comentariu beton!13
@Adina, da de ce oi fi pățit una ca asta? Că mie îmi plăcea în rândul oamenilor anormali, era haios acolo, la noi!
De fumat tare aș vrea să mă las, da până acu se pare că nu vrea el să se lase de mine. Deci poate mai am o șansă 😁
@Bertha, avem și pisică. E de bine, e de rău? 🤔
Comentariu beton!17
Dacă e doar una nu e bine😜
Iulia, io cred că de oboseală ai făcut așa.🤭 Nu ai dormit și știi că lipsa somnului echivalează cu nu știu ce cantitate de alcool/droguri. Nu erai tu, practic. Bine că nu ai făcut ceva și mai rău! 😁
Dar fruntea sus! Nu ai cum să te transformi în Vasilescu, nu ai cum!😜
Ca să elimini orice stres, e imperios necesar să mai plecați o dată ca să vezi cum te comporți la întoarcere😁
Comentariu beton!29
Uuuu, ce idee bună, asta cu plecatul! Mai ales că a doua zi după ce am ajuns, am început să tușesc și îmi curg mucii mai ceva ca un robinet stricat. Mama a concluzionat încă de atunci că sigur nu-mi priește acasă. Deci e clar! 🧳✈️
Comentariu beton!21
Ah, credeqm ca numa eu las geanta de cosmetice pe jos in baie asteptand sa se goleasca de la sine. Imi place mult cand urla astia „mamaaaa, cred ca am uitat x deodorant/after shave/etc la mare”. Si eu ii execut scurt: cauta in geanta galbena.
Da’n rest sunt caz cronic, desfac bagajele cat se poate de repede. Ajuta si faptul ca stam intr-un apartament micutel, daca las valizele prin casa nu mai avem loc si noi.
La multi ani, inteleg ca te-ai sarbatorit! Fruntea sus, cu varsta se inmultesc metehnele. 😊
Comentariu beton!11
Mulțumesc pentru urare și încurajare! 😂
La mulți ani, Iulia! 🧡
Trebuie neapărat să verifici cât mai curând, într-o vacanță, că fenomenul a fost acut, că, dacă se cronicizează, cine știe ce se-ntâmplă de vă devine viața monotonă, doamne ferește. Nu de alta, dar ne lași și pe noi fără rubrica de sâmbătă, că nu mai ai ce povesti 😜
Mulțumesc!
Eh, de lipsă de povești nu mă tem, dacă nu le găsesc eu pe ele, mă găsesc ele pe mine, cumva 😂
Comentariu beton!11
Să desfaci bagajele în aceeași zi? Mă alătur doamnei care a sugerat un psihiatru. Eu am hotărât ieri să ofer vecinei care se chinuia cu niște sacoșe rupte, troller-ul meu vechi. In stare foarte bună, dar folosit ultima oară în 2015, cel puțin asta era data de pe ziarul găsit în buzunarul obiectului. Un control amănunțit prin buzunare a rezultat în găsirea unei chei de la naibaștiece broască, câteva monede și un bilet de 20 călătorii cu metroul, doar 3 folosite. Oare mai e valabil?
Comentariu beton!16
😂😂😂
Eu dau din extremă în extremă. Contrar obiceiului mă apuc într o zi să fac curat în… portofel. Să arunc bonuri inutile, că acolo le îndes. Exact când m a apucat dorul de curățenie, am aruncat și bonurile pe care trebuia să le păstrez ca să justific cheltuielile de pe cardul de primă didactică. Acu’ sunt puțin bună de plată, dacă nu m-o fi înregistrat Big Brother cu niște cumpărături sub formă de cărți din Cărturești…
La mulți ani, Iulia!
Sper să rezolvi problemele și să fie bine!
Pupici!
Mulțumesc frumos, toate bune! 🤗
La mulți ani! Cât mai multe articole haioase!
Mulțumesc!
Sunt în aceeași tabără. Poate să stea valiza în hol cu lunile. Bineînțeles, asta nu mă împiedică să nu mă rățoiesc la prietenul meu, dacă se întâmplă să vină el singur dintr-o călătorie și să facă fix același lucru. Pentru că dublul standard e omniprezent 😂
Comentariu beton!18
Nu mă recunosc în nimic din cele menționate mai sus! 🤭
Comentariu beton!15
De la arsita, maica. Se intimpla si celor mai buni dintre noi.
Incalte, dupa, ai stins cu o bere?
Păi am stins, că ce să și fac? Dar a intrat cam cu noduri, așa, odată ce mi-am dat seama ce am făcut 🙄
Întâi ținem pumnii să fie bine la Iulia.
In al doilea rând,
Dragă Iulia, astea sunt semne clare că te băbești. 😎
Bine ai venit în clubul 40+, chiar dacă incă nu ai vârsta!
Mulțumesc frumos, mi-ai făcut ziua cu comentariul ăsta. Adevărul e că n-am 40+, abia ce am împlinit ieri 38 a cincea oară 😂
Comentariu beton!26
La multi ani fabulosi, Iulia! Speram sa fii bine ca om gasi noi vreun leac sa te vindecam de Vasilescianism
Comentariu beton!12
Mulțumesc și hai mai iute cu leacul, că începe să îmi fie frică 🤕
La mulți ani, (fără incidente majore 🤭) sănătate și prosperitate! Pentru asta cu desfăcut/spălat/așezat lucrurile frumușel la locul lor enjoy the club! Sper că sunteți bine cu toții.
Păi bine, da cine m-a înscris în clubul ăsta? Că mie îmi plăcea dincolo, la ne-despachetători-cu-lunile 🙄
Mulțumesc de urări!
Mă regăsesc 100%😅😅 Anul ăsta am procedat exact la fel încât,de uimire, m-a întrebat copilul dacă sunt bine! Eu zic că vârsta… după 45 ai tot felul de idei din astea…
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
E clar că am o vârstă foarte incertă, dacă unii dintre voi mă suspectați că mă băbesc înainte vreme, neavând nici măcar 40, iar alții mă vedeți 45+
Nu știu dacă e de bine sau de rău, dar e amuzant 😂
@Iulia ar fi un articol interesant „Ghiciți vârstă Iuliei” (aia biologică, alte considerații le facem în gând) . Eu mizez pe 42-43 că îmi amintesc de un articol unde comentai un certificat de naștere care zicea 1981 și trebuia să zică 82. Sau era invers? Oricum la mulți ani!
Aute cine are memorie de elefant 😁
Așa e, an de fabricație ’82.
Doamne ferește, apara și păzește! E boala grava asta 🤣 Ca și autocorrectu’ de la acest telefon al meu 😆 La mulți ani!
Mulțumesc și da, de asta mă temeam și eu, că e grav… Da oare are leac? 🤔
Boală grea! Desfac valiza , spăl așez și spăl inclusiv valiza!! A doua zi e uscată , pusă în sac de plastic la locul ei ! De la vârsta! 😂😂😂luna asta nu am timp prea mult . Pe 26 mă întorc dintr o vacanță și pe 28 plec în alta. Așa ca nu mai spăl valiza😂😂😘😘
Aidecapumeu, asta cu spălat valiza e next level. Chiar acolo nu cred că ajung vreodată. Da pe de altă parte, nici aici, unde sunt acum, nu credeam că ajung. Deci… 🤦♀️
Bună dimineața!
În primul rând îmi pare rău pentru necazuri, indiferent ce-o fi să se remedieze repede 🙏
În al doilea rând, așa eram și eu: lăsam trollerul unde l-am țâpat și începeam să despachetez când mă irita vizual 😁 cum însă în ultimele excursii am fost cu distinsa-mi mamă, organizatoarea supremă, la întoarcerea acasă am dezasamblat totul în 2 timpi și trei mișcări.
Iar astăzi, sâmbătă, când în mod normal pentru mine e vârful de lene, am băgat rufe la spălat cu noaptea-n cap. Nu mă mai recunosc, o fi aerul de capitală..
Aoleu, dacă aș fi plecat și eu pe undeva cu mama, cred că era în stare să mă pună să încep să despachetez încă de pe drumul spre casă 😂
Ne-am intors din concediu in 21 august, si abia saptamana trecuta am terminat de despachetat. Rufele au fost singurele ce le-am scos si spalat din prima zi. Si ca sa nu imi bat capul, le-am spalat pe toate, si pe alea curate. Cu gentuta (adica 3 “gentute”) de medicamente uzuale si tot felul, just in case, cosmetice, machiaje si produse de ingrijire am stat aproape 3 saptamani pana sa o despachetez si sa pun totul la loc. Si totusi, primul lucru ce l-am facut cand am ajuns acasa a fost sa impart cadourile si sa pun eticheta in pungi sa stiu care pentru cine e :))
Ete, vezi, așa e normal. Duamne, ce m-o fi posedat?!?
La Mulți Ani, Iulia! 🍻🍷🥂🎉🥰 Și reveneală rapidă că se știe că întorsul acasă e boală grea. Mai băgați o vacanță mică cu plecat de acasă să vă reveniți.
Eu de cele mai multe ori despachetez când ajung acasă, dar nu intensiv ca Vasilescu. Mai ales scot din valize și pun valizele la loc pentru că pisica noastră are „alergie” 😁 la valize, nu le suportă. Când le scoatem e semn că plecăm pe undeva și se întristează instant. Așa că atunci când venim le ascund rapid, poate-poate ne iartă mai repede.
Mulțumesc. Din fericire am reușit să mai tragem chiulul câteva zile după ce ne-am întors, așa că abia de lunea asta care vine o luăm iar de la capăt pe plantație.
Io când mă apucă hărnicia stau într-un colț că la un moment dat imi trece, nu poa să țină la infinit, nu? 😉
Revenire lină acasă
Dadada, așa fac și eu în mod normal. Dar acu… 🤷♀️
Stai liniștită! E doar o întâmplare. Bunele obiceiuri nu se uită niciodată. Sau cum s-ar zice, lupu’-şi schimbă blana, dar năravul ba. Pe mine nu mă ține mult un zel d-ăsta. Somnul vine și el, dulce. 🤭
Zici? Așa să fie, că altfel mi-e teamă de ce naiba ar mai putea urma 🤭
Baai cred ca e molipsitor ca la fel am facut si eu in Iulie cand ne-am intirs dupa o luna de vacanta, 10 ore de zbor si 2 de stat prin aeroporturi. Am ajuns la 6 după-amiaza obosita ranga si cu jetlag + 8h diferenta de fus orar si am desfacut tot, spalat, uscat si valize bagate la locul lor. Doamne fereste nu am mai facut asta de cand eram obligata de situatie, adica plecam luni in budiness trip reveneam
Vineri si duminica trebuia sa plec drept pentru care forțată de imprejurari spalam, calcam si puneam la loc, dar din vacanta niciodata.
E clar, am zis eu – Vasilescu e o influență nefastă! 😅
E grav, rău de tot! De când cu blogul lu Vasilescu, am plecat în concediu cu pixxi pentru cafea și pastilele aferente, să-i de-a Bărbosul sănătate. Am venit din germanica, unde locuiesc acum, acasă la Timișoara, de unde peste trei zile urma să plec în Grecia și ce crezi, ca și tine mi-am desfăcut bagajul. Consortul ma întrebat dacă am pățit ceva sau sunt pe patul de moarte 🤣, niciodată nu am facut așa ceva. Se ia🤣😂.
Iată! Fix ce ziceam mai sus! Influență nefastă, fără putință de tăgadă!
In Vasilescu nu ai cum sa te transformi ca iti mai trebuie vreo n-spe sute de kg pana il ajungi pe silfisenia sa din urma si chiar nu cred ca e posibil ! Desi daca bagi o cura de patiserii de-alea cu nuci pecan si sirop de artar mai ca …
Eu cred ca ti se trage de la zilele de concediu in care te-ai relaxat total. Dar e temporar si dupa cateva zile de munca o sa iti revii la normal. Daca nu, mai ai o solutie: te pui in pat, tragi patura peste cap si stai acolo pana iti trece.
Sa fie bine ca sa nu fie rau !
Bun, notat varianta cu băgatul sub pătură, p voi aplica negreșit dacă mai simt vreun avânt din ăsta neomenesc!
First thing first… La multi ani, Iulia! 🥳
Second… Sper sa fie totul bine! 🙏🏻
Third… Asta cu desfacutul bagajelor e grava… ai parasit gasca! 🙁 Totusi, probabil ti se trage de la faptul ca vrei sa fugi in concediul de dupa concediu si vrei sa ai in ce-ti pune hainele.
Mulțumesc frumos!
De fugit nu mai fug nicăieri momentan, dar aleg să cred că a fost o rătăcire de moment 😁
lamulțean și de la musulman!
alte comentarii altă dată, poate într-un articol „vineri 13, cum ierea să devin io mistic”; poate
o mică încurajare, totuși: las’ că prinde bine ezercițiu pentru cînd o pleca ăla micu la liceu/facultate ș-o veni în uichend cu țoale dă spălat și cu burta la șira spinării…
Mulțam fain, unchiu’ Costică! Și de urare, și de încurajări 😅
Eheee… boli grele astea! Io ajung acasă și la ușă dezinfectez toate bagajele (genți, trolere, etc.) Și asta nu mi se trage de la covid, e de mult, o am din copilărie, de acasă. Scot tot din bagaje imediat cum ajung, spăl, ordonez. Io sunt cu OCD-ul la alt nivel!
La tine sper să fie din cauza oboselii.
La mulți ani, Iulia! Să fii bine!
Mă bucur de fiecare articol al tău, îmi place de mor cum scrii! Uneori râd cu lacrimi.
Da, trebuie să recunosc că ești într-adevăr next level 🤭
Mulțumesc frumos pentru urări și aprecieri 😊
La mulți ani! Tot ce îți dorești și sper să îți fie totul bine.Eu astăzi când de obicei eram iutenia pământului am dormit la prânz 4 ore 😁😁😁😱😱😱, oare să fie vârsta? Încep încet,să te ajung din urmă, cu vreo 4 ani așa….
Eu desfac bagajele de gura consortului, care nu le suportă aruncate… dar am recunoscut-o pe fii-mea în cum ai spus că le lăsai înainte… ea lasă în geanta de voiaj și de la o vacanță la alta, „lasă că sunt doar niște pantaloni scurți „… și spre disperarea aceluiași consort și tată, care mă pune să-i spun să-și desfacă bagajul… iar eu nu -i spun nimic, ca să mă răzbune și pe mine cineva…