Am observat pe parcursul Campionatului European un fenomen care ar putea părea ciudat dacă n-ar fi de fapt doar o confirmare a faptului că suntem un popor misogin.

La celelalte meciuri mai era cum mai era, dar când începeau să curgă postările „specialiștilor” cu analizele meciurilor naționalei noastre, doamne ferește să apară vreo femeie care să aibă ceva de spus, că imediat era trimisă înapoi în bucătărie.

Când vedeam comentarii de genul le citeam mai cu atenție, sperând că sunt glume. Dar nu, nu erau, masculii feroce se simțeau atinși în demnitatea lor de antrenori de canapea, prin urmare imediat acționau în consecință: „hăhă, vezi că ți se arde ciorba”.

Plus, desigur, veșnica glumă despre cum îi explici regula ofsaidului unei femei: „e ca atunci când o prinzi afară din bucătărie”.

Și imediat mai apăreau vreo doi trei cavaleri d-ăștia cu armurile asudate la subraț și între picioare, să-i completeze: „ne-am dat naibii, au început și femeile să știe fotbal, ne ducem dracului”.

Pentru că, desigur, femeile n-au cum să înțeleagă un fenomen atât de complex ca fotbalul.

Marcel, taximetrist cu opt clase, poate să-ți facă oricând o analiză exhaustivă a jocului, desenând elevat scheme prin aer cu scobitoarea pe care în rest o ține în colțul gurii, și nimeni n-are nimic cu asta.

Pentru că Marcel e bărbat și se știe că bărbații înțeleg altfel de ce Hagi nu poate să facă și faza de apărare.

În schimb, femeile, fie ele și profesori universitari, n-au cum să înțeleagă subtilitatea unei pase de 30 de metri. De ce? Pentru că nu se vede bine printre sarmalele din oală, d-aia.

Bă, mă lăsați? Nu vă e rușine? Am cunoscut o grămadă de femei care știau și înțelegeau mai mult fotbal decât mulți dintre voi, pepguardiolilor care sunteți voi pepguardioli.

Știu c-o să vină ca o lovitură, dar faptul că râgâiți tare după un platou de mici și șase beri nu vă conferă niciun fel de legitimitate în niciun sport de pe lumea asta. Nesimțiților!